Manastirea Manasija, cunoscuta si sub numele de Resava, este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din Serbia. Asezamantul monahal de la Manasija, zidit sub forma de fortareata puternic intarita cu ziduri si turnuri de aparare, inaltat pe un deal inconjurat de Muntii Beljanica, se afla la o distanta de numai trei kilometri nord-vest de localitatea Despotovat.

In anul 1406, armata sarbilor a biruit ostile otomane in apropierea localitatii Despotovat. La numai un an distanta, domnul Stefan Lazarevici al Serbiei a inceput ridicarea unei marete si impunatoare manastiri ortodoxe, pe locul unde a obtinut victoria impotriva otomanilor.

Mai inainte ca statul sarb sa isi dobandeasca independenta, Stefan al Serbiei a fost nevoit sa lupte alaturi de turci, impotriva unor state crestine. Dupa eliberarea Serbiei, domnitorul s-a pocait pentru ca si-a condus armata impotriva propriei credinte. Datorita acestui fapt, manastirea zidita va primi numele de "Manasija", nume luat de la regele evreu Manase, care facuse si el ceva asemanator lui.

Manastirea Manasija a fost contruita in numai 12 ani, intre 1406 si 1418. Domnitorul sarb a vrut ca aceasta manastire sa reprezinte o adevarata renastere culturala, spirituala si nationala a intregului popor sarb. De asemenea, el si-a dorit-o pe aceata si ca loc de ingropare, lucru nepetrecut insa intocmai. Mormantul sau se afla la o alta ctitorie de-a sa, anume la Manastirea Koporin (+1427). La noua manastire de la Manasija va fi inmormantat insa un alt brav conducator sarb, anume Vuk Lazarevici, fratele lui Stefan.

Inca de la inceput, Manastirea Manasija si-a deschis portile spre a primi o seams de carturari, calugari si laici. Acestia au pus bazele miscarii culturale numite "Scoala de la Resava", nume luat de la un rau din apropiere. Dorinta domnitorului Stefan era aceea de a uniformiza limba sarbilor de pretutindeni. Cnducatorul Scolii de la Resava era Constantin Filosoful, un bulgar refugiat din calea oştilor musulmane, care indeplinea functia de cronicar oficial al acelor din acea vreme.

Biblioteca de la Manastirea Manasija ajunsese sa numere pana la 20.000 de manuscrise, fie traduceri, fie lucrari originale ala calugarilor din manastire. Astfel, biblioteca manastirea devenise poate cea mai mare si veche biblioteca din Europa balcanica.

Dupa moartea ctitorului ei, manastirea s-a vazut din nou singura in calea otomanilor pagani si cotropitori. In urma atacurilor din anii 1439 si 1456, manastirea a fost jefuita, incendiata si partial distrusa.

Plumbul de pe acoperis a fost folosit pentru munitie, iar biserica cea mare a fost folosita drept loc de adapostire a animalelor. Biblioteca a fost devastata, o mare parte dintre lucrarile pastrate in aceasta fiind arse. Ce s-a mai putut salva se afla astazi in bibliotecile si muzeele din Sfantul Munte Athos, din Rusia si Belgrad. Aproape jumatate din pictura in fresca a manastirii a fost distrusa.

Abia intre anii 1735-1854, manastire de la Manasija a putut fi reconstruita, reparata si renovata. In pofida tuturor eforturilor depuse, manastirea nu a putut renaste nici macar material precum odinioara. Odihna locului nu a durat mult. Astfel, in vremea stapanirii austriece, biserica a fost folosita pe post de depozit de armament. O expozie accidentala a distrus o mare parte din partea centrala a bisericii.

Manastirea Manasija este locuita astazi de o obste de maici, restaurarea acesteia fiind inca in curs acum cativa ani. Anual, intre 19 si 28 august, in manastire are loc un maret pelerinaj, sub numele de "Zilele schimbarii spirituale sarbe". Cu aceasta ocazie, sarbii amintesc atat de istoria zbuciumata a tarii lor, cat si de Scoala de la Resava. De asemenea, canonizatul domn sarb Stefan Lazarevici nu lipseste nici el din evlavie crestinilor, el fiind praznuit in ziua de 1 august.

Curtea manastirii nu are o forma regulata, puternicul zid de aparare urcand si coborand culmea dealului la fiecare curba. Cele 11 turnuri sunt imense si de o rigiditate impresionanta, cel mai mare dintre ele, aflat in partea nordica a bisericii fiind numit "Turnul Domnitorului Stefan". In partea de rasarit a bisericii se afla chiliile si trapeza manastirii, astazi restaurate. In partea sudica se afla o cladire ruinata, cunoscuta ca fosta trapeza si atelier de scriere.

Arhitectura locului este unica, mai ales in perioada scolii medievale morave. Biserica, inchinata Sfintei Treimi, este zidita in forma de cruce inscrisa, extremitatile bratelor prezentand aspectul unei frunze de trifoi. Fatada bisericii este alcatuita din blocuri masive de piatra, iar nu din caramida, dupa cum era obiceiul in vreme.

Pictura in fresca a bisericii din Manastirea Manasija este impresionanta, chiar si in starea afectata in care ni se pastreaza pana astazi. Astfel, putem vedea foarte edificator urmatoarele scene: tabloul votiv, cu ctitorul Stefan Lazarevici; sfintii soldati, care poarta haine si arme specifice locului; proorocii si Apostolii poata si ei haine locale; deasupra usii centrale a bisericii se afla scena "Sufletele dreptilor in mana lui Dumnezeu".

Teodor Danalache

• Sfantul Stefan Lazarevici, despotul Serbiei
  Publicat in : Vietile sfintilor