Despre aflarea giulgiurilor de îngropare ale Maicii Domnului1

Vedeţi, iubiţi părinţi şi fraţi, tot ceea de descoperă acest mormânt plin de faimă. Şi că aşa şi este, iată ce se scrie cuvânt de cuvânt în „Istoria eftimiană”, cartea III, capitolul 40: „S-a zis mai sus cum cea între sfinţi Pulheria a ridicat în Constantinopol numeroase biserici lui Hristos. Una din ele e şi cea care a fost zidită la Vlaherne la începutul împărăţiei lui Marcian [450-457] de fericită pomenire. Aceştia au construit [450-453] deci aici o casă de cinstire prealăudatei şi preasfintei Maici a lui Dumnezeu şi Pururea-Fecioarei Maria şi împodobind-o cu toată podoaba căutau preasfântul şi de-Dumnezeu-primitorul ei trup. Chemându-l pe arhiepiscopul Ierusalimului, Iuvenalie [422-458], şi episcopii din Palestina care se aflau atunci în Cetatea împărătească din pricina Sinodului ţinut atunci la Chalcedon [451] le-au spus: «Am auzit că la Ierusalim este prima biserică a preasfintei Maicii lui Dumnezeu şi Pururea-Fecioarei Maria, în locul numit Gheţimani unde de-viaţă-purtătorul ei trup a fost aşezat într-o raclă [soros]. Or noi vrem ca această relicvă să o aducem aici spre paza acestei Cetăţi împărăteşti.»

Luând cuvântul, Iuvenalie a zis: «In Sfânta şi de-Dumnezeu-insuflata Scriptură nu se relatează cele petrecute la săvârşirea sfintei Născătoare de Dumnezeu Maria, dar dintr-o predanie străveche şi foarte adevărată ştim că în vremea slăvitei ei adormiri toţi Sfinţii Apostoli care străbăteau pământul spre mântuirea neamurilor au fost adunaţi într-o clipită pe sus la Ierusalim; şi când au fost lângă ea, li s-a arătat o vedenie îngerească şi s-a auzit o dumnezeiască imnodie a puterilor de sus; şi aşa, într-o slavă dumnezeiască şi cerească şi-a pus ea în mâinile lui Dumnezeu sfântul ei suflet în chip negrăit. Iar trupul ei de-Dumnezeu-primitor a fost dus şi îngropat în cântări ale îngerilor şi apostolilor şi aşezat într-o raclă în Gheţimani, loc în care timp de trei zile corurile şi imnele îngereşti au stăruit neîncetat.

După cea de-a treia zi, încetând cântarea îngerească, apostolii de faţă au deschis racla la cererea lui Toma, care singur fusese departe de ei şi, venit şi el a treia zi, a vrut să se închine trupului de-Dumnezeu-primitor. Dar n-au putut nicicum afla trupul cel prealăudat, ci găsind zăcând acolo numai cele de îngropare din care ieşea o negrăită bună-mireasmă, au asigurat iarăşi racla. Cuprinşi de uimire în faţa minunii acestei taine, şi-au dat seama că Cel care a binevoit a se întrupa şi înomeni după ipostasă şi S-a născut din ea după trup, Dumnezeu Cuvântul, Domnul slavei, Care a păzit nestricată şi după naştere fecioria Maicii Sale, însuşi a binevoit şi după plecarea ei din viaţă să cinstească trupul ei preacurat şi neprihănit cu nestricăciune şi cu o strămutare [metathesis] înainte de învierea de obşte şi universală.

Au fost de faţă atunci împreună cu apostolii Sfântul Apostol Timotei, primul episcop al Bisericii Efesului, şi Dionisie Areopagitul, cum dă mărturie de acest lucru însuşi marele Dionisie în cuvintele sale către mai înainte- zisul apostol Timotei despre fericitul Ierotei, el însuşi de faţă acolo: Atunci când mulţi dintre sfinţii noştri fraţi ne-am adunat şi noi, precum ştii, şi el pentru vederea trupului de-viaţă-obârşietor şi de-Dumnezeu-începător, şi erau de faţă şi Iacob fratele lui Dumnezeu şi Petru, vârful şi culmea cea mai în vârstă a teologilor [autorilor Scripturii], s-a socotit potrivit ca toţi ierarhii să laude în imne, pe cât era în stare fiecare, bunătatea nesfârşită în putere a lucrării sfinte tearhice.

Atunci între toţi ierarhii noştri prinşi de Dumnezeu, el [Ierotei] ridicându-se cu totul peste sine, ieşind cu totul din sine însuşi, a fost mai tare decât toţi după teologi [autorii Scripturii] pătimind comuniunea cu cele lăudate în imne, şi fiecare din cei care îl auzeau şi-l vedeau, şi îl cunoşteau şi nu-l cunoşteau, îl socoteau plin de Dumnezeu şi un imnolog dumnezeiesc. Şi ce ţi-aş putea spune despre cele teologhisite de acela? Căci, dacă nu uit şi de mine însumi, ştiu multe de la tine auzind unele părţi din acele imnodii entuziaste [Despre Numele divine III, 2].» Auzind acestea împăraţii au cerut ca arhiepiscopul Iuvenalie însuşi să le trimită asigurată după cuviinţă această sfântă raclă [soros] cu veşmintele [himation] slăvitei şi preasfintei Maicii lui Dumnezeu Maria aflate în ea; pe care, trimis fiind, au aşezat-o în cinstita casă ridicată la Vlaherne întru cinstea sfintei Maici a lui Dumnezeu”2.

Note:
1 E vorba de aşa-numita Historia Euthymiaca, fiindcă e transmisă drept capitolul 40 al cărţii III a unei ample Vieţi legendare pierdute a Sfântului Eftimie cel Mare, cunoscute numai din acest fragment citat de SFÂNTUL IOAN DAMASCHINUL (+ 749) în Cuvântarea II la Adormirea Maicii Domnului, PG 96, 748B-752A (cf. şi NICHIFOR CALIST (secolul XIV), Istoria bisericească XV, 14; PG 147, 44C-47A), după care s-a făcut traducerea.

2 O versiune arabă a unui Sinaxar la Adormirea Maicii Domnului are următoarea variantă: „Iar Evdokia, împărăteasa romanilor, a auzit că Doamna Maria adormise, şi a trimis un mesager ca să-i aducă trupul neprihănitei sfinţite. Iar când mesagerii au ajuns la Ierusalim, au deschis mormântul Sfintei lui Dumnezeu şi n-au găsit în el decât turbanul. Pe care l-au luat şi au plecat în ţara de unde fuseseră trimişi, şi au dat turbanul împărătesei Evdokia şi i-au povestit istoria. Acesta e harul Adormirii Doamnei Maria de-Dumnezeu-Născătoarea” [după textul editat şi tradus de M. VAN ESBROECK, „Un temoin indirect de l’Histoire Euthymiaque dans une lecture arabe pour rAssomption”, Parole d’Orient 6-7 (1975-1976), p. 488-491].

Fragment din cartea "Nasterea, Viata si Adormirea Maicii Domnului. Trei Vieti bizantine", Editura Deisis

Cumpara cartea "Nasterea, Viata si Adormirea Maicii Domnului. Trei Vieti bizantine"

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: