Gasim ca lepadarile de lume cele ce se fac fara judecata si fara multa ispitire mult strica monahiceasca buna randuiala. Caci unii, aruncan-du-se pripit pe sinesi in viata monahiceasca si neglijand asprimea si osteneala infranarii monahicesti, iarasi se intorc cu ticalosie la viata cea iubitoare de trup si voluptuoasa. Pentru aceasta Sfantul Sinod a hotarat ca nimeni sa nu se invredniceasca de schima monahiceasca inainte de s-ar dovedi pe sine potriviti si vrednici de acest fel de viata prin timpul cel de trei ani, randuit pentru ei spre cercare. Si sinodul a poruncit ca aceasta sa se lina in tot chipul; afara de cazul cand o boala grea cazand asupra-i, va sili sa se scurteze timpul cercarii; sau de cumva ar fi vreun barbat evlavios, care si in lumescul chip a petrecut viata monahiceasca. Caci la un barbat ca acesta ajunge si timpul de sase luni pentru ispitirea deplina.
Iar de va proceda cineva impotriva acestora, apoi egumenul cazand din egumenie, sa-si afle pedeapsa neascultarii in petrecerea sub ascultare; iar cel ce s-a facut monah sa se dea in alta manastire, in care se pazeste desavarsit randuiala monahiceasca.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.