Sa nu ratam intalnirea!

Sa nu ratam intalnirea! Mareste imaginea.

Fiul lui Dumnezeu coboara neincetat in lume, pentru a-l intalni pe om, iar omul se pregateste permanent, pentru a fi vrednic de aceasta intalnire cu Dumnezeu. Intalnirea cu Dumnezeu este scopul principal al fiecarei sarbatori. Cand aceasta intalnire nu are loc, omul trece pe langa sarbatoare, pierzand cinstea si bucuria daruite celor care participa la eveniment.

Din pacate, cat priveste marile sarbatori de peste an, istoria se repeta: tot facand pregatiri, omul uita parca de sarbatoare, care trece pe langa el; in goana dupa cele lumesti si trecatoare, omul uita de cele duhovnicesti si vesnice.

Pregatiri speciale !

Intalnirea cu Dumnezeu necesita cu totul alte pregatiri decat cele pe care le fac multi dintre cei chemati la Cina. Precum oamenii cei trupesti cauta sa-si implineasca desfatari trupesti cat mai mari, tot asa, cei duhovnicesti cauta sa nu rateze intalnirea cu Dumnezeu, mai presus de care nu se poate ridica nici o desfatare lumeasca.

In cartea Pateric, gasim scris: "Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo sa se pogoare, din pustie, la Alexandria. Deci, pogorandu-se si vazand acolo o femeie desfranata, ochii batranului s-au umplut de lacrimi. Vazand aceasta, cei ce erau impreuna cu dansul, l-au intrebat pentru ce a lacrimat. Atunci, batranul a zis: Doua pricini m-au pornit: una, pierzarea aceleia, iar alta, ca nu am acest fel de silinta, spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta sa placa barbatilor patimasi."

Vom trai sau vom rata intalnirea cu Dumnezeu in functie de modul in care ne pregatim pentru sarbatoarea Nasterii Domnului. Din pacate, in zarva generala premergatoare sarbatorii, putini isi mai gasesc vreme sa se framante, daca sunt sau nu placuti lui Dumnezeu, astfel incat El sa gaseasca ospitalitate in inima lor.

Pilda celor invitati la Cina

"Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi; si a trimis, la ceasul cinei, pe sluga sa, ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata. Si au inceput, unul cate unul, sa-si ceara iertare.

Cel dintai i-a zis: Tarina am cumparat si am nevoie sa ies, ca s-o vad; te rog, iarta-ma. Si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog, iarta-ma. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si, de aceea, nu pot veni. Si, intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea.

Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici. Si a zis sluga: Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc.

Si a zis stapanul, catre sluga: Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa, caci zic voua: Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea" (Luca 14, 16-24).

Sa nu ratam intalnirea !

Sarbatoarea nu este altceva decat intalnirea omului cu Dumnezeu. Cand aceasta intalnire nu are loc, nu se poate vorbi cu adevarat de sarbatoare. Astfel, pilda celor chemati la Cina, care se citeste cu putin timp inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, constituie chiar un avertisment adresat celor care socotesc orice alt lucru mai important decat chemarea lui Dumnezeu la impartasirea de bucuria nasterii dupa trup a Fiului Sau.

Pentru ca, mai presus de toate, viata crestina este relatie pesonala cu Dumnezeu, sa nu ne amagim, crezand ca lucrurile pe care socotim ca le facem pentru Dumnezeu, in lipsa intalnirii cu Acesta, ne sunt de folos, in viata aceasta sau in cea vesnica.

De aceea, mantuirea nu consta in acumularea mecanica de fapte bune, ci in aprofundarea relatiei cu Dumnezeu. In acest sens, este usor de inteles cuvantul Mantuitorului, care zice: "Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi" (Matei 7, 22-23).

Desi intalnirea cu Dumnezeu este mijlocita de fapte bune, de post si pocainta, de Spovedanie si Impartasanie, aceasta nu poate fi inlocuita de nimic din cele ale vietii practice. Astfel, dupa un post lung si o spovedanie grabita, avem toate sansele sa ramanem la fel de tristi si de singuri, precum inainte de post, ratand intalnirea cu Dumnezeu, singura care da rost faptelor si vietii noastre.

Nici unul dintre cei care refuza chemarea lui Dumnezeu, scuzandu-se in fel si chip, nu vor avea parte de El, nici in viata aceasta, nici in cea vesnica. Ingrijindu-ne exclusiv de cadouri si de bucate alese, este foarte probabil sa nu mai avem timp sa ajungem la Cina gatita in cinstea Fiului lui Dumnezeu. Iar astfel, pierzand locul la Cina, pierdem si intalnirea cu Dumnezeu, singura care ne poate da iubirea, bucuria, pacea si linistea cea mult dorita.

Sa nu fim noi locuitori ai Betleemului...

Si astazi, multi se aseamana locuitorilor din cetatea Betleem, care s-au aratat mult prea ocupati si atat de indiferenti, pana si fata de durerile nasterii, incat au inchis cu usurinta usa celor doi calatori, dreptului Iosif si Fecioarei Maria.

Din pacate, atitudinea celor din Betleem poate fi regasita intotdeauna in preajma sarbatorii Nasterii Domnului, cand oamenii se arata la fel de putin dispusi sa-L primeasca pe Dumnezeu in casa, trupul si inima lor, precum cei de odinioara, aducand, in schimb, fel de fel de scuze si justificari.

Celor care nu au loc in viata lor pentru Dumnezeu, li se potriveste cuvantul Mantuitorului, care zice: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul" (Matei 8, 20).

... ci sa invatam de la necuvantatoarele din pestera !

Necuvantatoarele din jurul ieslei pot sa dibuiasca prezenta Fiului lui Dumnezeu intrupat mai bine decat multi dintre noi, precum citim: "Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; poporul Meu nu Ma pricepe" (Isaia 1, 3). Cele doua necuvantatoare sunt zugravite in icoana Nasterii Domnului, spre a fi pilda celor care vad si aud, dar nu inteleg.

Sfantul Ioan Gura de Aur, in rugaciunea a doua, din pregatirea pentru Impartasanie, se roaga astfel: "Doamne, Dumnezeul meu, stiu ca nu sunt vrednic, nici in stare ca sa intri sub acoperamantul casei sufletului meu, pentru ca este cu totul pustiu si surpat si nu afli in mine loc potrivit ca sa-ti pleci capul. Ci, precum din inaltime Te-ai plecat pentru noi, pleaca-Te si acum spre smerenia mea. Si precum ai binevoit a Te culca in pestera si in ieslea necuvantatoarelor, asa binevoieste a intra si in ieslea necuvantatorului meu suflet, si in intinatul meu trup."

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

11 Decembrie 2012

Vizualizari: 4871

Voteaza:

Sa nu ratam intalnirea! 5.00 / 5 din 4 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE