Arhivat în:  Cărți, Înșelare
Etichetat:  Klaus Kenneth

Acum vreo trei luni, un prieten mi-a arătat o carte care, spunea el, l-a captivat. Inițial, la vederea titlului și a coperții cărții, am avut unele rețineri. Deschizând însă cartea și citind, pe sărite, câteva pagini, surpriză!..., mi le-am confirmat. Dar, neavând destul timp, am tot amânat citirea cărții cam două luni. Prilejul reluării ei a apărut când l-am vizitat pe Părintele Adrian la Mănăstirea Lainici. După ce am luat sfat de la Părintele pentru lămurirea altor probleme (înrudite totuși, cumva) Părintele Macarie (ucenicul Părintelui Adrian) m-a întrebat dacă am citit cartea ”Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”. De ce? - l-am întrebat eu - Are lucruri neclare? Da - a zis el - și mi-a arătat ce găsise el ”suspect de înșelare și chiar de îndrăcire”. Aceste aspecte cel puțin dubioase le voi arăta mai jos. Am reluat, astfel, cartea, nu neapărat curios să aflu experiența de viață a altuia, cu precauția mărită și de avertizarea Părintelui Macarie și de apariția unei ”euforii” molipsitoare printre creștinii care mă tot întrebau dacă l-am citit pe Klaus Kenneth...

1. Autorul cărții își prezintă rătăcirea de peste două milioane de kilometri și de aproape 30 ani prin diverse patimi, idolatrii și satanolatrii, ca pe o performanță vrednică de a fi amintită în ”palmaresul” propriu, cu atitudinea lăuntrică a unei exagerate păreri de sine, atitudine care nu i s-a temperat nici la ultimele conferințe și lansări de cărți și de idei automăgulitoare. Oricum, lucrul se va dovedi în timp și mai evident, K.K. nu-L propovăduiește pe Hristos cu smerenie, ci se propovăduiește pe el însuși cu mândrie și vanitate.

Trebuie amintit faptul că el din tinerețe a vrut să fie ”cineva” (vedetă), a vrut să-i domine (controleze) pe alții și prin metode de manipulare psihică și para-psihică (ocultism, vrăjitorie). A exersat mult tehnicile orientale de îndrăcire încât a ajuns să fie medium, adică primea direct mesaje din ”lumea de dincolo”, adică de la demoni. - pag. 306 Lucrul acesta este foarte important, întrucât K. a rămas tributar acestui fel de dialog interior cu ”altcineva”, experiență mărturisită chiar de autor în mai multe episoade.

Știm că ”pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor” (1 Cor. 12, 28). Deci, în ierarhia darurilor și slujirilor, învățătorii credinței trebuie să fie oameni plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, ca Sfântul Arhidiacon Ștefan, oameni care Îl vestesc pe Hristos (nu se vestesc pe ei înșiși) și calea mântuirii în El fără sminteală ori rătăcire. De aceea, nu este de ajuns doar să fii botezat ortodox, nu este de ajuns doar să ai un duhovnic faimos, legitimându-te cu numele lui pretutindeni, nu este de ajuns doar să respecți trupește rânduielile minime ale credinței creștin-ortodoxe. Pentru a fi un învățător al credinței, un adevărat propovăduitor al lui Hristos, trebuie să fii plin de Duhul lui Hristos, cu o viață curată și sfântă, și având cugetul lui Hristos care este și cugetul Bisericii, conștiința dogmatică și ascetică eclesială. Sfântul Grigorie Teologul spunea în cuvântările sale că nu oricine și oricând și oriunde poate vorbi despre Dumnezeu, ci numai cei întăriți în har și în sfințenie pot face acest lucru, pentru a nu deforma calea mântuirii și a se face de ocară înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor și a oamenilor. În plus, dacă nu primești mai întâi curățirea sufletului și a trupului de patimi și darul iluminării minții prin har, cum spunea și Sfântul Maxim Mărturisitorul, și fără binecuvântarea explicită a duhovnicului care cunoaște starea și lucrările tale, nu poți aduce rod bineplăcut lui Dumnezeu și Bisericii...

2. Trec peste expunerea perioadei rătăcirilor pătimașe și idolatre (orientale și occidentale), deși nu știu ce rost are prezentarea (într-o carte care se vrea a fi expunerea ”lungului său drum spre credință” - spre care credință?) înșelaților și îndrăciților ”guru”-și (sărmanii de ei) pe care i-a întâlnit și care i-au rănit sufletul. Oare, subliminal, le face publicitate cumva? Sau ce folos au creștinii văzând fotografiile lor?

Nu este de folos nimănui ca cineva să-și pună viața murdară la vedere, ci dimpotrivă, e de folos ca omul păcătos dar aflat pe calea pocăinței să și-o ascundă discret față de ochii curioșilor și ai ispititorilor care-l pot judeca. Nici el nu are dreptul să ispitească pe alții cu păcatele lui făcute publice. Păcatele se curățesc prin Taina Botezului și a Spovedaniei (care este secretă) și ele rămân acoperite în taină, în tăcere, evitându-se sminteala prin arătarea lor  în comunitate. ”Aventurile” personale și ”mărturisirile” lui publice nu exprimă deloc pocăința și nu sunt nici normative, nici necesare altora pentru întărirea credinței. Iar roadele vrednice de pocăință sunt faptele virtuții, săvârșite în smerenie și blândețe, nu etalarea unui trecut compromițător și smintitor din care ai fost socotit ”vrednic” să te ridice Dumnezeu...

3. Calitatea credinței lui K., dincolo de laudele oamenilor neștiutori, are multe dubioșenii. Mai întâi, ”exorcizarea” făcută de prietenul lui K., pastorul protestant Maurice Ray (sărmanul, nu este un neștiutor), este o teatrală escrocherie. Sfinții Părinți, având inima curățită prin Ortodoxie (dreaptă credință) și Ortopraxie (fapte bune), slujeau Domnului cu post mult și cu rugăciune și așa erau alungați demonii. Sfinții se roagă și Dumnezeu poruncește plecarea din om a duhurilor rele, dacă - atenție! - și omul bolnav vrea și se leapădă de diavol. Pastorul Maurice lega el (în imaginația lui) demonii lui K., fără ca acesta să și vrea să scape de ei, și le poruncea el să plece din omul bolnav K., adeverindu-i acestuia ”încheierea cu succes a acțiunii” cu vorbele: ”Acum ești liber și poți să mergi unde vrei și să faci ce vrei.” - pag. 150 - 151.

Noi știm că Adevărul îl face pe om liber (Ioan 8, 32 - 36). Cum a fost eliberat K., fiind în minciună, în erezie, manipulat de un alt eretic? După a doua ”exorcizare”, ”pentru totdeauna”, de a doua zi, Maurice îl întărește din nou pe K., stârnindu-i curiozitatea: ”Așa, acum e sigur de tot. Acum îl vei putea auzi pe Jesus.” - pag. 161.

Dar ”cel mai copleșitor moment din viața lui” (pag. 163 jos) s-a petrecut când în catedrala protestantă din Lausanne, K., nefiind nici măcar botezat creștin, nici măcar protestant, aude un glas care-l îndemna să se ducă să mănânce pâinea și vinul cu cuvintele: ”Da, vino. Ți-am iertat toate.” Teribilă înșelare! Domnul Iisus Hristos nu minte, nici nu păcălește pe nimeni cu falsa iertare de păcate de la eretici. Ci, glasul era al celui ce inspiră pe toți protestanții împotriva Adevărului, ca să-i facă să rămână în afara Lui. Mai ales că în extazul sentimentalist ce l-a cuprins (descris la pag. 166) ”fusese călăuzit cu mintea în inimă și era prea adânc atins ca să mai poată pricepe ceva cu mintea” (pag. 167 sus). Or, Părinții isihaști, sporiți în veghere și în asceză, abia la capătul unei vieți întregi trăită în reală sfințenie dobândeau unirea minții cu inima, iar amicul K. își imaginează că, în erezie fiind și departe de orice nevoință și îmbunătățire, poate să-i egaleze? Cam mare obrăznicia... și mai mare dorința de a-i înșela și pe alții cu arătarea ”experiențelor” lui mistice...

4. ”Nu te teme! Întru numele Meu vei fi tot mai puternic.” (pag. 176) - aude K.K. într-un alt moment de ”extaz”, acum lacrimogen, ce a culminat cu ”cuminecarea” lui tot din potirul protestant. După speculațiile lui K. despre ”tainele” protestante (care, conform învățăturii ortodoxe nu dau harul lui Hristos, întrucât minciuna ereziilor alungă pe Hristos - Adevărul) urmează concluzia lui ”smerită”: ”În sfârșit, am biruit întru Hristos moartea.” (pag. 177), eretic fiind. Notele de la subsolul paginilor adăugate de editori, departe de a justifica ”calea” mântuirii lui K., din nefericire nu-și au locul, ele mai mult derutează pe cititorul ortodox, aruncându-l într-o amețitoare retorică ce nu-i mărește decât confuzia. Mai bine nu le scriau. ”Harul”, nici măcar ”chemător”, nu există unde e minciună și plagiat demonic al rânduielilor dumnezeiești. K. și toți ereticii care vin la ortodoxie trebuie să se lepede de toate ”eresurile și slujbele” neortodoxe ca de ale unor protivnici ai lui Dumnezeu și ai dreptei credințe (A se vedea Molitfelnicul - Slujba primirii la Ortodoxie a celor de alte credințe). Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.

Pe de altă parte, Sfântul Siluan Athonitul, cu viață curată și cu gândire luminată de nevoință și har, a primit o altă încredințare, de la Domnul Hristos Însuși: ”Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!” - un îndemn la smerenie, trezvie și rugăciune neîncetate. Parcă nu prea seamănă Duhul Sfânt care l-a întărit pe Sfântul Siluan în continuarea luptei lui duhovnicești cu duhul care i-a profețit lui K., subliniez, eretic fiind, că va fi puternic și biruitor deja al morții. Nici un Sfânt nu și-a permis să afirme cu așa siguranță biruința sa asupra patimilor și a morții... Păi, de la smerenie la mândrie este o diferență ca de la cer la iad, nu?

5. Schimburile de replici uneori ”orgolioase”, alteori ”profetice”, sau alteori ”pedagogice”, din imaginația lui K., par până într-un punct serioase, apoi din comice devin tragice, gândindu-ne la molipsirea cu această înșelare a cititorilor cărții lui. Iată câteva mostre la paginile: 196 - 197, 198 jos - 199 jos, minunea șmecherească – pag. 201 - 204. La pag. 205 afirmă: ”Credința mea crescuse și mai mult.” Întrebările mele: În cine, în el însuși? Cine i-a spus? Cum a aflat? Își este singur normă și măsură? Nu e cam smerit, mândrulețul?

La capitolul Banii, într-o noapte ”aprinsă” de gin (băutură) și cântece prin mai multe baruri – pag. 235 - 238 – ridicolul explodează în concluzia lui K.: ”Hristos cu siguranță nu avea nimic împotriva ginului.” Cumplite gânduri!

6. Credința lui nu este una eclesială, el propovăduiește, ca un retor neoprotestant, o credință individuală. Nu sfătuiește pe nimeni să se integreze în Trupul Bisericii, să se spovedească,  dacă vrea să-L cunoască și să-L trăiască pe Hristos - Capul ei. Nici nu putea avea experiența Bisericii predicând, încă nefiind ortodox și fără binecuvântare (deci socotindu-se deja învățător și cunoscător al creștinismului, neeclesial, după capul lui), prin baruri, saloane, și mai ales femeilor… - pag. 169 - 170, 237.

(A se vedea și comentariile altor creștini ortodocși aici: Concluziile conferintei de la Pireu despre primatul papal – comentariul 27 mai ales)

7. Pe de altă parte, nimeni nu poate contesta că Dumnezeu l-a ”pescuit” din adâncul păcatelor (ca și pe D.V. al nostru) și, deși diavolul l-a tot deturnat spre erezii, Dumnezeu l-a chemat la cunoașterea Adevărului – Hristos în Biserica Sa Una și Dreptslăvitoare. Dar el mai are de dobândit muulte din frumusețile și roadele Ortodoxiei, ca toți dintre noi, dealtfel. Iar a te autopromova prin conferințe, cărți, show-uri TV, continuând în același duh tributar protestantismului individualist ”misiunea” începută nu de Hristos Cel Smerit, mi se pare un pericol real atât pentru el (K.) cât și pentru spectatorii lui. Nicăieri nu spune că vreun duhovnic, măcar să fi fost și faimos, nu l-a îndemnat să scrie, din ascultare, această carte, ca și altele, pentru folosul necreștinilor și al eterodocșilor mai ales... Sperăm să-i dea Domnul Hristos înțelepciunea Duhului Sfânt și ”duhul umilit” – jetfa cea bineplăcută lui Dumnezeu, ca să nu-și piardă osteneala sa și să fie socotit cu cei ce doar zic ”Doamne, Doamne…”.

Ar fi interesantă de aflat părerea lui D.V. despre periplul lui Klaus K., mai ales că vine din partea unui rigorist ortodox, care a devenit și el un apologet al ”ortodoxiei”... lui.

8. Orbul din naștere vindecat de Domnul Hristos este un prototip al tuturor creștinilor dreptmăritori și dreptmărturisitori. Astfel, tot omul, zămislit sub povara păcatului strămoșesc și a înaintașilor lui nu poate cunoaște (vedea) pe Dumnezeu și lumea creată de El. Hristos vine în întâmpinarea lui, îl atinge, îl îndeamnă să se spele de păcate prin Botez și Pocăință (lacrimi) la scăldătoarea Siloamului cea duhovnicească - Biserica. Prin ascultarea de cuvântul (Evanghelia) lui Hristos se săvârșește vindecarea, Hristos activând în om energiile Lui dătătoare de viață și de vedere duhovnicească. Abia după ce s-a vindecat, fostul orb Îl mărturisește public pe Hristos ca Binefăcător și Mântuitor, chiar cu prețul calomnierii și persecutării din partea oamenilor necredincioși. Și după încercare și mărturisire, omul vindecat ajunge să-L vadă față către față pe Hristos și să I Se închine în Templul Său. Vederea lui Hristos este, astfel, culmea experienței umane duhovnicești trăite în Biserică.

Or, amicii noștri propovăduitori, departe de a-și împlini ascultarea de Hristos prin împlinirea poruncilor Lui și ale Bisericii Lui Dreptmăritoare, și, deci, departe de a se fi vindecat de patimi, vor să-L vestească pe Hristos în duhul lor (de oameni pătimași, continuând o lucrare de ”afirmare” în public începută cu mult înainte de a dobândi viața creștină), nu în Duhul Sfânt al lui Hristos. De aceea, rămân și devin propovăduitori mândri și mincinoși, victime și agenți ai înșelării, ai confuziei și chiar ai dezbinării. Mândria și slava deșartă le devin motiv, hrană, și scop al falsei și lipsitei de roade reale ”lucrări misionar-culturale”.

Oare cu ce diferă creștinul ortodox K. de chitaristul de restaurant, căzut în transă, de aici http://www.youtube.com/watch?v=Tstz2pwm9wY&feature=related? Cine i-a dat această misiune folk în Bulgaria? Cine l-a trimis în România? Oare de ce își schimbă ”repertoriul” când merge pe la diverși ortodocși și pe la diverși eterodocși? Iisus al lui este de fiecare dată altul? Sau nu prea îi plac troparele și cântările ortodoxe de nu prea le cântă? Ori tocmai aici e ”misiunea” lui: să ne formateze gustul muzical (și nu doar) spre zbenguieli vocal-instrumentale de factură neoprotestantă? Oare chiar suntem așa de amețiți să ne lăsăm în vraja noilor ”sirene” moderniste?

9. Repet în final că Sfinții nu și-au povestit singuri viața, mai ales partea cea urâtă, păcătoasă, ci, abia după ce s-au despătimit (însănătoșit) prin ascultare de Hristos cu răbdare și discreție (nu vedetism, nici spectacol), L-au vestit pe Hristos Cel Viu și prezent în Biserică. Și nici această vestire a lui Hristos nu o făceau pe scenă, sau la tembelizor, cu surle și trâmbițe, ci forțați de necesitatea lămuririi unor probleme dogmatice și practice ale Bisericii. În rest, au viețuit smeriți, tăcuți, într-o cumințenie fără excese ori exgerări, cinstiți în muncă și rugători în gândire…  Dumnezeu Însuși, chiar fără voia Sfinților Lui, i-a scos din anonimat. Nici Sfântului Siluan, revin la el fiind mai aproape de noi, Dumnezeu nu i-a arătat viața, virtutea și învățăturile lui mai înainte de moartea sa! Și avea, totuși, și ce să ne arate și ce să ne învețe... Câtă diferență între mărturia Sfântului Siluan și cea a lui K.K.!

În încheiere, publicarea unei asemenea cărți, autobiografice într-un fel, nu știu cât folos duhovnicesc poate aduce autorului (folosul material nu îl discutăm ), încă aflat și sub alte influențe decât cea a Duhului Sfânt (setea de promovare mediatică nu ține de smerenia Duhului Sfânt), întreținându-i starea de ”vedetă duhovnicească”. Iar cititorilor ortodocși, unii nelămuriți și nestatornici, nici atât nu le poate folosi, sugerându-le păguboase ”experiențe” în realul și imaginarul pătimaș. În ambianța generală a confuziei new-age, unde toate ”experiențele” religioase sunt puse la grămadă, unde toate ”confesiunile” sunt socotite ”ramuri” de aceeași vigoare ale Bisericii, unde diferențele dogmatice sunt  anulate de o părută egalitate a ”trăirismelor” din imaginația ”credincioșilor”, mărturia despre Hristos a lui Klaus Kenneth se dovedește o diversiune și o amăgire a diavolului, experimentat de mii de ani în a-și alege regimente de fel și fel de ”prooroci mincinoși”.

Ce ne-am face dacă i-am toot primi, aplauda și adula pe toți ”propovăduitorii” din aripa (neo)protestantă și (neo)liberală a ”ortodoxiei” occidentale? Am ajunge să cântăm și să ne entuziasmăm zgomotos la tot felul de concerte, spectacole, show-uri, organizate poate și în biserică... Tulburătoare și îngrozitoare scenarii de viitor... Oare Sfinții, Părinții și Mărturisitorii Ortodoxiei românești (care ne-au arătat calea mântuirii prin cumințenie, răbdare și nevoință) s-ar bucura văzându-ne contaminați de exaltarea în fața ”străinilor” care nu spun nimic despre Crucea lui Hristos, care propun o cale ”veselă”, largă și ”tolerantă” față de păcat și față de iluziile secularismului?

Să ne dea Domnul Hristos, tuturor, prin Duhul Său Sfânt, lin și iubitor, partea, smerenia și puterea mărturiei Sfântului Siluan Athonitul și ale Tuturor Sfinților, majoritea smeriți și neștiuți!

136 Comentarii

1. 

   mai 11, 2010 la 5:08 pm

   crestin orto   spune:

   va multumim mult parinte,

   erau necesare astfel de punctari si corectari ortodoxe, fata de ratacirile evidente ale acestui personaj cosmo-confesional; trecuse multa vreme de cand acest calator ajunsese si pe meleaguri romanesti si isi facea show-ul nestingherit.

   este prima luare de pozitie in Duh si in Adevar asa cum se astepta demult din partea ortodoxiei romanesti…

   cunosc multi oameni din jurul meu care au citit (cel putin) astazi acest articol al sfintiei voastre si s-au luminat la suflet, s-au declarat entuziasmati. Ma mir de cum nu au aparut postari ale lor sau ale altora, pana acum. Pana atunci, o fac eu, multumindu-va inca o data in numele lor.

   Hristos a inviat !

   Răspunde
   • 

     mai 11, 2010 la 11:32 pm

     Pater Mihail   spune:

     Adevărat a înviat Domnul Hristos!

     Răspunde
2. 

   mai 11, 2010 la 6:35 pm

   Ana   spune:

   Dupa ce am citit analiza pe marginea cartii lui K., m-am gandit daca noi toti care l-am ascultat pe K. sau i-am citit cartea (eu nu am citit cartea), nu ne-am dat totusi seama ca ceva nu este in regula cu el.

   Am observat ca atunci cand citesc sau ascult un mesaj de la un parinte al bisericii noastre, raman cu o stare de liniste. Sunt insa parinti care au un ton mai rapid sau mai dur, mai neclar dar cu toate astea cuvantul lor lasa multa pace in suflet.

   Acum e usor de concluzionat pentru ca ne-ati dat “totul pe tava”, insa daca si noi am fi mai atenti, am putea sa vedem ce stare sufleteasca avem dupa ce-i ascultam/citim pe acesti rapizi increstinati.

   Răspunde
3. 

   mai 11, 2010 la 6:40 pm

   Policarp monahul   spune:

   Hristos a inviat!

   Va felicitam pentru noua versiune a blogului, foarte placuta si mult mai lesnicioasă pentru navigare. Recenzia dintr-o perspectivă autentic ortodoxă a cărţii lui KK este mai mult decât binevenită, într-o vreme de acută criză duhovnicească şi gravă derută spirituală. KK este, fără îndoială, unul din puzderia de profeţi mincinoşi care, îmbolnăviţi de trufie luciferică, îşi arogă statutul de călăuze spirituale în marasmul capitalismului sălbatic de astăzi. Sf. Apostol Pavel ne atenţionează foarte limpede: “Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor…” (I Tim 4,1) Şi, avertizându-l tot pe acelaşi iubit ucenic Timotei, spune: “Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Tim 4,3-4).
   Astfel de impostori ai vieţii spirituale, lupi înveşmântaţi în haine de miei trebuie demascaţi cu promptitudine şi învăţătura lor trebuie înfăţişată cu mult curaj şi fermitate drept ceea ce este: înşelare demonică şi goană după slavă omenească, al cărei sfârşit ne este prea bine cunoscut. Dumnezeu să ne păzească şi să ne ocrotească în har, smerenie, iubire şi ascultare.

   Răspunde
4. 

   mai 11, 2010 la 10:16 pm

   Claudia Tuclea   spune:

   Hristos a înviat!

   Părinte, mă bucur pentru acest material. Mi-am amintit că am fost şi eu în noiembrie 2009 la conferinţa lui KK de la Facultatea de Drept. Impresiile mele le-am scris atunci în primul rând pentru a le cere ieratre tuturor celor cărora le spusesem de această conferintă. Am postat mesajul şi pe un grup denumit “credinţa ortodoxă”. Moderatoarea grupului şi alţi membrii mi-au demonstrat cu multă râvnă ce creştin ipocrit sunt eu prezentând lucrurile aşa cum se poate citi mai jos. Redau în continuare cele pe care le-am scris atunci. Nu vă ascund că doamna care moderează grupului mi-a scris şi mie că sunt “baby face”. Până acolo a mers identificarea cu KK şi îmbrăţişarea “propovăduirii” lui. Aşa că semnez: baby face, Claudia Ţuclea

   Mesajul din noiembrie:
   “Conferinţa de aseară de la Facultatea de Drept m-a intrigat pur şi simplu. Nu doar că KK şi-a depăşit “mandatul” (părea normal să povestească despre convertirea lui şi atât, fără să mai facă alte “judecăţi de valoare”), dar a făcut nişte afirmaţii foarte grave (“împărtăşirea” la protestanţi a fost autentică, cineva care fumează se poate împărtăşi bine merci -la ortodocşi, de data aceasta- iar preoţii care nu ar accepta acest lucru nu ar avea dragoste, Maica Tereza este, fără dubiu, sfântă etc.). Dumnezeu singur ştie cine cum este, nu e treaba mea să analizez, dar aseară era o audienţă ortodoxă!

   În plus, m-a deranjat stilul exagerat de teatral în care şi-a spus povestea, mult mai accentuat decât la Cluj (unde, la o adică l-aş fi găsit rezonabil dacă s-ar fi adresat unor persoane aflate în derivă spirituală şi care nu ar fi putut suporta ceva … prea duhovnicesc).

   Până la urmă, este de folos să întâlnim oamenii pentru a ne face o părere cât mai aproape de adevăr. Nu exclud ca şi de data aceasta să greşesc, dar nu a fost deloc în duh ortodox felul în care a vorbit aseară şi, mai ales, ceea ce a grăit.

   Desigur, când începe să spună că Pr. Sofronie, ucenicul Sf. Siluan, i-a fost duhovnic 10 ani, când în România are girul lui Laurenţiu Dumitru şi al altora asupra cărora nu a(vea)m dubiu, pare uşor să nu fii atent şi să vrei să crezi că ai în faţă o convertire aşa cum mulţi dintre noi ne dorim încă. Dar ascultându-l şi văzându-l pe viu, lucrurile capătă altă culoare…

   Iertare că i-am făcut “publicitate”; am vrut cu tot sufletul să fie autentică această convertire. Până una-alta cred că şi el are mare nevoie de rugăciune, duhul mândriei părând să nu îi fie străin. Eu am mai luat o palmă, înţelegând că nu trebuie să mă mai entuziasmez de nimeni prea uşor.”

   Răspunde
5. 

   mai 11, 2010 la 11:35 pm

   azucena   spune:

   Parinte Mihail,
   Hristos a inviat!

   Va multumesc pentru clarificarile atat de necesare pe care le-ati adus in ceea ce priveste corecta intelegere a activitatii “misionare” a lui K.K.
   Foarte interesant ar fi de subliniat si natura cameleonica a personajului, care in functie de tara in care isi face turneul oratoristic, adopta alt limbaj si alta atitudine, se pliaza foarte bine pe specificul locului, in functie de tipul de credinta marturisit de auditoriu, cu o ablitate si un talent demne de o cauza mai buna. Am inteles ca titlul cartii lui autobiografice a fost tradus in aceeasi maniera cameleonica, pentru a „prinde” la fiecare dintre culturile si credintele careia i se adreseaza.
   Avem si noi un soi de K.K. autohton. O trasatura comuna celor doi ar fi exhibarea cu lux de amanunte in cartile lor autobiografice, ale celor mai sordide si rele experiente prin care au trecut, totul fiind prezentat cu un sange rece si cu o surprinzatoare detasare, de parca ar fi vorba de o alta persoana. Poate fac asta din dorinta de a impresiona, de a soca, de arata din ce infern au iesit si pe ce culmi marete au ajuns.
   Traim vremuri cat se poate de tulburi si trebuie sa fim foarte atenti, ce carti citim, ce oameni ascultam si ce invataturi asimilam, pentru ca foarte usor se poate cadea in inselare. Vorbele frumoase, frazele intoarse din condei invelite in minunata haina a ortodoxiei, pot acoperi rataciri paganesti-orientale din care s-a iesit doar la suprafata, si a caror radacini nu au fost smulse, si erezii catolico-protestante, care sunt amestecate intr-un „cocktail” exploziv. Suntem prea slabi in credinta pentru a ne pierde vremea cu astfel de rataciri care ne pot dauna ducandu-ne in grave confuzii. Ceea ce este surprinzator este „ravna” neobosita, energia inepuizabila si uimitoarea forta de convingere de care astfel de personaje dau dovada atunci cand pornesc in turneele lor „misionare”, lucruri care ar putea sa ne dea de gandit …

   De aceea cuvintele lamuritoare pe care ni le-ati adresat, pot salva din ratacire pe unii dintre noi, si trezi din ignoranta pe altii.

   Răspunde
   • 

     mai 12, 2010 la 11:05 am

     iuliana   spune:

     Sa presupunem ca pana diseara moare “cameleonul” acesta: unde ziceti sa-l trimitem? In adancul iadului, nu? Este, la urma urmei, doar un “personaj”, nu o persoana!

     Răspunde
     • 

       mai 12, 2010 la 12:24 pm

       azucena   spune:

       @iuliana:

       Ce vrei sa spui? Nu inteleg prea bine. Faptul ca am folosit cuvantul personaj te-a deranjat? Stiu ca noi toti suntem persoane si nu personaje, si suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca si K.K. de altfel. Am folosit insa cuvantul personaj (vezi explicatia in dexonline.ro/definitie/personaj), pentru ca eu cred, dar s-ar putea sa ma insel, ca dl K.K. joaca de fapt un rol, un rol care nu este total intamplator si nici nevinovat.

       In ceea ce priveste cine si unde merge dupa moarte, asta este judecata lui Dumnezeu si nu a noastra. Important este ca persoana K.K. sa accepte sa fie ajutat ca sa iasa din inselare. Este el constient insa ca se afla in inselare? Asta e intrebarea. L-a cunoscut timp de aproximativ 10 ani pe Cuviosul Sofronie de la Essex. Sunt convinsa ca parintele a avut toata dragostea ca sa-l invete credinta cea adevarata. Este foarte important ca sa cunostem parinti imbunatatiti, dar trebuie si noi sa facem ceva efort ca sa ne indreptam, nu sa cerem numai altora sa faca in locul nostru ceea ce trebuie noi sa facem pentru propria mantuire.

        
     • 

       mai 12, 2010 la 12:42 pm

       necesar   spune:

       trebuie spus lucrurilor pe nume, cu orice risc.

        
   • 

     iunie 12, 2010 la 2:18 am

     bibi   spune:

     Doamne ajuta!

     Daca ati auzit de Pilda Fiului Risipitor, care s-a intors din Tara Indepartata – rupt si GOL – iat Tatal l-a primit, cu siguranta ati auzit si de fratele sau mai mare.
     Cineva se crede mai mare!Si mai ales, ascultator, apoi se face judecatorul fratelui sau si mai ales al Tatalui sau care nu-i acorda atentia cuvenita pentru “ascultarea” sa.

     Astfel ne asemanam cu “babutele” care judeca pe oricine intra in biserica: cum e imbracat, cum isi tine capul… Nimeni nu-i drept: numai Dumnezeu. iar omul cat traieste invata.
     Insusi K.K. a declarat public ca nu este perfect.
     Cat despre R.P. si despre D.V., toata stima!Ei macar fac ceva, dau din maini, invata sa se strecoare prin valtoarea lumii acesteia.Raman statornici in credinta, si asta e cel mai important lucru.

     Nu incerc sa-i iau apararea lui K.K. dar …

     Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim numai cu vorba, ci mai ales cu fapta implinitori!Asta m-a surprins la conferinta lui K.K.
     Si am auzit sfatul acesta de multe ori in ultima vreme…
     Ortodoxia are nevoie de traire!
     Mi-a placut intelegerea sa fata de icoane: nu se inchina la icoana, ci la Fecioara Maria, Maica Domnului. Si a amintit si de cele doua ipostaze ale Bisericii: cea Biruitoare si cea Luptatoare. Pentru asta este impresionat de manastirile si bisericile nostre, pentru frescele care aduc Biserica Biruitoare in sustinerea Bisericii Luptatoare.

     Ortodoxia nu se vede, nu se citeste, nu se judeca, se simte, se traieste!Iar Sf. Liturghie ne uneste pe toti, cu mic, cu mare, tanar batran, viu sau adormit intr-o unica simtire, intr-un singur trup: Trupul Lui Hristos!

     Iertati-ma!

     Răspunde
     • 

       iunie 12, 2010 la 11:07 pm

       Cristian   spune:

       bibi

       Felicitari! Foarte bine ca NU incerci sa iei apararea cuiva.
       Daca totusi ai scris, este bine sa stii ca un amestec atat de superficial de idei , arata ca sustii o TRAIRE ortodoxa din cele interzise , acea traire numita pamanteasca, trupeasca, de care trebuie sa se pocaiasca orice ortodox, sa o paraseasca pentru a cauta TRAIREA duhovniceasca.

        
6. 

   mai 12, 2010 la 7:36 am

   ellaina   spune:

   Multumim mult parintelui pt articol. Sa ne fereasca Dumnezeu de astfel de predicatori, ca doar se scrie in cartea Apoc ca multi profeti mincinosi vor iesi in lume ca sa insele pe cat mai multi …insa dupa faptele lor ii ve-ti cunoaste…asa va fi si cu antihrist, se va propovadui pe el ci nu pe Hristos. Inapoi la sfintii parinti fratilor ca ei sunt adevaratul model de vietuire in Adevar. Ortodoxia nu se propovaduieste pe scene de spectacol, ci cu viata prin cruce.

   Răspunde
7. 

   mai 12, 2010 la 8:41 am

   cristina boicu   spune:

   Multumesc mult pentru toate clarificarile din acest articol. Am citit cartea ca sa imi fac o parere si am ramas cu impresia ca ceea ce este scris in ea nu propovaduieste deloc ortodoxia, ci, dimpotriva ceva care are un duh protestant;nu vorbisem cu nimeni despre ea si eram foarte curioasa sa aflu impresii de la alti cititori crestini pt.a putea sa îmi clarific ceea ce simţisem.Mulţumesc încă o dată pr. Mihail !

   Răspunde
8. 

   mai 12, 2010 la 9:19 am

   Mihai   spune:

   Am si eu o nelamurire…totusi Cuviosul Sofronie Saharov a spus despre K ca a reusit sa il gaseasca pe Hristos. Ori nu cred ca acest mare parinte ar fi fost in inselare stiindu-se grija lui in a judeca lucrurile.
   Exista si posibilitatea sa fi cazut pe parcursul frumului sau, insa nu credeti ca macar un parinte care il cunoaste…gen parintele Simeon, parintele Zacharia sau parintele Rafael ar fi sesizat asta si ar fi anuntat lumea?
   Astea sunt niste semne de intrebare la care as dori sa primesc si eu raspuns daca se poate, inainte de a judeca un om…indiferent daca il simpatizez sau nu…
   CU drag pentru toti in Hristos Domnul

   Răspunde
   • 

     mai 13, 2010 la 1:12 pm

     altcineva   spune:

     Hristos s-a Inaltat!

     Parerea mea este ca nimeni nu poate garanta despre viitoarea stare duhovniceasca a unei alte persoane, fie ea publica sau nu. Or, faptul ca parintele Sofronie (pe care-l iubesc din tot sufletul), sau parintele Rafail, este luat drept chezasie pentru autenticitatea si duhovnicia domnului KK, ma face sa pun sub oarecare indoiala spusele domnului KK ca si a altor persoane care-l sustin.

     Adevarul, daca pe el il propovaduieste, nu are nevoie de sustinerea si garantia nimanui pentru ca el iese singur la suprafata.

     Acum, in alta ordine de idei, parintele Sofronie l-a avut ca prieten pe David Balfour care, se stie din corespondenta publicata recent, s-a convertit de la catolicism la ortodoxie; a fost hirotonit preot, a primit, conform propriilor marturii, nenumarata semne si minuni de la Dumnezeu, insa, la un moment dat a renuntat la preotie. Avea sa se reintoarca la ortodoxie cu putin timp inainte de a muri si, daca imi amintesc eu bine, a fost extrem de bucuros vazand ca Dumnezeu si-a revarsat din nou harul, spunand ca acum crede din nou.

     Iar mie una mi-e greu sa cred ca daca s-a schimbat ceva in sufletul domnului KK unul dintre parintii nostri dragi sa iasa la scena deschisa si sa anunte oficial tot poporul.

     Răspunde
   • 

     mai 24, 2010 la 7:28 pm

     crip81   spune:

     fratele meu , tu nu ai vazut sau auzit , sau citit despre oameni care L-au intalnit pe Hristos si apoi l-au tradat? Apropo , ai auzit de Iuda?

     Răspunde
9. 

   mai 12, 2010 la 11:05 am

   cristina catrina   spune:

   Hristos a inviat Patros!
   Nu am citit cartea,nu imi place cand se face valva in jurul unui personaj,care apoi,urmeaza sa iti fie bagat pe gat.Acum sunt lamurita despre”valoarea”acestei carti.Ce ma nedumereste este urmatorul lucru:cine l-a chemat? cine i-a facut reclama?Cine i-a aranjat”conferintele”si pentru ce?(oare pentru otravirea sufletelor incepatorilor si mai putin stiutorilor,care si asa prinsi in valtoarea aceasta,au nesansa de a cadea?)Apoi daca acest “impresar”este ortodox si/sau cleric,este deosebit de grav acest lucru si va trb sa procedam conform zicalei:”cine se frige cu ciorba ,sa sufle si in iaurt”,sa avem grija ce privim si ce ascultam(vezi Trinitas)
   Doamne ajuta!

   Răspunde
   • 

     mai 14, 2010 la 11:13 pm

     Ana 1   spune:

     Buna nedumerire ai. Azi de pe blogul editurii agnos, am aflat si eu cine l-a invitat, cine i-a platit turneul, cine i-a facilitat interviurile si toate aparitiile din Romania lui K.K. Este editura agnos prin dl Romeo Petraşciuc.

     La intrebarea pentru ce s-au facut toate astea nu exista decat un singur raspuns: afacere. Daca ne uitam insa la atacul care se face impotriva tuturor care au curajul sa critice spiritul euforic al lui K. K. intelegem ca cei care fac asta nu sunt iubitori de ortodoxie si ca se cauta sa se aduca in atentia tinerilor o credinta euforica care sa aiba forma ortodoxiei dar duh pretestantism.

     Am crezut mereu ca o editura de carte ortodoxa are la conducere ortodocsi traitori. Din nefericire, nu-i asa. Si vorba ta “sa suflam si-n iaurt” si sa avem grija ce citim, ce ascultam si de cine editat.

     Răspunde
10. 

    mai 12, 2010 la 11:34 am

    aliviu   spune:

    Hristos a inviat. parinte arhimandrit !

    Preacuvioase parinte staret,

    Prezenta lui Klaus Kenneth este o provocare. Dar la fel si articolul preacuvioasiei voastre.
    Evident, citirea cartilor ne da cateva dubii.

    In incercarea de a lamuri cat mai mult subiectul voi aduce cateva argumente si in favoarea acestui om, fara a exclude pericolele:

    -K.K. a fost invitat in Romania, nu a cerut-o
    -a doua carte nu este initiativa sa
    -este membru al Bisericii Ortodoxe de 25 de ani
    -afirma unicitatea Bisericii Ortodoxe
    -nu este de acord cu ecumenismul de tip sincretist
    -a fost un ucenicul marelui duhovnic Sofronie
    -se intalneste cu parintele Rafail Noica

    Iata si pericolele marturisirii lui(din perspectiva mea de teolog):

    -continua sa raspunda la invitatii de propovaduire in mediul protestant, terminate cu rugaciuni la care este cu sau fara voie implicat
    -isi afirma o autoritate pe care nu o are criticand impartasirea “prea rara” in viziunea sa in tarile ortodoxe,fenomen manifestat si la alti convertiti din protestantism si afirmand ca multi preoti mai au de invatat
    -este intr-adevar inca departe de ceea ce noi numim a fi smerenie

    Fara a contrazice pe cuviosii nostri parinti Mihail si Macarie si observand totusi cateva lucruri dubioase in marturia lui, tragem urmatoarele concluzii:

    1.La o prima apropiere, o astfel de marturie nu este rea pentru incepatori (liceeni de exemplu), cum se poate vedea din ultima sa carte insa nu este relevanta pentru cei inaintati in credinta.

    2.KLaus Kenneth este un om care are de luptat cu slava desarta, dar cati dintre slujitorii nostri sfintiti sunt cu totul curati fata de asa ceva? Sa fim sinceri…

    3.K. Kenneth a publicat, si nu fara obstacole traduceri din trei mari parinti ai ortodoxiei (dintre care doi canonizati) in germana si a primit multa recunostinta din partea celor care au reusit astfel sa cunoasca scrieri ortodoxe.

    4.Conferintele la care a fost invitat sunt in primul rand un eveniment cultural, pot a avea si rezultate in ce priveste constientizarea adevarului ortodoxiei si a unei trairi personale
    dar pot prezenta si pericole pentru cei neavizati.

    Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?

    Concluzii:

    Răspunde
    • 

      mai 12, 2010 la 2:49 pm

      Ana   spune:

      aliviu@ “Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?”

      Noi nu avem nici o siguranta de cuvintele lui K cu privire la parintele Rafail. Poate l-a primit, poate l-a imbratisat. Nu putem insa crede ca parintele ia citit cartea si dupa asta a mai fost si de acord cu el.

      Cineva care intalneste un duhovnic ca parintele Sofronie, e imposibil sa nu se smereasca, sa nu se schimbe, pe cand el asa cum a subliniat si parintele Mihail, isi etaleaza pacatele public. In asta seamana bine cu D. V. Cui foloseste marturia lui?

      Poate l-a cunoscut in treacat pe p Sofronie, poate l-a avut duhovnic in treacat. Ce stim noi? Stim doar ca el e mantuit si ca i s-au iertat toate pacatele. Tu esti teolog, ce crezi suna asta asta a ortodoxie?

      Mie imi suna a amalgam de credinte. Cred ca stilul lui poate place mult la ecumenisti, caci atinge toate curentele. Mai pune si nitica ortodoxie prin adaugarea unor mari parinti ai bisericii, si s-a asigurat de credibilitate.

      Doamne ajuta

      Răspunde
      • 

        mai 14, 2010 la 11:29 am

        aliviu   spune:

        Ana, stiu unde bati.Sincer sa fiu, n-am obsevat , in afara influentelor de tip protestant intalnite la ORICE protestant convertit la ortodoxie, o marturisire neortodoxa a credintei.
        Asa cum deja a spus inca cel putin o persoana aici, Klaus Kenneth si parintele Rafail Noica s-au intalnit in postura de vechi prieteni si frati in credinta.Repet, un parinte recunoscut ca duhovnic mare ar ingadui sa aiba legatura cu un om din afara ortdodoxiei, care sa fie si cunoscuta?
        Cred ca n-ai citit bine mesajul meu deoarece el a precizat ca este impotriva sincretismului, lucru mentionat de mine.Dar ai dreptul la o alta parere.Cat despre carte, am precizat in al doilea mesaj, nu se pune problema necunoasterii.

         
    • 

      mai 12, 2010 la 7:14 pm

      Andra   spune:

      1.Am fost la conferinta tinuta de KK in orasul meu. Apoi am citit si cartea. Recunosc ca a fost ceva, nu stiu ce, care m-a oprit sa-l aprob in totalitate pe KK. In primul rand aerul de “stie tot” pe care-l avea si care nu este ortodox. Apoi criticarea in ansamblu a ortodoxiei noastre. Este adevarat ca toti avem momente cand suntem mai vii duhovniceste sau cand suntem mai nepasatori dar sa fim toti etichetati ca netraitori, este prea mult! A fost oare KK in manastirile noastre? Acolo inca mai sunt marii batrani care ne povatuiesc si care pastreaza vie dreapta credinta.
      2. Si totusi nu pot sa spun ca nu este util ceea ce face KK. Eu am tinut in primul rand sa-i duc la conferinta pe cei care nu sunt ortodocsi practicanti sau chiar mai rau. Eu cred ca pentru ei este util misionarismul facut de KK.
      3. Nu cred ca face rau facandu-ne cunoscute experientele traite de el. Sa ne gandim la maica Ecaterina care a publicat ceva asemanator, este adevarat dupa ce jurnalul i-a fost bine curatat de duhovnicul sau. Conferintele tinute de maica au acelasi tel de a ne trezi. Apoi sa nu uitam convertirea lui Danion. Deci mai exista asemenea carti si asemenea conferinte si nu fac rau mai ales pentru cei aflati la inceput de drum in viata duhovniceasca.
      4. Apoi KK poarta totusi binecuvantarea lui Rafail Noica, dealtfel si maica Ecaterina. Inainte de a tine conferinta in orasul meu, KK a stat 3 zile impreuna cu pr. Rafail Noica de la care ne-a adus si cuvant. Deci a fost primit de pr. Rafail Noica despre care stim ca nu mai primeste la spovedanie.
      5. Apoi faptul ca a trecut prin atatea religii si spune clar ca ortodoxia este singura cale este foarte util pentru ca sunt multi pierduti prin yoga si alte rataciri orientale.
      7. In concluzie eu spun ca nu trebuie sa-l judecam aspru pe KK. Nu este perfect, dar care dintre noi este? Eu nu cred ca face ceea ce face (conferinte, traducere de carti) doar pentru a-si face un nume. Eu cred ca face totul din convingerea ca trebuie cat mai multi sa se trezeasca. A si spus ca a dorit sa se calugareasca, dar arh. Sofronie i-a spus ca menirea lui este de a spune oamenilor despre convertirea sa. Eu personal am indemnat cat mai multi tineri sa-i citeasca cartea.

      Răspunde
11. 

    mai 12, 2010 la 11:51 am

    mihailt   spune:

    Ce credeti preacuvioase parinte Klaus Kenneth chiar a fost pe la parintele Rafail Noica sau nu?

    Răspunde
    • 

      mai 12, 2010 la 12:34 pm

      aliviu   spune:

      Imi permit sa-i raspund lui mihailt inaintea parintelui.

      In a doua carte exista fotografia intalnirii lor de anul trecut.In plus, parintele Rafail a fost chestionat de un preot din Sibiu asupra autenticitatii celor scrise de K. in carte.

      Răspunde
12. 

    mai 12, 2010 la 12:07 pm

    Gheorghe Serafim   spune:

    Hristos a inviat!

    Este binevenita aducerea in lumina a imposturii domnului KK. Pe mine m-a nedumerit chiar titlul cartii (in “traducere” romaneasca), in contrast evident cu invatatura ortodoxa. De ce trebuia sa parcurga atatea milioane de kilometri, cand era evident ca putea sa-l gaseasca pe Dumnezeu fara sa se miste un metru, dupa marturia avvei Visarion din patericul egiptean care zice “Dumnezeu aici si pretutindeni Dumnezeu”.

    Răspunde
13. 

    mai 12, 2010 la 1:04 pm

    karenin   spune:

    Hristos a inviat!

    Mai mult decat atat! In urma rasfoirii noii carti a lui KK. “Calator pe pamant romanesc”, am paragrafe intregi despre intalnirea lui cu Pr. Rafail care l-a primit si gazduit 2 zile in locatia din Apuseni unde se nevoieste. Asta dupa ce a trecut prin Lupsa si Albac, manastiri foarte dragi mie, si unde a fost intampinat cu entuziasm de monahi si m onahii. Nedumerirea mea pleaca de la faptul ca stiu ca Pr. Rafail a intrerupt in cea mai mare masura legaturile cu oameni din afara anturajului sau strict si a fiilor si fiicelor duhovnicesti. In schimb, a avut timp pentru gazduire, cuvant si sfat timp de 2 zile pentru KK., pe care deduc ca-l cunoaste de multa vreme inca de la Essex din preajma Pr. Sofronie. Nu vreau sa pun cu asta la indoiala duhovnicia sau puterea de a discerne a parintelui, insa poate parea smintitor pentru multi oameni din Biserica faptul ca parintele are resurse pentru un strain hoinar, chiar vechi cunoscut fiind, insa pentru omul de rand nu mai are nimic de spus, toate fiind spuse si lamurite suficient in cartile si cd-urile sfintiei sale, dupa cum chiar KK marturiseste.
    Cine stie…?! Parintele doar poate lamuri asta. Poate duce si sfintia sa o munca de readucere la dreapta credinta precum cea dusa de staretul Sofronie la randu-i cu Daniel Balfour. Neindoielnic insa, parintele ar fi trebuit sa-l opreasca pe KK de la ceea ce acesta si-a asumat ca si misiune. Sper din suflet ca a facut-o. Desi nu inteleg de ce atunci ucenici ai parintelui din Timisoara organizeaza intalniri cu kk, zilele astea….

    Răspunde
14. 

    mai 12, 2010 la 2:24 pm

    Maria   spune:

    mai urmeaza sa spuneti “multumescu-ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca Klaus asta…”!
    l-ati judecat degraba.
    bine ca Domnul nu e ca noi oamenii.

    Răspunde
15. 

    mai 12, 2010 la 2:27 pm

    narcis   spune:

    Cred ca asta se intampla cand masura lucrarii noastre o intrece pe cea a rugaciunii si smereniei; lucrarea e o fapta fata de tine sau de cei din jur, si trebuie sa stea sub umbra(a se misca catre soare urmand umbritorului) firii tale. As parafraza cu “mult comert, putina munca”!

    Toate cele bune…

    Răspunde
16. 

    mai 12, 2010 la 2:33 pm

    VASILICA   spune:

    Cred ca ne grabim a eticheta un om care sincer se bucura ca a gasit adevarul.Ce suntem noi ?secta?ne inchidem intr-un cerc si aruncam cu pietre in ceilalti.Lipsa noastra de dragoste ne departeaza de Hristos.Sunt convinsa ca pr.Rafail Noica ar fi sesizat ca KK este in inselare.Fiecare om are firea lui si se manifesta in felul sau .L-am cunoscut pe KK si sa stiti ca este un om minunat.

    Răspunde
17. 

    mai 12, 2010 la 4:39 pm

    M.G.   spune:

    Parinte Mihail,

    Am citit acum cateva luni cartea lui Klaus Kenneth (pe care il numiti cumva dispretuitor K.K.) si am luat parte si la una din conferintele tinute in Romania.

    Impresia pe care mi-au lasat-o atat cartea cat si conferinta sunt foarte departe de ceea ce scrieti in articolul de mai sus. Nu voi intra in detalii deoarece nici nu sunt un crestin prea induhovnicit, nici nu am o formare ortodoxa temeinica, ba nici macar lecturi ortodoxe prea multe nu mi-am insusit. Astfel ca se poate sa ma insel in eventuala analiza.

    Totusi, nu pot sa nu remarc aciditatea cu care ati scris acest articol. Mi se pare ca ati pornit de la ideea ca Klaus Kenneth este un demonizat, pentru ca apoi sa cititi cartea doar pentru a cauta dovezi in sprijinul acestei teorii.

    Iar daca intr-adevar asa este, de ce parinti precum parintele Rafail, parintele Zaharia de la Essex sau altii, cu care tine o oarecare legatura, nu i-au atras atentia ?

    Răspunde
    • 

      mai 13, 2010 la 4:31 pm

      Ana   spune:

      Cum poti sa spui ca initialele numelui unui strain pot fi folosite dispretuitor?

      Deja devin idoli astia? Ii protejati?

      Răspunde
18. 

    mai 12, 2010 la 5:09 pm

    ellaina   spune:

    Eu cred ca a fi in preajma unui parinte cu viata sfanta (cum sunt parintii Sofronie, Noica) nu te face automat sfant. Mai cred ca “uncenic” este acela care isi urmeaza invatatorul in sfintenie; sa nu uitam ca si Iuda a fost ucenic al Domnului Hristos si ca oricare din noi ne putem lepada in ultima clipa (fereasca Dumnezeu)! Eu insa cam m-am saturat de “vedete din acestea duhovnicesti” care se folosesc de numele marilor duhovnici pt a se scoate pe ei in evidenta. Nu cred ca l-a numit cineva aici pe KK irecuperabil, insa a tace din gura inseamna ca esti de acord cu o atitudine eretica predicata drept ortodoxie.
    Cunosc multi convertiti la ortodoxie in lumea occidentala si cu toate acestea nu isi fac parada…uitati-va doar la cuviosul Seraphim Rose; vorba pr Paisie Aghioritul lumea nostra de astazi este insetata dupa o predicare a Scripturii cu viata, pt ca oricine, mai mult sau mai putin educat, poate vorbi despre ceea ce a citit intr-o carte sau alta, insa ceea ce a citit nu prea se regaseste in viata lor de “predicatori” carand astfel in spate povara pe care Domnul Hristos a aruncat-o asupra fariseilor…

    Răspunde
    • 

      iunie 2, 2010 la 7:51 pm

      Andrada   spune:

      Aici ai gindit ca mine, pe temeiul unor Parinti care spun ca incepatorul, infierbintindu-se de rivna, iese la propovaduire, spre pierzarea sa si a multora. (Filocalie)

      Sau proorocul Isaia, cind Domnul l-a chemat la propovaduire, cu infricosate vedenii,
      zice:”Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
      6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
      7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.
      8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: “Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?” Şi am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Isaia, VI, 5-8)

      Au curatit serafimii gura lui, ca sa vorbeasca fara de patima?
      Daca a vazut pe Dumnezeu si-a dat seama ca e praf si cenusa, mai neinsemnat decit bobul de nisip, mai trecator ca iarba… Nu sfint!!!!
      Eu cred ca modelul lui Isaia ar trebui urmat de oricine indrazneste sa ia in gura sa cuvintul lui Dumnezeu.
      Iertati-ma!

      Răspunde
    • 

      iunie 2, 2010 la 9:06 pm

      Andrada   spune:

      Si sfintul Serafim de Sarov spunea”cind vorbesc de la mine, gresesc”. De aceea si noi cautam cuvintul lui Dumnezeu; sau, poate, pe Dumnezeu-Cuvintul, care nu e vorbarie multa, ci Persoana, Dumnezeu, sfint, sfint, sfint!

      Răspunde
19. 

    mai 12, 2010 la 6:17 pm

    Saurian   spune:

    Aştept replica http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/05/12/despre-klaus-kenneth/

    Răspunde
20. 

    mai 12, 2010 la 10:00 pm

    floricringasu   spune:

    Hristos a inviat!

    Pe timpul Sfantului Vasile cel Mare veneau tineri crestini la el si-l intrebau ce atatudine sa aiba fata de cartile pagane. Era perioada de rascruce intre paganism si crestinism. Literatura aceasta, pagana, mai ales, era foarte placuta si voiau sa citeasca, insa le era frica ca nu cumva sa greseasca, citindu-le. Erau si lucruri necuviincioase. Sfantul Vasile le da un sfat foarte practic : ” Faceti si voi asa cum fac albinele, merg din floare in floare si unde gasesc nectar si polen mai mult, se opresc mai mult, iar de unde nu gasesc, zboara in alta parte “. Asa incat, acest sfat al Sfantutui Vasile cel Mare e bun si in cazul de mai sus.

    Maria (rosteste Crezul cu voce stridenta de fiecare data si ne cerem scuze pe aceasta cale dar se simte minunat de fiecare datacand vine la manastirea Antim), Cristian, Ion si Flori

    Răspunde
21. 

    mai 12, 2010 la 10:41 pm

    Tavi   spune:

    Parinte, ma iertati, dar din cate stiu Danion intotdeauna si-a publicat cartile cu binecuvantare si numai sub indrumarea duhovnicului.

    Răspunde
    • 

      iunie 2, 2010 la 3:39 pm

      ALTUL 2   spune:

      STIE CINEVA CINE ESTE DUHOVNICUL LUI DANION?

      Răspunde
      • 

        iunie 2, 2010 la 9:43 pm

        Cristian   spune:

        Daca dai “duhovnicul lui danion” , ZEUL GOOGLE va raspunde, intre altele:

        http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=785&Itemid=96

        Dar daca de fapt nu te intereseaza ce spune EL, si bine faci, ci vrei sa afli ce spun eu de exemplu despre pacatul curiozitatii fara folos, cred ca ar fi bine sa se fereasca oricine , deoarece exact asa procedeaza ispititorul ca sa ma impinga pe mine in pacatul de a te judeca pe tine care nu ai nici o vina, dar totusi ai pacat, adica fara voie, din nestiinta, STRIGI fara rost.

         
22. 

    mai 13, 2010 la 8:48 am

    cristina catrina   spune:

    Dupa cate vad,ar trebui sa ne incredem mai mult in simtirea unuia sau a altuia dintre crestinii care,mai beau si ei o bere,se mai duc la un film deocheat,mai trag cate o tigara,dupa care se cuviosesc la sf Liturghie si nu ar trebui sa cred “flerului”duhovnicesc al unor parinti ca P.Adrian,P.Macarie,saup.Mihail si altii ca ei…….Regret ca o spun dar nu cred ca ati inteles.P Mihail nu a judecat omul ci faptele lui,apoi crestinul se cunoaste dupa fapte ca pomul dupa roade ..nu?
    Iar daca ne-a atentionat asupra unor nuante ale acestui mult umblatorpe calea cea larga,p.Mihail a facut-o pentru a ne pune in garda ,pentru a fi vigilenti,pentru ca vrasmasul umbla ca un leu,cautand sa ii inghita daca e posibil si pe cei alesi.Asa ca eu,prefer sa cred acestor parinti care isi stiu ei singuri si Doamne nevointa si privegherile si metaniile si posturile si…lacrimile,decat unuia care sa ma ierte toti canta in carciumi dupa care vorbeste despre ceeea ce avem mai sfant..Ortodoxia.Hristos s-a inaltat!

    Răspunde
23. 

    mai 13, 2010 la 8:50 am

    Laura   spune:

    Parintele Mihail a facut un comentariu dintr-o perspectiva autentic ortodoxa. De curiozitate, cititi cartea “Parintele Paisie si Marii initiati ai Indiei”- acolo veti vedea la un moment dat cata osteneala a dus par Paisie si acel ex-yoghin pana sa revina cat de cat la normal.

    Răspunde
24. 

    mai 13, 2010 la 3:42 pm

    Ana   spune:

    Stie oare cineva cum este adevarata ortodoxie traita? nu citita…comentam ceva ce nu stim ce inseamna, asta e parerea mea.

    Răspunde
    • 

      mai 14, 2010 la 7:27 pm

      Ana 1   spune:

      Ana, ori iti schimbi tu ID-ul ori eu:). Am mai intrat pe aici si am scris cu numele asta si vazand ce-ai scris tu, nu ma recunosteam. Deci, schimbi tu si raman eu Ana pe mai departe?:)

      Multumesc

      Răspunde
25. 

    mai 13, 2010 la 3:52 pm

    denisa   spune:

    In adevar sau cu fatarnicie, Hristos se vesteste si prin el. Si ortodoxia.
    In rest, daca luam aminte bine, la fiecare dintre noi mai e cite ceva de indreptat.

    Răspunde
26. 

    mai 13, 2010 la 3:59 pm

    Ana   spune:

    Conferinte, discutii, carti UMAMI. Gust special, cautat de toata lumea, gust irezistibil.

    K.K, D.V. D.P sau al cincilea gust, pretiosul UMAMI.

    http://stirileprotv.ro/video/romania-te-iubesc-umami-al-cincelea-gust/60420698

    PS: Asta pentru ca indiferent cat de clar ni se explica pericolul unor astfel de predicatori, noi tot ii cautam, noi ORTODOCSII tot incercam sa le gasim ceva bun. Dependenta de UMAMI

    Răspunde
27. 

    mai 13, 2010 la 4:16 pm

    Florin   spune:

    Daniel, ce patimas ai devenit, esti avocatul lui Klaus Kenneth pe toate blogurile ortodoxe! Nu cred ca sufletului tau ii face bine o astfel de exaltare. O stiu din proprie experienta. Sa avem grija ca legandu-ne sufletul de unul sau de altul sa nu ni-l dezlipim de Dumnezeu!
    Cat priveste punctul de vedere al lui Romeo Petrasciuc e bine sa fim prudenti. Membru al organizatiei “Oastea Domnului”, prieten al stilistului si comentatorului de la tabloidul monden Libertatea, Florian Bichir, alaturi de care a scos o carte in care descrie triumfal alegerea cuiva…, scoasa la aceeasi editura unde a fost ingrijita si cartea lui Klaus Kenneth. Mentorul lui Romeo, se pare ca si unul dintre finantatorii editurii, este Parintele Necula, cel care a scris ca Sfantul Maslu este o superstitie. Si inca ceva, este un foarte bun prieten al lui Danion, alaturi de care a ingrijit o carte despre martirii nostri din inchisori. Nu slavindu-i pe ei, ci lustruindu-se pe sine. Si, bineinteles pe Dan Puric, mimul Regelui Mihai.
    Parerea mea este ca totul este doar o afacere din care pagubiti ies doar ortodocsii. Nu atat financiar, cat sufleteste.

