Vecernia calugarilor atoniti - Arhimandritul Hieroteos Vlachos

 

          
- Este vremea vecerniei. Sa implinim aceasta slujba cu mataniile. Intra in chilia aceea si roaga-te, rostind rugaciunea lui Iisus pana te voi chema sa reluam discutia noastra. Nu trebuie sa uitam niciodata „dulcea“ rugaciune a lui Iisus!

          
Am intrat in chilia pe care mi-a aratat-o. M-a inaltat prea sus si a fost bine ca s-a oprit, pentru ca sa ma pot odihni o clipa.

Chilia era foarte mica, la fel ca toate chiliile la Sfantul Munte. Inauntru era un pat mic, greu - cateva scanduri sprijinite de doua picioare de lemn, cu o patura pusa peste ele. Nimic care sa-ti aminteasca de confortul din lume. Mai era o masuta cu un opait vechi, innegrit, si un scaunel pentru indelungile ore de rugaciune de noapte. Era si o icoana a lui Hristos pe perete si, putin mai departe, o icoana a Maicii Domnului, pe care calugarii atoniti o iubesc in mod deosebit, pentru ca ea este cercetatoarea, ocrotitoarea si Stapana Muntelui Athos. O completare necesara a chiliei erau cateva panze de paianjen, mai ales in colturi. Cine sa gaseasca acolo timp pentru o curatenie serioasa? Imediat ce am intrat, dupa o privire rapida prin chilie, am cazut cu greutate la pamant. Mi-am pus palmele pe podea, una peste cealalta, cu capul sprijinit pe ele si am inceput sa rostesc rugaciunea lui Iisus, uneori soptit, alteori cu voce tare. O repetam toata, apasand mai mult fie pe cuvantul „Doamne”, fie pe cuvantul „Iisuse”, uneori pe cuvantul „Hristoase” si uneori pe expresia „miluieste-ma”, incat am putut retine rugaciunea mai bine in mintea mea. N-as putea spune cat am stat intins pe podeaua chiliei. Chiar si timpul inceteaza in acele momente. Ma gandeam la pacatele mele si la prezenta mea printre sfintii si de Dumnezeu purtatorii parinti, si plangeam. Spuneam din adancul inimii mele ceea ce spune Sfantul Hrisostom - despre care unii spun, gresit, ca nu voia ca monahii sa traiasca in manastire. „Binecuvantati fie luminatorii lumii”. Sunt binecuvantati deoarece „chilia lor e ferita de orice zgomot, sufletul de orice patima si boala, si este bland si luminos si mai curat decat aerul cel mai curat. Lucrarea lor este cea pe care o avea Adam la inceput, inainte de cadere, cand era imbracat in slava si vorbea cu Dumnezeu cu indrazneala, si locuia in acel loc plin de binecuvantare”. 
          
Dupa o vreme am auzit glasul ucenicului anuntandu-ma ca Gheron ma astepta sa continuam discutia. Am mers din nou langa pustnic, cu vadite semne de bucurie, dar in acelasi timp si cu parere de rau pentru intreruperea rugaciunii. 
           -Cum ti s-a parut aceasta pauza, m-a intrebat? 
           - N-as putea spune, nu sunt in stare sa ma pronunt, am spus. (Cine stie, poate in timp ce eu eram in chilie el s-a rugat numai pentru mine si de aceea am simtit o astfel de remuscare.) 
           Dupa putin, am spus. 
           - Am simtit pacea coplesindu-mi sufletul. M-am simtit plin de pareri de rau pentru pacate si de bucurie pentru dragostea lui Iisus al meu. Da. Ma iubeste mult mai mult decat pot eu sa gandesc. Presupun ca tu intotdeauna te simti asa. Este poate urmarea cercetarii harului lui Hristos, care vine aratat dupa repetarea neincetata a rugaciunii lui Iisus, si care te umple de viata. 
           - Adevarat. Singurul lucru este ca fructele rugaciunii lui Iisus sunt atat de numeroase ca nu le poti arata pe toate. Rugaciunea lui Iisus este ca un copac cu fructe multe si foarte dulci, una mai buna ca cealalta. 
           - Da-mi si mie din aceste fructe ale „prea-binecuvantatei pustii”, pentru ca sunt lipsit de harul dumnezeiesc. Culege si pentru mine cateva din aceste roade duhovnicesti, ca cel putin sa le invat si eu.

 

.

14 Aprilie 2006

Vizualizari: 1016

Voteaza:

Vecernia calugarilor atoniti - Arhimandritul Hieroteos Vlachos 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE