In aceasta luna, ziua a nouasprezecea, pomenirea sfintilor apostoli Arhip, Filimon si Apfia.
Acestia au trait pe vremea imparatiei lui Neron, fiind ucenici al apostolului Pavel. Astfel intamplandu-se serbarea zeitei Artemida in Colose, care este o cetate a Frigiei, si acesti apostoli facand doxologie in biserica, au venit asupra lor slujitorii idolilor; ceilalti credinciosi au fugit, iar apostolii au ramas si au fost prinsi si dusi la ighemonul Androclis. Acela numaidecat a inceput sa-l bata pe Arfip, si nevrand sa jertfeasca idolului ce se numea Min, a fost ingropat pana la brau, si asa l-au ucis cu pietre. Iar sfintii Filimon si Apfia chinuiti fiind cu multe feluri de chinuri, s-au savarsit si ei muceniceste.
Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosilor parintilor nostri si marturisitorilor Eugeniu si Macarie.
Pe cand, cu ingaduinta lui Dumnezeu, imparatea in Bizant Iulian Apostatul, toti crestinii fugeau si se ascundeau, ca sa nu vada spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai ca faceau desfranari impreuna cu dansul, ci inca si pe crestini, impotriva vointei lor, ii sileau sa faca aceleasi desfranari. Atunci Macarie si Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prinsi, au marturisit pe Hristos ca este Dumnezeu adevarat. Iar pe paganul imparat l-au mustrat ca pe un calcator al credintei lui Hristos, si ca s-a facut elin si inchinator de idoli. Pentru aceasta, imparatul umplandu-se de manie, a poruncit sa fie legati cu curele subtiri si spanzurati cu capetele in jos. Si multe ceasuri au fost afumati cu fum iute de gunoi. Apoi rosind in foc un gratar de fier, a poruncit ca sfintii sa fie intinsi goi pe gratar. Iar fericitii ridicandu-si ochii la cer, prin dumnezeiasca putere au rabdat chinurile. Atunci legandu-i in lanturi de fier, i-a trimis in surghiun in Mauritania. Mucenicii calatorind catre locul de surghiun se bucurau ca sunt prigoniti pentru Hristos; si cantau impreuna: "Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului" si se veseleau cu duhul. Dupa ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte inalt petrecand singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiti, fratilor, departe de locul acesta, ca un balaur rau locuieste aici, care omoara pe cei ce se apropie. Dar sfintii le-au zis: aratati-ne noua pestera in care locuieste fiara. Deci, i-au dus pe ei si le-au aratat de departe pestera. Si plecand genunchii la pamant, fericitii au facut rugaciune; si indata pogorandu-se fulger din cer, a ars pe balaur, de indata ce a iesit afara. Aceasta minune vazand-o cei de acolo, elini fiind, au crezut in Domnul nostru Iisus Hristos. Si intrand sfintii in pestera balaurului, au facut rugaciuni timp de treizeci de zile, neavand nimic de mancare si de bautura. Iar dupa aceasta s-a auzit un glas zicand: robi ai adevaratului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, apropiati-va de piatra aceasta de langa voi. Iar ei apropiindu-se, au vazut intr-insa lumina si despicandu-se piatra in doua, a iesit multa apa, din care scotand sfintii si band spre indestulare, s-au usurat indata de foame si de sete. Si in ziua a treizecea, sfintii au cerut prin rugaciune sa fie sloboziti si sa petreaca impreuna cu Hristos.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.