Sfantul Mucenic Eumenie, Episcopul Gortinei

Acest cuvios, parintele nostru Eumenie, prin imbunatatita viata a placut lui Dumnezeu din tinerete, pentru ca a calatorit pe calea cea stramta care duce la cer, ascultand pe cela ce zice: "Nevoiti-va a intra prin poarta cea stramta, prin care, ca sa poata intra cineva, doua sarcini grele are a lepada: averea si trupul"; Eumenie a lepadat averea pentru ca a impartit-o la saraci, stiind ca bogatul cu greu va intra in imparatia lui Dumnezeu. Cine va putea sa intre prin portile ceresti cele stramte fiind incarcat cu sarcina bogatiei?

Dupa cum a sfatuit Domnul pe tanarul acela care a intrebat despre viata cea vesnica: "Vinde-ti - zice - averile si le imparte la saraci si vei avea comoara in cer" (Matei, 19,21). Pentru ca cel ce slujeste Mamonei nu poate sa slujeasca si lui Dumnezeu. Si cel insarcinat cu multimea bogatiilor nu va trece prin usile ceresti cele stramte, precum nici camila prin urechea acului. Cel ce voieste sa treaca prin stramtoare, nu numai sarcina, ci si hainele le leapada. Cel ce doreste ca sa fie in cer urmatorul Domnului, nu numai ave-rile acelea care sunt de prisosit ca o netrebnica sarcina le leapada, ci si pe acelea ce sunt de nevoie, care ca o haina pe neajungerea trupului o acopere, si pe acelea le imparte la saraci.

Unul ca acesta era Sfantul Eumenie. El pe toate le-a socotit a fi gunoaie, de toate s-a lepadat, pe toate le-a lasat, ca sa alerge dupa Hristos, si pentru ca sa-L afle si sa-L dobandeasca. Averea, dezbracand-o de pe sine ca pe o haina, pe cei saraci, pe cei goi si pe cei lipsiti i-a imbracat, apoi el insusi, dezbracandu-se de toata dulceata pamanteasca, a trecut prin stramtoarea saraciei si a intrat prin poarta cea ingusta care duce la cereasca bogatie.

Acest cuvios a lepadat si alta grosime a trupului cand cu ne-vointele, cu ostenelile, cu infranarea, cu postul si cu pribegirea si-a supus poftele sale si s-a facut subtire, ferindu-se de toata placerea trupeasca si de iubirea dulcetilor lumesti. Pentru ca "cel ce se lupta - precum zice apostolul - se infraneaza de la toate" (I Corinteni 9,25). S-a infranat si el de toate acelea prin care trupul s-ar fi in-grasat si s-ar fi ingrosat poftele, nascandu-se patimile. Nu si-a dat ochilor sai somn, pana ce sufletul si trupul, curatindu-se de patimi, s-a facut locas Sfantului Duh. Asa lepadand amandoua sarcinile cele groase: una de avere, iar alta a trupului mult patimasului, s-a facut usor trecerea pe calea cea ingusta a portilor celor stramte care duc la viata vesnica. Iar cand viata lui imbunatatita stralucea ca o lu-mina si era de folos tuturor, atunci a fost ales si ridicat la scaunul episcopal al Bisericii Gortinei, unde ca o lumina stand in sfesnic, a luminat pastoria sa si ca un soare a luminat Biserica lui Hristos cu lucrurile si cu cuvintele, pentru ca asa se cade sa fie lumina lumii, ca fapta sa mearga inaintea cuvintelor, precum raza apuca inaintea luminii. Drept aceea si acest sfant, sezand pe scaunul sau de episcop, invata pe fiii sai sufletesti mai intai cu fapta, chip si pilda facandu-se turmei cu viata cea curata si placuta lui Dumnezeu, apoi ii invata si cu cuvantul.

Mai intai fiind lumina pentru sine, a luminat si pe altii. Intai cugetand el la legea Domnului ziua si noaptea si pe altii dupa aceea i-a invatat. Intai el a vietuit cu sfintenie si apoi i-a sfintit pe altii. Intai a castigat stiinta sa curata si apoi a curatit stiintele altora. Era inca si foarte milostiv si dupa numele sau Eumenie, care se tilcu-ieste milostiv, avea viata plina de lucruri bune. Era tata al sarma-nilor, bogatie a saracilor, datator celor ce cer, mangaietor, patimitor celor ce patimesc si facator de minuni prea minunat.

O data a omorat cu rugaciunea un sarpe mare ce se repezise asupra lui, dar mai mare minune a facut ca pe sarpele iadului, pe diavolul l-a calcat, pasind peste dansul prin rugaciune si l-a alungat pe el de la turma lui Hristos cea incredintata lui. Si nu numai in Gortina, ci si in Roma asupra diavolilor s-a inarmat pentru ca, ajungand la Roma, prin semne si minuni, pe multi i-a facut a se mira; pe duhurile cele viclene le-a alungat din oameni, bolnavii a tamaduit, era facator de pace in mijlocul vrajbelor si al maniilor. Ajungand la Tebaida in vreme de seceta, a pogorat ploaie din cer cu rugaciunea si acolo sfirsindu-se cu pace, a inceput dupa viata cea vremelnica viata cea vesnica si nesfirsita. Iar sfantul lui trup a fost mutat in Gortina, la scaunul lui, si acolo l-au ingropat cu cinste

Sfanta Mucenita Ariadna

Aceasta sfanta mucenita, Ariadna, a patimit pentru Hristos pe vremea imparatiei lui Adrian (117-138), fiind roaba la oarecare Tertill, mai mare al cetatii Promisia, din tara Frigiei. Acel Tertill a facut praznic in capistea idoleasca la nasterea unui prunc al sau, jertfind si inchinandu-se zeilor si dantuind cu toti casnicii si cu prietenii si megiasii sai. Sfanta Ariadna a ramas acasa si n-a vrut sa intre in capistea idoleasca si sa praznuiasca impreuna cu stapanul sau. Deci maniindu-se stapanul ei, a batut-o fara mila, apoi, spanzurand-o, a strujit-o cu unghii de fier, dupa aceasta a aruncat-o in temnita si a chinuit-o cu foamea multa vreme, ca sa se lepede de Hristos si sa se inchine idolilor neinsufletiti.

Apoi, i-a dat drumul din temnita si ea s-a dus din cetate. Dar stapanul ei, caindu-se ca a liberat-o, a alergat dupa dansa cu slujitorii sai, iar ea uitandu-se inapoi si vazand pe urmaritorii sai, a fugit si, apropiindu-se de o oarecare piatra, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa o izbaveasca pe ea din mainile vrajmasilor. Si indata, cu dumnezeiasca putere, s-a desfacut piatra si a intrat sfanta inlauntru, iar piatra s-a strans la loc cum a fost, pentru ca ingerul Domnului, aratandu-se acolo, a facut aceasta minune. Deci, prigonitorii s-au tulburat de frica si, hartuindu-se cu sulitele lor, singuri s-au impuns pe ei si au pierit.

Asa a izbavit Domnul pe roaba sa din mainile lor, ca pe o pasare din cursa vanatorilor. Cu ale carei rugaciuni sa ne izbaveasca Domnul si pe noi de vrajmasii nostri si cu aceeasi sfanta sa ne invredniceasca si pe noi a dantui in bucuria cea cereasca in veci. Amin.