Predica la Duminica a XX-a dupa RusaliiSfintii Mucenici Serghie si Vach
Sfintii mucenici Serghie si Vah erau de neam roman, mari senatori si cei dintai nobili de la curtea imparatului Maximian, care ii iubea mult si ii cinstea pentru priceperea si vitejia lor in razboaie, precum si pentru credinta in slujba. Nimeni nu putea in nici un chip sa se apropie de imparat si sa ceara ceva de la el, decat numai prin acesti credinciosi sfetnici ai lui. In astfel de cinste imparateasca erau, cinste pe care nimeni altul n-o avea. Insa ei nu asteptau cinste de la imparatul cel pamantesc, ci de la Imparatul cel ceresc, caci credeau in Domnul nostru Iisus Hristos si se sarguiau sa placa Lui prin viata cea sfanta si prin osardia cu care ii slujeau. Ei, insa, isi tainuiau credinta de frica imparatului, caci mania si iutimea lui Maximian impotriva credinciosilor erau neimblanzite.
Imparatul nu voia sa creada ca niste oameni ca acestia, care au de la el atatea daruri, sa-i fie lui potrivnici in cinstirea zeilor si chiar se rusina de dansii sa-i intrebe despre aceste lucruri sau sa-i mustre, neavand nici o dovada vrednica de crezare. Insa s-a gandit sa-i ispiteasca in acest chip: intr-una din zile imparatul a facut praznic pentru idolii sai si a mers impreuna cu toti nobilii, cu ostasii, cu slujitorii si cu toata suita sa in capistea necuratului idol Die, voind sa-i aduca jertfe alese. In acest timp privea sa vada daca vor intra o data cu dansul si iubitii lui senatori in capistea idoleasca. Cand imparatul a intrat in capiste, senatorii Serghie si Vah au ramas afara si, ca adevarati robi ai lui Hristos, stateau deoparte si se rugau adevaratului Dumnezeu, ca sa lumineze ochii necredinciosului popor si sa preamareasca intru dansii prea sfant numele Sau. Imparatul, vazand ca Serghie si Vah n-au intrat cu dansul la praznic, a trimis pe slujitorii sai sa-i prinda si sa-i aduca cu sila in capistea lui Die. Fiind adusi sfintii in adunarea cea urata de Dumnezeu, imparatul le-a poruncit sa se inchine idolilor, sa le aduca jertfa si sa manance din cele jertfite idolilor. Iar ei, nevoind sa faca acestea, au zis: "Avem in cer un Dumnezeu care nu minte, un Dumnezeu adevarat si viu, care pe toata lumea o cuprinde si nu este nesimtitor la fel ca idolii vostri si noi Aceluia ne inchinam". In felul acesta ei il mustrau pe imparat pentru credinta lui cea gresita, pentru ca cinstea cuvenita lui Dumnezeu o dadea idolilor orbi, surzi si muti, aducand cu el si pe altii la aceasta credinta. Imparatul a poruncit sa fie luate de la dansii semnele nobletii lor - fireturile ostasesti, lanturile de aur, inelele si toate hainele si sa fie imbracati femeieste spre necinstea lor si, punand cercuri de fier pe grumazul lor, a poruncit sa fie purtati asa prin cetate spre rasul si batjocura tuturor, ca asa cei slaviti si de neam nobil roman sa fie batjocoriti pentru cinstirea adevaratului Dumnezeu si pentru necinstirea idolilor mincinosi sau, mai bine zis, a diavolilor, carora n-au voit sa le jertfeasca cei ce se aduceau pe sine jertfa lui Hristos.
Imparatul Maximian, dupa savarsirea necuratelor jertfe, s-a intors la palat si, mahnindu-se pentru Serghie si Vah, pe care ii iubea, i-a chemat inaintea sa si le-a zis: "Prietenii mei prea iubiti si credinciosi, pentru ce v-ati inselat ca sa-i maniati pe zei, iar pe mine, imparatul vostru, care sunt bun si milostiv, sa ma mahniti si voua sa va aduceti atata necinste? Pentru ca eu, desi va iubesc mult, nu pot suferi necinstirea zeilor mei, si va voi da la chinuri, fara ca aceasta sa fie dorinta mea. Deci, va rog, prietenii mei, parasiti pe acel Fiu al teslarului pe care evreii, ca pe un talhar, l-au rastignit intre talhari pe cruce. Nu va amagiti de crestinestile farmece si basme si intoarceti-va catre zeii nostri si eu va voi incununa cu mai multa cinste, si mai multa dragoste va voi arata voua si veti trai in bunatatile imparatiei mele, fiind nedespartiti de mine". Serghie si Vah, nevrand ca pentru dragostea imparatului sa cada din dragostea lui Dumnezeu si nedorind ca pentru bunatatile cele vremelnice sa se lipseasca de bunatatile cele vesnice, au grait mult impotriva imparatului. Si fiind plini de darul Duhului Sfant si cu limbasloboda, in cuvinte intelepte, au aratat neputinta idolilor si cu multa indrazneala au marturisit puterea si dumnezeirea lui Iisus Hristos, iar pe imparat l-au sfatuit sa caute sa cunoasca adevarul.
Paganul imparat, avand inima impietrita si urechile surde si ochii cei sufletesti orbi, nu primea sfatul lor cel bun si se lepada de cuvintele lor folositoare si se aprindea mai mult de manie si iutime, dar nevrand ca el insusi sa-i munceasca, pentru ca ii iubea foarte mult, i-a trimis in partile Rasaritului, la ighemonul Antioh, care era cumplit chinuitor al crestinilor. Acest Antioh se invrednicise de la imparat de ighemonie prin nobilii Serghie si Vah, pentru ca ei, prin rugamintea lor, au mijlocit de la Maximian acea cinste pentru Antioh si l-a randuit ighemon in partile Rasaritului. La acest Antioh i-a trimis Maximian pe Sfintii Serghie si Vah, pentru ca sa se infricoseze de cruzimea lui, cruzime despre care se dusese vestea in toata lumea, sa le fie frica de el, fiind in mainile acestui tiran si asa, fiind siliti, sa se lepede de Hristos din frica si de rusine; iar daca nu se vor supune sa fie chinuiti, nu inaintea ochilor imparatului, ci in alte parti indepartate.
Sfintii au plecat din Roma, fiind dusi in lanturi, si mergand toata ziua aceea, au ramas peste noapte la o gazda, iar la miezul noptii, cand ostasii care ii duceau si ii pazeau au adormit adanc, ei privegheau cu tot dinadinsul in rugaciune, cerand lui Dumnezeu ajutor, ca sa poata sa rabde cu barbatie toate chinurile, pentru numele Lui cel sfant. Astfel rugandu-se ei, li s-a aratat ingerul Domnului, stralucind lumina cereasca, si ii intarea, zicandu-le: "Indrazniti, robii lui Hristos, si nevoiti-va ca ostasii cei buni impotriva diavolului, pentru ca degraba il veti birui. Iar pentru nevointa voastra veti lua cununile biruintei de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alaturi de voi in suferinta voastra, dandu-va ajutorul Sau, pana ce il veti calca pe vrajmasul diavol sub picioare". Cu aceste cuvinte intarindu-i, ingerul s-a facut nevazut, iar ei, umplandu-se de negraita bucurie, inaltau lauda lui Dumnezeu Celui ce bine a voit ca prin ingereasca aratare sa cerceteze pe robii sai. Si mergand multa vreme pe cale, petreceau in post, in rugaciuni si cantari de psalmi, inarmandu-se impotriva duhurilor celor nevazute ale rautatii prin aceasta duhovniceasca arma. Trecand prin multe cetati si tari, au ajuns in partile Rasaritului, in cetatea care se numea Varvalisa, unde locuia Antioh, caruia ostasii i-au predat pe cei trimisi in lanturi, adica pe Serghie si pe Vah, precum si scrisoarea imparatului care avea acest cuprins:
"Maximian, puternicul imparat, porunceste lui Antioh, ighemonul partilor din Rasarit si tuturor oamenilor, dar mai ales ajutatorilor si slujbasilor imparatiei noastre, ca sa nu mai fie oameni necredinciosi zeilor si straini de slujbele lor; deci, in acest fel, vazand pe Serghie si pe Vah ca sunt de credinta crestineasca cea atat de rea, i-am judecat si i-am gasit a fi vinovati de muncile cele cumplite. Si de vreme ce sunt nevrednici de imparateasca cinste, i-am trimis bunatatii tale, ca, de se vor pocai, ascultandu-ne pe noi, si de vor jertfi zeilor, sa-i invrednicesti cu blandetea ta si sa-i eliberezi din chinurile cele pregatite pentru ei; apoi sa le fagaduiesti a noastra iubire de oameni, pentru ca va lua fiecare dregatoria sa si va ajunge la cinste mai mare ca cea dintai. Iar daca nu se vor supune, ci vor ramane in credinta cea rea, sa-i supui pe dansii la chinuri legiuite si sa-i pierzi cu moarte de sabie. Iti doresc viata lunga si sa fii sanatos".
