Monahii sunt obligati sa nu aiba nimic al lor propriu, ci toate ale lor sa le atribuie manastirii. Caci fericitul Luca zice despre cei ce cred in Hristos si inchipuiesc vietuirea monahilor ca nici unul nu zicea ca din a sa avere este ceva al sau, ci totul Ie era de obste (F. Ap. 4, 32). Pentru aceea celor ce voiesc sa fie monahi li se da voie, in privinta averilor lor, sa ia dispozitii mai inainte si sa transmita averile lor oricaror persoane ar voi care, fireste, nu sunt oprite prin lege.
Caci dupa ce se vor face monahi, manastirea are stapanire peste toate ce le apartin lor si nu li se ingaduie lor ca sa poarte grija si sa faca dispozitii asupra bunurilor lor. Iar de se va vadi ca vreunul isi va insusi oarecare avere care nu s-a atribuit manastirii si se va robi patimei iubirii de castig, aceea sa se ia de la dansul de catre egumen sau de catre episcop, si vanzandu-se in prezenta multora, sa se imparta celor saraci si lipsiti. Iar cel ce a cautat sa rapeasca o astfel de avere ca oarecand Annnia, Sfantul Sinod a hotarat sa se intelepteasca cu certare potrivita. Si este lamurit ca cele canonisite de Sfantul Sinod pentru monahii barbati, a hotarat sa aiba vigoare si pentru monahiile femei.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.