Despre noblete si orbire

Despre noblete si orbire Mareste imaginea.

Ati auzit astazi pericopa evanghelica referitoare la una dinte marile minuni ale lui Hristos – vindecarea orbului din nastere.

Cum a spus insusi orbul din nastere, din veac nu s-a vazut ca cineva sa deschida ochii unui om nascut orb. V-a atras atentia modul in care acest om vindecat le raspundea fariseilor? V-a atras atentia uimitorul curaj si nobletea raspunsurilor lui?

El nu se rusina deloc in fata fariseilor, care aveau putere sa il excluda din sinagoga. Vorbea cu dansii fara frica, ba chiar ii demasca.

Sunt, oare, multi printre noi cei care, avand de dat raspuns in fata celor care au putere asupra lor, sa raspunda asa cum raspundea acest orb din nastere? Majoritatea dintre voi, nu. In fata celor puternici acestia stau cu frica si raspund cu lasitate. Se straduiesc sa ascunda adevarul si chiar ii calomniaza pe apropiatii lor, iar pe sine se indreptatesc. Sunt multi astfel de oameni printre noi, iar cei cu suflet nobil sunt putini.

Ce este nobletea sufleteasca? Prin ce calitati se deosebeste omul cu suflet nobil?

Prin faptul ca este mereu concentrat, tacut, niciodata nu vicleneste, are un suflet deschis si curajos, nu se teme sa marturiseasca in fata mai-marilor lumii acestia adevarul curat. Se poarta fata de apropiatii sai cu noblete si marinimie; nu se preainalta in fata nimanui, niciodata nu injoseste demnitatea celorlalti, fata de toti este pasnic si respectuos, ii sunt straine viclenia, fatarnicia, si lasitatea.

Oamenii cu suflet josnic nu sunt deloc asa. Ei niciodata nu sunt seriosi, mereu sunt agitati, permanent ii supara pe apropiatii lor, la fiecare pas viclenesc, sunt in stare sa-i distruga pe fratii lor doar ca sa traiasca ei mai bine.

Vom urma intotdeauna exemplul nobil al orbului din nastere, vom respecta orice suflet nobil si cu repulsie vom trata defaimarea aproapelui, lasitatea, nedreptatea? Iata ce ne invata exemplul nobil al orbului din nastere vindecat de Domnul Iisus Hristos! Pericopa evanghelica despre aceasta uimitoare minune se incheie cu cateva cuvinte extrem de profunde si de importante ale lui Hristos: “Spre judecata am venit in lumea aceasta, pentru ca cei ce nu vad sa vada, iar cei ce vad sa fie orbi“.

Fariseii care erau de fata au intrebat indignati: “Nu cumva si noi suntem orbi?“

Domnul le-a raspuns: “Daca ati fi orbi, nu ati avea pacat; dar pentru ca ziceti ca vedeti, pacatul ramane asupra voastra“ (Ioan 9, 39-41).

Despre ce fel de orbire vorbeste aici Domnul Iisus Hristos? Desigur, nu despre orbirea trupeasca, ci despre cea duhovniceasca. El a venit in lumea aceasta spre judecata, ca sa ii faca sa vada pe cei care nu vad, iar pe cei care vad sa-i orbeasca.

Ce inseamna aceasta? Cum nevazatorii vor deveni vazatori, iar cei vazatori orbi? Ce este orbirea duhovniceasca?

Este boala de care sufera majoritatea oamenilor. Sunt orbi cei care nu vad lumina – aceasta orbire este trupeasca. De orbire duhovniceasca sufera cei care nu vor sa vada lumina adevarata.

Dar unde este aceasta lumina adevarata?

Ne raspunde la aceasta intrebare Sfantul Apostol Ioan Teologul: “Lumina cea adevarata, Care lumineaza pe tot omul care vine in lume. In lume era si lumea printr-Insul s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intru ale Sale a venit, dar si ai Sai nu L-au primit“ (Ioan 1, 9-11).

Domnul nostru Iisus Hristos este stralucirea slavei Tatalui, este lumina lina a sfintei slave a Tatalui Ceresc. Sunt orbi cei care, dupa cuvantul aceluiasi sfant, nu L-au primit pe El, ci care au refuzat sa vada in Hristos adevarata lumina. Sunt orbi cei care isi inchid ochii la lumina cerestii Evanghelii a lui Hristos. Sunt orbi cei care vor cu mintea lor, cu cunostintele lor, sa gaseasca adevarata lumina. Sunt orbi cei care cred ca, daca dispun de cunoastere stiintifica si de gandirea filosofica, au cunoscut deja adevarata lumina si nu mai vor sa cunoasca vreo alta.

Pentru acei iudei si farisei pe care i-a demascat Domnul Iisus Hristos, singura lumina erau cartile Vechiului Testament. Ei stiau doar acea lumina care a stralucit de la marele Proroc Moise, respingeau lumina lui Hristos, Il prigoneau pe Domnul Iisus, L-au rastignit pe Cruce si gandeau ca au stins aceasta lumina adevarata. Dar lumina straluceste in intuneric, si intunericul n-a cuprins-o.

Oare cine sunt acei nevazatori pe care Domnul Iisus Hristos, cu venirea Sa, i-a facut vazatori?

Amintiti-va de Sfintii Apostoli. Erau oameni simpli, care nu aveau nici o legatura cu stiinta. Acesti modesti pescari erau nevazatori in ochii mai-marilor preotilor si fariseilor celor care se mandreau cu cunostintele lor.

