Sfantul Ioan Colibasul a fost un tanar cuvios care a trait in secolul al V-lea. Numele de "Colibasul" a fost dat sfantului datorita faptului ca, vreme de peste trei ani, a locuit intr-o coliba smerita, la poarta casei parintesti. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Cuviosul Ioan Colibasul in ziua de 15 ianuarie.
"Din pruncie, iubind cu caldura pe Domnul, lumea si cele frumoase ale lumii ai parasit si ai sihastrit, in chip desavarsit; ti-ai ridicat coliba inaintea portilor parintilor tai; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta, dupa vrednicie, Hristos te-a preamarit, Cuvioase Ioane. / Ravnind, intelepte, saracia ce nu se fura, ai urat bogatia parintilor tai. Si, avand Evanghelia in mainile tale, ai urmat lui Hristos Dumnezeu, preacuvioase Ioan, rugandu-te neincetat pentru noi toti."
Sfantul Ioan Colibasul
Sfantul Ioan Colibasul a trait pe la jumatatea secolului al V-lea, in vremea domniei imparatului Leon I cel Mare (457-474), in cetatea Constantinopol. Parintii sai, generalul Eutropie si Teodora, care duceau o viata crestineasca deosebita, au primit de la Dumnezeu trei copii. Doi copii lucrau deja, ca si tatal lor, in slujba imparatului, iar al treilea, numit Ioan, sporea cu invatatura si cu rugaciunea. Spre a-l indemna si mai mult in iubirea de Dumnezeu, tatal lui Ioan i-a daruit acestuia o Evanghelie ferecata cu aur.
Intr-o zi oarecare, s-a oprit la casa generalului un monah deosebit, care calatorea spre Ierusalim, venit tocmai dintr-o manastire din Bitinia, Asia Mica, numita "a achimitilor", adica a celor "neadormiti", care privegheau neincetat. Afland despre randuiala cea minunata a manastirii amintite, tanarul Ioan s-a inteles cu monahul ca, la intoarcere, sa treaca din nou pe la ei, spre a-l lua cu sine.
Astfel, inca tanar fiind, Ioan a plecat din scoala unde invata carte, fara stirea parintilor si a invatatorilor, si s-a dus in acea manastire din Bitinia, unde monahii duceau o viata duhovniceasca inalta. Dupa sase ani de nevointe aspre, tanarului Ioan a inceput sa ii fie dor de parintii si fratii sai. Astfel, cu binecuvantarea staretului, el a pornit spre casa parinteasca.
Pe drum, insa, Cuviosul Ioan a intalnit un barbat sarac, imbracat in zdrente, cu care si-a schimbat hainele, pentru a nu fi recunoscut nici chiar de parintii sai. Ajungand la casa parinteasca, Ioan a petrecut vreme de trei ani, la una dintre portile acesteia, ca si saracul Lazar, petrecand in smerenie si rugaciune. Fara a spune cuiva cine este, Ioan nu a vrut sa intre in casa parinteasca, ci a primit a locui langa poarta, intr-o coliba smerita.
Slujitorii, care altadata il avusesera peste ei, acum, de multe ori isi bateau joc de el. Dupa trei ani, Sfantul Ioan Colibasul s-a imbolnavit si, cunoscand ca avea sa treaca la cele vesnice, a cerut sa fie dus in casa. Atunci, vazand parintii sai Evanghelia cea ferecata cu aur, au cunoscut ca acela era fiul lor, cel care fugise in manastire. Dupa cateva ceasuri, Sfantul Ioan a adormit in Domnul. Apoi, parintii sai l-au ingropat langa poarta, in locul unde se afla coliba cea smerita, iar peste mormantul sau au zidit o bisericuta.
Biserica au inzestrat-o cu jumatate din averea lor, iar cealalta parte au impartit-o saracilor, ca sa fie si pomul asemenea rodului. Astfel s-a aratat copilul inteleptitor al parintilor sai, aratand Dumnezeu ca nu numai copiii sunt datori a pazi poruncile parintilor lor, ci si ei, pe ale copiilor lor, cand cererile lor vor fi dupa Dumnezeu.
Vietuind ei bine si cu viata imbunatatita, s-au dus in Imparatia cerului, iar acum se veselesc vesnic cu preacuviosul lor fiu si cu toti sfintii. Apoi, au fost si ei ingropati in biserica cea zidita de dansii, pe mormantul fiului lor.
Teodor Danalache
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Colibaşul
Glasul 4
Din pruncie iubind cu căldură pe Domnul, lumea şi cele frumoase ale lumii ai părăsit şi ai sihăstrit în chip desăvârşit; ţi-ai ridicat coliba înaintea porţilor părinţilor tăi; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta pe tine, Preacuvioase Părinte Ioan, Hristos după vrednicie te-a preamărit.
Condacul Sfântului Cuvios Ioan Colibaşul
Glasul 2
Cele de sus căutând...
Râvnind, înţelepte, sărăcia ce nu se fură, ai urât bogăţia părinţilor tăi. Şi având Evanghelia în mâinile tale, ai urmat lui Hristos Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Ioan, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.