Putine sunt povestirile exemplare capabile sa inspire, in toate timpurile, noi si noi interpretari, polemici si productii literare. Caderea Troiei, orbirea lui Oedip sau gloria lui Alexandru cel Mare au inspirat cei mai renumiti pictori, sculptori, scriitori, psihanalisti si, mai nou, regizori ai Hollywood-ului. Nici o istorie nu e insa mai influenta si mai productiva decat sacrificiul cristic pentru mantuirea intregii omeniri.

Roger Caillois e un sociolog si antropolog francez care a studiat indelung istoriile exemplare. A cochetat cu literatura din perspectiva criticului literar, avand, in acelasi timp, meritul de a fi mediat contactul dintre publicul francez si proza sud-americana a secolului XX.

A scris un singur roman, "Pillat din Pont" (1960), aparut de curand si la noi (in traducerea lui Catalin D. Constantin, Editura Humanitas, 2005).

Dintre toate miturile omenirii, de le Ghilgames la Marele Inchizitor, Caillois l-a ales pe cel mai semnificativ, pentru modernitatea noastra crestina: judecarea, batjocorirea si rastignirea lui Iisus Cristos. Cum aproape nu exista opera literara care sa nu faca trimitere la acest sacrificiu, alegerea lui Caillois este primejdioasa. Riscul de a cadea zgomotos din Parnas direct in derizoriu e mare, cand drumul e atat de batatorit. Ce interpretari se mai pot gasi, dupa ce artistii si teologii au spus, se pare, totul? Am vazut de curand in ce s-a transformat o alta poveste a "ultimelor ore ale lui Hristos", imaginata de Mel Gibson.

Caillois nu e descurajat si-si alege un personaj mai putin vizitat de literati si de istorici: Pilat, magistratul roman responsabil pentru condamnarea lui Iisus. Povestea demareaza lent, prezentand situatia politica incomoda a judecatorului, prins intre interesele Romei si nemultumirea preotilor locali. Apare, la un moment dat, un Cristos care nu spune aproape nimic (amintind de Dostoievski) si un Iuda care isi asuma, de bunavoie, cea mai grea misiune: aceea de a-l vinde pe invatatorul sau. Borges il prezentase deja pe Iuda drept adevaratul martir, cel care lua pe umerii sai raspunderea mortii necesare a lui Iisus. Caillois i-l asociaza, acum, si pe judecatorul Pilat, construind un tandem al infamiei asumate: "De astazi inainte, numele noastre vor fi pe veci puse alaturi: Lasul si Tradatorul. In realitate, Curajosul si Credinciosul prin excelenta, unul a carui slabiciune era necesara, celalalt atat de devotat incat a acceptat sa poarte pe veci stigmatul tradarii". Personajul se contureaza treptat, in urma discutiilor cu apropiatii sai si a unor lungi pasaje introspective: un om slab in planul actiunii, fara ambitii, contemplativ prin excelenta: "Visa sa poata urmari, de la distanta, un ideal de perfectiune personala, dar nu avea curajul de a se smulge din inertie".

Detaliile despre convingerile filozofice ale lui Pilat si despre duritatea sa aparenta, menita sa acopere o fire nepasatoare si toleranta, pregatesc terenul pentru un moment de cotitura: "Slabiciunea, aleasa la fiecare rascruce, devenea a doua lui natura". Pilat e, de fapt, omul care va decide istoria omenirii: daca il va condamna pe Iisus, lumea, din infinitul probabilistic, va lua forma pe care o cunoastem noi. Daca nu, totul va fi diferit. Aceasta e miza romanului, iar viziunea lui Caillois asupra personajului sau (l-as numi pe acest Pilat un existentialist stoic) o face plauzibila. Scriitorul isi sustine interpretarea foarte personala printr-o multime de amanunte istorice care, daca nu conving, alcatuiesc, cel putin, un mozaic stralucitor. Unii dintre apropiatii lui Pilat, cu rol decisiv in momentul de rascruce al omenirii, sunt, de altfel, plasmuiri ale imaginatiei autorului.

E important de precizat ca "Pilat din Pont" a fost publicat inaintea lansarii filmului lui Scorsese "Ultima ispita a lui Hristos", care e construit, in mare, in jurul aceluiasi scenariu alternativ: ce s-ar fi intamplat daca Mesia nu s-ar fi urcat pe cruce. Caillois nu-i lasa ultima decizie lui Cristos, ci i-o arunca in spate lui Pilat, facand din el ruletistul anonim care poate opri roata istoriei. Romanul, fascinant si precis, ascunde, asemenea unei cutii a Pandorei in miniatura, framantarile etice si intrebarile spinoase (crima sau ordine? actiune sau pasivitate?) ale secolului XX.

                                                                                                         Catalin STURZA

.