    Răspunde
28. 

    mai 13, 2010 la 5:50 pm

    ana   spune:

    HRISTOS S-A INALTAT!
    Mult ma bucur, parinte, de rostirea adevarului. Nu-si are locul in ortodoxie inselarea.

    Răspunde
29. 

    mai 13, 2010 la 9:08 pm

    Lumina lina   spune:

    Indubitabil – Klaus Kennet este o marioneta in mana papusarilor ce vor „binele” Sfintei Ortodoxii – cea sanatoasa si cu jerfa intretinuta de Sfinti Parinti – unii trecuti la Domnul – altii (inca) in viata (stiuti / nestiuti de oameni) dar bineplacuti lui Dumnezeu.

    1. „Cu părintele Rafail Noica am vorbit mult despre asta. Ortodoxia e dragoste. Canoanele sunt valori ale experienţei,NU SUNT LEGI. Sunt experienţe! Sunt importante, dar mereu pe cel mai înalt plan stă dragostea!”
    ( K. Kennet).

    Uite cum gandirea protestanta se vrea „superioara” Sfintei Ortodoxii ale carei atribute sunt – deopotriva – SMERENIA si DRAGOSTEA. (De smerenie nu se pomeneste nimic).

    Parintele Rafail pare sa fi „omis” sa-i spuna lui K.K ca Sfintele Canoane sunt carma Bisericii Ortodoxe.
    Parintele Rafail subestimeaza importanta Sfintelor Canoanelor. Ba chiar le ignora. (Si rau face!)

    Canonul I al Sinodului VII ecumenic precizeaza in acest sens:
    “Cu bucurie primim dumnezeiestile Canoane si intarim asezamantul lor intreg si nestramutat, date fiind de trambitele Duhului Sfant, de prealaudatii Apostoli si de catre cele sase Sfinte Sinoade ecumenice si de catre cele locale adunate spre a da astfel de asezaminte si de catre Sfintii nostri Parinti”.

    Iata ce spune (si) Cuviosul Arhiereu Tit Smedrea – Despre Sfintele Canoane:

    “… refuzãm a primi ideea cã mãcar una din Tocmelile Bisericii ar fi perimate, ori cel putin cãzulte în desuetitudine si ca atare supuse revizuirii…”

    “Aceasta înseamnã a te aseza pe tine deasupra Bisericii si a te opune cu experinta ta personalã – limitatã de contingentele fizice – experientei infailibile, vesnice si cãlãuzitã de Duhul Sfînt a Bisericii. Niciodatã Sfintele Sinoade ecumenice n-au afirmat perimarea vreunuia din canoanele formulate mai înainte.”

    “Unii cautã sã reducã Biserica la mãsura lor personalã, nu pe sine la mãsura Bisericii; si prin aceasta substituindu-se Bisericii, se situeazã în afara ei, încetînd de a mai participa la viata Bisericii.”

    2. Imaginatia

    „dacă îmi deschid ochii sufletului şi îl văd pe Sfântul Nicolae sau pe Sfântul Vasile sau pe alt Sfânt, atunci îmi dau seama şi că el este prezent acolo”

    „diferenţa între religii? Îmi imaginez că…”
    (Klaus Kennet)

    Si puncte de vedere – Despre imaginatie:

    „Studiul scrierilor Sfintilor Parinti rastigneste imaginatia.Cel mai eficace mijloc de scapare de imaginatie este pocainta. Numai in adanca pocainta poate omul sa curete imaginarul. Pocainta este fapta despre care atat de multe spun Sfintii Parinti. Pocainta este legata cu suferinta si plans. ( Hierotheos Vlachos)

    Este respinsa imaginatia “din cauza pocaintei si suferintei, durerii si smereniei” (Calist si Ignatie Xantopol).

    S-a vorbit undeva ( in acest exemplu – K.K) despre smerenie, suferinta, pocainta sincera si plans?

    Ce demonstratie mai clara de manipulare – a acestui individ – cu look-ul lui Sting (sau o alura…benedictina) – plin “de sine” – in poza pare “ in transa” parca vrand sa dea (chiar) o “binecuvantare” – cu mana stanga….etc. etc.

    Rusinos, pentru noi – românii – să (se) vina din Apus si să «ni se dea » lectii de Ortodoxie – atata timp cat avem de unde s-o invatam. Avem Slava Domnului : Pastori si Invatatori, mari Dascali ai lumii si Ierarhi si, de la ei incoace pe ai nostri păstori (crescuti si formati de marii duhovnici români – ACESTE REPERE – ale caror rugaciuni (aici sau dincolo) – pentru neamul nostru românesc – nu au incetat si nu vor inceta NICIODATA).

    Adresa cu trimiteri spre citatele din K.K.(si alte exemple despre…)
    http://www.agnos.ro/blog/2010/05/01/de-ce-ortodoxia-interviu-cu-klaus-kenneth/

    Răspunde
30. 

    mai 13, 2010 la 10:39 pm

    Florin M.   spune:

    Parinte Mihail, va multumesc!
    Sarutmana si binecuvantati!

    Răspunde
31. 

    mai 14, 2010 la 12:18 am

    Andrei   spune:

    Hristos s-a inaltat!
    Iertati-ma parinte Mihail.
    Am gasit aici http://www.agnos.ro/blog/ replica editorului.
    Este cred onest sa cantarim si argumentele lor chiar daca nu e tocmai usor.

    Stiu ca pe toti cei de aici ne uneste un gand bun: “sa ne iubim unii pe altii si sa facem tot binele spre a ne invrednici de bunatatile Tale cele ceresti”. Sa stam bine, sa stam cu frica… asadar.

    Nadajduiesc ca Dumnezeu sa aduca lumina sa lamuritoare ce poate indrepta. Nu imi permit sa exprim judecati. Nu stiu care din parti trebuie sa se indrepte. Stiu ca aciditatea polemicii se naste din dorinta de a ramane drept-maritori. Nadajduiesc intr-un fel sa gresiti. Altfel, mi-e teama doar ca acest radicalism al nostru sa nu vatame chipul lui Hristos din omul pe care il tintim.

    Dumnezeu sa va ajute tuturor. Dumnezeu sa-i ajute si acestui calator, Klaus K. si sa ii descopere daca greseste. Si-a asumat o responsabilitate. Si dumneavoastra, parinte, v-ati asumat un risc si o responsabilitate de dragul lui Hristos, cred.

    Iertati-mi va rog indrazneala.
    A.

    Răspunde
    • 

      mai 14, 2010 la 8:32 pm

      Ana 1   spune:

      Am citit jumatate din articolul de pe agnos si nu am simtit nici o clipa ca comentariul editorului e al unui ortodox traitor. O fi macar ortodox?

      Asa cum editorul a cautat numele parintelui Mihail si nu l-a gasit nicaieri, si eu am cautat adresa editurii si nu am gasit-o nicaieri. Am vrut sa vad cat de mare este distanta dintre editura si manastirea Antim, sa pot intelege de ce nu a putut domnul editor sa mearga direct la manastirea Antim sa-l intalneasca pe parinte.

      Desigur editura are reclama sus in bara despre K.K. si ar avea de pierdut daca ar spune adevarul despre euforicul ortodox. Dar atunci, ce are editura asta cu Ortodoxia in afara de un bun business?

      Pentru afacere editorul isi permite sa insinueze la adresa unui parinte si implicit asupra noastra a tuturor care ne-am exprimat parerea impotriva lui K.K.

      D-le editor, comentariul meu nu-l publici pe site-ul dumitale, asa ca-ti las o informatie aici legata de businessul cu carte ortodoxa. Cred ca ai citit cartea Sfantul Inchisorilor_ Valeriu Gafencu. Cred ca ai citit-o pe cea in limba romana, caci pe cea in engleza nu cred, caci e cam greu de citit.

      Daca dumneata te ocupi de afacere si stii ca o carte ortodoxa tradusa in engleza este pentru cetatenii din afara granitei, verific-o cu atentie sa iasa cartea in buna stare, sa poata fie si citita, nu numai cumparata.

      Răspunde
      • 

        mai 17, 2010 la 12:15 pm

        ovidiu   spune:

        Nu s-a plins nimeni pina acum de problema asta. Cartea a fost tradusa de monahul Sava de la Oasa- care e american si a fost corectata in state de 2 persoane. Se poate sa fi mai scapat vre-o gresala. Daca vrei sa faci o critica constructiva trimite-ne mesaj aici.

        Editura Agnos nu prea are vina aici. De carte sa ocupat Asociatia Synaxis.

         
32. 

    mai 14, 2010 la 3:22 am

    mihailt   spune:

    Nu stiu de ce se zice de KK ca nu s-ar fi lepadat de vechile rataciri.
    Mai intai se spune de KK ca ar fi primit Sfantul Botez crestin ortodox.
    citat:
    “De aceea, nu este de ajuns doar să fii botezat ortodox”…..
    Apoi se zice:
    “Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.”

    Acum din putinele mele cunostinte cand primesti Sfantul Botez ortodox zici acolo “Ma lepad de Satana si de toate lucrurile lui” cu voce tare si te mai aud si altii.
    Mie asta imi pare lepadare publica de toate ratacirile de pana atunci.

    Acum nu iau apararea lui KK da nici nu doresc sa il acuz.
    (nici nu am idee daca KK a primit sau nu Sfantul Botez crestin ortodox,ca nu am citit acea carte).

    Da asta e o simpla parere eu sunt om rau si pacatos si pot usor gresi.

    Răspunde
33. 

    mai 14, 2010 la 6:05 pm

    FLORIN - deva   spune:

    http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
    Ascultati va rog un cuvint al Par TEOFIL ( parintele bucuriei) despre rugaciunea cu cei care nu sunt ortodocsi. VREAU SA VAD SI EU O ADITUDINE DREAPTA SI PLINA DE IUBIRE-fata de parerea Par TEOFIL.
    Sa va mai spun si altceve mai grav. La Deva intr-o conferinta sustinuta de Par TEOFIL intr-o sala de 600 de crestini Par a spus legat de .. catolici”":
    Par STANILOAIE spune ca harul Sf Duh este lucrator numai in Biserica Ortodoxa- INSA NU ESTE ASA: SI CATOLICI AU SFINTI- Ce ziceti iubitilor de acest duh, de unde este?

    Răspunde
    • 

      mai 15, 2010 la 3:36 pm

      Lumina lina   spune:

      Florin,

      SA CREZI CE SPUNE PARINTELE DUMITRU STANILOAE! ( E ca si un Testament…)

      Mai informeaza-te! Parintele Dumitru Staniloae este: Cel mai mare teolog ortodox al secolului XX. Nu o spunem numai noi (romanii) o spun teologi de pretutindeni – nume de certa valoare.

      Citeste cu atentie (mai jos):

      În prefaţa lucrării La prière de Jesus et l’expérience du Saint Esprit – Olivier Clément vorbeşte despre faptul că „atunci când opera lui Dumitru Stăniloae se va traduce în limbile occidentale, va revoluţiona gândirea teologică”.

      Alţi teologi occidentali îi recunosc certa valoare şi contribuţie la dezvoltarea teologiei: „Kalistos Ware, John Meyendorff, Ch. Yannaras, Jürgen Moltmann îl consideră cel mai mare teolog ortodox al vremurilor noastre, un teolog panortodox, un Heidegger al zilelor noastre, un Părinte al Bisericii, în sensul patristic tradiţional al cuvintelor, teologul speranţei, Profesorul, Călăuzitorul duhovnicesc”

      (Theodor Damian, Cuvânt de deschidere la al VI-lea Simpozion dedicat Părintelui Stăniloae, New York, 1999).

      Ceea ce ai postat tu este – pentru mine – un motiv de intristare pentru ca, lipsa de studiu, de informare (corecta) – a existat (si exista din nefericire) si in randul acelora care “formeaza ucenici”. Ucenici care fac – la randul lor – idoli din “ei”.

      Cu tristete,
      …

      Răspunde
    • 

      mai 16, 2010 la 5:33 pm

      Maria   spune:

      au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.

      Răspunde
      • 

        mai 16, 2010 la 11:34 pm

        Ana 1   spune:

        si din 1054 deci nu au mai trait credinta in Hristos, sau de ce nu mai au sfinti?

         
      • 

        mai 16, 2010 la 11:38 pm

        Părintele Mihail   spune:

        … când nu erau catolici (papaliști).

         
34. 

    mai 14, 2010 la 6:40 pm

    FLORIN - deva   spune:

    Ieri seara 13.05.2010 Klaus Kenneth a fost la Deva in zi de PRAZNIC. De data acesta a fost altfel decit anul trecut, mai linistit mai echilibrat mai atent la cuvinte, nemaiaducind aminte de ,, trupul dumnului ” care la primit in cladirea ( caci Biserica nu ii putem spune) de la GENEVA. Printre altele a spus: Eu sunt la inceput in viata duhovniceasca—–Inca il putem pomeni la rugaciune si la SF LITURGHIE ca DOMNUL SA-L CURATEASCA DE TOATA VICLENIA( daca este ) SI DE TOATA INTINACIUNEA SUFLETEASCA SI TRUPESCA. In gindul LUI DUMNEZEU TOTI MILIARDELE DE SUFLETE -de la inceputul lui ADAM si pina la ultimul om nascut pe pamint SUNTEM -O SINGURA FIRE OMENEASCA -UN SINGUR OM. NUMAI SINGURA RUGACIUNEA SINCERA SI CU DUH DE UMILINTA FACUTA UNII PT ALTII POATE SA NE ADUCA LA CONSTIINTA CA UNA SUNTEM, SI CA ATITA TIMP CIT MAI SUNTEM IN VIATA DOMNUL POATE SA REFACA IN NOI CHIPUL SAU -PE CARE NOI L-AM SCHIMONOSIT-
    UN ULTIM CUVINT AL LUI KK- ORTODOXIA NU ESTE RELIGIE-CI ESTE DESCOPERIRE DUMNEZEIASCA. FRATILOR DACA AVEM CONSTIINTA CA SUNTEM IN BISERICA-ATUNCI AR TREBUI SA VIETUIM CA IN CER ( CACI REALMENTE SUNTEM PRIN BOTEZ MADULARE ALE BISERICII DUMNEZEULUI CELUI VIU SI ADEVARAT. DUHUL CEL SFINT SA NE DEA NOUA TUTUROR A GINDI SI A FI TOTI IN ACELAS GIND AL LUI HRISTOS -UNII PT ALTII-dupa cuvintul marelui apostol.

    Răspunde
35. 

    mai 15, 2010 la 5:02 pm

    Lumina lina   spune:

    Andrei,

    O poveste asemanatoare – de sminteala – ca aceasta cu K.K – petrecuta prin 1994 – sigur ti-o amintesti. Parintele (…) invita in Romania pe Dr. Kennet McAll autorul cartii VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC…Conferinta la Palatul Patriarhiei, prezentarea cartii, reactii CONTRA – in primul rand din partea PS. Teofan (pe atunci secretar al Sfantului Sinod) – moderatorul intalnirii – apoi (aproape huiduieli din sala – studentii teologi)…

    Acest K.M – “vindeca” (medic fiind) – si in Cancelaria Bisericii unde slujea parintele (…). Cineva , cand a iesit de acolo mi-a spus ca “si-a vazut fratii ( avortati – de mama comuna) – in timp ce dl. dr. K.M. “se ruga” – pentru aceasta)…No comment!
    …
    Andrei,
    Te-ai intors in Romania dupa ce ai cautat raspunsuri in lumea budismului.

    ”Am avut sansa de a petrece o vreme langa parintele (…). El m-a luminat cu adevarat, aratandu-mi unde si ce trebuie sa aflu “. Acum – Andrei D. – n-ar mai cauta raspunsuri pentru suflet in Tibet. Dar si-ar oferi oricand experienta pentru cei care si-ar propune sa-i afle pe tibetanii adevarati, cei din drumurile si inima lui. »
    (Revista Felicia – Pelerin prin Tibet – 23 aprilie 2007)

    Eu as indrazni sa spun ca, dupa ce ai trait « astfel de experiente » nu se cade
    (nu este cuviincios) – Andrei – sa faci remarci (nepotrivite) la adresa unui preot (calugar) – crescut si format la marea Scoala a Ortodoxiei (romanesti) – ucenic al unor Cuviosi Parinti ( unii trecuti la Domnul, altii in viata) – deoarece tu ai – se vede clar – ALTE REPERE.

    Mai degraba – “fi ascultator” – ca nu ai decat de castigat!
    Si, nu te teme ca “se vatama chipul lui Hristos din omul pe care il tintim”!
    …

    “Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri” (Matei 5, 11-12).

    Răspunde
36. 

    mai 15, 2010 la 11:49 pm

    Părintele Savatie   spune:

    Parinte Mihail, blagosloveste.
    Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
    “… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.

    Răspunde
37. 

    mai 17, 2010 la 12:13 am

    Părintele Mihail   spune:

    Pentru Ana 1:
    Chiar mai dinante de 1054, cu aproape 200 de ani, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, a arătat ereziile strecurate în ideologia creștinilor apuseni. Erezie înseamnă minciună, diversiune a diavolului. Or, cum poti sluji și cum I te poti închina Domnului în Duh și în Adevăr, când primești, trăiești și propagi minciuna? Cum poți dobândi Duhul Adevărului în afara Adevărului? Deci nu lucrează Duhul Sfânt unde este minciună și erezie, deci nu există sfinți. Mai mult, teoriile catolice juridice ale împăcării omului cu Dumnezeu nu presupun din partea omului o nevoință pentru iertarea și vindecarea de păcate. Deci, cum să se sfințească un om fără asceză, fără pocăință? Apoi catolicii au eliminat invocarea (chemarea, epicleza) Duhului Sfânt asupra pâinii și vinului de la Sfânta Liturghie. Deci, nu are loc sfințirea darurilor, și nici sfințirea nimănui…Îți recomand cartea Părintelui Stăniloae ”Ascetica și mistica ortodoxă”.

    Răspunde
    • 

      mai 17, 2010 la 7:05 pm

      Ana 1   spune:

      Doamne ajuta parinte Mihail.

      Pusesem intrebarea Mariei in legatura cu raspunsul dat de ea “au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.”

      Stiu ca mantuire este numai in biserica ortodoxa. Multumesc pentru recomandarea de carte.

      Răspunde
38. 

    mai 17, 2010 la 1:50 am

    Părintele Mihail   spune:

    Cu pace, Părinte Savatie. Delir, delir, dar nu e doar al lui, e și al tuturor celor ce-l promovează pe la noi.

    K.K. continuă diversiunea și propaganda ecumenisto-new-age-istă și azi, trecutului amețitor îi este foarte fidel. Iată câteva ”perle” din conferința de la facultatea de teologie – București, 5 mai 2010:
    - min. 40-41: “Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.” Iar mai inainte a zis ca ceea ce a facut Buda a fost prima parte, lepadarea de omul vechi, dar fiindca nu Il stia pe Hristos, nu a avut ce om nou sa imbrace. Deci Buda e un fel de precursor al lui Hristos, asa se intelege, practic e un soi de profet, care si merita raiul… – Parcă Hristos a zis că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8).
    - min. 39: “Acum nu ma mai intereseaza muzica”, “lumea, pur și simplu, a cazut de la mine.” – Atunci la Varna ce a fost? Atunci de ce își face reclamă propriului CD de muzică pop-folk american din care ”nu e chiar totul creștin” (min. 99)?
    - min. 101: “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros. Dar doar atunci cand sunteti pe marginea prapastiei. [Cuum? Păi până acolo te momește diavolul, ca apoi să te ia în brațe cu totul. n.n.] Discoteca nu e rea, insa depinde in ce masura mergi.” … “Am vazut oameni convertindu-se acolo, la carnaval!… Eu nu ma tem… Acesta este Hristosul Cel viu.” – Nu, fraților, Dumnezeu nu găsește plăcere la discotecă, nici la carnaval!
    Mai sunt și altele… Uitasem să spun că de la început s-a urcat și se plimba pe băncile (mesele de scris ale) studenților… Ce să mai ceri unui asemenea om necuviinvios? Dar, grav este că auditoriul n-a protestat, profesorii erau și ei ”vrăjiți” de tupeul, gesturile și vorbăria acestui escroc…
    *
    Apoi, folosește unele artificii retorice pentru a-și câștiga simpatia auditoriului vrăjit de poveștile lui:
    - face pe victima pentru a-și atrage compasiunea: copil fiind mamă-sa l-a agresat, apoi 7 ani a fost abuzat (min. 46-47) (etc… Înseamnă că nu a uitat, deci nici n-a iertat, deci nici lui nu i s-au iertat păcatele.), că ce spune nu e pe placul Patriarhiei și că va fi ”penalizat” – asta ca să-i ”câștige” pe nemulțumiții față de structurile oficiale…
    - presară multe ”glumițe” și exemple forțate (unele fără legătură cu subiectele) pentru a degaja atmosfera și pentru a distrage gândirea sobră și trezvia spectatorilor. Nu mai știi apoi ce să apreciezi: umorul interesat și manipulator, sinceritatea și seriozitatea ”mărturisirilor” sau jocul de scenă cu efecte emoționale (actorie desăvârșită) între două extreme: râs și lacrimi…
    - invocă adesea ”M-am întredat adesea: de ce, Doamne?…”, ”Doamne, Dumnezeule dacă ești viața, dacă exiști, dă-mi viață!” (min. 45), ”Hristos cel viu”, luând în deșert numele Domnului, dar arătând că-L și cheamă pe Dumnezeu doar în ocazii critice… – Oare nu se cade să-I și mulțumim lui Dumnezeu cu smerenie?
    - ne laudă pe noi, românii, că suntem cei mai credincioși, cei mai ”trăitori” dintre ortodocși, ca să credem că ne și apreciază, ca și noi să-l apreciem, să-l aplaudăm eventual, pentru ”periatul și gâdilatul” lui. ”God bless Ameri… aa Romania, pardon!” Asta e cea mai folosită metodă de câștigare a bunăvoinței auditorilor…
    *
    Am aflat cu tristețe că azi, duminică, după Sfânta Liturghie, K.K. a predicat chiar în biserica unei mănăstiri (L.). E jale! Și-a respectat întocmai ideile din carte: iertare prin glas nu prin pocăință și dreaptă credință, el s-a despătimit deja, toate confesiunile au ”taine” și părți din învățătura lui Hristos, mare vrajă și ”iubire” ecumenistă, ce mai! Oricum, lumea a început să iasă din biserică, dezamăgită… Mă întreb dacă nu cumva, păstrând ritmul ăsta, peste vreo 10 ani îi vom lăsă pe toți transsexualii și psihopații să ne vestească ”ortodoxia” vieții și a căutării lor. Dumnezeu să ne lumineze mințile să nu luăm lupii drept pastori!

    Răspunde
    • 

      mai 17, 2010 la 3:57 pm

      M.G.   spune:

      Parinte Mihail,

      Oare ce anume demonstreaza viata lui Budha decat ca fara Hristos, oricat de intalept ar fi omul, intalepciunea lui duce fix nicaieri.
      Si nu doar Budha, ci toti intaleptii (socotind din punct de vedere omenesc) care au fost pe pamant, din Grecia pana in Orientul Indepartat au demonstrat cu viata lor exact acelasi lucru.

      Si bineintales ca au fost sinceri, nici nu se poate altfel. Daca nu ar fi fost, ma indoiesc ca astazi le-am mai fi rostit numele. Cu atat mai mult, sinceritatea lor nu face decat sa intareasca dumnezeirea lui Hristos, fara de care omul nu se poate mantui, oricat de mult s-ar stradui.

      Oare daca ei nu au fost sinceri, nu se pot simti oamenii indreptatiti sa inceapa o cautare sincera, in afara lui Hristos ?
      Dar nu, acest drum, iata, a fost incercat si dovedit ca nu duce nicaieri.

      Si oare nu este nevoie in ziua de azi sa se spuna raspicat: intalepciunea omeneasca, oricat de inalta ar fi ea, nu mantuieste; priviti la cei de dinainte, stradania lor a fost zadarnica, in ciuda sinceritatii cu care au pornit la drum.

      Eu nu as indrazni in nici un caz sa-mi dau cu parerea asupra locului (rai sau iad) unde se afla Budha sau alti mari intalepti ai lumii de dinainte de Hristos, dar sunt convins ca ei intr-adevar au fost sinceri in cautarile lor, si prin asta au demonstrat ce spuneam mai sus.

      Oare nu aici incerca sa bata si Klaus Kenneth ? Personal ma indoiesc profund ca ar fi vazut in Budha sau in alt intalept -oriental sau nu- un precursor al lui Hristos sau un profet.

      Răspunde
39. 

    mai 17, 2010 la 8:40 am

    altcineva   spune:

    Un interviu mai mult decat edificator, doar pentru cei ce mai au urechi de auzit…
    http://vimeo.com/7525238
    … la emisiunea “Flori de pateric”, TV Eveniment Sibiu, 01.11.2009.

    Răspunde
40. 

    mai 17, 2010 la 2:11 pm

    FLORIN - deva   spune:

    PT VOI TOTI,
    IUBITILOR NU L-ATI AUZIT PE PAR TEOFIL CA ,, NU MAI SUNT ERETICI ”http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
    CE VA TOT AGITATI ATIT,
    DACA ESTI OM ,, CUMSECADE ” ESTE DESTUL.(Zisa Par TEOFIL-Dumnezeu sa-l ierte ca-ci mult rau a putut sa faca, asa incit ucenicii lui si multime de popor cauta aici bucuria(citez tot din cuvintele Par TEOFIL-,, CINE NU-I DE VESELIE LA NUNTA SA NU MAI VIE)
    CU CE DIFERA ,,PROPOVADUIREA BUCURIE FARA DE DUH ADEVARAT” a acestui batrin orb- FATA DE GHIVECIUL CELORLALTI,,APOLOGETI CRESTINI”.
    RATACIREA TOT RATACIRE ESTE SI INSELARE (UNII RATACESC IN PUTINE IAR ALTII IN MAI MULTE). PE CEI CARE RATACESC IN PUTINE , PE ACEIA VOI TOTI II IERTATI. ASA AU FACUT SFINTII PARINTII IUBITILOR? FATA DE RATACIREA PAR TEOFIL TOTI A-TI TACUT MILC-IAR URMAREA TACERII A FOST NEBUNIA DE LA TIMISOARA SI SIBIU, ADICA CONSTINTA CELOR BOTEZATI CA BISERICA NU ESTE UNA. DUHUL ACESTA IL INTILNESC PESTE TOT CU PUTINE EXCEPTII(ROSTESC CREZUL MECANIC INSA IN CAPUL LOR ESTE UN GHIVECI).
    TOTI CAUTAM BUCURIA -INSA FARA POCAINTA, IAR POCAINTA SE TERMINA NUMAI LA TRECEREA DIN ACEASTA VIATA, NU ATUNCI CIND AI AJUNJI LA O MASURA DUHOVNICEASCA.

    Răspunde
    • 

      mai 17, 2010 la 8:09 pm

      cristian   spune:

      Ia uite că s-a mai descoperit un eretic în biserică: păr. Teofil Părăian!!! Ce păcat că a murit deja şi nu-l mai putem pune la stâlpul infamiei, evtl. să-l şi ardem. Din multa noastră dragoste şi înţelepciune…
      Frate Florin, bagă de seamă, cine eşti tu să judeci şi să dai sentinţe??? Dacă nu înţelegi ce spune părintele Teofil, de ce mai asculţi? Numai ca să dai sentinţe? La ce-ţi foloseşte? Te arată pe tine mai drept???
      Ca să-ţi traduc, părintele spune, că dacă te afli cu cei de altă confesiune creştină, adică cu cei care zic că cred în Preasfânta Treime, şi spui Tatăl Nostru- care nu-i aşa, este o rugăciune- nu păcătuieşti. Pe înţelesul tău, prilej înseamnă o nuntă, un botez, o înmormântare ş.a. asemenea (de ex prin Ardeal se întâmplă să vieţuiască la un loc mai multe etnii, mai multe confesiuni creştine, iar înainte de începerea mesei, se spune această rugăciune). Apoi, rugăciunea Tatăl Nostru nu se deosebeşte cu nimic la ortodocşi sau protestanţi sau catolici!!! Tot ca să înţelegi, părintele nu spune să ne amestecăm cu ei, adicătelea nu mergem noi la slujbele lor că vrem noi, precum mitropolitul Banatului, dar dacă ne invită la vreun eveniment şi social şi religios, cum este nunta de ex., apăi acolo mergem. Şi spunem Tatăl Nostru!!! Dacă e să spunem Crezul precum catolicii, nu-l spunem, căci nu e corect! Dar aceasta nu este rugăciune, ci declaraţie. Apoi nunta fără veselie e înmormântare, nu-i aşa? De unde vine veselia, bucuria, dacă nu de la Dumnezeu??? NU cumva şi Sf. Pavel ne povăţuieşte să fim veseli? NU cumva a fost şi Domnul Nostru vesel la nunta din Cana Galileii??? Dacă nu eşti de nuntă, atunci nu te du, fă-te călugăr, că aceia nu prea au voie să participe la astfel de evenimente. Dacă nici una nici alta şi umbli tot timpul cătrănit, chipurile că te pocăieşti, atunci nu-i ceva în regulă cu tine!!!
      Părerea mea pt tine şi pt alţii asemenea ţie, că muuult mai de folos ţi-ar fi să cauţi dragostea şi bucuria Domnului, decât pe eretici. Lasă-i pe alţii cu discernământ şi cu puterea de a deosebi duhurile să facă aceasta.
      Iar din smerenie, ai putea să-l numeşti pe păr Teofil şi în alt fel mai respectuos decât “acest bătrân orb”!?!
      Să te ierte şi să te lumineze bunul Dumnezeu!

      Răspunde
41. 

    mai 17, 2010 la 4:55 pm

    leo   spune:

    Oare nu ati citit fratilor pe Cuv. Serafim Rose? Este foarte clar ce se intampla!
    Cititi “Ortodoxia si religia viitorului” si veti intelege.
    Rau cand se tace, dar mai rau vad ca este cand se spun lucrurilor pe nume. Cu unii nu se poate scoate la capat oricum ai lua-o!
    Pr.Mihail binecuvantati si ma iertati!

    Răspunde
42. 

    mai 18, 2010 la 1:58 am

    oana   spune:

    Preacuvioase Parinte,

    ma iertati pentru indrazneala, dar am ramas cu o tulburare dupa ce am citit raspunsul pe care l-ati dat parintelui Savatie. Sunt in acelasi gand cu tot ceea ce ati spus insa m-am speriat cand am citit ca daca nu ai uitat de tot raul pe care ti l-a facut cineva, candva inseamna ca de fapt nu ai iertat persoana respectiva. Daca de exemplu cineva te-a jignit demult si tu l-ai iertat chiar imediat sau poate dupa o perioada scurta insa, in anumite imprejurari care starnesc aducerea aminte, iti amintesti de acea jignire insa fara sa iti provoace nici un fel de resentiment, practic te minti singur crezand ca tu ai iertat? Nu ma refer la situatia in care te gandesti intentionat la acest lucru sau tii sa povestesti despre respectiva jignire. Ma gandeam de exemplu si la cei care au supravietuit inchisorilor comuniste, multi dintre ei oameni cu viata conforma cu perceptele crestin-ortodoxe, dar care au scris memorii despre cele ce au suferit ei si ceilalti detinuti din partea temnicerilor. Dar evident ca tulburarea s-a starnit pentru ca ma intereseaza personal un raspuns. Multumim pentru luarea dvs. de atitudine. E foarte mare nevoie ca in ispitele care se intind in fata noastra, a mirenilor pacatosi, din ce in ce mai des (ma refer la cele de acest gen care sunt de interes mai larg) sa avem o mana intinsa de ajutor de care sa ne putem agata. E sete de cuvinte si luari de pozitie pe care sa le avem ca reper in probleme duhovnicesti publice. E drept ca exista duhovnic insa orice ajutor e foarte binevenit. Poate parintii nostri au nevoie de incurajari si din partea noastra in marturisirea lor, altfel pe mine personal ma depaseste in a intelege de ce nu se reactioneaza, ma incred totusi in discernamantul lor si cred ca cel mai probabil parintii binecredinciosi au motive intemeiate.
    Sa traiti parinte, binecuvantati si Doamne ajuta!

    Răspunde
43. 

    mai 18, 2010 la 9:51 am

    gil   spune:

    chiar ca e KK ! pai fratilor desi pare minor nu este!! Crestinul ortodox fara mustatza si barba NU se poate impartasi!!!pe la 1880 s a tinut un sinod care zice ca mirenii se pot impartasi si doar cu barba!! cat este de sinod acel sinod nu stiu! crestinul fara barba nu are voie in sf altar!! asa spun sfintii,asa se spune in legi si canoane!! cine nu le crede treaba lor!

    Răspunde
44. 

    mai 18, 2010 la 10:15 am

    Radu   spune:

    Preacuvioase parinte ,

    Domnul sa va intareasca . Avem nevoie de aparare in fata celor care ne vor fara de glas . Vreau doar sa va dau citeva detalii in limita in care pot . De ce oare se folosesc de asa zisele recomandari din partea unor parinti acesti oameni ? De ce au nevoie de girul parintelui Noica ? Oare parintele DIONISIE de la Colciu sau parintele PETRONIU sau parintele IULIAN au nevoie de recomandarea cuiva ? Multi din cei care accepta conferintele le fac la indemnul anumitor profesori de teologie sau sustin bincuvintarea mitropoliei de la SIBIU . Interes sau necunoastere?
    Nu-l cunosc pe domnul KK si nu doresc sa merg la conferintele lui . Doar am urmarit articolele si polemica din perspectiva unei persoane avizate . Dar daca asa arata un orotdox care spune ca a fost ucenic al parintelui SOFRONIE atunci mai bine lipsa de exemplul sau . Urmariti rugaciunea lui KK din articolul publicat in Lumea Credintei si o sa vedeti cea mai buna influenta neoprotestanta . Certurile de cuvinte sunt de prisos .
    Uitati-va la parintele Iustin Pirvu , priviti-l pe parintele Arsenie Papacioc , priviti orice calugar sau staret imbunatatit si veti vedea linistea , pacea si harul lui Dumnezeu . Vazind inregistrarile lui KK nu descopar bucuria smereniei acestora .
    Ascultati-l pe parintele Proclu inregistrat de exemplu si comparati singuri .Linistea sufleteasca o aduce doar prezenta Mantuitorului Hristos in sufletele semenilor nostri si nimic altceva .
    Iertati indrazneala si rugati-va pentru noi .

    Răspunde
    • 

      mai 19, 2010 la 11:01 pm

      Lumina lina   spune:

      Radu,

      Mie, personal, mi-ai facut o bucurie cu postarea ta. Cu logica si, deopotriva cu deosebirea raului de bine (ele impreuna fiind in aceeasi Structura…).
      …

      Unii ca K.K – au nevoie de girul unor parinti – cu “larghete” – ca de la parintii adevarati (pe care i-ai enumerat – mai sus), parinti iubitori si aparatori ai Sfintei Ortodoxii – nu ar fi pupat K.K binecuvantare – in veci. Nici nu cred ca a auzit K de acesti parinti.

      Acum 10 ani se putea merge la parintele Rafail Noica (in Apuseni) – fara prea mare efort – caci ne primea – (si) pe noi, romanii. Cu vreo 7 ani in urma parintele Rafail anunta public sa nu mai fie “deranjat” ca suntem (prea) multi si nu-si mai poate face “lucrarea”. De inteles, desigur.

      Astazi, “lucrarea” parintelui Rafail vizeaza exclusiv “formarea de misionari” gen K.K. caci cu “ei” sta zile in sir, invatandu-i sa ignore Sfintele Canoane caci “Dumnezeu este iubire” si Iarta! – (zice el).
      …

      Nu este necunoastere – este desigur – INTERES.

      Este trist, dar sa ne gandim ca Unul Singur este Acela si in Mana Sa sunt toate (inclusiv cele rele, pe care – inca – le ingaduie) – ca sa aleaga graul de neghina.

      Răspunde
45. 

    mai 18, 2010 la 10:40 am

    Lavinia   spune:

    Buna ziua,
    de ce sa smintesti , cand poti face lucrul Domnului si prin tacere. Fapta vorbeste de la sine. Traim intr-o societate in care facem cu greu fata avalansei de informatii atat de falsa pentru suflet. Iar acum ca vine cineva si ne invata, ca prin calea cea larga il aflam pe Hristos, sa il credem, sa il sustine sa il aparam cand Hristos ne-a invatat cu totul altceva!
    Sa ne ascultam duhovnicii, si daca nu avem incredere in ceea ce spun ei sa avem incredere in ceea ce spun sfintii despre ascultare si duhovnici.
    Parintele Mihail are o misiune grea si noi ar trebui sa il ajutam si sa ii usuram povara pe care o duce. Lumea veacului acesta este inselatoare, Parintele ne cheama la Adevar.

    Hristos este acelasi , atunci si acum, si nu poate o carte , ce intra in categoria atat de ieftina a best seller, sa trunchieze adevarul.

    Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa marturisim in Adevar numele cel Sfant al lui si Preasfanta Treime sa ne binecuvanteze spre pocainta si bun inceput.

    Parinte sa ma iertati si sa ne binecavantati pe toti.

    Răspunde
46. 

    mai 18, 2010 la 12:46 pm

    FiulRisipitor   spune:

    Acum fiind pe drumul convertirii mele d ela ortodoxism la ORTODOXISM parerea despre K.K. si despre cele afirmate de si despre dansul ar fi cam asa:

    K.K. cred eu ca mai are pana sa devina ORTODOX cu toate ca a fost botezat. Pararea exprimata in articolul de pe acest blog o consider binevenita mai ales pentru cei care vor sa aprofundeze ORTODOXISMUL si nu sa ramana inca la faza de: WOW ce interesant! Trecand prin “jurnalele” mai multor convertiti, pentru mine K.K. este mult prea departe pentru a fi luat in seama. Am citit cartea lui si nu m-a impresionat (in sens religios) mai deloc, a fost mai mult un roman, desi nu am fost in stare sa vad aceste amanunte expuse aici in articol. Am fost mirat sa le constat acum, dar e bine ca le-am aflat. Pentru cei cu mult discernamant cartea poate fi folositoare dar intr-o masura atat de mica incat mai bine citesti Patericul. Pentru incepatori sau pentru eretici cred ca elementul ortodox este atat de neinsemnat incat vor fi mai mult impresionati de viata lui K.K. decat de religia ortodoxa. In concluzie cartea este prea putin folositoare.

    Răspunde
47. 

    mai 18, 2010 la 2:21 pm

    Alexei   spune:

    Hristos s-a inaltat!

    Oana,

    Parintele Mihail face referire la neuitarea lui K.K. in sensul in care, exhiband-o, inseamna ca rana nu este inchisa, ca efectele ei sunt inca prezente in psihicul dar, mai ales, in sufletul acestei persoane. Ori raportarea la ea este facuta ca la o chestiune negativa care, tocmai pentru ca il doare pe cel care a suferit, face sa se trezeasca in ceilalti compasiunea. Practic el nu comunica starea si pacea celui care si-a iertat potrivnicul, ci comunica starea unui suflet, sa zicem asa, sangerand. Ori, aici intr-adevar este o problema. Deci, nu este vorba pur si simplu de o memorie intelectuala a unui eveniment, care in mod natural nu dispare din intelect, ci e vorba de o memorie afectiva a sufletului, care poate fi a unui suflet vindecat (prin Har) ori ranit (nevindecat).

    Cu privire la acea memorie intelectuala spune si Psalmistul: “pacatul meu inaintea mea este pururea”, dar o spune nu ca sufletul ranit si, deci, deznadajduit, ci o spune tocmai ca cel care stie ca a dobandit iertarea si regreta numai ca l-a putut supara pe Dumnezeu prin fapta sa. In plus, faptul ca pacatul se pastreaza in memoria intelectuala a celui vindecat face ca el sa-si pastreze cugetul smerit si trezvitor.

    Exemplul proorocului David evidentiaza cum e posibil sa ai o memorie a unui pacat (al tau sau al altuia) intr-un cuget vindecat de Dumnezeu. E adevarat, ca in acest caz e vorba de fapta altuia fata de persoana in cauza, dar tocmai acum se vadeste actualitatea poruncii “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, cu alte cuvinte iarta-ti aproapele cum te-ai ierta pe tine. Si noi stim ca iubirea aproapelui care-ti este dusman e semnul clar al prezentei Harului, nefiind posibil lucrul asta dupa firea omului.

    Deci, nu memoria pur intelectuala a unui lucru reprobabil din trecut pe care l-ai suferit s-au l-ai infaptuit trebuie sa-ti atraga atentia, ci numai daca evenimentul respectiv mai raneste inca in vreun fel sufletul tau, daca mai are ecouri si nu stii cum sa mai scapi de acele reverberatii. Daca nu mai exista aceste efecte, atunci Bunul Dumnezeu a vindecat rana ta si tu nu trebuie decat sa ramai cu invatatura dobandita (adica sa nu uiti cum lucreza pacatul in sine) si cu trezvia.

    Doamne ajuta!

    Răspunde
48. 

    mai 18, 2010 la 2:51 pm

    pr.vasile   spune:

    Foarte interesantă aprecierea. Am avut și eu de gând să particip la conferința lui K.K. ținută în urbea noastră, ba chiar i-am făcut un pic de publicitate, fără însă a fi citit mai înaintea cartea „best-seller”. Cu o zi înaintea conferinței, cineva mi-a dat cartea – chipurile să mă convingă de mesajul autentic al autorului. Efectul a fost invers. Cartea m-a convins din primele 30 de pagini că: 1. nu merită să citesc și restul; 2. nu merită să particip la nicio conferință, întâlnire, și nimic altceva cu acest „convertit”. În concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km. Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot… va continua cartea cu un nou capitol despre cum a simțit o nouă chemare în altă parte… părerea mea.
    Eu aș aprecia convertiții, dar abia după ce dovedesc până la moarte statornicia în ortodoxie. Să nu canonizăm oamenii înainte de vreme…

    Răspunde
    • 

      mai 18, 2010 la 7:04 pm

      Ana 1   spune:

      “Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot”

      A mai fost invitat si-n alte tari (in afara de Bulgaria)? Eu nu cred ca a fost invitat si nici nu v-a fi invitat. Nu prea are unde. Nu cred ca rusii sau grecii sa-l primeasca. Sa-l primeasca in Moldova?

      Răspunde
      • 

        mai 18, 2010 la 8:25 pm

        Pustnicul Digital   spune:

        Vad ca a fost si in Grecia: http://vimeo.com/11001676.

         
49. 

    mai 18, 2010 la 7:34 pm

    Ana 1   spune:

    Am ascultat ceva din interviul acesta si din el reiese clar ceea ce a scris mai jos parintele Vasile:

    ” In concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km.”

    De fapt din primele clipe ale emisiunii el spune ca de fiecare data s-a convertit din tot sufletul.

    Vorbeste mult despre mama lui, dar vorbeste defaimator, dur, cu multa indiferenta si rautate. E dureros de ascultat.

    Cum de a fost promovat la noi omul asta ca ortodox convertit? Ma mir si mai mult dupa emisiunea asta.

    Uimitor

    Răspunde
50. 

    mai 18, 2010 la 9:18 pm

    Alexandra   spune:

    Eu nu mai inteleg nimic… Am 20 de ani si am citit recent cartea lui Klaus. Personal vorbind, cred ca mi-a „picat” bine, m-a ajutat sa devin mai atenta la multe lucruri, sa ezit putin , sa cantaresc… Sa realizez ca nu tot ceea ce e facut cu spontaneitate este si util pentru mine si sufletul meu. Nu stiu insa daca el este sau nu un ortodox emblematic, dupa parerea mea, nimeni nu este, inafara Sfintilor Parinti.

    Maine va veni Klaus in Sibiu, si abia asteptam sa merg sa il vad… Acum, dupa ce-am citit acest articol, argumentele si contraargumentele din comentarii… chiar nu stiu ce sa mai fac. ?

    Răspunde
    • 

      mai 19, 2010 la 11:26 pm

      Părintele Mihail   spune:

      Dacă mergi, te vei convinge ascultând. Dacă nu, te vei folosi rugându-te și citind din Sfinții Părinți.

      Răspunde
    • 

      mai 20, 2010 la 7:18 pm

      Ana 1   spune:

      Alexandra, daca citeai cartea Intoarcere la Hristos a lui Ioan Ianolide, ai fi simtit mult mai mult decat ai simtit acum.

      S-a intamplat sa citesti cartea lui Klaus. Asta este.

      Incearca daca ai resurse sa citesti cartea despre care ti-am scris. Ai sa vezi marea diferenta si ce inseamna credinta in Hristos.

      Dumnezeu sa-ti ajute

      Răspunde
51. 

    mai 19, 2010 la 1:40 pm

    Iubesc Patriarhul   spune:

    Cat timp acest om este ortodox este fratele nostru, nu este pagan. Cand o sa se departeze de ortodoxie o sa mai vorbim. Pana atunci este frate.

    Răspunde
    • 

      mai 20, 2010 la 7:19 pm

      Ana 1   spune:

      Pai sa-l lasam sa fie frate, nu sa ni-l facem idol.

      Răspunde
52. 

    mai 19, 2010 la 1:49 pm

    Pr Matei   spune:

    Felicitari Parintelui Mihail care s-a pus pe treaba si ne-a lamurit cum nu se poate mai bine, prin sfatuire, despre inselatul si inselatorul Klaus Keneth!

    Răspunde
53. 

    mai 19, 2010 la 1:54 pm

    isaac   spune:

    Excelent articol!
    Parinte imi permit sa va fac o sugestie, inaugurarea unei rubrici cu comentarii despre Babilonia ortodoxa… sau Din lumea Ortodoxiei de fatada…

    Răspunde
54. 

    mai 20, 2010 la 6:14 pm

    ellaina   spune:

    Imi cer iertare parintelui (ca am mai scris aici) si ca ii iau din timpul pretios…
    As vrea sa le pun o intrebare celor care il promoveza pe kK atat de agresiv…

    Am o mare nedumerire (una din multele…) nu stiu ce evanghelizeaza K.K. in tarile ortodoxe si de ce, de cine este platiti si invitat, si cu ce binecuvatare vine in tara!!! Sunt si eu convertita la sf credinta ortodoxa in occident, trecuta prin protestantism (multi ani) si catolicism si va pot spune ca duhul in care K.K predica sub “masca ortodoxiei” este 100% protestant, eretic, in inselare (cata diferenta este intre el si sfintii parinti din toate vremurile!)
    Imediat dupa revolutia din ‘89, parintele patriarh al Romaniei de atunci Teoctist a trimis scrisore oficiala aici in occident (in SUA in speta…stiu de la episcipul nostru de aici si de la alti parinti americani care au vizitat Romania atunci pt cateheze), si a invitat oficial si cu binecuvantarea episcopului ortodox din diaspora preoti americani convertiti la dreapta credinta, care au tinut o serie de cateheze ortodoxe si predici in Ardeal la cateva sf manastiri si parohii., unul din ei fiind parintele Peter Gilquist.

    Si cu toate ca erau preoti ortodocsi au venit la invitatia patriarhului de atunci si cu binecuvatarea episcopului de aici!
    Intrebarea mea cei ce tin atat de mult sa aparate invatatura eretica a lui KK, cu ce binecuvantare, la invitatia cui, si pe ce bani vine el in Romania?
    Alta intrebare: ce incearca K.K sa evanghelizeze intr-o tara ortodoxa de 2000 de ani??? De ce nu merge sa faca evanghelizate in tarile pagane care nu au auzit de ortodoxie, poate nici chiar de Hristos. Aceasta din urma ar fi (si este) adevarata evangelizare. Cunosc preoti misionari ortodocsi in occident care fac asta – insa in tarile ne-crestine si ne-ortodoxe, tari ca Indonezia (99% musulmana) unde pur si simplu iti iei viata in maini (iti ei ramas bun de la viata atunci cand incepi o misiune ortodoxa). Au fost preoti misionari care au fost ucisi pt asta (acesta cred eu ca este modelul apostolic si singurul adevarat si convingator). Acolo as vrea sa il vad pe K.K. predicand pe Hristos, nu cu chitara in baruri prin Bulgaria, prin statiuni, din fotolii (scaune) confortabile si la o audienta insetata mai mult de confort si senzational (multe iertari dar asa se vede).
    Inca ceva, exista (cum spun marii parinti) “turisti de manastire si biserici ortodoxe” si exista “cautatori ai Adevarului”, pt. mine KK face doar impresia unui “turist de manastire” si atat.
    Sa ne dea Domnul discernamant si smerita cugetare, caci “vremurile grele sunt” si a venit timpul cand ” multi profeti mincinosi au iesit in lume ca sa insele daca se poate si pe cei alesi”…Apocalipsa).

    Răspunde
    • 

      mai 20, 2010 la 6:48 pm

      ellaina   spune:

      Pr Peter Gilquist (un pastor convertit la ortodoxie) vorbeste (unei audiente in maj protestante~80%) de ce ortodoxia este calea, si vizita lui misionara in Romania la invitatia pr Patriarh Teoctist.
      http://orthodoxword.wordpress.com/2010/02/01/why-orthodoxy/

      Răspunde
55. 

    mai 21, 2010 la 12:24 am

    razbointrucuvant   spune:

    Ca vrea sa ne re-evanghelizeze in duh protestant, asta e limpede. Strategia e foarte atent ticluita.

    http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-sibiu-mai-2010/

    Din prea marea sa “largire a inimii” (despre care vorbeste), pr. Necula il face nici mai mult nici mai putin decat “dobitoc” pe pr. Mihail si pe “blogistii” de alde noi, care au indraznit sa se lege de idolul KK. De asemenea, ne blestema sau ne ameninta, practic cu pierderea mantuirii, prin “neiertarea acestui pacat nici in veacul de acum, nici in cel va sa fie”.

    Ce poti sa mai spui: la asa “largime a inimii” si “inclusivism” ramanem total muti de uimire. Pielea de oaie a cazut, coltii ascutiti si coarnele s-au itit…

    De altfel, la fel de generos s-a dovedit a fi si Klaus insusi, care nu a ezitat, in alta conferinta, sa il catalogheze pe p. Mihail, laolalta cu noi, drept ”spalati pe creier care nu vor decat sa omoare, plini de venin”, facand aluzie la necesitatea ca ierarhul sa intervina pentru pedepsirea unui astfel de preot si apoi laudandu-se (cum se si face, crestineste) despre cati a convertit cu cartile sale si despre cum a dat el toti banii la manastiri. Asta ca sa ne fie foarte clar cu cine avem de-a face.

    Răspunde
    • 

      mai 21, 2010 la 10:48 pm

      Lumina lina   spune:

      Pr.Necula are legaturi stranse cu Agnos si Oastea Domnului. Si edituri si…fractiuni rupte de Biserica Dreptslavitoare. Ca pr.Necula coordoneaza, controleaza, sustine sau “mentine” aceasta fractiune in BOR, ce mai conteaza…

      Agnos va publica zilele acestea – cartea lui Costel Busuioc. Parintele Necula, K.K, acum si Costel Busuioc… Ce melange! Sfatuiri – catre tineri, misionari “ortodocsi”, muzica “culta”…Adevarat ecumenism! (Afacerist).

      Pr. Necula, mai bine ati lua seama la ce spune avva Cleopa despre Oastea Domnului! Si avva Cleopa a fost (si este) adevarata autoritate in BOR.

      Iar Trambitele lui Hristos nu au cum sa deranjeze – decat pe cei care vor sa “trambiteze” pe …altul.

      Fratilor,

      A spune adevarul – in zilele noastre – este ADEVARATA MUCENICIE.
      …

      C’o moarte tot suntem datori!
      Totuna e dac-ai murit
      Flacau ori mos îngârbovit;

      DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI
      ORI CÂNE ‘ NLĂNŢUIT.

      (George Cosbuc – Decebal catre popor)

      Fie Doamne, mila Ta spre noi!

      Răspunde
    • 

      mai 21, 2010 la 11:48 pm

      Ana 1   spune:

      Parintele Necula are un vocabular bogat in epitete. Si in conferinta asta isi permite sa foloseasca expresii gen “Jesus Christ S.R.L.” la care desigur auditoriul rade.

      Dar recunoaste singur “fiind eu insami bufon in punerea in scena a ortodoxiei”.

      Apoi arata asemanarea lui cu K.K:

      “Stiti ca eu insumi am o reactie Kennet la pupatul crucilor, linsul podelelor, aratatul fundului in timpul caditului … “.

      Facand referire la cartea lui K. parintele Necula spune ceva dureros pentru orice crestin ortodox roman “niciodata nu am vazut ortodoxia romaneasca, – poate ca mai sunt doua trei exceptii – dar niciodata atat de corect exprimata”.

      Spunea un parinte drag ca nu este coltisor din Romania unde sa nu calcam pe sfinte moaste. Cum atunci sa se spuna despre un convertit la ortodoxie ca are un cuvant despre ortodoxie, atat de corect exprimat incat ii intrece pe toti luptatorii si dreptii credintei noastre?

      In monologul parintelui Necula e o defaimare asupra a tot ce-i romanesc, ortodox, curat si simplu. Uimitor cum ne ponegrim si neamul si biserica. Si asta pentru ce?

      Dumnezeu sa ne ierte

      Răspunde
56. 

    mai 21, 2010 la 10:07 pm

    Gabriel   spune:

    Hristos S-a inaltat !
    Felicitari pentru luarea de pozitie autentic ortodoxa si la obiect ( specifica unui eminent absolvent de Automatica ), Parinte Mihail Stanciu.
    Asa a strigat si Arhanghelul Mihail ingerilor cazuti : ” Sa stam bine, sa stam cu frica ! “.
    Trebuie subliniat si girul pe care il aveti din partea parintelui Adrian Fageteanu.
    Detractorii dvs nu raspund la obiect, preferand atacul la persoana, specific celor care nu au argumente, sau invocand chestiuni hilare : absenta din enciclopedii, studii teologice…
    Se pare ca sunt (iarasi) multi care nu vor “sa stea bine, sa stea cu frica ” !
    Dumnezeu sa le lumineze mintea si celor care va denigreaza, pentru a-si intelege starea de inselare ( de fapt, traim intr-o epoca a inselarii prin excelenta ).
    Sa va rugati si pentru mine, pacatosul.

    Răspunde
57. 

    mai 22, 2010 la 12:25 am

    Daniil A   spune:

    Felicitari, parinte! Si nu va mahniti de cuvintele ne-la-locul-lor ale promoterilor lui KK, acum si-au aratat adevarata dragoste crestina…
    Pana la urma adevarul iese la iveala.
    Multumim si sa va rugati si pentru mine.

    Răspunde
58. 

    mai 23, 2010 la 12:07 am

    denisa   spune:

    Mai sunt si alti catolici intre catolici. Vreau sa va prezint un catolic care traieste in duh si in adevar. Inca unul!
    Parinte, Nu stiu cum sa fac sa pun pozele cu icoane, dar sunt la link-ul:
    http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/sfinti-si-sarbatori/3188-sfantul-isidor-tverdislov-cel-nebun-pentru-hristos-facatorul-de-minuni-din-rostov-14-mai.html

    Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai
    E-mail
    DESPRE: – Sfinti si Sarbatori
    Friday, 14 May 2010 20:31
    Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai

    Defăimat fiind, mângâia prin cuvânt şi faceri de minuni

    Iniţial catolic, provenind dintr-o familie bogată din Germania, Isidor s-a remarcat de mic prin dispoziţia înţelegătoare faţă de semeni. Nu se supăra niciodată pe cineva şi se gândea neîncetat la împărăţia cerurilor. Şi-a părăsit casa părintească, după ce şi-a împărţit averea la săraci, şi a ales o viaţă de „fugar”, călătorind în loc în loc, în diferite ţări şi oraşe.

    ——————————————————————————–

    Nu se ştie momentul şi modul în care a trecut de la catolicism la ortodoxie, ci doar că a făcut acest lucru. În cele din urmă s-a stabilit în Rusia, la Rostov. Vieţuia într-o colibă din lemn construită de el, suportând sărăcia, frigul, ploaia, zăpada, dispreţul semenilor, cu seninătate neştirbită.
    A urmat astfel calea nebuniei pentru Hristos, descrisă şi de Sfântul Apostol Pavel:

    „Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste! Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân-acum.” (I Corinteni 4, 10-13)

    Sfântul Isidor şi-a petrecut timpul vieţii acesteia în rugăciune neîncetată, fără a-şi permite odihnă sau somn îndestulat. Noaptea priveghea, dăruindu-se trup şi suflet lui Dumnezeu.
    Ziua, binecuvântatul mergea în jurul oraşului, purtându-se ca un nebun. Totuşi, ştia să dea sfat bun şi să sară în ajutor, la timp, tuturor. Răbdător precum Iov, se purta cu înţelegere, cu inimă curată şi veghetoare, plină de iubire adevărată pentru toţi, şi cu credinţă neştirbită. În timpul vieţii a primit darul facerii de minuni.

    A trecut la cele veşnice în 1474 şi nu a ştiut nimeni că a murit, până când nu s-a simţit un miros deosebit de plăcut venind dinspre coliba lui, de la sfintele moaşte. Pe locul mormântului său din Rostov s-a construit Biserica Înălţarea Domnului, moaştele fiind păstrate într-o criptă, făcătoare de minuni.

    Sfântul Isidor e singurul numit „cel statornic în cuvântări”, el fiind întotdeauna la fel de generos, înţelegător, bun sfătuitor, iubitor cu toţi, indiferent dacă era apreciat sau nu de ei. Acest lucru a fost precizat de Bulgakov, într-o carte din 1900, „Nastolnaia Kniga”.
    Sfântul Isidor Tverdislov este pomenit în sinaxarele ruse la 14 mai.

    Din minunile şi profeţiile Sfântului Isidor cel nebun pentru Hristos

    Se cunosc cel puţin două minuni ale acestui Sfânt: prima dintre ele îl aseamănă pe Isidor Sfântului Nicolae. O corabie prinsă în furtună risca să naufragieze. Atunci pasagerii au tras la sorţi, convinşi că necazul se datorează unuia dintre ei, care L-a supărat pe Dumnezeu. Sorţii l-au desemnat pe un negustor din Rostov, care a fost abandonat pe mare, pe o scândură. Acesta deznădăjdui, plutind în derivă, însă deodată a apărut lângă el Sfântul Isidor, care l-a readus pe puntea corăbiei. Iar aceasta nu s-a mai scufundat.

    Altă dată, la nunta prinţului Sava Obolensky, Sfântul a intrat brusc în palat şi a aşezat pe capul mirelui o coroană de flori, zicând: „Iată mitra ta episcopală!” Profeţia s-a adeverit în scurtă vreme, când soţia prinţului a murit la naşterea primului copil, iar prinţul văduv s-a călugărit cu numele de Ioasaf, după care a fost sfinţit ca episcop de Rostov, în 1481.

    Răspunde
    • 

      mai 24, 2010 la 3:20 am

      ellaina   spune:

      @ Denisa …Vrei sa spui un catolic care a trecut la Duhul Ortodoxiei Ruse in Rostov si s-a nevoit in ortodoxie…

      Răspunde
      • 

        mai 24, 2010 la 9:08 am

        denisa   spune:

        Intr-adevar! Sunt si convertiti carora ortodoxia le-a schimbat viata cu totul.

