Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Cunvintele lasa urme abia deslusite pe bratul inghetat al saraciei
il invoc pe Dumnezeu in numele deznadejdii
lacrima dumnezeasca imi mangaie sufletul
Tacut, umil, privesc spre Tine
Cum stai si rabzi plangand;
Ma-ntreb, ce cauti langa mine,
Un biet talhar, gol si flamand.
De-ai stii tu inima ce-i Raiul,
Te-ai smulge singura din piept
Ai alerga spre cer cu duhul
Si m-ai lasa doar trup inert.
Iubeste-ma si cand ma mint,
Nu ma lasa-n pierzare
Sa ma invart prin labirint,
Mergand la intamplare.
Cat de usor ne spunem „Te iubesc!”...
Dar vai, aici toti oamenii gresesc! I
ubirea numai Unul a stiut-o;
Ne-a aratat-o, insa noi n-am vrut-o...
Se aude toaca, canta a vecernii,
Si se aduna-n ruga sfintii toti din cer
Soarta omenirii pare ca suspina,
Picura cu roua ochii inlacrimati.
Nu mai aştept nici să Te naşti,
nici să ne scuturi din nevoi;
în fiecare zi sunt Paşti
şi eşti în toate printre noi.
Nu au primit în trup Lumină,
în niciun Paşti din câte-au fost,
decât cei care-n duh suspin
Într-un Astăzi răstignit
iar Fecioara naşte
şi din lutul hămesit
de Lumină paşte
Candelă sufletească așteaptă lumină,
cu rugă ce se scurge-n roua din privire.
Când brațul tremurând la Tine se închină,
Doamne, să mă acoperi cu dumnezeire
Privesc şi lucrez mereu multe icoane,
Ascult tăcerea din ochii tăi Doamne,
Doar Tu ştii când pe mine mă doare,
Primesc numai de la tine milă mare,
Nimic în viaţa asta nu este la întâmplare.
Ceaslovul de la parastas
Îl răsfoiesc întâiaş dată.
O foaie-n mijloc i-a rămas
De patru veacuri netăiată.
Din coasta Sfântului Altar,
din Piatră şi din Cruce,
Cel răstignit ca un tâlhar
Lumină vi Se-aduce.
Doamne, nu Te îndepărta de noi Şi nu-Ţi întoarce faţa,
Căci nu ne-ai fost Şi nu ne eşti oaspete...
Ci părinte...
Şi oricât de răi
Mă sperii de-atâta cădere de frunze în toamnă
Plâns este cerul cu lacrimi de ploi
Doamne, toţi norii cei grei se destramă
Tu ce-ai rânduit pentru noi
Este noaptea de ajun.
Pun sub pomul de Crăciun,
Două ghete de poveste,
Cu aripi de dor, măiestre.
Mă uit lung
după umbra
din taina nopții
ducând laptele cald
să Te spele
de Sângele Stelei.
În rugul cărnii
S-a aprins Lumina
sub cerul de piatră
și-n chivotul ieslei
Dacă vrei să-l întâlnești pe Dumnezeu,
Bucură-te de orice făptură omenească,
Pe care o întâlnești în drumul tău,
Pentru că e plămădită de mână cerească.
Aștept să revină marea sărbătoare,
La începutul Anului Bisericesc,
Sfintei Marii de Dumnezeu Născătoare,
Precum e orânduit de Tatăl Ceresc.
Căsuţa mea de scânduri s-a aprins.
Ardea în noapte. Focul a cuprins
Şi tindă, şi odăi, şi coperiş.
Voiam să plec din casă pe furiş,
C-o legătură-n mână. N-am putut.
În val de flăcări albe m-am zbătut