Patimirea Sfantului Sfintit Mucenic Teodot, Episcopul Cirenei 

 

In insula Ciprului este o cetate ce se numeste Cirene. Intr-acea cetate a fost episcop Sfantul Sfintitul Mucenic Teodot, fiind de neam din Galatia, nascut din parinti crestini si crescut in invatatura cartii. El, din tinerete deprinzindu-se cu intelepciune si fapte bune, a mers in insula Ciprului, unde invata pe elini sa lase ratacirea si inselaciunea idoleasca, si sa creada in Hristos, adeva-ratul Dumnezeu. Apoi pe multi intorcindu-i, prin propovaduirea Cuvintului lui Dumnezeu, de la necuratia pagineasca, i-a povatuit la calea mintuirii. Pentru aceea a fost ales episcop in cetatea Cirenei a Ciprului.

 

Atunci era prigonire mare inpotriva crestinilor, imparatind paginul Liciniu (308-324), iar in Cipru era ighemon Savin. Dorind sfantul sa fie muncit pentru Hristos, se certa cu indrazneala cu elinii, mustrind ratacirea lor si propovaduind pe Hristos, adevaratul Dumnezeu.

 

Auzind despre aceea, ighemonul Savin a poruncit sa-l prinda spre mucenicie. Instiintindu-se arhiereul lui Dumnezeu de porunca ighemonului, n-a asteptat sa vina dupa dinsul. Ci indata sculindu-se, s-a dus singur la ighemon si, stind inaintea lui, i-a zis: "Iata cel pe care il cauti, eu sint! Nu m-am ascuns de tine, nici nu sint adus cu sila, ci de voia mea am venit. Caci adevarul, pe care nu se cade a-l ascunde, trebuie a-l arata, adica pe Hristos, Dumnezeul meu, sa-L propovaduiesc; iar necuratia si neputinta paginatatii voastre s-o vadesc.

 

Dar nu este trebuinta de multa aratare a neputintei voastre, caci singura aceea va arata a fi neputinciosi, caci sinteti mai fricosi decit broastele, de vreme ce pentru un crestin s-a tulburat toata cetatea si oastea paginilor. Pentru ca se tem diavolii de un om care este rob al lui Hristos si se sirguiesc ca nu cumva, scapind din miinile voastre ale muncitorilor, sa ridice asupra lor mai mare razboi si sa biruiasca neputinta lor, biruind prin cuvinte pe cei ce le slujesc lor, avind nadejdea cea desarta spre dinsii".

 

Ighemonul, nesuferind o mustrare ca aceasta, a poruncit indata sa bata fara de mila pe Sfantul cu vine crude. Si, fiind batut multa vreme, graia cuvintul lui David: Pe spatele meu au lucrat pacatosii, indelungat-au faradelegea lor. Incetind slugile a-l bate pe mucenic, a zis catre dinsul ighemonul: "Vezi ce ti-a folosit tie multa graire si indrazneala ta?" Raspuns-a Sfantul: "De ai fi avut ochii tai cei sufletesti luminati, ti-as fi aratat ce mi-a folosit barbatia mea, pe care tu o numesti indrazneala; ci de vreme ce esti orb, pentru aceea nu poti sa-mi vezi bunatatile ce-mi stau inainte; macar dintr-aceasta sa intelegi, cum ca eu cautind cu sufleteasca privire la cerestile rasplatiri, cele gatite mucenicilor lui Hristos, sint nemiscat in ranile cele luate de mine si nu simt mucenicia; caci sufleteasca veselie cea intru Dumnezeul meu, biruieste toate dure-rile trupesti".

 

Savin ighemonul a zis: "Te mindresti, Teodote, ca sa inseli pe cei ce te aud, dar pe mine nu poti sa ma inseli cu cuvintele tale. Caci pina intr-atita voi munci trupul tau, pina ce vei marturisi stapinirea zeilor nostri". A grait Sfantul: "Precum voiesti, ispiteste-ma cu muncile; aduna-ti toata puternica ta mestesugire spre trupul meu si te instiinteaza de puterea ostasului lui Hristos si vei vedea cine va fi mai tare: cei ce ma muncesc pe mine, ori eu care port in mine pe Hristos?"

 

Ighemonul a zis: "Au nu stii, cum ca din poruncile imparatesti am stapinire asupra trupului tau, ca sa-l sfarim cu ranile si sa-ti pierd taria ta pina in sfirsit?" A raspuns sfantul: "Unuia Dumnezeu, Acestuia Ii slujesc, Care m-a facut mult mai presus decit imparatii si mult mai puternic decit boierii. Pentru aceea acum ca si cu un rob graiesc cu tine si decit orice rob mult mai necinstit te socotesc pe tine si nu tin seama de toate muncile, cu ajutorul Dumnezeului meu, Care ne-a invatat sa socotim toata dragostea lumeasca ca pe niste paie, pleava si gunoi. Deci, sa nu socotesti ca ma vei infricosa cu mindria si cu groaznicele tale ingroziri. Te lauzi cum ca ai putere peste trupul meu. Dar o stapinire ca aceea au si tilharii care traiesc in pustietati. Caci, cind prind pe cineva in cale, il muncesc precum voiesc. Si tu acum te socotesti a fi puternic, nadajduind in sabia ta cea faradelege. Pentru ca stapinirea cea legiuita schimbind-o in tiranie, pe desfrinati si pe ucigasii de oameni ii ierti, iar munca cea vrednica a lor o aduci asupra barbatilor celor nevinovati si dreptcredinciosi".

 

Atunci, miniindu-se ighemonul foarte tare, a poruncit sa-l spinzure pe mucenic pe lemnul cel de munca si cu unelte ascutite sa-i strujeasca coastele lui. Iar patimitorul lui Hristos, fiind strujit si rabdind dureri, se ruga lui Dumnezeu, graind: "Doamne, Iisuse Hristoase, Facatorul a toata faptura cea vazuta si nevazuta, Cel ce ai pradat moartea, Cel ce ai stricat iadul, Cel ce pe Cruce ai omorit incepatoriile si puterile intunericului, Care ai vadit pe domnul veacului acestuia si ai daruit de sus putere Sfintilor Tai Apostoli si fara de ispita i-ai pazit pe dinsii; Cel ce ai dat oarecind tinarului David biruinta asupra uriasului Goliat si ai schimbat vapaia in cuptorul Babilonului, ca sa nu vatame trupurile sfintilor Tai tineri, racorindu-i cu roua; Tu si pe mine ma intareste in muncile acestea, caci stii neputinta omeneasca. Slaba este taria noastra, si se ofileste ca o floare in putina vreme. Pentru slava numelui Tau, Doamne, da putere neputintei mele si risipeste puterea celor ce se scoala asupra turmei Tale celei sfinte, ca sa inteleaga tot pamintul ca Tu esti Dumnezeu preainalt, Care dai tarie si putere celor ce nadajduiesc spre Tine".

 

Astfel rugindu-se Sfantul, sulitele ascutite atita ii strujisera trupul, incit i se vedeau oasele goale. Dupa aceea a poruncit ighemonul ca, luindu-l de pe lemnul cel de munca, sa-l duca in temnita.

 

Deci Sfantul, fiind dus spre temnita, striga prin toata cetatea, graind: "Cei ce ma vedeti intr-acest chip patimind, sa intelegeti ca nu fara de nadejde patimesc; caci pentru durerile mucenicesti am rasplatire de la Hristos Dumnezeu, spre Care eu nadajduiesc. Ca daca un imparat pamintesc vremelnic cinsteste pe ostasii sai, cei ce pentru dinsul cu barbatie si cu vitejie se ostesc si isi varsa singele lor si le da vrednice daruri, iar celor ce mor la razboi, le pome-neste numele cu zugraveli, cu cit mai mult vesnicul Imparat daruieste cinste nevoitorilor Sai si in viata cea de acum si la Inviere, cind ii va arata partasi ai Imparatiei Sale. Stau marturie cinstitele moaste ale sfintilor mucenici care mai inainte s-au nevoit, si care se cinstesc cu cucernicie de toti credinciosii mai mult decit toate cele de pe pamint, lucruri cinstite si bogatii. Iar prin cinstirea lor se inchipuieste cinstea si slava care in cer li se da de la Dumnezeu si de la ingerii Lui sufletelor mucenicilor".

