SFANTUL DIMITRIE CEL NOU de la Bucuresti - 27 octombrie (secolele XII-XIII)

Viata

Prea Cuviosul Parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, numit si "Basarabov", s-a nascut in timpul imparatilor romano-bulgari Petru si Ionita Asan (secolele XII-XIII), la citiva kilometri de orasul Rusciuc, intr-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea riului Lomul, din parinti ortodocsi si iubitori de Hristos.

Mai intii a fost pastor de vite in satul natal.

Apoi, iubind linistea si nevointa monahala, s-a facut calugar la o manastire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. Dupa o aspra nevointa pustniceasca intre doua pietre din malul riului Lomul, Cuviosul Dimitrie si-a dat sufletul lui Dumnezeu in acel loc si a ramas necunoscut de nimeni. Dupa multi ani, riul Lomul venind mare a risipit cele doua pietre in apa impreuna cu moastele intregi ale Sfantului Dimitrie cel Nou. Mai tirziu, descope-rindu-se sfintele lui moaste prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov. Auzind de minunile ce se faceau aici, domnii Tarii Romanesti doreau sa-i aduca moastele la Tirgoviste spre mingiierea credinciosilor. insa Sfantul Dimitrie nevrind sa-si paraseasca satul, domnii munteni au zidit o biserica noua in Basarabov, unde i-au fost adapostite moastele mai mult de doua secole.

In timpul razboiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaste sa le duca in Rusia. Dar la staruinta unui bun crestin roman, Hagi Dimitrie, moastele Sfantului Dimitrie au fost daruite Tarii Romanesti si asezate cu mare cinste in Catedrala Mitropolitana din Bucuresti unde se afla si astazi.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Inca de cind era mic la parinti, fericitul Dimitrie era foarte riv-nitor la rugaciune, iubind, mai ales, biserica, postul, tacerea, smerenia si viata pustniceasca. Odata, pe cind pastea vitele satului Basarabov, a calcat cu piciorul intr-un cuib de pasare si din greseala a omorit puisorii. Mustrat de constiinta, si-a pedepsit piciorul vinovat si nu l-a mai incaltat trei ani de zile, umblind cu el descult vara si iarna, rabdind cu barbatie gerul iernii si loviturile pietrelor.

2. In obstea minastirii de pe valea Lomului, fericitul Dimitrie intrecea pe toti cu rugaciunea curata a inimii si cu darul lacrimilor. Caci nu era altul mai iubitor de Dumnezeu si de nevointa duhovniceasca decit el in aceasta sihastrie. Minca o data la doua sau trei zile, dormea noaptea foarte putin, nu avea nici un fel de avere paminteasca decit trupul obosit de post si metanii, doua haine vechi calugaresti si psaltirea. Pentru o nevointa aspra ca aceasta toti se foloseau de viata lui si se sileau sa-i urmeze exemplul.

3. Temindu-se de prapastia slavei desarte si dorind sa urmeze marilor sihastri din pustie, Cuviosul Dimitrie, luind binecuvintare de la egumen, a iesit noaptea din obste si s-a tainuit pe valea stincoasa a riului Lomul, intr-o pestera mica si umeda. Acolo s-a nevoit fericitul multi ani in nestiute osteneli pustnicesti, in foame, in lipsuri, in sete si chin, rabdind grele ispite de la diavoli. Apoi, simtindu-si sfirsitul aproape, s-a retras intre doua pietre mari si acolo, rugindu-se, s-a mutat cu pace la cerestile locasuri, numarindu-se in ceata Cuviosilor Parinti.

4. Uitat de fratii sai din manastire, trupul Cuviosului Dimitrie a fost tainuit multa vreme intre cele doua pietre de pe malul Lomului. Apoi, venind riul mare, au cazut in apa pietrele cu moastele intregi si nestricate ale Sfantului. Moastele au zacut in apa si prundis multi ani de zile, pina cind Dumnezeu le-a descoperit intr-un chip ca acesta. Era o copila stapinita de duh necurat si nu afla sanatate nicaieri. intr-o noapte i s-a aratat Sfantul Dimitrie in vis si i-a zis:

- Copila, de ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui pe tine !

Auzind de acest vis, clericii si poporul au mers la locul unde se nevoise Sfantul, cu facliile aprinse in miini si au scos din apa odorul cel de mult pret, adica moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, pe care le-au asezat cu cinste in biserica satului Basarabov. Din ziua aceea alergau, cu credinta, multi bolnavi la moastele Sfantului Dimitrie cel Nou si primeau sanatate si mingiiere. Cea dintii care s-a vindecat de duh necurat a fost insasi copila care l-a visat cu o zi inainte pe doctorul ei minunat.

5. Auzind domnii Tarii Romanesti de minunile Sfantului Dimitrie de la Basarabov au trimis preoti si boieri sa aduca sfintele lui moaste in pamintul tarii, dar n-au putut, caci Sfantul nu voia sa paraseasca pamiiitul natal. Atunci au injugat la car doi juncani neinvatati si i-au lasat liberi, sa vada unde doreste Sfantul Dimitrie sa mearga. Astfel, juncanii s-au intors repede la Basarabov, unde au ramas moastele inca doua secole, vindecind nenumarati bolnavi si alinind multe suferinte omenesti.

6. Iata citeva din faptele minunate savirsite la moastele Sfantului Dimitrie, in satul Basarabov.

Doua surori, Aspxa si Ecaterina, din satul Cernavoda, inchinindu-se la moastele Cuviosului, au luat in taina o particica din ele, cu scopul sa o duca in biserica lor. Dar, urcindu-se in caruta, caii n-au putut sa porneasca pina cind cele doua surori n-au dus particica la loc si si-au cerut iertare cu lacrimi de la Sfantul Dimitrie.

Altadata un monah, Lavrentie, inchinindu-se, a rupt o particica din mina Sfantului. A fost pedepsit pe loc, raminind cu gura cascata si pierzindu-si graiul. Numai dupa multe rugaciuni cu lacrimi, a fost iertat si vindecat.

Un episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Basarabov si asezat linga racla Cuviosului. Dupa savirsirea Sfintei Liturghii si a mai multor rugaciuni de sanatate, episcopul Ioanichie s-a sculat desavirsit sanatos si a dat lauda binefacatorului sau.

7. In timpul razboiului de independenta, din anul 1877, un colonel batrin din Bucuresti avea sapte feciori care au fost dusi pe cimpul de lupta. Tatal lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moastele Sfintului Dimitrie sa-i scape feciorii cu viata din razboi. Apoi a scris pe o hirtie numele lor si a asezat-o in taina sub capul Sfantului. Dupa terminarea razboiului, cu rugaciunile facatorului de minuni Dimitrie, toti cei sapte feciori s-au intors sanatosi la casele lor.

.