l. Atunci Moise si fiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta si au zis: "Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret în mare i-a aruncat!
2. Taria mea si marirea mea este Domnul, caci El m-a izbavit. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi preaslavi, Dumnezeul parintelui meu si-L voi preaînalta!
3. Domnul este viteaz în lupta; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon si ostirea lui în mare le-a aruncat; Pe capeteniile cele de seama ale lui, Marea Rosie le-a înghitit,
5. Adancul le-a acoperit, În fundul marii ca o piatra s-au pogorat.
6. Dreapta Ta, Doamne, si-a aratat taria. Mana Ta cea dreapta, Doamne, pe vrajmasi i-a sfaramat.
7. Cu multimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mania Ta Si i-a mistuit ca pe niste paie. 8. La suflarea narilor Tale s-a despartit apa, Stransu-s-au la un loc apele ca un perete Si s-au închegat valurile în inima marii.
9. Vrajmasul zicea: "Alerga-voi dupa ei si-i voi ajunge; Prada voi împarti si-mi voi satura sufletul de razbunare; Voi scoate sabia si mana mea îi va starpi".
10. Dar ai trimis Tu duhul Tau Si marea i-a înghitit; Afundatu-s-au ca plumbul În apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea tie între dumnezei? Cine este asemenea tie preaslavit în sfintenie, Minunat întru slava Si facator de minuni?
12. Întins-ai dreapta Ta Si i-a înghitit pamantul!
13. Calauzit-ai cu mila Ta acest popor si l-ai izbavit; Tu îl povatuiesti cu puterea Ta, Spre locasul sfinteniei Tale.
14. Auzit-au neamurile si s-au cutremurat, Frica a cuprins pe cei din Filisteia.
15. Atunci s-au spaimantat capeteniile Edomului, Pe conducatorii Moabului cutremur i-a cuprins; Si toti cati traiesc în Canaan si-au pierdut cumpatul.
16. Frica si groaza va cadea peste ei. Si de maretia bratului Tau, Ca pietrele vor încremeni, Pana va trece poporul Tau, Doamne, Pana va trece poporul Tau acesta, pe care l-ai castigat Tu.
17. Tu îl vei duce si-l vei sadi în muntele mostenirii Tale, În locul ce ti l-ai facut salasluire, Doamne, În locasul sfant cel zidit de mainile Tale, Doamne!
18. Împarati-va Domnul în veac si în veacul veacului.
19. Caci caii lui Faraon cu carele si calaretii lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele marii, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!"
20. Atunci a luat Mariam proorocita, sora lui Aaron, timpanul în mana sa, si au iesit dupa dansa toate femeile cu timpane si dantuind.
21. Si raspundea Mariam înaintea lor: "Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret în mare i-a aruncat!"
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Rosie si i-a dus în pustia Sur si au mers trei zile prin pustie si n-au gasit apa.
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut sa bea apa nici din Mara, ca era amara, pentru care s-a si numit locul acela Mara.
24. De aceea cartea poporul împotriva lui Moise si zicea: "Ce sa bem?"
25. Atunci Moise a strigat catre Domnul si Domnul i-a aratat un lemn; si l-a aruncat în apa si s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Sau randuieli si porunci si acolo l-a încercat si i-a zis:
26. "De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tau si vei face lucruri drepte înaintea Lui si de vei lua aminte la poruncile Lui si vei pazi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau Care te vindeca".
27. Apoi au venit în Elim. Si erau acolo douasprezece izvoare de apa si saptezeci de pomi de finic. Si au tabarat acolo langa apa.
.