 

Acestea si mai multe graindu-le Sfantul, mergea dupa dinsul tot poporul pina la temnita, in care a petrecut Sfantul cinci zile; dupa aceea a fost adus iarasi la intrebare inaintea ighemonului. Si a zis ighemonul catre mucenic: "Eu socotesc ca nu-ti este de trebuinta mai multa pedeapsa, sa te inteleptesti; destul iti este munca cea dintii, cred ca te vei apropia acum spre cinstea zeilor nostri, amintindu-ti de patimirile cele dintii; iar daca vei petrece inca in nesupunere, apoi ma vei sili ca sa aduc asupra ta si mai grele munci. Drept aceea, asculta-ma, si te izbaveste insuti de muncile ce vor sa-ti vina".

 

Sfantul Teodot a zis: "Nu cunosti, de trei ori ticaloase, ca chiar de s-ar fi strivit trupul meu de munci si coastele mele ar fi singerat de rani, totusi cu vitejie sint gata si acum a suferi de la tine toate cele ce se vor aduce asupra mea, pina ce voi sfirsi nevointa alergarii mele, ca sa primesc cununa dreptatii care imi este pusa inainte de Domnul meu, Iisus Hristos".

 

A zis ighemonul: "Nu pomeni aici pe Cel rastignit, caci defaimi locul acesta de judecata". Raspuns-a Sfantul Teodot: "Nebunule si plinule de toata necuratia, tu, pomenind pe acei necurati zei ai tai, oare nu socotesti ca defaimi locul acesta? Iar eu, deoarece pomenesc pe Cel intru tot curat, ca Stapin al meu, pe Iisus Hristos, Imparatul si Domnul, tu cu greutate Il asculti si hulesti, ca si cum s-ar fi prihanit locul tau cel de judecata prin pomenirea numelui lui Hristos. Iata, se chinuieste cugetul tau, numai la numirea preacurat numelui Sau.

 

Dar si diavolii care se cinstesc de voi aceasta o patimeau, nesuferind muncile ce li se faceau prin vederea lui Hristos si strigau: Ce este noua si Tie, Iisuse Nazarinene? Ce ai venit mai inainte de vreme sa ne muncesti pe noi? Nu este lucru de mirare, ca nici tu nu suferi a auzi numele lui Hristos, deoarece esti ruda a diavolilor de la stramosii tai, slujindu-le acelora si urmindu-le".

 

Savin ighemonul a zis: "Eu am socotit ca tu vei fi mai blind dupa muncile cele dintii si ca ma vei asculta pe mine, cel ce te chem pe tine spre mintuire; dar tu mai rau te-ai facut. Ci, de-oarece ramii neschimbat certindu-te cu noi si amagindu-ti inima ta, ca si cum ai rabda pentru Hristos, iata o munca noua voi aduce asupra ta si te voi birui si-ti voi arata ca nimic nu-ti sporeste nadejdea ta spre Hristos. Ca nu-ti va ajuta tie inselatorul Acela, spre Care, nadajduind, te semetesti la munci".

 

Iar sfantul mucenic a zis: "De as fi rabdat aceasta pentru un om, apoi mai ticalos as fi fost decit voi, cei fara de Dumnezeu si nici o nadejde buna nu as fi avut de viata ce va sa fie. Dar pina in sfirsit nu as fi suferit atit de mare munca, daca nu as fi privit spre cereasca Imparatie, in care mai multa plata voi primi de la Hristos, adevaratul Dumnezeu. Deci, pentru ce oare sa nu rabd mai mari munci, cu ajutorul lui Hristos pentru vesnicele bunatati cele fagaduite? Vezi in mine ajutorul lui Hristos si te incredinteaza, cum ca nadajduiesc spre El. Pentru ca, acoperindu-ma cu dumnezeiasca Lui mina, nu ma tem de muncile tale si nimic nu patimesc cu greutate. Si, desi trupul de tarina patimeste, gindul cel intarit in Dumnezeu ramine neschimbat".

 

Atunci ighemonul Savin a poruncit ca sa se aduca un pat de fier si sa-l intinda peste el pe sfantul si sa se aprinda sub dinsul foc si sa puna dedesubt vreascuri si paie. Iar dupa ce patimitorul a rabdat si aceasta munca, s-a minunat ighemonul si a zis: "De unde se afla la voi crestinii atita nemilostivire? Pe cine puteti a milui, voi cei ce singuri nu voiti a va milui pe voi? Sau catre cine veti fi indurati, neindurindu-va de voi insiva?" Sfantul Teodot a zis: "Obiceiul iubirii de oameni nu-l stii si pentru mila graiesti? Atunci iti voi multumi tie, cind ma vei schimba pe mine din vremelnica viata si ma vei elibera la cereasca Imparatie. Dar voiesti a ma inalta pe mine, caci, mai mult muncindu-ma, si mai multa rasplatire imi mijlocesti. Deci, daca iti este mila de mine, elibereaza-ma prin felurite munci din aceasta vremelnica viata. Adauga-mi si mai mari munci, ca acolo sa mi se adauge cununa dreptatii. Munceste-ma pina la moarte, ca desavirsit nevoitor sa ma duc la Puitorul meu de nevointa, Hristos, ca toate sfintele ingeresti cete sa ma pri-measca, bucurindu-se si veselindu-se".

 

Ighemonul a zis: "Eu te voi face desavirsit nevoitor, caci voi afla alte munci mai cumplite contra ta". Iar mucenicul lui Hristos a zis: "De ai fi stiut bunatatea Dumnezeului meu, spre Care nadajduiesc, cum ca, pentru muncile acestea de putina vreme, ma voi invrednici vietii celei vesnice, tu insuti ai fi voit sa patimesti pentru El, precum patimesc si eu. Dar, de vreme ce au impietrit inimile voastre diavolii, cei ce se cinstesc de voi, si nimic, dupa viata aceasta, nu nadajduiti, de aceea ati cazut in inselaciunea lumii acesteia, mai inainte cinstind cele vremelnice si trecatoare, mai mult decit cele vesnice".

 

Acestea auzindu-le, ighemonul s-a inspaimintat si a zis: "Imi spuneau unii de tine, cum ca esti simplu, dar eu te vad a fi priceput mare". Iar Sfantul Teodot a raspuns: "Hristos graind prin mine, care ritori pot sa-mi stea impotriva? Deci sa stii cum ca bine ai auzit de la cei ce ti-au spus despre mine ca sint nepriceput. Adevarat au zis. Insa darul Hristosului meu nevoindu-se impreuna cu mine, precum ma invata a grai, asa si muncile ma invata a rabda, usurindu-mi durerile in ranile ce le primesc".

 

Ighemonul a zis: "Nu te voi cruta, Teodote". Raspuns-a Sfantul: "Fa ce voiesti, ca sint gata la aceasta". Atunci ighemonul Savin a poruncit sa-i bata piroane in picioarele lui si sa fie prigonit de ostasi. Batindu-i piroane in picioare, el, ridicindu-si miinile sale la cer, graia: "Multumesc Tie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, ca pe mine nevrednicul m-ai invrednicit a fi partas patimilor Tale! De unde mi s-a adaugat mie, lepadatului, atit dar, caci iata acum la cer m-am suit? Multumesc Tie, Mintuitorul meu, ca m-ai izbavit de cei ce-mi prigonesc sufletul. Slaveasca-se numele Tau, Stapine Hristoase, in trupul meu, ca Tu imi esti viata, Fiule al lui Dumnezeu, si a muri pentru Tine, dobinda imi este. Incredintez Tie pe cei ce patimesc pentru numele Tau; fii lor ajutator. Potoleste viforul acesta si risipeste pe cei ce se scoala asupra Bisericii Tale celei sfinte, ca in pace sa Te laude pe Tine poporul Tau, in veci".

 

Dupa aceea a grait catre crestinii cei ce ii stateau de fata: "A mea nevointa, fratilor, acum se sfirseste si cununa imi este aproape. Iata plata dreptatii mele pe care mi-o va darui mie Iisus Hristos. El S-a rastignit pentru mine, iar eu trupul mi l-am dat la rani pentru Dinsul! El a murit pentru mine, ca sa ma izbaveasca din stricaciune, iar eu mor pentru Dinsul, ca sa ma invrednicesc Imparatiei Lui! O, cit este de mare darul lui Hristos! ca pentru patimirea cea de putin timp pentru El, vesnice si negraite bunatati rasplateste, mai mult decit masura cea vrednica. Nu sint vrednice patimirile vremii de acum, pe linga slava ce are sa se arate intru noi". Si asa, cu piroanele in picioare, alerga Sfantul, fiind izgonit de ostasi pe drum.

 

Multi din poporul elinesc, vazind o rabdare ca a lui si cuvintele cele ca mierea curgatoare ascultindu-le, au crezut in Hristos si isi bateau joc de necuratii idoli, iar pe tiran il ocarau si numele lui Hristos il preamareau. Aflind de aceasta ighemonul Savin, a poruncit ca iarasi sa-l arunce pe Sfantul Teodot in temnita; caci zicea el: "Sa nu se insele poporul cu fermecatoarele lui invataturi". Deci, se sfatuia cu sfetnicii sai, cu ce moarte sa piarda pe mucenic.

 

Trecind multe zile, au inceput a i se inmulti ranile si toti binecredinciosii crestini venind cu mahrame curate, i le stergeau. Dupa aceasta marele Constantin, biruind pe Maxentiu cu puterea Crucii (312) si daruind libertate tuturor crestinilor (313), a venit porunca de la dinsul sa inceteze prigonirea si cei tinuti in legaturi pentru Hristos sa fie liberi.

 

Auzind de aceasta Sfantul Teodot s-a mihnit foarte tare caci dorea sa moara in munci pentru Hristos. Deci, fiind eliberat, s-a dus la cetatea sa, Cirene, si, petrecind dupa patimire doi ani pe scaunul sau, a adormit intru Domnul. Si a luat indoita cununa, a arhieriei si a muceniciei, din mina Domnului nostru Iisus Hristos, Care incununeaza pe nevoitorii Sai cu slava vesnica. Caruia si noi de ne-am invrednici, cu rugaciunile Sfantului Sfintitului Mucenic Teodot si cu darul lui Hristos, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci. Amin.

 Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Isihie Sincliticul.

 

Acesta a trait pe vremea imparatului Maximilian, fiind intaiul slujitor al palatului imparatesc si facand totodata parte si din senat. Dupa porunca imparatului ca toti crestinii care erau in armata, daca nu se vor lepada de Hristos, sa fie dezbracati de uniforma si sa petreaca viata de rand, Isihie a fost dezbracat de vesmintele cele de mult pret cu care era imbracat, a fost imbracat mai departe cu o haina proasta de lana fara de maneci si a fost dus ca sa traiasca laolalta cu femeile. Dupa aceasta, imparatul chemandu-l la sine l-a intrebat daca nu se rusineaza ca a fost coborat din cinstea de magistru la felul acela de vietuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca imparat, nu poate sa aseze pe crestini in vredniciile si la puterea pe care Isihie o avea mai inainte. Dar sfantul Isihie spunand ca cinstea din veacul acesta este trecatoare si ca numai cinstea pe care o are cineva inaintea Domnului Hristos este vesnica si nesfarsita, imparatul a poruncit sa i se lege o piatra de moara de gat si sa fie aruncat in raul care se cheama Oronte si in care sfantul si-a gasit sfarsitul sau fericit.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Cvint, facatorul de minuni.

 

Acest sfant s-a nascut in Frigia si a invatat acolo dreapta credinta. Ducandu-se apoi in satul Neolida, impartea milostenii celor lipsiti. Dar in vremea imparatului Aurelian,m ighemonul Rufin il indemna sa jertfeasca idolilor, sub amenintarea cu moartea. Cum insa sfantul Cvint cu rugaciunea lui a vindecat pe ighemon de demonul de care era cuprins, acesta l-a lasat in pace. Si iarasi fiind prins de cei ce se aflau la templul idolilor, deoarece intamplandu-se la un cutremur, templul si toate statuile care se gaseau in el au cazut la pamant, cei ce-l tineau prins pe sfant au fugit si l-a lasat slobod. La patruzeci de zile de la cutremur venind in fruntea locului aceluia conducator Clearh si acesta fiind om superstitios si plin de teama fata de religia idolilor, a poruncit ca sfantul Cvint sa fie din nou prins si sa i se zdrobeasca fluierile picioarelor. Dar acestea indata, cu puterea lui Hristos, s-au facut din nou sanatoase. Iar dupa zece ani, de la zdrobirea picioarelor lui, timp in care mergand din loc in loc vindeca toata boala si toata slabiciunea si ajuta pe saraci, s-a mutat la Domnul.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Nestor si a sfantului mucenic Tribimiu.

 

Acesti sfinti erau de fel din cetatea chiveriotilor din Pergam. In vremea imparatiei lui Decius cel nelegiuit, fiind adusi de inchinatorii de idoli inaintea conducatorilor cetatii si marturisind pe Hristos au fost chinuiti in multe chipuri; dar pentru ca au ramas neinduplecati in credinta lor, li s-au taiat capetele cu sabia.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului apostol Parmena, unul din cei sapte diaconi.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Troadiu si a celor impreuna cu dansul, care au patimit mucenicia pe vremea imparatului Decius.

 

Sfantul Mucenic Troadiu a suferit pentru Hristos in Pontus Neocezareea, sub imparatul Decius (249-251), indurand torturi oribile. Sf. Grigorie al Neocezareei (praznuit in 17 noiembrie) i-a proorocit acestuia mucenicia si i-a vazut suferintele printr-o viziune. De asemenea, el i-a vazut sufletul cum iesea din trup, odihnindu-se in bucuria cea cereasca.

 

Tot in aceasta zi pomenirea sfintei fecioare Eutalia, care de sabie s-a savarsit.

 

Sfanta Eutalia a trait in Sicilia si avea mama pe o femeie greaca dupa neam, care era bolnava de curgere de sange si care isi gasise in cele din urma vindecarea in urma rugaciunilor sfintilor mucenici Alfiu, Filadelf si Ciprin. Pentru aceasta, crezand in Hristos, s-a botezat impreuna cu Eutalia, fiica ei. Un alt fiu al ei, cu numele Sermilian, auzind aceasta, a prins-o si a voit sa o stranga de gat, dar scoasa fiind din mainile lui de catre o slujitoare a ei, a fugit. Sora lui, Eutalia, defaimand cu cuvinte aspre fapta cea cu totul urata pe care o incercase asupra mamei lor, acesta a intrebat-o: nu cumva si tu esti crestina? Da, i-a raspuns sfanta. Iar nelegiuitul acela, dezbracand-o, a biciuit-o cumplit si a dat-o unuia dintre servitori, ca sa o batjocoreasca. Rugandu-se insa sfanta, servitorul a orbit. Vazand aceasta Sermilian i-a taiat capul cu sabia.

 

Tot in aceasta zi pomenirea sfintilor mucenici Andronic si Atanasia, care de sabie s-au savarsit.Tot in aceasta zi pomenirea sfintului parintelui nostru Nicolae, preotul din Plana (Grecia).

 

.