Sfantul Stefan Milutin, cunoscut si sub denumirea de "Stefan Uros al II-lea", a trait intre anii 1253-1321, domnind peste Serbia, intre anii 1282-1322, ca urmas al lui Stefan Nemanja. Milutin era fiul cel mic al regelui Stefan Uros I si nepotul Sfantului Stefan, Intaiul-incoronat al Serbiei, praznuit pe 24 septembrie.

Inca de mic, printul Milutin a invatat tainele dreptei credinte si s-a deprins cu virtutile, fiind povatuit de arhiepiscopul Daniel al Serbiei. Dupa trecerea sa la cele vesnice, petrecuta in anul 1322, pentru viata si faptele sale, regele Milutin a fost canonizat de Biserica Ortodoxa, fiind praznuit in ziua de 30 octombrie / 12 noiembrie.

Sfantul Stefan Milutin al Serbiei

Milutin al Serbiei era fiul cel mic al regelui Stefan Uros I si al reginei Elena de Anjou. La randul sau, Stefan Uros I era fiul Sfantului Stefan, cel Intai-incoronat al Serbiei. Credinciosii domnitori Stefan Uros I si Elena au primit de la Dumnezeu patru copii: Dragutin, Milutin, Stefan si Brnca.

Dorind a mosteni mai repede tronul domnesc, printul Dragutin s-a rascultat impotriva tatalui sau, pe care il va birui si il va inchide intr-o inchisoare din orasul Durazzo, Albania. Regele Uros I a murit aici, in anul 1282. Dupa multa suferinta si mustrare de constiinta pentru fapta sa, printul Dragutin a renuntat la tron, daruind cinstea fratelui sau mai mic, Milutin.

Astfel, mai inainte de a implini 30 de ani, printul Milutin a fost numit rege al Serbiei, ca urmare a abdicarii de la tron a fratelui sau, Dragutin. Despre acest moment, Sfantul Nicolae Velimirovici spune: "Fiind uns rege al Sarbilor, Milutin a fagaduit inaintea lui Dumnezeu ca va inalta cate o sfanta biserica in fiecare an al domniei lui. El a domnit timp de patruzeci si doi de ani, si patruzeci si doua de sfinte ctitorii stau marturie de felul dumnezeiesc in care si-a implinit fagaduinta. Dar in afara de aceste sfinte ctitorii, in unele locuri - ca de exemplu la Tesalonic si la Constantinopol - el a zidit in apropiere de biserici si spitale si case de oaspeti pentru bolnavii si calatorii saraci, unde acestia erau gazduiti si ingrijiti gratuit, in afara de aceasta, el insusi cu mana lui facea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme."

Odata ajuns pe tron, Milutin a atacat regiunile bizantine din Macedonia, in anul 1282 el cucerind partile nordice ale Macedoniei, impreuna cu orasul Skopje, pe care si-l va alege drept capitala. Imparatul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul a facut pregatiri pentru un razboi impotriva sarbilor, insa a murit mai inainte de a porni la atac.

In anul 1283, cei doi frati, Milutin si Dragutin, au inaintat in teritoriul bizantin, pana la Kavala. In continuare, in anul 1284, regele Milutin a cucerit nordul Albaniei si orasul Durachion (Durres). Mai apoi, urmatorii cincisprezece ani au trecut fara alte razboaie. Pacea intre bizantini si sarbi a venit insa abia in anul 1299, cand regele Milutin a pastrat teritoriile cucerite pe post de zestre, in urma casatoriei sale cu Simonida, fiica imparatului bizantin Andronic al II-lea Paleologul.

Conflictul dintre regele Milutin si fratele sau, Dragutin, a inceput in anul 1299, dupa semnarea pacii cu Imperiul Bizantin. Dragutin detinea regiunea cuprinsa intre Branicevo si raul Bosna, avand capitala in Belgrad. Conflictul dintre cei doi frati a tinut pana in anul 1314, cand a murit Dragutin. Totul a pornit de la faptul ca Dragutin dorea ca tronul sa fie mostenit de catre fiul sau, Vladislav al II-lea, iar regele Milutin avea deja doi fii pretendenti la tron: Stefan Constantin si Stefan de Decani.

Stefan Uros al III-lea din Decani a fost nepotul regelui Stefan Uros I, fiul regelui Milutin (Stefan Uros al II-lea) si tatal regelui Dusan (Stefan Uros al IV-lea). Pe cand era inca tanar, pentru a pastra pacea intre sarbi si tatari, neavand de ales, Stefan a fost trimis de tatal sau la curtea hanului Noghai, din Hoarda de Aur, ca ostatic, unde a stat pana in anul 1299, cand a murit Noghai. Dupa casatoria cu printesa Teodora a Bulgariei, printul Stefan de Decani a fost randuit de Milutin sa conduca regiunea Zeta, pana la primirea tronului Serbiei.

In anul 1296, regele Milutin a cucerit din nou orasul Durres. Mai apoi, in anul 1312, trupele sarbe au luptat alaturi de imparatul bizantin, impotriva otomanilor. Cu multa straduinta, armatele bizantine si sarbe au biruit definitiv armatele otomane, in peninsula Gallipoli. Drept recunostinta, bizantinii au daruit sarbilor orasul Kucovo. 

Dupa anul 1314, cand Dragutin moare, regele Milutin cucereste toate teritoriile aceluia, inclusiv orasul Belgrad. In anul 1319 insa, regele Charles I al Ungariei cucereste Belgradul si regiunea Macva, relege Milutin ramanand in Branicevo.

Dupa ce regele Milutin s-a recasatorit, luand de sotie pe Simonida, noua imparateasa a complotat inca dintru inceput impotriva printului Stefan, dorind ca tronul sa fie mostenit de unul dintre fratii sai, anume de Stefan Constantin. Astfel, ea l-a convins pe regele Milutin de faptul ca printul Stefan vrea sa il detroneze, spre a fi incoronat mai inainte de vreme.

In anul 1314, crezand minciunilor spuse de Simonida, regele Milutin porunceste ca fiul sau, Stefan, sa fie orbit si trimis la Constantinopol, ca prizonier. Sfantul Nicolae il va tamadui insa de orbire, dupa cinci ani petrecuti in Manastirea Pantocrator, din Contantinopol. In anul 1319, printul Stefan a fost chemat inapoi, in Serbia, si a fost pus conducator peste Budimlje, actualul Ivangrad, pe cand fratele sau vitreg, Stefan Constantin, era rege in Zeta.

Regele sarb Milutin a purtat multe razboaie intru apararea credintei crestine si a poporului sau. Milutin a luptat impotriva imparatului bizantin Mihail Paleologul, fiindca acesta din urma acceptase unirea cu Roma (romano-catolica) si cauta sa atraga si popoarele balcanice in aceasta cadere, precum si pe monahii din Sfantul Munte Athos. Despre aceasta, Sfantul Nicolae Velimirovici spune: "Tarul Milutin al sarbilor a fost un mare aparator al Ortodoxiei, caci el a scapat, in veacul in care a trait, popoarele din Balcani de Uniatism. La acel timp din istorie, pe cand imparatul Imperiului Roman de Rasarit dadea dovada de constiinta slaba, acest slav nobil si purtator de Dumnezeu s-a ridicat hotarat si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a salvat curatia Ortodoxiei, nu doar in tinuturile lui, ci si in toate tinuturile din Balcani."

De-a lungul domniei sale, Sfantul Milutin a construit peste patruzeci de biserici si manastiri, in Serbia, Bulgaria, Constantinopol, Ierusalim si Sfantul Munte Athos. Cand regatul sarb a cazut, bisericile si manastirile au ramas centre ale culturii nationale si ale Ortodoxiei pentru toti sarbii. Cele mai de seama ctitorii ale sale sunt: Manastirea Gracanica; Biserica Maicii Domnului - Ljevis; Biserica Vavedenje, din Manastirea Hilandar, Sfantul Munte Athos.

Manastirea Gracanica este una dintre cele mai vechi si minunate manastiri ortodoxe din Kosovo, Serbia. Manastirea a fost intemeiata de catre regele sarb Stefan Milutin, in anul 1321. Pe peretele sudic al capelei din Manastirea Gracanica se afla scrisa pisania regelui sarb Stefan Milutin. Printre mai multe lucruri, pisania marturiseste si acestea: "Am vazut ruinele si decaderea bisericii inchinate Maicii Domnului din Gracanica, din Episcopia de Lipljan, drept pentru care am construit-o din nou, de la pamant, apoi am zugravit-o si am decorat-o, atat in interior, cat si in exterior." In data de 13 iulie 2006, Manastirea Gracanica a fost trecuta in lista Patrimoniului Mondial, de catre comisia UNESCO. 

In urma casatoriei cu printesa Elena, fiica lui Ioan I Duca, conducatorul Tesaliei, regele Milutin nu a avut urmasi. In urma casatoriei cu printesa Elisabeta, fiica regelui Stefan al V-lea al Ungariei, regelui i s-a nascut Stefan Constantin, care a domnit peste Serbia numai cateva luni, intre anii 1321-1322. In urma casatoriei cu printesa Ana, fiica regelui George I al Bulgariei, regelui Milutin i s-au nascut mai multi copii: Stefan Uros al III-lea de Decani, care a mostenit tronul Serbiei, fiind canonizat de Biserica Ortodoxa; Anna Neda, care s-a casatorit cu printul Mihail Sisman al Bulgariei; Zorica, imparateasa. De la cea de-a patra sotie, Simonida, fiica imparatului bizantin Andronic al II-lea Paleologu, regele Milutin nu a avut urmasi.

Regele Milutin al Serbiei a trecut la cele vesnice in ziua de 30 octombrie / 12 noiembrie 1321. Pe atunci, Serbia era unul dintre cele mai puternice state din sud-estul Europei, dupa Ungaria. Regele a fost inmormantat in Manastirea Banjska. Dupa trei ani, trupul sau a fost aflat neputrezit, frumos la culoare si avand un miros placut. Astazi, cintitele sale Moaste se afla in Biserica Mantuitorul, din Sofia, Bulgaria.

Despre regele Milutin al Serbiei, Sfantul Nicolae Velimirovici, spune:
"Dumnezeu, Care pururi doar la inima cata,
Pe cneazul Milutin rasplatit-a cu nemurirea Lui.
Cu nemurire sufletul, cu nestricaciune trupul,
Caci iata si-acum tarul nostru e-ntreg!"

Dupa ce regele Milutin a trecut la cele vesnice, fiul sau, printul Stefan de Decani, cel mult-iubit de popor, a fost ales rege al Serbiei. Slujba de incoronare a fost savarsita de catre arhiepiscopul Nicodim I, in manastirea patriarhala din Pec, in ziua de 6 ianuarie 1322. Cunoscut si sub numele de Stefan Uros al III-lea, Sfantul Stefan din Decani a condus poporul sarb intre anii 1322-1331, cu dreptate si frica de Dumnezeu. Cea mai insemnata ctitorie a sa este Manastirea Visoki Decani, unde, dupa trecerea la cele vesnice, a si fost inmormantat. Pentru viata lui sfanta, regele Stefan din Decani a fost canonizat de Biserica Ortodoxa, el fiind praznuit anual, in ziua de 11/24 noiembrie.

Teodor Danalache

• Manastirea Vitovnita
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Gracanica
  Publicat in : Biserica in lume

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: