MITROPOLITUL ANTIM IVIREANUL

Mitropolitul Antim Ivireanul era de loc din Iviria. Parintii sai, Ioan si Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungand din tinerete rob la turci, a stat multi ani in Constantinopol, invatand limbile greaca, araba si turca, precum si mestesugul sculpturii, al picturii si al broderiei.

Prin anul 1690 este adus in Tara Romaneasca de Constantin Brancoveanu.

Intre anii 1691 -1694 conduce tipografia domneasca de la Bucuresti si tipareste trei carti. Intre anii 1694 -1696 intemeiaza o noua tipografie la Manastirea Snagov. Intre anii 1696 -1701 este egumen al acestei minastiri, tiparind 14 carti dintre care patru in limba romana, iar celelalte in limbile greaca, slavona si araba. Intre anii 1701 -1705 a condus din nou tipografia domneasca din Bucuresti, tiparind 15 carti, indeosebi carti de slujba.

Intre anii 1705 -1708 a fost episcop la Rimnicu Vilcea, intemeind aici prima tipografie. Timp de trei ani a tiparit la Rimnic 10 carti, dintre care 7 in romaneste. Intre anii 1708 -1716 a fost mitropolit al Tarii Romanesti, intemeind noi tipografii si tiparind inca 19 carti, dintre care 12 carti in romaneste.In toamna anului 1716 a fost inchis, la porunca turcilor, caterisit si trimis in surghiun la Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost martirizat de ostasi si aruncat in riul Tungia, langa Adrianopol. In prezent se crede ca ar fi fost inecat in lacul Snagov.Fapte si cuvinte de folos

1. Acest fericit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind de mic instrainat din pamantul parintilor sai si dupa ce suferi grele ispite intre pagani, a fost calauzit de Hristos in pamantul romanesc. Astfel, aici si-a gasit a doua patrie, cu parinti, si frati, si toata mangaierea Duhului Sfant.

2. Luand jugul lui Hristos la Manastirea Snagov, ieromonahul Antins a ajuns calugar iscusit si tipograf neintrecut in Tara Romaneasca. Timp de 15 ani pina a fost facut episcop, a intemeiat doua tipografii si a tiparit zeci de carti bisericesti in limbile romana, greaca, araba si slavona, dovedindu-se cel mai mare tipograf al tarii noastre in secolele XVII si XVIII. Cartile lui s-au raspandit in toate provinciile romanesti, ajungand pana in Athos, in Grecia, la Constantinopol, Ierusalim si Sinai, in Siria si Iviria, caci era un devotat slujitor al lui Hristos si aparator al Bisericii Ortodoxe.

3. Pentru sfintenia vietii sale, egumenul Antim Ivireanul a ajuns episcop al Ramnicului si apoi mitropolit al Tarii Romanesti. Ca pastor de suflete si parinte duhovnicesc al tuturor, marele ierarh a fost o faclie in sfesnic pentru toti, de la domn pana la credincios. Era barbat intelept, insuflat de Duhul Sfant, statornic in credinta, tare in nadejde, iscusit in cuvant, smerit la inima si plin de dumnezeiasca dragoste.

4. Dorind mantuirea oamenilor si savarsirea slujbelor in limba romana, mitropolitul Antim a inmultit numarul tipografiilor, traducand si tiparind in grai stramosesc principalele carti de cult, incepand cu Ceaslovul si Liturghierul. Din cele 64 de carti tiparite de el si de ucenicii lui, 24 s-au tiparit in limba romana.

Astfel, mitropolitul Antim ramane ctitorul limbii liturgice in Biserica Ortodoxa Romana. De la dansul serviciul divin a inceput a se face in toata tara numai in limba romana, spre mangaierea si intelesul tuturor.

5. Bunul pastor al Bisericii lui Hristos, dupa ce impodobi slujbele cu carti in limba poporului, adauga si alte innoiri. Astfel, a zidit din nou biserici la sate si orase, a fondat din temelie Manastirea Tuturor Sfintilor din Bucuresti (1713-1715), astazi numita "Antim", facand si alte danii si innoiri manastiresti. A ridicat mai multi ucenici tipografi si a dat multe milostenii celor saraci si iubitori de carte. Pentru invatatura si apararea dreptei credinte a scris si tiparit numeroase predici, numite "Didahii", fiind iscusit teolog, ierarh si propovaduitor al Sfintei Evanghelii.

6. Iata cateva din multele sale invataturi:

- Aceste doua virtuti intemeiaza si intaresc Biserica: credinta in Dumnezeu si buna ascultare de pastorii Bisericii.

7. Ce lucru este mai iubit robului, spunea bunul pastor, decit slobozirea lui? Si ce este mai drag strainului, decat intoarcerea la patria sa?

8. Cuvine-se omului sa se bucure de bunatatea cea mare a lui Dumnezeu si sa se teama cu cutremur de marirea Lui. Inca sa ceara ajutorul si mila Lui cea bogata. Ca fara de mila Lui nu vom putea face nimic spre mantuirea sufletelor noastre.

9. Fara aceste trei bunatati - credinta, nadejdea si dragostea - nu este cu putinta cu nici un mijloc sa se mantuiasca crestinul, caci acestea sunt temeliile crestinatatii.

10. Zicea iarasi mitropolitul Antim:

- Precum nu este cu putinta a trai cineva pe pamant fara de hrana trupeasca, fara imbracaminte si fara somn, asa nu poate trai nici fara aceste trei bunatati, care sunt credinta, nadejdea si dragostea.

11. Nadejdea este o indrazneala adevarata catre Dumnezeu, data in inima omului din dumnezeiasca stralucire, ca sa nu se deznadajduiasca niciodata de darul lui Dumnezeu, ci sa fie incredintat ca va lua, prin pocainta, iertare pacatelor si orice alta cerere trecatoare sau vesnica.

12. Apoi adauga si acestea:

- Nadejdea este de doua feluri: una buna si alta rea. Buna este aceea cand nadajduieste cineva la Dumnezeu sa se mantuiasca, sau alt bine ce voieste sa faca, cum zice David: "cel ce nadajduieste spre Dumnezeu mila il va inconjura" (Ps. 31, 11). Nadejdea este rea cand nadajduieste cineva in om sa-i faca vreun bine sau vreo indemnare la lucrurile cele trecatoare ale lumii. Aceasta nadejde este mincinoasa si desarta, cum zice iarasi David: "Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor intru care nu este mantuire" (Ps. 145, 3).

13. Dragostea este o unire a multora intr-aceeasi cale catre Dumnezeu si varf al tuturor bunatatilor. Si aceasta este de trei feluri: una dumnezeiasca, alta fireasca si alta patimasa si rea.

14. Altadata, smerindu-se, mitropolitul Antim zicea:

- Fiind orbiti de desertaciunile cele lumesti, nu ne bucuram de altceva fara numai de lucrurile intunericului veacului acestuia. Ca suntem porniti cu totii spre rautati, ca o roata cand scapa la vale si nu se poate opri. Si acestea toate nu se trag din alta, fara numai din necredinta noastra. Ca ni s-au impietrit inimile intre rautati asemenea lui faraon si umblam ca niste cai sirepi (salbatici), fara de zabala si fara de rusine, pana vom cadea in vreo prapastie si vom pieri.

Deci va zic, iubitii mei, si va invat cu frica de Dumnezeu, ca un parinte sufletesc si pastor ce va sint, sa va veniti in fire si sa va caiti de lucrurile cele necuvioase, ca Dumnezeu este milostiv si daca va vedea intoarcerea noastra si pocainta cea buna, ne va ierta. Ca zice prin gura proorocului Isaia: "Intoarceti-va catre Mine si ma voi intoarce si Eu catre voi" (Isaia 45, 22)

15. Apoi adauga si acestea:

- Precum nu pot fi oile fara de pastor, asa nici poporul fara de arhiereu si oricine se va ingriji de cele sufletesti sa alerge la mine ca la un parinte, ca il voi vindeca cu ajutorul lui Hristos. Ca in seama mea v-a dat stapanul Hristos sa va pasc sufleteste, ca pe niste oi cuvantatoare si de gatul meu spanzura sufletele voastre si de la mine o sa va ceara pe toti, pana cand va voi fi pastor, iar nu de la altii.

16. Precum cere imparatul dajdii de la noi, asa ne cere si Dumnezeu credinta si fapte bune. Ca zice Hristos in Evanghelie: "Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" ! (Marcu-12, 17).

17. Sa nu socotiti ca ii va fi mila lui Dumnezeu de noi, sa ne ierte pentru ca avem nevoi, daca nu vom face dupa putinta si poruncile Lui, ca ne va arunca de unde nu vom putea sa mai iesim. Ci sa lasam naravurile cele rele si obiceiurile cele necuvioase, ca doar s-ar milostivi Dumnezeu asupra noastra sa ne ierte si sa ne chiverniseasca cu mila Lui cea bogata.

18. La inceputul Postului Mare, asa invata pe fiii sai duhovnicesti:

- De pacatele ce se fac cu pricepere (cu stiinta si vointa) fiecare sa se fereasca, ca in ce zi il va face, cu moarte va muri. Ca mai rea moarte nu este alta, decat a fi cineva despartit de Dumnezeu prin pacat. Ca zice Ioan: "Cel ce face pacatul de la diavolul este, ca din inceput diavolul pacatuieste" (1 Ioan 3, 8).

19. In toate zilele ce sunt in gradina anului, fiecare sa manance cele ce sunt randuite spre hrana trupului, cu socoteala si fara de viclesug. Iar postul cel hotarat pentru folosul sufletesc, care cu priceperea noastra 11 putem face bine sau rau, nimeni sa nu-l strice, ca in ce zi il va strica, cu moarte va muri. Caci calca porunca lui Dumnezeu. Si mai rea moarte decii: a calca cineva porunca lui Dumnezeu, nu este alta. Ca va fi izgonit de Dansul din gradina Bisericii, ca si Adam din rai.

20. Vrand noi a face aceasta calatorie asupra vrajmasului sufletelor noastre, trebuie sa luam impreuna cu noi cinci lucruri, sa ne fie ca o merinde la vreme de primejdie. Aceste lucruri sunt: spovedania, rugaciunea, postul, milostenia si dragostea.

21. Sa ne spalam cu spovedania pacatele, marturisindu-ne inaintea duhovnicilor nostri cu frica si cu inima infranta, parandu-ne pe noi insine, ca inaintea lui Dumnezeu. Sa nu dam pricina pe altii, sau sa zicem ca de nevoie sau din neputinta am facut pacatul, ca nu ne vom folosi nimic" precum nu s-a folosit nici Adam. Ca vrand Dumnezeu sa-l aduca la pocainta, in loc de a-si cunoaste greseala si a-si marturisi pacatul, el facea pe Dumnezeu vinovat ca i-a dat femeie.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: