Maica Agafia Ilie (1876-1968), ce a purtat numele Ana inainte de a primi tunderea in monahism, a fost mama parintelui Cleopa Ilie, duhovnicul cu viata sfanta de la Manastirea Sihastria. In noiembrie 1946, mama parintelui, vaduva si singura, intra in obstea Manastirii Agapia Veche. In 1947 este tunsa in monahism cu numele Agafia. Se nevoieste aici 22 de ani, dupa care trece la Domnul la 15 septembrie 1968.
Ana Ilie, mama parintelui Cleopa, s-a nascut la 10 octombrie 1876 in satul Dracsani, jud. Botosani, din parinti agricultori si buni crestini. In anul 1902 s-a casatorit cu Alexandru, un barbat inalt, tacut si bun gospodar, originar din satul vecin, Sulita. Dumnezeu i-a binecuvantat pe cei doi soti cu zece copii.
Cei doi parinti, Alexandru si Ana Ilie, au fost un exemplu viu de traire crestina, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserica si de copii. Nu lipseau niciodata de la sfintele slujbe, faceau milostenie, se rugau mult impreuna cu copiii, si duceau o viata curata si bineplacuta lui Hristos. Impreuna cu soţul erau indrumati duhovniceste de parintele Paisie Olaru de la Schitul Cozancea. Casa lor era ca o biserica, asa cum povestea si parintele Cleopa: ''Aveam o camera toata numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Chiar si la miezul noptii ne sculam si faceam rugaciuni''.
Mama parintelui Cleopa era nestiutoare de carte, femeie simpla de la tara, care isi ducea traiul prin munca, cu rugaciunea crestina in minte si in inima. Ea adeseori plangea, caci avea darul lacrimilor. De asemenea, dadea multa milostenie la saraci, incat sotul ei ii zicea adesea: ''Mai femeie, eu degeaba aduc cu caruta, ca tu dai totul cu traista!''
Dumnezeu a pus-o pe Ana la mari incercari, precum odinioara pe Iov. Rand pe rand, noua copii si sotul i-au murit, dupa ce doi baieti intrasera in obstea de la Sihastria, iar o fata in cea de la Agapia. Indrumata permanent de parintele Paisie, Ana a primit toate acestea avand convingerea ca ai sai copii sunt primiti de Domnul.
Durerea ei cea mai mare era aceea ca aproape toti copiii i-au murit de tineri. Singurul care a supravietuit pana la adanci batraneti a fost Parintele Cleopa. Trei baieti si o fiica au raposat la manastire si ceilalti in satul natal. Cu toate acestea, a fost intarita de Dumnezeu cu darul Sau, ca sa-si poata duce crucea care i-a fost randuita de Sus.
Ramanand vaduva in anul 1943, si nemaiavand pe nimeni acasa, batrana mama Ana Ilie plangea zilnic pentru cei noua copii mutati de timpuriu la Domnul. Singura ei alinare in sat era biserica si cimitirul. In fiecare sarbatoare era nelipsita de la biserica, iar dupa slujba isi plangea copiii in cimitir. Ultimul ei sprijin era acum Parintele Cleopa, staretul Sihastriei, care fusese ales de Dumnezeu sa slujeasca Biserica lui Hristos.
Despre aceasta perioada parintele Cleopa isi amintea:
''Cand a murit tata, mama imi trimitea telegrama dupa telegrama, chemandu-ma la inmormantare.
Mai tarziu, cand ne-am intalnit, mama m-a intrebat:
- De ce n-ai venit la inmormantarea tatei?
- Eu am venit la manastire si nu mai am tata, nici mama! am raspuns.
- Cum asa? Eu nu sunt mama ta? intreba batrana printre lacrimi.
- Vino la manastire si atunci esti mama mea!''
Asa se face ca, in anul 1946, Parintele Cleopa si-a adus mama din satul natal, Sulita, la Schitul Sihastria, pentru a fi inchinoviata in obstea Manastirii Agapia Veche. A fost tunsa in monahism un an mai tarziu, primind numele Agafia.
Apoi a fost inchinoviata in obstea acestei manastiri, in primavara anului 1948, si incredintata unei maici duhovnicesti, numita Olimpiada.
S-a nevoit in chip monahicesc peste 20 de ani, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea, impartindu-si bucuriile si necazurile cu cele trei ucenice ale ei, monahiile Mihaela, Iustina si Iulia.
Aici se ruga in biserica ziua si noaptea si se bucura mult pentru fratii tineri veniti sa slujeasca lui Hristos, socotindu-i ca pe proprii ei copii.
Cand venea cate un sarac la Agapia Veche si maica nu avea bani, lua de la ucenicele ei cate ceva si le spunea: ''Am luat de la voi oleaca, ca eu nu am!'' Iar ele ii raspundeau: ''Bine, Maica Agafie, ca ai luat''. Ea insa dadea totul la saraci!
Din timp in timp, Maica Agafia trecea muntele si venea la Sihastria sa vorbeasca cu Parintele Cleopa si sa planga la mormintele fiilor ei din cimitir: rasoforul Vasile si monahul Gherasim. Apoi se intorcea la Agapia Veche, mangaiata de cuvintele parintilor din Sihastria.
Schimonahia Agafia Ilie, a trecut la cele vesnice pe 15 septembrie 1968, la varsta de 92 de ani.
Parintele Paisie Olaru de la Sihla, duhovnic al Maicii Agafia inca din perioada in care aceasta traia in lume, cunoscand toate incercarile prin care a trecut a numit-o "maica izvoratoare de lacrimi, caci multe lacrimi a varsat aceasta maica." Tot el ne spune ca in perioada de 20 de ani in care maica a vietuit in obstea de la Agapia Veche, ea a fost ca o mama pentru toate maicile, astfel incat "Dumnezeu i-a facut parte sa aiba mai multi fii decat ii plansese la groapa".
De la parintele Paisie, ca unul ce "a luat adesea parte la lacrimile ei", ni s-au pastrat si aceste versuri inchinate Maicii Agafia:
Cand stau pe loc si ma gandesc,
Maica Agafie, mult te compatimesc
Si te vad cum pentru toti alergai
Si cate pe unul inmormantai.
"Parinte Paisa, mi-a murit Profira."
"Parinte Paisa, a murit si Maria."
"Parinte Paisa, a murit Ecaterina."
"Parinte Paisa, si Mihai din viata a incetat"
"Parinte Paisa, si Alexandru m-a lasat."
"Parinte Paisa, Gheorghe-Gherasim a murit"
"Parinte Paisa, si de Vasile am auzit."
"Parinte Paisa, nu stii ceva de Cleopa meu?"
"Parinte Paisa, iarta-ma, pentru Dumnezeu!"
Dumnezeu sa te ierte, maica!
Radu Alexandru
-
Manastirea Agapia Veche
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Agapia Noua
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Agapia
Publicat in : Mitropolia Moldovei si Bucovinei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.