Aducerea cinstitelor moaste ale Sfantului Nichifor, Patriarhul Constantinopolului
Marele arhiereu al lui Dumnezeu, Sfantul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, pentru cinstirea cea dreptcredincioasa a sfintelor icoane a fost izgonit din scaunul sau de raucredinciosul imparat Leon Armeanul (813-820), in insula Proconis. Si, petrecand acolo in stramtorare si chinuire treisprezece ani, s-a mutat la Domnul si s-a ingropat langa biserica Sfantului Mucenic Teodor, in manastirea cea zidita de dansul.
Dupa ce au trecut cativa ani si au pierit cu sunet raucredinciosii imparati Leon Armeanul, iar dupa dansul Mihail Valvos (820-829), apoi Teofil, fiul lui (829-842), a luat sceptrul imparatiei grecesti dreptcredincioasa Teodora, impreuna cu fiul sau Mihail, care era foarte tanar; asemenea si mincinosii patriarhi ai Constantinopolului, adica Teodot Casiter, dupa dansul Teodor Spatarocandilat, apoi Antonie Casimat au pierit de pe pamantul celor vii. Dupa aceasta Ioan, ce se numea Annia, care a fost cu meseria vrajitor, s-a gonit de pe scaun ca unul ce era fara randuiala ales. Si a luat scaunul Sfantul Metodie, cand s-a intors buna credinta si icoanele sfintelor biserici; atunci si cinstitele moaste ale Sfantului Nichifor, marturisitorul lui Hristos, s-au intors de la surghiun in Constantinopol.
Pentru ca, preasfintitul Patriarh Metodie a sfatuit pe drept-credincioasa imparateasa Teodora: "Nu este cu cuviinta ca Sfantul Nichifor, cel mai vestit intre patriarhi pentru dreapta credinta, sa fie izgonit de pe scaun si pana intr-atata uitat, desi este mort. Deci, se cade sa se intoarca sfantul lui trup la scaunul sau, altfel nu vom scapa de pacat. Iar daca il vom lasa sa fie in pedeapsa, vom arata ca impreuna ne-am invoit la izgonirea lui si ca a fost izgonit cu dreptate. Stim semintia lui Iosif, ca s-a invrednicit binecuvantarii pentru ca oasele tatalui, dupa patru sute de ani, le-au adus fiii din Egipt in pamantul Canaan.
Iar noi, fii ai binecuvantarii fiind, oare sa suferim mai mult ca sa ne lipsim de venirea parintelui nostru, de care suntem hraniti cu dumnezeiestile legi intru dreapta credinta? Pentru ca cetatea aceasta imparateasca, care este cea mai vestita sub soare, doreste cinstitele moaste ale sfantului povatuitor si pastorului sau, fiind gata a le pastra la sine cu buna credinta. Veseleasca-se iarasi Sfanta Biserica de mirele sau, de care s-a lipsit cand era viu, fiind luat cu nedreapta mana. Iar acum, trupul celui odihnit intru Domnul se intoarce cu porunca imparatesei iubitoare de oameni. Vezi, o, dreptcredincioasa imparateasa, pe poporul cel impacat prin tine cu dreapta credinta, cum doreste sa auda glasul pastorului sau cel mort. Pentru ca macar numai umbra lui de o va vedea, il va socoti ca insufletit, si ca pe un viu il va primi si-l va pazi ca pe o vistierie preabogata".
Cu niste graiuri ca acestea ale preasfintitului Patriarh Metodie iubitoarea de Hristos, imparateasa Teodora, indata s-a invoit, zicand: "Va fi aceasta de folos sufletelor noastre si numele nostru va fi cinstit in vremurile cele de pe urma". Deci, nezabovind, preasfintitul Patriarh a luat preoti si monahi si s-a dus in insula Proconis, urmandu-i multime de popor, si, intrand in manastirea Sfantului Mucenic Teodor, a descoperit mormantul Sfantului Nichifor. Atunci au vazut toti cinstitul trup, dupa nouasprezece ani, intreg cu totul, neavand nici urma de stricaciune si dand buna mireasma.
Facand cantare de toata noaptea si savarsind dumnezeiasca Liturghie, Sfantul Metodie a intrat in acel mormant si, cuprinzand cinstitele moaste ale Sfantului Nichifor, graia catre dansul ca si catre un viu: "O, preafericitule barbat, cel ce te-ai asemanat Sfantului Ioan Gura de Aur - caci dupa asemanarea aceluia ai luat asupra ta osteneala si ai rabdat nevoi -, si precum el, asa si tu, cu indraznet cuvant mustrand faradelegea, ai suferit izgonire nedreapta. Acum, dupa atata surghiunie de treizeci de ani, in viata si dupa moarte, da-te noua fiilor tai, celor ce te iubim, si, iesind de aici, intoarce-te la ale tale, caci si acum poporul, ca si alta data, are sa te primeasca. Pentru ca imparatul cel fara de Dumnezeu, care cu nelegiuire te-a izgonit din Biserica, si-a luat pedeapsa cea vrednica dupa faptele sale, lipsindu-se cu ticalosie de imparatie si de viata. Iar acum imparati dreptcredinciosi, tie, celui mort, ca unui viu iti dau a ta Biserica pe care, ca niste fii ai Evangheliei, impreuna cu mine au curatat-o de necurateniile ereticilor si au adus-o in acelasi chip, precum ai impodobit-o tu mai inainte si ai lasat-o frumoasa si fara de prihana. Cauta si vezi pe fiii tai adunati, care sunt veniti de prin cetatile cele de aproape, iar altii, fiind departe, cu dorinta asteapta intoarcerea ta la dansii. Pe acestia tu, ca pe cei sarmani si mahniti, sa nu voiesti a-i trece cu vederea si a fi departe de dansii. Cetatea ta sa aiba ca pe un dar preascump sfintele tale moaste, prin care, impodobindu-se, mai mult sa se mareasca si sa se proslaveasca decat cu coroana cea imparateasca".
Zicand unele ca acestea, preasfintitul Patriarh Metodie a ridicat de la pamant moastele sfantului si, punandu-le in racla cea noua, le-a luat pe umeri impreuna cu sfintitul sobor si cu cantari de psalmi le-a dus in corabie. Apoi, ridicand panzele, a ajuns degraba la imparateasca cetate. Dreptcredincioasa Teodora, cu fiul sau Mihail, cu toata suita si toata multimea poporului, cu lumanari, cu tamaieri, cu cantari si cu negraita bucurie si veselie dantuind, au iesit la limanul corabiei, in intampinarea cinstitelor moaste ale Sfantului Nichifor, patriarhul lor.
Deci, luandu-le, le-au dus mai intai in soborniceasca biserica a Sfintei Sofia, din care a fost izgonit odata. Si s-a savarsit acea intoarcere a sfintelor moaste in treisprezece zile ale lunii martie, in care mai inainte a fost izgonit Sfantul Nichifor de catre raucredinciosul imparat; adica in care zi a fost izgonit, in aceeasi zi s-a si intors. Dupa ce s-a plecat ziua aceea in care s-a savarsit intoarcerea, s-a facut cantarea de toata noaptea in biserica Sfintei Sofia, deasupra cinstitelor moaste. A doua zi le-au dus din Sfanta Sofia in biserica Sfintilor Apostoli si le-au pus acolo cu cinste. Acolo si soborul lui s-a randuit a se savarsi intru cinstea si pomenirea Sfantului Nichifor Marturisitorul si intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slavit impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci. Amin.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.