Zoe Dumitrescu-Busulenga sau Maica Benedicta


A FOST ODATA.

Zoe Dumitrescu-Busulenga sau Maica Benedicta

 

In primele zile din mai 2006, la Manastirea Varatec din Neamt a plecat la cele vesnice Maica Benedicta, in varsta de 86 de ani. Viata monahala pe care a ales-o intelectuala de formatie umanista care era Zoe Dumitrescu-Busulenga, numele de mirean al maicii, a fost o pregatire pentru cele de dincolo, asa cum ea insasi marturisea, o recapitulare a trecutului si o meditatie asupra viitorului.

 

Maica Benedicta era, intr-un fel, reticenta fata de prezent si de viitor, caci le simtea ca fiind pline de primejdii: globalizarea, "avalansa mass-mediei", formarea noilor valori, hedonismul tineretului plutind in deriva pe un ocean ramas fara modele. Intr-un interviu acordat Mihaelei Onofrei, exprimase un avertisment: "Pierderea obisnuintei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninta planeta, pentru ca slabeste intelectul, puterea de gandire si te face sa uiti limba. Chiar si eu, dupa ce am stat cinci ani in Italia, la intoarcere a trebuit sa pun mana pe Eminescu si pe Sadoveanu, ca sa-mi refac limba."

 

Memoriei colective Zoe Dumitrescu-Busulenga ii este, fara indoiala, mai familiara decat Maica Benedicta. Experienta monahala este azi cuprinsa in volumul postum "Caietul de la Varatec. Convorbiri si cuvinte de folos". Intelectual recunoscut, ale carui carti umplu azi un raft de biblioteca, universitar perfectionist, care in zeci de ani nu a scapat de tracul de dinaintea fiecarei prelegeri ("In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar - ori de cate ori le vorbeam studentilor. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea"), Zoe Dumitrescu-Busulenga a fost, intai de toate, o admiratoare a culturii inalte.

 

De la universitate la manastire

Dupa 1989, acuzata de fostii studenti ca ar fi pactizat cu Securitatea si supusa unui tratament barbar, a hotarat ca o chilie de la manastirea din Moldova va fi locul cel mai potrivit pentru a incheia o viata si a incepe alta. A cautat sa ramana la inaltime, sa invete viata monastica, sa revina la marile carti ale culturii europene, sa fie departe de "spectacolul dezarmant" al prezentului. Ca un raspuns indirect la acuzatiile pe care le-a primit, a facut urmatoarea precizare la sfarsitul vietii: "Nu i-am mintit niciodata in meserie, pot s-o spun, ei (studentii - n.red.) stiu. Atunci cand Maiorescu era gonit din literatura si Gherea era bonzul criticii literare, atunci cand Eminescu era socotit ce era socotit, eu incercam sa le spun adevarul. Calinescu a asistat la una din lectiile mele despre Gherea, pe care o transformasem intr-o lectie despre Maiorescu, de fapt, incercand sa-i reliefez, evident, figura, fata de a maruntului lui adversar. (.) Nu i-am mintit in ceea ce priveste sistemul de valori, pentru ca aici, ma intorc iar la o obsesie a mea, sintem pe o piatra de incercare."

 

Filolog de formatie anglo-germana, preocupat cu precadere de istoria artei, dar si de valorile romanesti, Zoe-Dumitrescu Busulenga marturisea ca cel mai mult si-ar fi dorit sa faca muzica, dar imprejurarile, mai exact o boala de plamani, au hotarat altfel. A absolvit Conservatorul Pro Arte de la Bucuresti, ocrotit de Regina Maria, unde a studiat cu cei mai renumiti muzicieni romani ai din prima jumatate a secolului trecut. I-a admirat pe George Enescu, Alfred Corot, Pablo Casals si Arthur Rubinstein, acest "duh al Europei, intrat acum in substanta intima a muzicii".

 

Printre titani

A ales, asadar, umanioarele, acordand aceeasi atentie istoriei artei, literaturii comparate sau istoriei culturii. Dupa "Renasterea-Umanismul-Dialogul artelor", teza de doctorat sustinua in 1970, au urmat o cariera universitara si academica neintrerupta si foarte multe carti publicate. Totusi, in ultimii ani de viata ii marturisea lui Grigore Ilisei: "As fi vrut poate sa spun mai mult, as fi vrut sa scriu mai mult, as fi vrut sa fiu de folos mai mult si in special tinerilor."

 

Subiectele si scriitorii pe care i-a tratat, in monografii, sinteze si alte tipuri de studii, unele facand descoperiri substantiale, altele, recapitulari utile, merg de la clasicii literaturii romane, la Renasterea europeana, de la tragedia antica la pictorul roman Stefan Luchian, de la umanismul european la Rudyard Kiling sau Rabindranath Tagore. Cresuta la scoala lui Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Busulenga a fost atrasa mai ales de esentele tari, de inaltimile incontestabile, de varfurile canonice universale.

 

Multi ani dupa incetarea carierei universitare, cugeta astfel, infricosata de perspectiva unui alt tip de educatie: "Ma uit la programele universitatilor. Nu mai gasesc nici urma de greaca, de latina. Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala. Se vorbeste putin si despre intelectualii dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt nume care nu se mai pronunta, opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta. Exista un fel de indiferenta fata de trecut. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu mai citeste. "

 

In timp, a acumulat multe titluri si a detinut diverse pozitii de varf in lumea academica. Iata-le pe cele mai prestigioase: sef al Catedrei de Literatura Universala si Comparata a Universitatii din Bucuresti, director al Institutului de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu", membru corespondent, membru titular si apoi vicepresedinte al Academiei Romane, membru al Comitetului Executiv al Asociatiei Internationale de Literatura Comparata si al Academiei de Stiinte si Studii Europene din Franta, director al Scolii Romane de la Roma (1991-1997).

 

Misiunea de azi a intelectualului credincios

Educatia umanista de tip vechi, credinta in valori absolute, un conservatorism tipic mediului academic si o evidenta afinitate pentru antica triada bine-adevar-frumos au fost dominantele care au sustinut opera lui Zoe Dumitrescu-Busulenga si a maicii Bendicta de mai tarziu.

 

De aici, neincrederea, reticenta sau chiar spaima in fata unui prezent ce a imbratisat alte valori, intr-o lume secularizata si amnezica. Si tot de aici, pledoaria pentru rolul pe care ar trebui sa-l joace intelectualul credincios de azi. Inchei citand pasajul final, in buna retorica monastica, din ultimul articol scris de Maica Benedicta pentru intalnirea ecumenica de la Mitropolia Alba-Iulia, organizata de I.P.S. Andrei: "(.) ii revine intelectualului credincios misiunea de a se inrola in randurile fiilor Bisericii, ale slujitorilor ei, pentru a lupta impotriva tendintelor despartitoare de Dumnezeu si ucigatoare de suflet, urmarite de sustinatorii doctrinei New Age si a celor ce tintesc spre acelasi scop: indepartarea omului de Creatorul, de Tatal, de Logos-Cuvantul, Facatorul, Mantuitorul si Judecatorul nostru, Domnul Iisus Hristos, fara de Care nimic nu se poate face si Care este cu noi in fiecare clipa pana la sfarsitul veacului. Slavit si binecuvantat fie numele Lui in veci!"

Dana IONESCU 

.

10 Mai 2008

Vizualizari: 1298

Voteaza:

Zoe Dumitrescu-Busulenga sau Maica Benedicta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE