Predica la Intampinarea Domnului

• « Inapoi
• Inainte »

Predica la Intampinarea Domnului

Predica la Sfantul Vasile cel Mare

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, stapan peste ani si peste vremi, pasim pragul unui nou an -1975 -, an ce va marca sfarsitul a trei sferturi de veac din secolul energiei nucleare, al zborurilor cosmice, al luptei pentru independenta popoarelor, pentru drepturile omului, pentru emanciparea femeii, al luptei pentru o lume mai buna si mai dreapta, in care fiecare om sa se simta liber si stapan al vietii sale, avand dreptul si posibilitatea sa se dezvolte potrivit insusirilor si nazuintelor sale.

Stingand si reaprinzand lumina la miezul noptii, la hotarul dintre vechiul si noul an, aducandu-ne aminte de inceputul facerii lumii, cand peste intunericul ce domnea deasupra adancului, Dumnezeu a zis "Sa se faca lumina!", si lumina se facu, gandurile noastre, ale celor ce ne-am adunat astazi in Sfanta Biserica, cand, sarbatorim un intreit praznic, trebuie sa se indrepte in primul rand catre Parintele Luminilor, de la care, asa cum auzim in rugaciunea amvonului, "vine toata darea cea buna si tot darul cel, desavarsit" si, multumindu-I pentru toate binefacerile primite in anii de pana acum, sa meditam putin asupra momentelor insemnate ale zilei de 1 ianuarie.

Iubiti credinciosi,

Mari si minunate sunt in calendarul Bisericii crestine praznicele imparatesti, adica sarbatorile inchinate preaslavirii lui Dumnezeu, ori a uneia dintre persoanele Sfintei Treimi si in special a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Cu adevarat mare si dumnezeiesc este asadar si praznicul de astazi, cand intreaga Biserica cinsteste Taierea Imprejur a pruncului Iisus, fapt intamplat in a opta zi de la slavita Sa nastere, cand I s-a pus numele de Iisus.

Sfanta Evanghelie de azi ne-a amintit ca Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care a spus ca n-a venit sa strice Legea, ci sa o plineasca, s-a supus din. pruncie prescriptiilor si datinelor religioase ale legii mozaice, primind pentru a noastra mantuire a fi taiat imprejur, slobozind pe urmasii sai, in felul acesta, de robia legii mozaice, aratand in acelasi timp si faptul ca Fiul lui Dumnezeu a. venit pe pamant in trup adevarat.

Se stie ca taierea imprejur a fost inlocuita in crestinism cu taina sfantului botez, pe care am primit-o cu totii inca din pruncie. Este adevarat ca nu totdeauna am reusit sa pastram neintinat vesmantul luminos pe care l-am primit prin baia botezului, caci multe din zilele anului trecut si din alti ani ai vietii noastre, le-am lasat sa treaca oarecum in voia intamplarii, adica fara real folos pentru propasirea noastra pe calea mantuirii.

Dar daca este adevarat ca mari si luminate sunt praznicele imparatesti, dupa cum am spus mai inainte, nu este mai putin adevarat, ca alese si pline de bucurii si de har sunt pentru crestini si sarbatorile randuite de Biserica pentru preacinstirea maicii Domnului, pentru lauda sfintilor ingeri si pentru cinstirea tuturor sfintilor, adica a acelora dintre oameni care au indeplinit cu credinta si statornicie, in tot timpul vietii lor pamantesti, voia lui Dumnezeu, ajungand la cel mai inalt grad de sfintenie, iar dupa mutarea lor la cele vesnice, necontenit se roaga pentru izbavirea noastra de ispite, de necazuri si de greutati.

Cu adevarat, deci, marita este in aceasta privinta ziua detB astazi, cand facem pomenirea unuia dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii crestine, a marelui teolog, aparator neinfricat al invataturii noastre sfinte, ctitor de neuitate asezaminte bisericesti si neintrecut pastor de suflete, a celui ce a fost si va ramane de-a pururi calea Sfintei noastre Biserici, a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare.

Desi viata acestui mare parinte bisericesc este in general cunoscuta, gasim totusi de cuviinta sa zabovim putin asupra vietii si activitatii sale, atat pentru improspatarea unor cunostinte, cat mai ales pentru a da ascultare indemnului Sfantului Apostol Pavel, care scrie in Epistola catre evrei: "Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu si privind cu luare aminte cum si-au incheiat viata, sa le urmati credinta."(Evrei XIII, 7)

Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in orasul Cezareea din Capadocia, provincie in Asia Mica, (stapanita astazi de turci) la inceputul veacului al IV-lea, in anul 329, dintr-o familie iubitoare de Hristos, tatal sau fiind retorul Vasile, iar mama sa evlavioasa Emilia. A trait intr-o vreme de mari framantari politice, sociale si religioase. Pe vremea aceea, intreg imperiul roman se afla in fata pericolului mereu crescand al migratiei popoarelor. Pe plan social era atunci in floare oranduirea sclavagista, cu saracie, mizerie si inegalitatea dintre oameni.

Pe plan religios, se manifesta inca dusmania paganismului fata de crestinism, indeosebi dupa ce acesta din urma fusese declarat de imparatul Constantin cel mare, religia oficiala a statului roman. Starea de lucruri se agrava si mai mult pentru Biserica noastra crestina, asaltata de numerosi eretici, adica de oameni care propovaduiau gresit unele invataturi crestine.

Traind intr-o astfel de epoca, Sfantul Vasile primeste din copilarie o aleasa educatie crestina, atat de la buna sa mama, cit si de la duioasa sa bunica, Macrina. in vremea tineretii, el urmeaza cele mai inalte scoli din acea vreme, din Cezareea, Constantinopol si Atena, insusindu-si de la filosofii si retorii vremii, intreaga filosofie si stiinta de pe timpul acela. Dupa ce isi desavarseste studiile, calatoreste prin Palestina, Siria si Egipt, retragandu-se apoi intr-o localitate din Pont, pe tarmul de miazazi al Marii Negre, unde infiinteaza o manastire, statornicind aici anumite reguli ce se pastreaza si astazi in toate manastirile ortodoxe.

Aceste reguli constau, pe scurt, din rugaciune, munca, ascultare si organizare obsteasca. Pentru vrednicia sa deosebita si pentru ravna crestina, Sfantul Vasile este hirotonit preot in anul 364, la varsta de 35 de ani, misiune sfintitoare pe care Marele Vasile a cinstit-o cu toata vrednicia.

Ivindu-se o foamete mare in tinuturile Pontului, Sfantul Vasile a organizat in mod stralucit, ajutorarea celor in suferinta, indemnand prin predicile sale bogatii din acea vreme sa-si deslege baierele pungii, dupa ce mai intai a dat exemplu personal in aceasta privinta, oferind celor in suferinta tot ce-i ramasese din avutul sau.

Pentru toate aceste fapte, ca si pentru multe altele asemanatoare, la vacantarea postului de mitropolit al Cezareei Capadociei, preotul Vasile este ales in aceasta inalta demnitate bisericeasca, in anul 370, spre marea bucurie a pastoritilor sai, spre folosul si slava Bisericii lui Hristos, din toate vremurile. Cu inima plecata mereu spre durerile multimii, Mitropolitul Cezareei Capadociei, fiind patruns de adevaratul spirit al dragostei crestine, a ridicat pe cei cazuti, a incurajat si ajutat pe cei obiditi, a mangaiat pe cei suferinzi.

Ca un adevarat samaritean milostiv, el pune temelie operei de asistenta sociala, infiintand, pentru prima oara in istorie, pe langa biserici, case de oaspeti pentru nevoiasi, ateliere de mestesugari, case de indreptare pentru tinerele fete care alunecasera pe calea pacatului si scoli pentru luminarea copiilor.

Marile realizari facute de sfantul Vasile cel Mare in aceasta privinta, nascute din adevarata iubire de aproapele, s-au inscris cu litere de aur in istoria Bisericii crestine sub numele de Vasiliade.

Dar nu numai atat: aflat in slujba lui Hristos, el a fost si un mare si neinfricat aparator al credintei crestine, asa cum a propovaduit-o Mantuitorul Hristos si Sfintii Apostoli si a luptat cu vrajmasia ereticilor, a caror invatatura gresita ajunsese sa cuprinda pana si pe sfetnicii si dregatorii Imperiului Roman si chiar pe unii dintre imparati. Pentru darzenia cu care apara dreapta credinta, el a fost chemat in fata dregatorilor imparatului care trecuse de partea ereticului Arie.

A ramas memorabil in istorie, raspunsul pe care l-a dat Sfantul Vasile guvernatorului Modest, care-i sprijinea pe arieni. Fiind amenintat cu confiscarea averii pentru atitudinea sa darza de aparator al dreptei credinte, Sfantul Vasile raspunde guvernatorului: "In zadar ma ameninti cu confiscarea averii, caci nu vei gasi la mine decat aceste haine purtate si cateva carti".

La amenintarea guvernatorului ca il va trimite in exil, Sfantul Vasile raspunde: "De exil nu ma tem, caci tot pamantul este al lui Dumnezeu, Caruia ii servesc". Fiind apoi amenintat cu moartea, neinfricatul Vasile raspunde guvernatorului: "De moarte nu ma infricosez, caci prin ea ma voi uni mai degraba cu Domnul meu, in fericirea cereasca, atat de multa".

La replica guvernatorului: "Nici un episcop n-a vorbit asa de indraznet cu mine", Sfantul Vasile a raspuns: "Poate ca n-ai dat pana acum peste un episcop adevarat". Intr-adevar, cercetandu-i viata si faptele, intelegem ca rare sunt cazurile in care, intr-un singur om, sa stea laolalta atatea tarii sufletesti. Vedem in implinirea desavarsirii sale, savarsirea vointei lui Dumnezeu spre intampinarea careia au mers toate nazuintele marelui Vasile.

De la el ne-au ramas multe predici si omilii, explicari ale unor texte din Sfanta Scriptura, apoi cunoscutele sale molifte, ce se citesc in Biserica in ziua de astazi si in altele, pe la casele crestinilor. Si tot de la el ne-a ramas o Sfanta Liturghie, care se savarseste de cateva ori pe an si pe care cu ajutorul lui Dumnezeu am savarsit-o si noi astazi.

Cinstit de intreaga Biserica, inconjurat de obsteasca dragoste si plans de toti pastoritii sai si chiar de cei de alta credinta, el se stinge din viata prea de timpuriu, in varsta de 50 de ani, incredintand lui Dumnezeu, pe Care L-a slujit cu toata credinta, sufletul sau, in ziua de 1 ianuarie 379, cu ultimele sale cuvinte: "Doamne, in mainile Tale incredintez sufletul meu".

Sarbatorind astazi praznicul taierii imprejur a Mantuitorului Hristos si pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, cinstind noul an pe care l-am inceput, se cuvine sa luam exemplu de supunere si implinire a legii de la Mantuitorul Hristos si pilda de dragoste fata de Dumnezeu si de aproapele, de la Sfantul Ierarh Vasile cel Mare.

Facand bilantul activitatii noastre, al faptelor savarsite in anul care a trecut, sa cautam ca odata cu innoirea anului sa ne innoim si sufleteste, inchinandu-ne intreaga noastra viata lui Dumnezeu si binelui obstesc, pornind cu nadejde pe calea implinirii tuturor indatoririlor crestinesti, renascandu-ne, astfel, la o noua viata, in centrul careia sa stea Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine sa ne inchinam acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin !

Parintele Sergiu Rosca

• « Inapoi
• Inainte »