Si spune-mi: cine a vazut si a cunoscut adevarul lui Hristos, cine a primit lumina lui Hristos intr-o masura mai mare decat Sfintii Apostoli, care au luminat tota lumea cu lumina invataturii Evangheliei? Ei era mai inainte nevazatori, dar apoi s-au umplut de lumina duhovniceasca. Exista si astazi multi oameni intunecati la suflet, care nu sunt luminati de nici o stiinta si care nu stiu filosofie. Acestia sunt nevazatori. Dar cati dintre acesti nevazatori au devenit vazatori, care inteleg totul, care au cunoscut esenta tuturor lucurilor, care au cunoscut adevaratele scopuri ale vietii omenesti in lumina adevarului lui Hristos?

Cum au devenit ei vazatori din nevazatori?

Pe ei i-a luminat lumina lui Hristos, lumina-adevarata, care a venit in lume. Ei au fost cei carora Domnul Iisus Hristos le-a dat putere asupra fiilor lui Dumnezeu. Dar oare fiii lui Dumnezeu pot fi orbi? Nu! ei sunt vazatori, cunosc mai mult decat oricine adevarul, au primit lumina autentica, adevarata.

Domnul a venit sa astupe cu lumina Sa dumnezeiasca orice intelepciune omeneasca desarta, orice lumina artificiala, care fumega inaltata de oamenii plini de mandrie, de parere de sine. Ei considera ca pot cuprinde cu mintea lor adevarul intreg. Pe acestia, care se considera vazatori, Domnul i-a facut nevazatori, iar pe oamenii simpli, cu inima curata, care au primit Sfanta Evanghelie cu credinta deplina, precum copiii mici primesc cuvintele parintilor lor, i-a facut vazatori.

Voi va credeti invatatori ai poporului si nu va considerati orbi. Vai voua, pentru ca nu intelegeti ca sunteti orbi! Ascultati cuvantul lui Dumnezeu catre Sfantul Proroc Iezechiel:
“Fiul omului! Tu locuiesti in mijlocul casei razvratirii; ei au ochi sa vada si nu vad; ei au urechi sa auda si nu aud; fiindca ei sunt o casa a razvratirii” (Iezechiel 12, 2).

La cine se refreau aceste cuvinte? Pe cine a numit Domnul prin gura prorocului “casa razvratirii”?

Aceste cuvinte se refereau la poporul lui Israel, care facea ce facea si se lepada de adevarata inchinare, si pornea pe caile strambe ale paganismului. Evreii se razvrateau impotriva lui Dumnezeu, se ridicaul impotriva Acelui Dumnezeu Care i-a facut popor ales, Care i-a scos din robia Egiptului. L-au parasit pe Dumnezeul lor si se inchinau baalilor si astartelor. De aceea au asurzit si au orbit, nu intelegeau dreptatea, erau surzi la cuvintele adevarului. De aceea, vazand nu vedeau si auzind nu auzeau.

Dar oare sunt putini astazi intre oameni astfel de razvratiti? Acestia sunt toti cei care nu doresc sa cunoasca lumina adevarata, prefera sa mearga nu pe calea lui Hristos, ci pe propriile cai. Iar Domnul vorbeste prin prorocul ca toti razvratitii sunt orbi si surzi fata de adevar.

Iata ce spune Sfantul Proroc Isaia despre cei orbi duhovniceste: “Si vor duce orbii pe o cale pe care nu o stiau si ii vor face sa umble pe carari pe care nu le-au cunoscut; intunericul lor il vor face lumina si pe cele colturoase le vor face netede: acestea sunt lucrurile pe care le voi face Eu si pe ei nu ii voi parasi” (Isaia 42, 16).

Domnul ii va conduce pe cei orbi duhovniceste pe acea cale pe care ei nu o cunosc, considerandu-se pe sine vazatori. El ii va conduce pe cai necunoscute, la care nici macar n-au gandit, si va face intunericul care ii inconjoara lumina, si caile lor strambe le va face cai drepte.

La care intuneric, se refera prorocul?

La acel intuneric in care traiesc oamenii care nu au sprijin duhovnicesc in credinta profunda in Dumnezeu. Stiti cat de multi oameni, care au uitat de Dumnezeu, se istovesc intr-o apasatoare tristete duhovniceasca, nu vad sensul in viata si sfarsesc prin a se sinucide?

Sufletul lor este intunecat. Ei traiesc intr-un intuneric profund. Si iata, acest intuneric, dupa cuvantul Prorocului Isaia, Domnul il face lumina. Si de pe caile strambe ii aduce pe caile drepte: “Acestea sunt lucrurile pe care le voi face Eu si pe ei nu ii voi parasi“.

Iata care este sensul acestui raspuns profund al lui Hristos dat fariseilor, care se revoltau pentru ca Domnul ii considera orbi!

Sa intelegem si noi aceste cuvinte ale lui Hristos si sa ne temem de orbirea duhovniceasca, sa tindem cu toata fiinta spre Lumina cea adevarata! Doar acesta se cere de la noi – sa renuntam la caile proprii, sa incetam sa ne aranjam viata asa cum ne place, sa recunoastem ca suntem orbi si cu toata inima sa ne indreptam spre Lumina cea adevarata, Domnul nostru Iisus Hristos!

Aceasta lumina adevarata, aceasta stralucire a slavei Tatalui sa lumineze inimile noastre intunecate!”

Sfantul Luca al Crimeei,
Predici, Ed. Sophia, Bucuresti

 

02 Iunie 2016

Vizualizari: 230

Voteaza:

Despre noblete si orbire 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE