Recenzie: "Andrei, Apostolul lupilor" - Dumitru Manolache, Editura Dacica, Bucuresti, 2008, 495 de pagini.

Lucrarea de fata, elaborata cu multa competenta si acrivie de catre ziaristul si publicistul crestin Dumitru Manolache – cel care se ingrijeste de una din paginile de spiritualitate a cotidianului Patriarhiei Romane „Lumina”, constituie un demers mai vechi a domniei sale, deoarece aceasta carte face parte din cea de a doua editie, revizuita si imbunatatita si este rodul unei investigatii jurnalistice de peste 15 ani, sprijinita din plin de catre Biserica Ortodoxa Romana. O investigatie concretizata si fructificata intr-un volum de aproape 500 de pagini, ce isi propune sa aduca dovezi substantiale pentru o afirmatie pe care o lanseaza intr-un mod cat se poate de transant.

Si lucrul acesta il observam si din Cuvantul la a doua editie semnat de catre Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Manastirea „Sfanta Maria” din Techirghiol – Constanta, care sustine ca: „Apostolul Andrei este important pentru ca, mai intai, ne-a crestinat. Este o mare cinste pentru noi. Din pestera lui de la Ion Corvin a plecat crestinismul la noi. Este o cinste pentru neamul nostru romanesc, atat de barfit si de calcat in picioare. Noi am luptat sa ne tinem pamantul. N-am fost niciodata in avangarda, ci numai in avanpost. Cine-si da viata pentru marele Adevar este asemenea indumnezeirii. Pentru stramosii nostri a fost suficienta prezenta Sfantului Andrei. El nu a venit „sa spuna”, pentru ca nu traim cu inventari in credinta. Deja credinta era. Hristos venise. Apostolul Andrei nu a venit sa ne spuna noutati, ci ceea ce a spus Mantuitorul: Eu sunt Cel ce sunt: Calea, Adevarul si Viata! Nu-i nimic altceva. Eu sunt multumit cu cat ne-a lasat Sfantul Andrei. De ce ne-am mai teme de moarte daca ne-am pregatit de Inviere? Pestera, Dobrogea si Sfantul Andrei ne asteapta de doua mii de ani.”

In alta ordine de idei, autorul marturiseste in cuvantul sau la editia a doua ca „Aparitia volumului Andrei, Apostolul lupilor, in anul 2000, s-a bucurat de o atentie deosebita din aparte cititorilor. In intervalul de timp care s-a scurs de la aparitia primei editii, interesul pentru problematica andreiana a cunoscut o semnificativa revigorare. Atentia sporita a cititorilor fata de misiunea evanghelizatoare a Sfantului Andrei, aparitia unor informatii noi legate de inceputurile crestinismului romanesc, rezultatele inedite obtinute in urma unor cercetari pe care le-am efectuat asupra unor traditii populare, in care am identificat reminiscente protocrestine din perioada prezentei Sfantului Apostol Andrei in pamanturile lupilor, ipotezele unor cercetatori referitoare la inceputurile crestinismului romanesc, puse in circulatie in ultima vreme pe diferite canale de comunicare au favorizat acumularea unui volum consistent de materiale documentare pe tema dezvoltata in cartea mentionata mai sus. Dincolo insa de motivele enumerate mai sus, Sfantul Apostol Andrei reprezinta pentru mine o harica bucurie, o permanenta revelatie care trebuie marturisita.

Prezenta lucratoare a Sfantului Andrei in viata mea m-a apropiat tot mai mult de descifrarea acelei tainice clipe astrale in care Dumnezeu S-a revelat stramosilor nostri prin cuvintele Apostolului lupilor (iar cine sunt „lupii” nu mai trebuie sa o spunem, pentru cei care cunosc simbolistica vechilor daci), cel dintai chemat la ucenicia Mielului. Acestui moment unic din istoria de doua milenii a crestinismului i-am acordat o atentie cu totul speciala in editia de fata. Autorul mai recunoaste ca „Apropiindu-ma de Andrei, am inteles si alte „lucrari” (despre care nu vorbesc in carte); (si toate acestea, apropo de acuzatiile ce le aduc unii la adresa autorului – de protocronism ori dacomanie); care par, la prima vedere, fara de sens. Am inteles de pilda, de ce este ignorata figura lui Pavel ca evanghelizator al insulei, in traditia cipriota, insa este recunoscut Barnaba ca fondator al Bisericilor de aici, insotitorul Apostolului Neamurilor, desi acesta nu figureaza printre marii misionari.

Am mai inteles de ce nu este pomenita in Noul Testament si in nici o traditie Alexandria Egiptului, desi este imposibil ca aceasta sa fi fost neglijata de primii misionari crestini, mai cu seama ca legaturile dintre Alexandria si Ierusalim erau regulate si intense. Asadar, toate capata sens doar daca intelegem ca traditia devine marturisitoare numai in masura in invinge timpul. Prin urmare, de ce Andrei este atat de viu si prezent in traditia romaneasca? Pentru ca misiunea lui a fost asteptata, serioasa, de lunga durata si lucratoare printre „lupi”. Pasul facut spre crestinism de catre stramosii nostri a fost unul necesar, prevazut in iconomia mantuirii. Miracolul aducerii noastre la fata Adevaratului Dumnezeu este deopotriva taina si luminare, pentru ca la romani trecutul si viitorul se regasesc laolalta in lucrarea prezentului altfel decat la alte popoare. Aceste caracteristici confera trasaturi unice inceputurilor noastre crestine. Multe dintre capitolele primei editii au fost revazute si completate cu informatii de ultima ora, au fost introduse noi capitole referitoare la traditii, la prezenta apostolului in evangheliile apocrife si gnostice, la chipul sfantului, astfel incat apreciem ca aceasta editie inglobeaza sintetic aproape intreaga problematica dezbatuta. Prin Apostolul lupilor, suntem si noi, romanii, parasi la cina nemuririi, alaturi de sfinti.”

Potrivit afirmatiilor facute de catre scriitorul si publicistul crestin Razvan Codrescu „Fara a fi teolog, publicistul Dumitru Manolache a cercetat cu dragoste si migala marturiile sau argumentele scripturistice, patristice, istorice, arheologice, lingvistice, mitologice si folclorice referitoare la Sfantul Apostol Andrei, Cel dintai chemat, si la misiunea lui evanghelizatoare la Gurile Dunarii, unde stramosii romanilor, vechii daci (al caror nume etnic se talmaceste „lupii”), au primit crestinismul de timpuriu, in mod pasnic si organic, pregatiti tainic pentru aceasta de henoteismul spiritualist al religiei lui Zamolxis. Andrei, Apostolul lupilor este cea mai completa sinteza de pana astazi a traditiei globale privitoare la Sfantul Andrei si la originile apostolice ale crestinismului romanesc, oferind reflectiei teologice un vast material factologic, in parte inedit, intr-o vreme in care constiinta romaneasca are nevoie mai mult decat oricand de o recuperatio a propriilor temeiuri istorice si religioase”.

Cu alte cuvinte, cartea jurnalistului crestin, apologet si marturisitor -Dumitru Manolache este si reportaj si eseu (dovada in acest sens, sta copiosul si bogatul indice bibliografic de la sfarsitul volumului), si roman, dupa cum se vede in capitolul despre vindecarea leprosului din cetatea Patras – Grecia, ca fiind ultima minune a Sfantului Apostol Andrei, precum si rastignirea sa pe o cruce in forma de x. „Sunt constient de faptul ca este un volum care va da nastere multor discutii. Dar daca nu ar fi asa, atunci ce fel de carte ar mai fi?” – se intreaba retoric autorul. Caci multe dispute poate provoca, cu siguranta, o informatie strecurata in ultimul capitol al cartii, intitulat in mod sugestiv „Urmele Sfantului Andrei”, despre traditia alegerii si prelucrarii lemnului de rezonanta (pentru viorile Stradivarius), adusa in Bucovina de catre ucenicii iudei ai Sfantului Andrei. Istorie preluata de domnul Manolache cu retinerile si rezerva de rigoare, citand si trimitand intotdeauna la sursa bibliografica.

Dumitru Manolache ne impartaseste si motivul ori mobilul investigatiei sale, profesioniste si harnice si anume: un pelerinaj facut in anii “90 la manastirea Dervent – Constanta, unde s-a simtit intr-o noapte vizitat de chipul Sfantului, cu care apoi, putem spune ca s-a intalnit intr-un mod cat se poate de “personal” in anul1996 cand cinstitul sau cap – ce se pastreaza la Catedrala Mitropolitana din Patras a fost adus intr-o procesiune solemna in Romania - la Iasi si Galati. Mentionam faptul ca la 30 Noiembrie, el a fost rastignit la Patras, dupa o ultima minune pe care am mentionat-o mai sus. De fapt aici se pastreaza doar capul Sfantului, trupul ajungand in Basillica San Pietro din Roma – Italia. Si totusi Sfantul Apostol Andrei – delegat fiind de catre Sinodul de la Ierusalim din anul 50 sa propovaduiasca cuvantului Domnului nostru Iisus Hristos in Scythia (Maior si Minor), deci pe tarmurile romanesc si rusesc ale Marii Negre, este venerat astazi in special in lumea rasariteana, ortodoxa, drept maritoare.

In Argument autorul sustine ca „Despre Apostolul Andrei scrierile vechi nu prea vorbesc desi, ca si Pavel, a purtat in lume cuvantul Mantuitorului, al Celui despre Care chiar un Ernest Renan spunea: „Iisus a fost cel mai maret geniu religios care a trait vreodata. Frumusetea Lui este eterna, iar domnia Lui nu va avea sfarsit. Iisus este unic in toate privintele si nimic nu poate fi asemanat cu El. Intreaga istorie este de neconceput fara Hristos”. Acest intai aflator al lui Mesia a strabatut lumea, ajungand pana la noi si crestinandu-ne. Prezenta lui pe aceste pamanturi a fost, nu de putine ori, contestata, spunandu-se ca lipsesc dovezile istorice. Ca si cand memoria neamului, in care Andrei este prezent de doua mii de ani, nu ar insemna nimic. Despre acest Apostol vorbesc randurile care urmeaza (in aceasta carte).

Din moment ce crestinismul propovaduit de el este „credinta istorica” (Josh Mc Dowell), investigarea ei trebuie sa se bazeze atat pe marturisirile scrise, cat si pe cele orale. Existenta istorica a Sfantului Apostol Andrei este certa. Cum, de altfel, certa se dovedeste si prezenta sa in teritoriile noastre, dupa cum voi arata in continuare. Marturiile lui despre Iisus Mantuitorul, desi neconsemnate, ne apar la fel de adevarate ca si cele scrise ale lui Pavel. Parafrazandu-l pe istoricul Josh Mc Dowell in cartea sa, intitulata: Mai mult decat un tamplar: „Daca prezenta Apostolului Andrei in partile de la Istru ar fi o minciuna, cu greu ar fi putut ea persista in memoria colectiva a oamenilor de aici timp de doua milenii.”

Autorul mai sustine la paginile 12 – 13 ca „Este cert ca, printre marii misionari ai epocii inceputurilor Bisericii, se numara si Sfantul Andrei – unul dintre cei doisprezece apostoli ai Domnului, a carui activitate este anuntata in cartile Noului Testament, prin texte cu continut general (Marcu 16, 20), confirmata in scrierile cu caracter istoric din primele patru secole si descrisa amanuntit in izvoarele hagiografice care fac ecoul memoriei vii a bisericilor locale, carora Sfantul Apostol Andrei le-a pus inceput prin predica sa, ori le-a aprofundat invataturile crestine de felul acelora ale Sfantului Apostol Pavel, expuse in scoala lui Tiranus din Efes (Fapte 19, 9-10). Ramasa conturata in memoria unor popoare crestinate de Andrei, lucrarea sa este valoroasa si vasta, atat in ceea ce priveste importanta sa in sine, cat si extensia ariei geografice si etnice, la fel ca si cea a lui Pavel, cel numit „Apostol al neamurilor”.

Deopotriva cinstit de romani, greci, bulgari, ucrainieni, rusi ori scotieni, Sfantul Andrei are, pentru noi, o importanta deosebita: credinta propovaduita de el in secolul apostolic populatiilor din sudul Dunarii, in provinciile romane imperiale Moesia Inferior (in care era inclusa si Scythia Minor – Dobrogea de astazi), Moesia Superior si Tracia, coincide ca moment cu perioada in care in pantecele istoriei se plamadea poporul roman. Perceput ca „nas” al poporului nostru, este de la sine inteles motivul pentru care trebuie sa-i acordam acestui sfant atentia noastra sporita, sa aprofundam rolul misionar pe care l-a jucat in aceasta parte de lume. Pentru ca, asa cum se adresa Sfantul Apostol Pavel crestinilor din Asia Proconsulara, poate si Andrei a spus crestinilor din Scythia Minor: „Nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi pe temelia apostolilor” (Efeseni 2, 19-20).

Daca ar fi, in cele ce urmeaza, sa insiruim cateva dintre titlurile mai sugestive ori mai semnificative ale volumului de fata, ne-am ori la: Solemna asteptare; Andrei, pescarul din Betsaida; Insotitor al Mantuitorului; Apostolul cu cel mai lung stagiu de ucenicie; Ziua in care a fost numit Apostol; Andrei in cartile Noului Testament; Andrei primeste harurile preotiei apostolice; Scoala crestina de misionari de la Ierusalim; Itinerariul misionar al Sfantului Andrei; Cautand buletinul de identitate al Sfantului Andrei; Sfantul Apostol Andrei in memoria Pustnicilor – Pastratori de la Rameti; Crestinarea rusilor de catre Apostolul Andrei, intre adevar si mistificare; Legenda Sfantului Andrei in lumea catolica; Dimensiunile lumii de la Istru; Calatoriile „Arhiereului cel batran”; Pestera Sfantului Andrei; Al doilea botez, de la Copuzu, o reminiscenta a botezului lui Andrei; Misionar printre lupi; Apa neinceputa, adusa cu gura pentru colacul lui Andrei; Tirighina – Barbosi, al treilea „cartier general” al Apostolului Andrei; Alaturi de Andrei, misionar in tara lupilor; Icoanele crestine de pe Columna lui Traian; „Izvorul Sfantului Andrei” de la Dervent; Traditia despre calatorii si minuni; Rastignirea Sfantului Andrei; Odiseea moastelor, pe scurt; Acatistul Sfantului Apostol Andrei, cel dintai chemat (30 noiembrie); Simbolistica andreiana; Andrei, chip de om si chip de sfant; Apostolul Andrei in Evangheliile apocrife si gnostice; Urmarea lui Andrei.

In incheierea acestei scurte prezentari, in cadrul careia ar mai fi multe de zis insa vrem sa lasam placerea descoperirii cartii in amploarea si profunzimea ei cititorilor interesati ori avizati, trebuie sa sustinem, odata cu autorul la paginile 480 - 482, ca asistam in interiorul acestei lucrari, la o prezenta multiplicata a Sfantului Apostol Andrei in teritoriile dacilor, fie prin misiuni intreprinse direct, fie prin evanghelizari facute de ucenicii sai. Amalgamarea informatiilor, transfigurarea, suprapunerea peste altele, sau calchierea lor exprima, dupa parerea noastra, chiar daca poate parea paradoxal, o indiscutabila prezenta a Sfantului pe meleagurile noastre. De aceea, Dumitru Manolache le-a acordat atentie, le-a prezentat, fiindca fiecare dintre ele are valoarea ei.

Fiecare reprezinta un crampei din marea opera de evanghelizare a Apostolului Andrei in teritoriile lupilor, asa cum a fost ea retinuta si transmisa din generatie in generatie, vie si lucratoare pana in zilele noastre. Ne-am botezat si „imbracat”, asadar, in Iisus Hristos si am strabatut secole, purtand permanent in inima samanta incoltita, asezata cu atata dragoste si truda de Sfantul Andrei – Apostolul nostru. Cei care i-au purtat mesajul in acele prime veacuri de dupa trecerea lui s-au dovedit la fel de convingatori ca insusi Sfantul Andrei. „Lupii” si-au lasat „gurile legate”, pentru a-si deschide inimile si a primi vesnicia. Prin botez, prin Liturghie si rugaciune s-au inaltat pana la Dumnezeu, devenind cetateni ai Raiului, ai Cerului.

Cei de atunci si noi, cei de acum, suntem urmarea Sfantului Apostol Andrei, mostenitorii de drept ai „tineretii fara batranete si vietii fara de moarte”. Spune, spune, Mos Andrei,/ Cel cu crucea cea de tei,/ Cine, cine-i Mos Craciun,/ Mos Craciun cel mai batran./ Mos Craciun e tatal vostru,/ E si Dumnezeul nostru,/ El le facu si pe pom, si capra, si pe om. (colinda cu Capra – simbol al Carpatilor si animal domestic sacru la daci). Prin Apostolul Andrei, Iisus Hristos Mantuitorul ne-a vorbit noua. Cerul s-a deschis, lumea de dincolo a intrat definitiv in lumea de aici, facandu-ne concetateni cu ingerii. Biserica Mantuitorului nostru Iisus Hristos, zidita in noi de catre Sfantul Apostol Andrei, se intemeiaza din punct de vedere istoric, continand germenii viitorului. De aceea, noi am fost si suntem „nemuritori”. Fiul lui Iona din Betsaida Galileei, fratele lui Petru, nu a venit la noi sa ne afuriseasca, ci ca sa ne transfigureze, adica sa ne spiritualizeze, sa ne induhovniceasca.

Nu a venit sa arunce blesteme asupra acestui pamant si asupra puterilor sale tainice, ci sa-i arate Cerul. Sa ne cuprinda pe noi, lupi rataciti, in marea lui inima, alaturi de ceilalti frati pe care ii „vanase”, sa ne ridice capetele si sa ne deschida sufletele, facandu-ne sa recunoastem ca toti avem Unul si Acelasi Tata. Mesajul acesta, din pacate (marturiseste scriitorul si gazetarul Dumitru Manolache ca un avertisment), parem a-l fi uitat demult. Apostolul nu mai este trupeste printre noi de doua mii de ani, iar pamantul este in stare sa ne izgoneasca, sa ne arunce. Dar acolo, in pestera sa din localitatea Ion Corvin (unde in momentul de fata este o mareata si stralucitoare manastire), si astazi, de esti atent, poti auzi si asculta glasul sau, dezlipindu-se de peretii calcarosi, miruiti cu lacrimi de ulei, si spunandu-ne: „Ridicati-va, caci cetatea voastra este in ceruri, dar ca sa credeti in ea, sa ajungeti acolo, trebuie sa faceti dovada ei inca aici, pe pamant, prin faptele si iubirea voastra!” Este ceea ce a incercat si condeierul Dumitru Manolache prin aceasta insemnata scriere, gandindu-se cu priceperea si inima sa la Sfantul Apostol Andrei – Inceputul alfabetului credintei noastre, curatitoare, primenitoare, sfintitoare si desavarsitoare catre Imparatia cea vesnica a Sfintei Treimi. Dumnezeu sa ne ajute in slujirea la care am fost chemati si asezati fiecare dintre noi, iar Sfantul Apostol Andrei sa ne invredniceasca prin rugaciunile sale la scaunul ceresc, pentru a-i purta peste timp mostenirea!.

Drd. Stelian Gombos
 

.

• Sfantul Apostol Filip misionar pe pamantul romanesc
  Publicat in : Sfantul Apostol Filip