Cuviosii: Isachie, Dalmat si Faust
Viata cea placuta lui Dumnezeu a Cuviosului Isachie si ravna lui cea mare pentru buna credinta, prin care a mustrat pe raucredinciosul imparat Valent, proorocindu-i pieirea lui, precum si fericitul sfarsit al acestui cuvios, s-a scris din destul la 30 mai; cel ce voieste, sa citeasca acolo.
Iar Cuviosul Dalmat, fiind in viata mireneasca, a fost mai intai ostas in imparatia lui Teodosie cel Mare si era foarte cinstit la imparatul. Apoi a defaimat pentru Dumnezeu toate cele lumesti si, lasandu-si femeia si copiii, a luat cu dansul numai pe un fiu al sau cu numele Faust si s-a dus la Cuviosul Isachie, care avea manastire in cetatea dinaintea Constantinopolului.
Fericitul Dalmat a fost hirotonit preot de catre Atic, patriarhul Constantinopolului. El atata postire a aratat, incat petrecea fara hrana pana la patruzeci de zile, biruind astfel, prin post si rugaciune, puterea diavolului. El s-a nevoit inca si asupra diavolilor celor vazuti, adica asupra ereticilor nestorieni care huleau pe Preasfanta Fecioara Maria, Maica Domnului, si a fost mare ajutator Sfintilor Parinti la al treilea Sinod ecumenic, care s-a tinut in Efes, in timpul imparatului Teodosie cel Mic. Cuviosul era iubit de imparat si de sfintii parinti care l-au pus arhimandrit in Manastirea Dalmatului. Si placand el lui Dumnezeu desavarsit, s-a mutat la Dansul intru adanci batraneti. De asemenea si fiul lui, Cuviosul Faust, strabatand prin toata dumnezeiasca placere si prin toata nevointa monahiceasca si sfarsind bine alergarea pustniceasca, s-a mutat la vesnicele locasuri si s-a numarat cu cuviosii parinti in viata cea fara de moarte.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.