Antioh, citind aceasta scrisoare imparateasca, a poruncit ca Serghie si Vah sa fie pusi intr-o inchisoare usoara si sa fie paziti pana a doua zi. Iar a doua zi, intrand in divan, a sezut la judecata si, aducandu-i inaintea sa, a zis catre dansii: "Parintilor si binefacatorilor mei, care ati mijlocit pentru mine sa iau aceasta dregatorie si cinste pe care o am, o! cum s-a schimbat buna voastra soarta, caci eu acum sed ca un judecator, iar voi stati ca niste robi legati inaintea mea, eu care altadata sedeam inaintea voastra, slujindu-va. Deci, rogu-va sa nu voiti a va face voua un rau ca acesta, ci ascultati-l pe imparat si cinstiti pe zei, ca sa reveniti la cele dintai dregatorii ale voastre si in cinste; iar daca nu veti face aceasta, apoi chiar fara de voia mea va voi pune la chinuri, dupa porunca imparatului, pentru ca ati auzit singuri ce-mi porunceste imparatul in scrisoarea pe care mi-a trimis-o. Drept aceea, domnii mei, fiti milostivi voua si mie, caci eu n-as vrea sa fiu aspru chinuitor al binefacatorilor mei". Dar sfintii au raspuns: "In zadar vrei sa ne amagesti cu cuvintele tale, pentru ca cinstea si necinstea, viata si moartea, toate sunt deopotriva celor care au viata cea cereasca; noua Hristos ne este viata, iar moartea pentru El ne este cinste".
Multe altele au zis sfintii, preamarind pe Hristos, ocarand pe idoli si mustrand paganatatea necredinciosilor. Iar Antioh, maniindu-se, a poruncit ca Sfantul Serghie sa fie aruncat in temnita, iar pe Vah sa-l dezbrace, sa-l intinda la pamant si sa-l bata fara mila. Si il batura mult pe Sfantul Vah peste tot trupul, incat multi slujitori, obosind, se schimbau pentru a-l bate; iar din cauza acestei batai i-a cazut carnea de pe oase, iar pantecele i-a fost despicat si schingiuitorii varsau sangele lui ca pe apa. Din pricina acelei batai, sfantul si-a dat sufletul sau in mainile Domnului. Apoi calaul a poruncit ca trupul lui sa fie tarat afara din cetate si sa fie aruncat pentru mancarea fiarelor si pasarilor. Dar Domnul a pazit trupul lui, caci mai multi credinciosi, care se ascundeau afara din cetate in prapastii si in pesteri de frica slujitorilor de idoli, iesind noaptea din ascunzatorile lor, au luat trupul Sfantului Vah si l-au ingropat cu cinste intr-una din acele pesteri in care ei se ascundeau.
Sfantul Serghie, sezand in temnita si auzind ca prietenul lui s-a sfarsit in chinuri, plangea mult pentru despartirea de el, zicand: "Vai mie, fratele meu, Vah, de acum nu vom mai canta, zicand: iata ce este bun sau ce este frumos, fara numai a locui fratii impreuna; pentru ca m-ai lasat singur". Tanguindu-se in acest fel, in noaptea urmatoare lui Serghie i s-a aratatSfantul Vah, intr-o lumina cereasca foarte stralucitoar,e si l-a mangiiat, spunandu-i despre rasplata cea pregatita in ceruri si intarindu-l spre muceniceasca nevointa catre care va veni in curand si va cistiga de la Hristos Domnul mare mila si mare indrazneala. Sfantul Serghie s-a bucurat foarte mult de aratarea lui Vah si intru bucuria inimii canta lui Dumnezeu.
In ziua urmatoare ighemonul, vrand sa mearga in cetatea Sur, a poruncit ca Serghie sa fie adus dupa el. Acolo, sezand la judecata, a zis catre sfant: "Vah, om necredincios si rau, nevrand sa jertfeasca zeilor, a vrut mai bine sa moara de moarte silnica decat sa-i cinsteasca pe zei, iar eu l-am pedepsit dupa faptele sale. Dar tu, domnul meu Serghie, pentru ce urmezi credintei celei rele si te duci de voie in mare primejdie? Binefacatorul meu, nu te condamna singur la chinuri, pentru ca eu ma rusinez de ale tale faceri de bine si ma rusinez de cinstea ta, pentru ca tu stai osandit inaintea mea, iar eu sed si te judec pe tine. Eu, care eram mai mic decat tine, m-am invrednicit de mare cinste prin mijlocirea ta, si iata ca acum sunt mai mare decat tine, iar tu, care ai capatat de la imparat mare cinste si multe bunatati, iata ca acum singur iti doresti raul; deci, te rog, asculta sfatul meu, supune-te voii imparatului si cinsteste pe zei, ca sa dobandesti cinstea si dregatoria cea de mai inainte". A raspuns sfantul, zicand: "Cinstea si slava cea vremelnica sunt desarte, iar necinstea se face pricinuitoare de cinstea cea vremelnica. Deci, nu ma ingrijesc de aceasta necinste si nici nu doresc cinstea vremelnica, caci nadajduiesc sa fiu cinstit de Hristosul meu cu cinstea cea adevarata si vesnica in marirea cea cereasca. Tu pomenesti facerile mele de bine, cum ca ti-am mijlocit de la imparatul cel pamantesc aceasta dragoste mare, dar asculta-ma pe mine si, cunoscand adevarul, leapada-te de necuratii tai zei si inchina-te impreuna cu mine Dumnezeului ceresc si Imparatului veacurilor, iar eu iti fagaduiesc ca sa-ti mijlocesc de la El mai multe bunatati decat ai tu de la Maximian".
Atunci Antioh, vazand ca nu poate sa-l intoarca pe Serghie de la Hristos si sa-l plece la voia imparateasca, a zis: "Seghie, ma silesti ca, uitand toate bunatatile primite de la tine, sa fiu nevoit sa te supun la cumplite chinuri". Iar Serghie a raspuns: "Fa ce voiesti tu, pentru ca acum il am ajutor pe Hristos care a zis: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, ca sufletul nu pot sa-l ucida. Iata, ai stapanire peste trupul meu ca sa-l chinui, dar peste sufletul meu nu ai stapanire, nici tu, nici tatal tau, Satana". Antioh, maniindu-se, i-a zis: "Vad ca indelunga mea rabdare te-a facut indraznet". Apoi a poruncit ca Serghie sa fie incaltat cu incaltaminte de fier, ce avea intr-insa piroane lungi si ascutite si care au strapuns talpile sfantului. Si asa fiind incaltat, i s-a poruncit sa alerge inaintea saretei sale, pentru ca mergea spre cetatea Tetrapirghia, iar de la Tetrapirghia aveau sa mearga la cetatea Rosaf. Iar Sfantul Serghie alerga si canta, zicand: "Asteptand am vazut pe Domnul care, cautand spre mine, a auzit rugamintea mea si m-a scos din groapa necazului si din tina ticalosiei si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei".
Ajungand ei in Tetrapirghia, care era la mare departare de Sur, ca la noua stadii, mucenicul a fos dus in temnita. In drum spre temnita el zicea: "Cel ce a mancat odata painea mea, a venit asupra mea cu viclesug si cu legaturile chinurilor cele cumplite a intins cursa picioarelor mele, dar vino, Doamne, in ajutorul meu si impiedica-i pe dansii si izbaveste de cei necredinciosi sufletul meu". In noaptea aceea, pe cand se ruga in temnita, ingerul Domnului a venit la dansul si i-a vindecat picioarele de rani. Apoi, dimineata, calaul a poruncit ca Sfantul Serghie sa fie scos din temnita, crezand ca nu va putea calca cu picioarele din pricina ranilor, dar l-a vazut de departe mergand bine, cu picioarele sanatoase si neschiopatand deloc si, inspaimantandu-se, a zis: "Cu adevarat, omul acesta este vrajitor, pentru ca cine ar putea ca dupa astfel de chinuri sa umble neschiopatand? Deci, daca se vede cu picioarele nevatamate, aceasta nu poate fi decat putere vrajitoreasca". Apoi, incaltandu-l iarasi cu acei papuci, l-a gonit inaintea sa pana ce au ajuns la cetatea Rosaf, care era la o departare de saptezeci de stadii de cetatea Sur. Acolo, sezand la judecata, l-au silit pe Sfantul Serghie sa se inchine la idoli si, nefiind posibil sa-l atraga de la marturisirea lui Hristos, l-au osandit la moarte. Si, ducandu-l afara din cetate, la locul de osanda, Sfantul Serghie si-a cerut voie pentru a-si face rugaciunile si, rugandu-se indelung, a auzit de sus un glas dumnezeiesc chemandu-l acolo; apoi, cu bucurie, plecandu-si capul sau sub sabie, s-a sfarsit, iar trupul lui a fost ingropat de credinciosii din acele locuri.
Dupa o vreme, niste oameni credinciosi din cetatea Sur s-au sfatuit in taina sa ia de acolo trupul Sfantului Mucenic Serghie si sa-l duca in cetatea lor, iar cand s-au apropiat, noaptea, de mormantul sfantului, indata a iesit de acolo o flacara de foc mare cat un stalp care ajungea pana la ceruri. Iar niste ostasi care locuiau in Rosaf, vazand, in miezul noptii, acea vapaie inalta de foc care lumina toata partea aceea, au alergat inarmati la acel loc si au aflat pe cetatenii de la Sur cuprinsi de spaima pentru aceasta minunata vedenie de foc.
Dupa putina vreme, incetand acea lumina de foc, cei ce venisera de la Sur au inteles ca sfantul nu voieste sa se desparta de locul acela unde si-a varsat sangele si si-a dat sufletul pentru Hristos.
Petrecand acolo cateva zile, au zidit in cinstea Sfantului Serghie, la locul unde a fos ingropat, un mormant din piatra, inalt si foarte frumos. Apoi, sporind credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, s-a zidit in cetatea Rosaf o biserica cu numele Sfantului Mucenic Serghie si adunandu-se din cetatile dimprejur cincisprezece episcopi, au descoperit mormantul Sfantului, iar cinstitele lui moaste, care s-au pastrat in mireasma buna si nestricate, au fost mutate cu mare cinste in biserica cea noua. Si au asezat sa fie praznuita pomenirea lui in fiecare an, in octombrie, ziua a saptea, zi in care a fost omorat. Apoi in amandoua locurile, adica si in biserica, unde se aflau sfintele lui moaste, si acolo unde si-a aflat sfarsitul si a fost ingropat, se faceau multe tamaduiri bolnavilor si se goneau diavolii.
Se mai cade inca a pomeni si despre aceasta: in fiecare an in ziua praznicului Sfantului Serghie fiarele salbatice, iesind din pustiile dimprejurul acelui loc, unde zacuse mai inainte trupul sfantului, isi schimbau cruzimea lor de fiara in blandete de miel, incat nu vatamau pe nimeni, nici pe oameni, nici pe dobitoace, ci cu sfiala inconjurau acel loc sfant si iarasi se intorceau in pustia lor. Asa l-a preamarit Dumnezeu pe placutul Sau, incat si fiarelor, ca unor oameni, le poruncea sa praznuiasca sfanta lui pomenire. Cu ale carui rugaciuni, prea bunul Dumnezeu sa imblanzeasca mania vrasmasilor nostri, ca si mania fiarelor salbatice, spre marirea Sa cea dumnezeiasca, in veci. Amin.
In aceasta zi mai praznuim pomenirea sfintilor mucenici Iulian prezbiterul si Chesarie diaconul, care in vremea imparatiei lui Claudie au patimit in Tarachini, cetatea Italiei, de la Loxorie, cel care l-a inecat in mare. Se mai pomeneste si Sfantul Mucenic Polihronie preotul, pe care arienii l-au taiat cu sabiile si l-au omorat in biserica la jertfelnic.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.