         
59. 

    mai 24, 2010 la 7:41 pm

    Clara   spune:

    Si eu am citit cartea lui Klaus K. si am incercat un sentiment de bulversare, am simtit ca ceva nu e bine, nu e ortodox si nu seamana cu marturiile ortodocsilor obisnuiti, care cauta cu lacrimi si cu umilinta iertarea lui Dumnezeu. Nu mi-a placut si chiar am ramas surprinsa de recomandarile facute acestei carti in reviste crestin ortodoxe. Ma bucur ca parintele Mihail a luat atitudine; se risipesc in felul acesta indoielile cititorilor. Parinte, va doresc sa traiti si sa marturisiti Adevarul pana la sfarsit.
    Bucurie in Hristos!

    Răspunde
60. 

    mai 25, 2010 la 1:11 pm

    Alexei   spune:

    Acest comentariu am dorit sa-l postez la articolul http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/05/cateva-intrebari-pentru-fratii-de-la.html de pe blog-ul lui Ciprian Voicila. Cum optiunea “Trimiteti un comentariu” este, in acest moment, dezactivata, imi permit sa-l postez aici, cu permisiunea Parintelui Mihail, implicita in cazul in care va permite postarea

    Draga Ciprian,

    Ne bucuram ca iti gasim numele pe net impreuna cu toata bogatia studiilor si publicatiilor! Ba chiar aflam ca ai la baza si studii de psihologie. Te intreb si eu acum, care este rezultatul practic cel mai important al tuturor studiilor de psihologie efectuate in lume pana la ora asta? Daca nu te superi, pot sa raspund eu? – Manipularea! De la tehnicile de control individual “targetat” prin reclamele comerciale, pana la controlul si determinarea legitatilor de manifestare unitara a multimilor/grupurilor manipulate in sens politic. Plus altele, la fel de non-nevinovate… Si atunci, frate draga, ti-ai pus intrebarea care este scopul? Ca Parintii asa spun: fapta buna nu este fapta buna in sine, ci SCOPUL cu care este facuta fapta o defineste asa! Ca poate stii si tu din Pateric cum vreun staret ascundea sub copaie cate un calugar cazut in desfranare (cazut in fapta, nu in gand!) TOCMAI pentru a-l intoarce si a-l mantui, iar pe frati pentru a-i feri de sminteala si cadere de-a dreapta. Presupune asta ca NOI trebuie sa ingaduim pacatul? Eheeeee…..

    Si atunci, Ciprian, ce sa insemne asta? Ca spune Mantuitorul: “dupa roade se cunoaste omul”! Si care e roada, de exemplu, a acestui “fenomen” Klaus Keneth? Fratii “razboinici” ti-au raspuns, altii, mai mult sau mai putin anonimi, au gasit si ei sa evidentieze, chiar decent si politicos, niste lucruri de bun simt (obiective, cu referire la Sfintii Parinti, nu subiectiv-umorale) referitoare la “fenomen”. Intr-un cuvant, se pare ca, pana una-alta, roada este controversa!

    Evanghelia spune ca impotrivirea fata de Adevar este pacat impotriva Duhului Sfant (adica impotriva Duhului Adevarului). Ori, noi stim: ce are in comun Dumnezeu si mamona? Ce te faci insa daca la pachet ti se livreaza, sa zicem, 90% adevar si 10% inselare? Mai accepti pachetul? Tu ce zici? Pacatuiesti impotriva Duhului Sfant ca nu accepti cei 90%, ori de fapt esti plin de trezvie ca nu inghiti cei 10% minciuna? Si daca pachetul este astfel conceput INTENTIONAT, tocmai pentru impactul lui 10% mai mare ca folosul celor 90%? Ca si daca n-ar fi intentionat, tot aia e!….

    Frate Ciprian, ma intelegi?……Tu ce zici, daca te-ai aseza intr-o stare, sa zicem, mai “sarac cu duhul” (adica avand cugetare simpla si smerita, iar nu mediata prin informatia specializata asimilata) si ai percepe “fenomenul” asta prin prisma “unei babe credincioase” de la tara (cum o lua Petre Tutea de etalon), cum crezi ca s-ar vedea?

    Bucurie!

    Alexei

    P.S. Ti-ai explicat vreodata, daca ai remarcat, cum e posibil ca un adevar de credinta (in credinta revelata prin Ipostasul Adevarului intrupat, bineinteles!) sa se verifice de la nivel de “taran prost” pana la nivel “universitar” (pe o scara meritorie lumeasca), pe orice temei de argumentare?…. Si atunci, unde ar fi problema in cazul de fata?

    Răspunde
    • 

      mai 25, 2010 la 4:25 pm

      Felicia Strimbeanu   spune:

      Alexei,

      il cunosc pe Ciprian Voicila si daca imi indagui, ceea ce ai scris nu i se potriveste. Nu e chiar asa.
      Eu insami nu am fost de acord cu parerile sale despre KK, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne certam.

      Nu suntem perfecti, si eu si dvs si toti am putea cadea intr-o incercare. Ce sa facem acum? toti trecem prin ispite, important sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie.
      Sa avem nadejdea ca lucrurile se vor limpezi si sigur asa va fi.

      Doamne ajuta !

      Răspunde
      • 

        mai 26, 2010 la 2:16 pm

        Lumina lina   spune:

        Incerc sa postez un comentariu pe blog-ul lui Ciprian Voicila si nu reusesc.

        Felicia,

        Citeste (cu atentie sporita) , pe blog-ul lui Ciprian Voicila, raspunsurile – punctuale – ale lui razboiintrucuvant (la provocarea lui C.V) – raspunsuri documentate si bine intentionate – si ia in calcul (si) modul in care C. V se adreseaza lui Florin M. (ce-l sur-claseaza, raspunzandu-i limpede, smerit – ca un ortodox autentic).

        Poate iti schimbi parerea – ce te face sa afirmi – ca cele spuse de Alexei “nu i se potrivesc”.

        Nu “se cearta ” nimeni. Dimpotriva, Alexei ii vorbeste cu blandete, cu intelegere – dar si cu fermitate caci asa se cade din partea unui adevarat crestin (ortodox).

         
      • 

        mai 26, 2010 la 7:30 pm

        Ana 1   spune:

        Tu_l aperi pe Ciprian, insa daca-i citesti cu atentie articolul lui ai sa observi ca-l pune laolalta cu K.K, Danion Vasile, Dan Puric…pe parintele Cleopa.

        Depaseste sentimentele pe care le ai ptr el si vezi articolul lui taios/ fin la adresa oricui incearca sa spuna ceva despre K. K.

        Mi se pare din nou defaimator sa vad scris “razboinicii” de catre cineva care se vrea un marturisitor al credintei ortodoxe. Mai poate fi considerat articolul lui serios sau ironic/ taios?

        Doamne ajuta

         
61. 

    mai 26, 2010 la 10:29 am

    Alexei   spune:

    Felicia,

    In primul rand, faptul ca “nu i se potriveste lui Ciprian” ceea ce am scris eu este irelevant pentru 99% din posibilii cititori ai postarii mele pentru simplul motiv ca acestia nu-l cunosc personal pe Ciprian asa cum se pare ca il cunosti tu, ei neputand face astfel o diferenta specifica.

    Mai mult (in al doilea rand), ceea ce am scris eu nu face referire absolut deloc la persoana lui Ciprian, pentru ca nici eu nu-l cunosc personal. Am si precizat la inceputul luarii mele de pozitie ca am gasit pe net datele despre el. Ceea ce eu am postat, insa, este un comentariu la un articol al lui, deci o replica la o maninfestare partiala a personalitatii sale (adica a persoanei formatate prin prisma experientei dobandite) relevata in textul pe care si l-a asumat. Din acest punct de vedere, apararea ta muta din start (voit ori nu, caci nici pe tine nu te cunosc personal) centrul de greutate de pe analiza obiectiva a celor scrise de el (analiza care se face in sistemul de referinta al ortodoxiei/ortopraxiei Sfintilor Parinti), pe afirmatii personale gratuite (pro/contra) lipsite de continut real in raport cu obiectul discutiei noastre.

    In al treilea rand, nu esti duhovnicul lui Ciprian, deci cunoasterea pe care o ai cu privire la persoana lui este partiala si nu suporta, deci, o afirmatie absoluta in sensul in care te pronunti tu.

    Si nu in ultimul rand, faptul ca Ciprian este inca in viata (sa-i dea Bunul Dumnezeu sanatate si mantuire!) inseamna ca el este inca supus ispitei si caderii, luptei, dar si biruintei atunci cand aceasta din urma aduce Pacea Domnului. Care Pace se produce atat in sufletul lui cat si in al celorlalti prin intermediul manifestarilor sale fata de aproapele, manifestari uneori ne-voite, dar mai ales prin cele voite (“…iar din inima voastra va curge izvor de Apa vie”).

    Asadar, problema nu este nici pe departe “sa ne certam”, asta fiind cea mai proasta optiune intr-o discutie in tipar intra-ortodox. Din acest punct de vedere, noua deviere la care recurgi printr-o noua mutare a campului de argumentare pe aceesi directie personala face ca discutia, intr-adevar, sa tinda a ajunge intr-un punct mort (daca eu ori ceilalti acceptam acest lucru) atat pentru noi, dar mai ales pentru martorii acestei asa-zisa “cearta”.

    Miza nu este cearta (ca reflex al manifestarii contradictorii a personalitatilor) ci ceva mult mai important si care intotdeauna se are de fapt in vedere tacit in toata discutia: inima celui de-al treilea, adica a CITITORULUI pozitiilor exprimate. Iar acest castig al inimii nu poate fi decat in adevar ori in minciuna, nu intuituu personae (adica luand in considerare persoana).

    Inteleg ca tu insati crezi/accepti/stii ca Ciprian “a cazut intr-o incercare”, dar aceasta cadere un justifica apararea ta personala, caci pana si un necrestin a zis: “drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e adevarul”. Mai important ar fi fost, daca il cunosti personal pe Ciprian si “nu esti de acord cu parerile sale despre KK”, sa discutati si sa aflati impreuna resortul ultim al unei optiuni ori al alteia, iar la urma sa-si defineasca el insusi (argumentat) pozitia finala in spatiul public. Asta deoarece din capul locului el stie care este consecinta expunerii publice a propriilor conceptii, singur asumadu-si acest risc. Deci nici aici sa nu crezi ca este un neajutorat (intelegem chiar de la el ca este un bun “incasator”)!

    Si pana la urma daca am zis rau, unde am gresit, iar daca am zis bine, de ce ma certi?

    Iar daca vrei “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si cu smerenie” atunci, te rog frumos, ia-l pe Ciprian, ia-i si pe fratii de la razboiintrucuvant, vin si eu si ne intalnim la Parintele Mihail! Ce zici? Te oferi sa aranjezi asta?

    Bucurie!

    Alexei

    Răspunde
    • 

      mai 26, 2010 la 11:15 pm

      razbointrucuvant   spune:

      @ Felicia, Alexei:

      Ne raliem propunerii. Cu atat mai mult cu cat Ciprian si-a inchis blogul, noi inca speram ca doar temporar, din pricina suprararii cauzate de contradictia cu noi, ceea ce este chiar regretabil si de neinteles.

      @ Alexei:

      Ne-a placut cum ai pus problema, departajand planurile cu un simt analitic foarte riguros, de care multi am avea nevoie.

      @ Ana:

      Va multumim, dar sa stiti ca Felicia a fost chiar prima care l-a infruntat -prieteneste- pe Ciprian si l-a “tulburat” pe problema Klaus K.

      @ Toti:

      E trist ca nu se mai termina odata nebunia asta…:(

      Răspunde
    • 

      mai 27, 2010 la 12:29 am

      Felicia Strimbeanu   spune:

      Alexei, Lumina Lina si Ana 1,

      am scris ca nu se potriveste lui, pentru ca pe un om nu poti sa-l “caracterizezi” in momentul incercarii lui. Este un moment delicat si aceasta nu constituie ESENTA lui. (chiar si pentru o parte a manifestarii lui).

      “Mirarea” (parerea) mea am exprimat-o deja pe blogul lui (si daca o sa cautati, o sa gasiti), de citit, am citit toate comentariile.

      DA, IL APAR, e datoria mea de crestin sa-l si sprijin in momentul incercarii.

      Da, asa este, cei de la Razboi intru cuvant au adus explicatii consistente si punctuale, dar tot cei de la Razboi intru Cuvant, au adus si cuvinte de pace si incurajare.

      Asta era si mesajul meu cand i-am raspuns lui Alexei, caci cumva faptul s-a consumat, ca sa zic asa, si ca lucrurile se vor limpezi, sa nu insistam acum sa avem un raspuns.

      Iar Alexei, ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste.

      Acestea fiind zise si sper si clarificate, va doresc numai bine.

      Doamne ajuta !

      Răspunde
62. 

    mai 26, 2010 la 5:32 pm

    Pustnicul Digital   spune:

    Am primit acest COMENTARIU DE LA GEORGE si cred că se potrivește aici:

    Smintelile continua si la Pitesti! Ratacitul Klaus Keneth a tinut de curand (pe 24 mai) o conferinta la Muzeul judetean din Pitesti, organizata si prezentata de…cine credeti!-marele “misionar” Laurentiu Dumitru, prieten devotat al p. Lucian Grigore, cel cu…lingurita!

    Ambii au fost prezenti la conferinta, sustinandu-l si oferindu-i toata asistenta lui K.K.! Dealtfel, L.D. il promoveaza din plin pe K.K. pe blogul sau, afisand si programul conferintelor acestuia,atentie!!! – ASTA SI DUPA CE P. MIHAIL STANCIU A ARATAT DEVIATIILE ACESTUI K.K. intr-un articol preluat de mai multe bloguri ortodoxe! Daca va uitati la comentarii, multi i-au atras atentia lui L.D. deaspre acest aspect, el insusi avand cunostinta de aceste lucruri, dupa cum a declarat la inceputul conferintei, dar cu toate acestea nu a renuntat nici la conferinta si nici la a-l promova in continuare pe K.K.!

    Conferinta a fost o adevarata parodie, K.K. facand gesturi comice si teatrale, avand o exprimare ciudata si controversata, cu abateri grave de la invatatura Bisericii, emanand, pe tot parcursul conferintei, prin discurs si gestica, un duh mai degraba protestant decat ortodox!

    Iata cateva “perle” ale lui K.K.(imi pare rau ca n-am inregistrari!):
    - “Eu nu am scris o carte ortodoxa…(!!!)…ci una care-L slaveste pe Dumnezeu!”
    Intrebat, in mod firesc, daca Dumnezeu poate fi slavit, si deci trait, si altfel decat in fel ortodox, acesta raspunde ca “da, poate fi slavit asa, mai putintel, si-n alte feluri( confesiuni, etc.), nu pe deplin ca-n Ortodoxie, dar INTR-O MASURA MAI MICA!!!“…Fara comentarii!
    - Alta: Spune la un moment dat: Luther a fost IN ESENTA ORTODOX!!!…Pus sa lamureasca aceasta afirmatie, a dat un raspuns ambiguu, practic n-a avut raspuns!

    Asa ca, cititi si va minunati!…
    Baiatul asta, K.K., a batut atata drum ca sa ne spuna ca noi nu mai traim ortodoxia la intensitate, si ca s-a instalat o platitudine, o amortire…si, cumva, el vine sa ne resusciteze! Cam asta e demersul lui…

    DOAMNE APARA SI PAZESTE!

    Răspunde
    • 

      mai 27, 2010 la 12:23 am

      Lumina lina   spune:

      Ciprian Voicila spune : ”Din scandalul de pe bloguri lipseşte o voce: aceea a lui Laurenţiu Dumitru, o persoană care a contribuit la apariţia cărţii la editura Agnos”.

      Asa ca nu trebuie sa ne mire – “Fenomenul Pitesti”.
      Se intelege ca a sustinut – si financiar – aceasta “tentativa”.

      (L.D a facut – la vemea respectiva – reclama buna filmului Tarul – odiosul film in care se confunda Imparatia lui Dumnezeu cu puterea secularizata a acestei lumi -desi fusesera numeroase reactiile – contra – din partea multora).

      Este foarte bine ca si-a dezvaluit adevarata identitate – ca acum stim (clar) in ce tabara se afla.

      Fie Doamne, mila Ta spre noi!

      Răspunde
63. 

    mai 27, 2010 la 11:09 am

    dodo dumitriu   spune:

    Pentru dl Alexei,

    Nu il cunosc pe dl Ciprian, nici pe dvs, dar din ceea ce ati postat pe net pe acest blog si din ce am vazut si pe blogul dl-ului Ciprian pot trage o concluzie: daca adoptati duhul smerit si intelept al Parintilor ca model sunteti mai in castig. Nu stiu ce indreptare puteti aduce cuiva cu ton zeflemitor. Mie asa mi-ati lasat impresia. Si poate ne spuneti dumneavoastra ce facultate ati absolvit, daca vi se pare ca este edificator.

    Răspunde
64. 

    mai 27, 2010 la 3:37 pm

    Alexei   spune:

    Felicia,

    Nu ma-ntelege gresit!

    Faptul ca Ciprian este aparat in conditiile in care o faci tu ma bucura si este pur si simplu dovada clara ca Bunul Dumnezeu il iubeste! Dovada dovezii? Ciprian si-a blocat/inchis blog-ul datorita “controversei” K.K.! Asta ar putea insemna ca doreste sa-si clarifice starea de “tulburare”, iar daca o face de buna credinta si cu rugaciune va afla sigur raspunsul. Iar raspunsul nu inseamna neaparat unul categoric cu privire la K.K. (alb/negru) ci inseamna activarea in cadrul propriului for interior a acelui “cercetati duhurile” evanghelic. Ca din neatentie si indoiala pecetluite de neascultare au cazut protoparintii nostri, iar prin trezvie (“.. sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”), credinta (in Mantuitorul Hristos si Biserica Sa) si ascultare (fata de Sf. Parinti ai Bisericii celei Una) ne mantuim noi astazi.

    Daca vrei sa ne crezi si noi il aparam! Iar cel mai mult l-a aparat pe el si pe toti ceilalti Parintele Mihail cand a scos la iveala umbrele fenomenului. Ori, chiar daca le numim umbre, ele sunt bine conturate – in scris si in inregistrari – neputand fi indoielnice. E adevarat ca realitatea constiintei care afla ca ar putea fi in inselare este dureroara pentru cel care o traieste, deoarece presupune implicit o renuntare la sine, iar asta se traduce prin durere sufleteasca. Bineinteles ca tu, persoana feminina din apropierea lui Ciprian, ai sesizat nemijlocit acea durere interioara si aici tinteste apararea ta (lucru pe care Ciprian ar trebui sa-l aprecieze in mod absolut si independent de discutia asta!). Insa noi, aici, dupa cum am spus si mai sus, avem in vedere PE CEL DE-AL TREILEA care, dincolo de aspectele personale ale celor ce se manifesta public, raman fie cu clarificare, fie cu sminteala (si starea de mijloc, nebuloasa, tot spre sminteala trage) referitoare la fenomen. Miza acelora e in joc.

    Si inca un lucru: noi nu analizam aici, in primul rand, convertirea ori trairile lui K.K. pentru a le pune in discutie. Asta este strict treaba lui K.K. si a duhovnicului sau, chiar daca acele aspecte ar fi ajuns la cunostinta publicului mai mult sau mai putin intamplator.

    Noi avem in vedere actiunea lui nemijlocita de a insera un mesaj in sufletul celui de-al treilea – ascultatorul/cititorul/target-ul! Iar strategia aleasa denota un plan care are o tinta. Nu exista plan fara tinta! Ori aceasta actiune de exteriorizare cu un scop a interiorului lui K.K. e supusa criticii. Noi stim care este criteriul de referinta – ni l-a transmis insusi Hristos: dupa roade se cunoaste omul! Are omul roadele Duhului si ale Iubirii? Il credem! Nu arata aceste roade si nu marturiseste ca Sf. Parinti care au dobandit aceste roade? Macar privim cu luare aminte!

    Nici un raspuns al tau, insa, nu este mai de tristete decat retractarea pe care ai facut-o la final! Ce-ai scris la sfarsit, anume “ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” anuleaza concretetea miscarii finale de nimicire a lucrarii diavolesti. Ca era o treaba “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie” (te-am citat tot pe tine!). Cu alte cuvinte, era o treaba sa fie data pe fata lucrarea vrajmasului intr-o intalnire reala care sa inceapa cu “Imparate Ceresc Mangaietorule…..”. Altfel, vorbim si cu nimic ramanem, din pacate…..

    Bucurie!

    Alexei

    P.S. Blagosloviti, Parinte Savatie! Socul pe care l-a suferit K.K. si pe care il aduceti in discutie este socul trecerii din imaginar in real, de la minciuna la Adevar, de la viata trupeasca la moartea reala a trupului. Poate abia acest soc sa-i dea directia reala (bineinteles, daca e de buna credinta!), adica sa-i transforme “calea de iesire” in Cale. Acum eu as intreba, insa, cine sunt cei care l-au “impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor” si in ce scop? Iertati!

    Răspunde
    • 

      mai 27, 2010 la 10:07 pm

      Felicia Strimbeanu   spune:

      Alexei,

      scuze daca m-am exprimat nepotrivit, chestia cu ““ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” – vroiam sa exprim doar sa lasam lucrurile un pic asa, sa nu le fortam, adica sa lasam sa se linisteasca si ca rezolvarea va veni.

      Hai ca poate o sa mai avem ocazia sa mai scriem/vorbim, deocamdata sunt pe graba.

      Numai bine ! Pa Pa!

      Răspunde
65. 

    mai 27, 2010 la 11:05 pm

    Părintele Savatie   spune:

    Parinte Mihail,
    Hristos in mijlocul nostru!

    Ai dreptate in tot ce zici. Ceea ce cred eu este ca, fiind obisnuit cu publicul occidental, adica unul fara dreptar al credintei si cu atit mai mult al deosebirii duhurilor, Klaus a suferit un soc in mijlocul Ortodoxiei care este Romania. A fost impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor. Eu am intelegere fata de el in masura in care vine dintr-o lume si dintr-o viata slabanogita, de aceea mi s-a parut ca l-ai luat poate prea tare, nedindu-i nici o cale de iesire.

    Poate ca aceasta confruntare cu Ortodoxia dura si adevarata, care este Romania, repet, il va pune pe Klaus pe o noua treapta, caci cred in dorinta lui de mintuire si cred si in Cel care cheama, si ne-a chemat si pe noi toti, ca poate sa indrepte cele strimbe si sa vindece cele vatamate.

    Am zis acestea pentru ca am fost mustrat ca sint ambiguu in opinia mea despre polemica in cauza. Ambiguitatea mea insa reiese si dintr-o dorinta, pe care nu mi-o pot stavili, de a-l vedea si pe Klaus in consens cu noi toti.

    Răspunde
    • 

      mai 31, 2010 la 11:05 am

      Mircea   spune:

      Parinte Savatie, blagosloviti!

      In primul rand vreau sa spun ca am cartea despre “calatoria” domnului Klaus dar nu am citit-o. Deci ma pozitionez ca un necunoscator direct al celor spuse (scrise) de el. In schimb mi-au atras atentia tare mult disputele de pe web. Sunt un tanar din Arad, si dupa o viata pacatoasa si plina de mila lui Dumnezeu care s-a revarsat in toate momentele de ratacire, am ajuns si eu Acasa. Dar pana sa ajung am cautat in multe directii si am intrat in contact si cu neoprotestantismul, care e “in floare” prin Ardeal. Caut sa imi insusesc Drapta Credinta dar de multe ori am dificultati tocmai ca nu reusesc sa ma situez pe o pozitie de echilibru duhovnicesc. Referitor la persoana domnului Klaus, pot spune ca dupa o viata ratacita ca a dansului, de multe ori arde in mine o dorinta de a exclama “Ce mult bine mi-a facut mie Dumnezeu!”. Acesta e defapt motorul marturisirii. Daca nu ma insel, intr-una din Evanghelii e descris cand Mantuitorul l-a tamaduit pe indracit, iar acela vroia sa-L urmeze. Dar Hristos l-a indemnat sa mearga si sa spuna alor sai, ce bine i-a facut lui Dumnezeu. Si scriind aceste randuri mi-a venit un gand… Nu cumva multimea disputelor sunt o lupta intre madularele Bisericii. Nu cumva nu-si mai gasesc crestinii rostul in Trup din lipsa dragostei, din lipsa trairii practice a invataturii de credinta? Stim noi ca in teorie e simplu si clar, si linile de urmat sunt cu totul si cu totul clar definite, dar in practica lucrurile stau altfel. Fiecare vine cu trecutul sau, fiecare are un sac de murdarie in spate. Oare nu ar fi mai minunat ca in vorba buna si in blandete sa ne povatuim unii pe altii? Oare nu cumva e vre-unul dintre noi, care inainte de a ajunge la Hristos sa fi fost deja sfant? Exista intr-adevar erezii pierzatoare, si de multe ori fratii nostrii sunt atinsi de ele, dar tot dragostea e cea care ii scoate din ratacire. Noi ne tot etichetam unii pe altii si defapt parca vrem sa ne spunem “tu esti eretic!”, “ba tu esti eretic!”, “tu nu repecti cutare!”, “tu nu esti merit!”. Lipseste pacea dintre noi si e mult zbucium.
      Eu ma regasesc cumva in trasaturile lui Klaus si chiar in marturisirea aceasta cu mult zel, si in tot felul de forme. Dar toate dintr-un foc al inimii de a exprima mila lui Dumnezeu care cheama pe cel pacatos, pe cei care au umblat pe fundul iadului. Ce pot sa marturisesc e ca de cand m-am intors cu fata spre Dumnezeu, am trait lucruri minunate, care nu le pot tine in mine si simt sa le impartasesc. Nici nu sunt cuvinte destule ca sa le exprim. Nu spre slava mea, chiar daca uneori alunec in directia slavei desarte din slabiciune, dar ca oamenii sa vada prezenta lucratoare a lui Dumnezeu in viata omului. Nu-mi doresc sa fiu eretic!!! Ma inspaimanta un astfel de gand. Nu vreau sa fiu Iuda! Am chinuit mult ca sa ajung la o credinta lucratoare in Dumnezeu, incat nu as vrea sa ma pierd. Mi-e teama intru dragoste sa nu Il rastignesc iarasi pe Hristos, si mi-e scarba de faptele mele. Dar mila Lui care m-a coplesit nu ma lasa sa fiu trist, ci ma face sa-mi salte inima si sa vestesc mila Lui. Dar marturisesc ca cititnd despre cum este privit acest domn Klaus, ma regasesc cumva. Este intr-adevar ceva cu care Biserica din Rasarit nu e obisnuita, pentru ca e o marturisire in afara Traditiei. Este o marturisire spontana, a unui om care NU a cunoscut profunzimea Traditiei Ortodoxe intr-u totul. Am fost indrumat ca ar trebui sa fiu mai smerit, sa ma adancesc in pocainta, sa imi plang faptele trecutului. Dar marturisec ca am ajuns iarasi in iad. Aproape un an de zile am chinuit incercand sa-mi intristez inima pentru trecutul meu. Incercand sa-mi insusesc o smerenie care nu era sincera, nu era interioara. Sigur ca regret ce am facut, dar nu pot ramane in trecut. Pocainta o faci din inima atunci cand atarna sabia dreptatii asupra capului, pentru faptele nepocaite. Am tras invatamintele ca sa nu ma mai intorc la faptele cele vechi si am primit bucuria iertarii. O imensa revarsare de bucurie in suflet… Daca Dumnezeu nu iarta si uita, atunci cum sa ni se ceara noua sa iertam si sa uitam gresala aproapelui? Dar daca El iarta si uita, atunci eu, ramas in bolile trecutului pe care El le-a tamaduit, pur si simplu refuz iertarea. Abia, abia ma ridicat Dumnezeu din deznadejdea in care m-am afundat incercand sa ma (fals)smeresc, sau mai bine zis sa-mi plang pacatele iertate. Am fost in cel mai adanc iad al vietii mele scurmand printre aceste pacate. Si pe masura ce scurmam mai adanc ele se luptau cu mine si ma biruiau pana la deznadejde si pana la dureri trupesti. Ajunsesem nemultumit, frustrat, impulsiv, neiubitor, departe de Dumnezeu, intristat de moarte si judecam pe toata lumea care gresea catusi de putin, pe cand pe mine ma chinuiau ganduri groaznice de mandrie. Toate acestea dupa ce am incercat eu sa ma intorc in trecutul pacatos, neacceptand ca am fost iertat si crezand ca voi avea roada astfel. Defapt nu doresc decat ca fiecare sa-si gaseasca locul in Trup si sa radieze bucurie si dragoste. Departe gandul de a ma referi la o bucurie superficiala si o dragoste fatarnica sau toleranta la tot tavalugul vremurilor noastre. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne ierte, sa ne lumineze! E greu discernamantul in vremurile noastre, de aceea si spun Sfintii Parinti ca e cea mai mare virtute. Ar trebui sa ne compatimim mai mult si sa ne doara unii de altii in loc sa ne taiem unii pe altii, caci toti gresim. Trebuie sa ne intelegem scopul. Si cred ca toti vrem mantuirea si dragostea in casa Tatalui. Sa ne ajutam mai mult… Iertati ca am deviat oarecum de la subiect, dar nu am putut sa nu-mi vars durerea! Doamne ajuta-ne!

      Răspunde
      • 

        mai 31, 2010 la 5:27 pm

        Părintele Mihail   spune:

        Atenție! Nu l-am judecat pe amicul K.K. pentru ce a făcut cândva, ci am tras semnalul de alarmă pentru că el, creștin-ortodox declarându-se, continuă să propage idei neortodoxe, mincinoase și păguboase și pentru suflet și pentru trup, propunându-se pe sine și gândirea sa nu numai înaintea simplilor mireni, ci chiar în fața preoților, călugărilor și uneori și în fața episcopilor, dintre care, mulți dintre ei, slavă Domnului!, nu au avut parte de zbuciumul și experiențele lui nefericite și nedorite… Că Dumnezeu ne vrea mântuirea tuturor asta este sigur, că El vrea ”ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită” și asta este sigur, dar de acestea trebuie să fim și noi conștienți și doritori. Mai ales că Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ”Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. (…) şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tes. 5, 22-23). Deci, tot ce nu este susținut pe mărturia Sfinților Părinți, trăitorii și vestitorii Adevărului – Hristos, nu trebuie nici primit, nici încurajat, pentru că nu duce la Adevăr, nici la sfințenie. Nu trebuie să ne îndulcim cu teologumenele oricui, ci trebuie să rămânem în dogmele, canoanele și rânduielile Bisericii, cele prin care s-au sfințit toți Sfinții lui Dumnezeu dacă vrem să ne mântuim. Pentru că nu există sfințenie și mântuire în afara Ortodoxiei.

         
      • 

        mai 31, 2010 la 9:41 pm

        daniel   spune:

        Va recomand si chiar va rog sa cititi marturiile ortodoxe despre convertire ale unor englezi in viata (12 englezi), printre care si mitropolitul Kallistos Ware. Cartea a aparut nu demult la editura Deisis. Si mitropolitul Kallistos predica in Anglia si in toata Europa, si vorbeaste despre convertirea sa insa marturia este alta, este plina de smerenie si de bunacuviinta.

        http://www.edituradeisis.ro/index.php?controller=product&product_id=134

         
      • 

        mai 31, 2010 la 10:42 pm

        Cristian   spune:

        Mircea

        Cu adevarat pare ca te regasesti in unele manifestari pe care le descrii. Dar tu le numesti asa cum si sunt, niste neimpliniri, niste trairi de la inceput. Ceea ce nu este cazul despre modelul pe care l-ai descris, care numai vrednic de mila nu se considera, si cautand sa invete de la monahii nostri romani imbunatatiti. Daca va fi trezit ca sa spuna ca ii este rusine ca a vorbit atat desi este pe o treapta atat de incepatoare, si va inceta sa vorbeasca spre a se reculege, ar fi de luat in seama si de asteptat roade. Altfel… mai degraba nu asteptam nimic bun….

         
      • 

        iunie 2, 2010 la 7:54 pm

        Mircea   spune:

        Multumesc, Părinte Mihail, pentru lamurire! Iertati!

         
    • 

      mai 31, 2010 la 10:27 pm

      Cristian   spune:

      Parinte Savatie,

      Iertare, Iertare, de multe ori Iertare!

      Cu multa nevrednicie , nu ma voi opri sa spun gandurile despre aceste trei dorinte ale sfintiei voastre.

      Destul de clar reiese ca nu este binecuvantat de nici un SOC, de nici o trezire reala, de o coplesire in fata valorilor ortodoxiei romanesti. Pare mai degraba convins ca el este intr-o stare mai inalta, de unde este chiar dator sa ajute cat poate.

      Iarasi despre trepte mai inalte decat primirea de catre ierarhii locului nu pare ca are nevoie.

      Cat despre dorinta finala, cu siguranta trebuie stavilita ca sa fie ajutata de Adevar, pentru ca altfel este o “judecata” din cele neingaduite, considerand deja BUN pe cineva, care ramane doar sa vina in consens. Totusi, inca se discuta, si avem inca nevoie de marturia Adevarului inainte de “dorinta” mai inalta.

      Le-am spus ca simple ganduri de mirean, fara cunoastere, totusi cu ceva experienta. Inca o data iertati, dar nu treceti cu vederea!

      Răspunde
    • 

      iunie 1, 2010 la 10:20 pm

      Elena Grancea   spune:

      Cer permisiunea parintelui Mihail de a-mi posta mesajul adresat parintelui Savatie (pe blog-ul sau). Motivul acestei rugaminti este faptul ca, parintele Savatie a luat mesajul meu ca pe “o mustrare”, lucru nedorit si negandit de mine, cu atat mai mult cu cat parintele Savatie este unul dintre parintii dragi mie.

      Elena G. spune:
      mai 24, 2010 la 19.30

      Parinte Savatie,

      Va stiu de foarte multi ani, m-am folosit de sfaturile sfintiei voastre (anii 2000 -2002), va port respectul cuvenit unui slujitor al Sfantului Altar, insa, in ultimul timp, nu mai reusesc sa inteleg din care tabara faceti parte – caci va exprimati ambiguu.

      Iertata sa-mi fie indrazneala dar, sfintia voastra ce alegeti:

      1. Sa-L marturisiti pe Hristos Domnul alaturi de alti parinti (recunoscuti ca avand marturisire curata a Sfintei Ortodoxii)?
      2. Sau alegeti sa fiti de acord si cu acesti parinti dar si cu cei pe care (parinti respectivi) ii combat. (?)

      Va scriu pentru ca m-am intristat de ambiguitatea exprimarii sfintiei voastre in postarile referitoare la cartea lui K.K. si pentru ca nu aveti o pozitie ferma in acest sens.
      Sau, poate ca nu vreti sa suparati pe cineva.

      Va rog sa ma iertati, parinte Savatie!

      Răspunde
      • 

        iunie 2, 2010 la 2:12 pm

        Cristian   spune:

        Sora Elena

        Aceasta este o mustrare, si cred ca este nu numai indrazneata ci cu totul nedreapta. Este necesar sa ceri iertare cu adevarat parintelui Savatie, dupa ce intelegi bine ca sfintia sa este cu mult deasupra alegerii din cele doua intrebari.

        Totusi , indrazneala de a semnala ambiguitatea, pare binevenita , cu conditia sa gasim prin rugaciune ce ne spune Duhul Sfant, noua si parintelui Savatie.

         
66. 

    mai 28, 2010 la 10:26 am

    Alexei   spune:

    Roaga-te pentru mine, dodo dumitriu!

    Răspunde
67. 

    iunie 2, 2010 la 11:46 am

    dodo dumitriu   spune:

    In acest schimb de pareri mi se pare important sa nu impartim comentatorii in tabere.

    Noi suntem, sau cel putin fiecare dintre noi vrem sa fim, de partea Adevarului, Domnul nostru Iisus Hristos.
    Si Parintele Mihail si Parintele Savatie exprima, foarte clar, fiecare in mod propriu personalitatii si formarii sale, acelasi gand: sa iubesti pe aproapele, chiar daca se numeste Klaus, dar sa nu incurajezi ceea ce nu este manifestare ortodoxa in ceea ce face, sa te delimitezi de actiunile neortodoxe. Si lamuresc lucrurile pentru cei ce nu sesizeaza ce este gresit in manifestarile lui.
    Nu este dl Klaus singurul responsabil pentru turneul sau in Romania. Aici este durerea. Fiecare dintre noi este parte vie a Bisericii, dator sa marturiseasca, in randuiala lui, credinta Ortodoxa.

    Răspunde
68. 

    iunie 3, 2010 la 12:18 pm

    Intrebator   spune:

    As vrea ca Pr. Mihail Stanciu sa ne confirme daca informatia potrivit careia Sfintia Sa nu mai e staret al Manastirii Antim e sau nu reala. Din cate am auzit, s-au luat oarece masuri impotriva campaniilor sale virtuale. Multumesc!

    Răspunde
    • 

      iunie 3, 2010 la 5:57 pm

      Părintele Mihail   spune:

      ”Noi locului ne ținem, cum am fost așa rămânem…”

      Răspunde
      • 

        iunie 3, 2010 la 6:20 pm

        Ana 1   spune:

        Doamne ajuta Parinte Mihail. Dumnezeu sa va tina cu toata bucuria care ne-o faceti.

        Cat de dulce si frumoasa este limba ortodoxiei.

         
      • 

        iunie 3, 2010 la 11:48 pm

        Laura   spune:

        @ Intrebator

        Parintele Mihail, ti-a dat un raspuns cum nu se putea mai complet si frumos si doar in cateva cuvinte…Mihai Eminescu . Complet si frumos raspuns !

        …iar noi va sustinem…

         
      • 

        iunie 10, 2010 la 2:40 am

        Pr.Claudiu Wellington NZ   spune:

        Toate cuvintele acestea ma incalzesc duhovniceste recunoscand in ele duhul de veselie si bucurie permanenta al Preacuviosului Parinte Arhim. Mihail.
        Dupa cum scriam si in alta parte as vrea sa va rog sa-mi comunicati o adresa de email a dumneavoastra sau a Parintelui Protos. Vicentiu la: preotclaudiucoroaba@yahoo.com

        Cu multumiri,
        Pr.Claudiu

         
    • 

      iunie 3, 2010 la 6:24 pm

      Ana 1   spune:

      Elena Grancea & Intrebator

      La mesajele pe care le tot postam noi pe aici incercand sa judecam parintii drepti ai bisericii noastre, imi vine in gand un citat dintr-o poveste “daca-i dai nas lui Ivan, se suie pe divan”.

      Răspunde
      • 

        iunie 4, 2010 la 11:17 am

        Cristian   spune:

        Ana 1

        “DIVANUL” este orice treapta ierarhica in biserica, iar mirenii nu se pot “urca pe divan” decat facand slujirea vreunei trepte in Biserica in locul celor unsi canonic. Ceea ce nu este cazul in discutiile de pe acest blog. Acest plan ierarhic , nu se poate amesteca in ceea ce tine de planul duhovnicesc, unde sunt alte reguli, ale libertatii , si unde fiecare crestin marturiseste credinta pentru el insusi , si judeca potrivit treptei de adevar pe care a ajuns sa o cunoasca. Respectarea treptelor ierarhice trece pe planul doi cand Adevarul ia conducerea.

        Ceea ce am incercat sa explic, repetand aproximativ argumantatia parintelui Staniloae, este ca nu este bine sa amestecam cele doua planuri, aplicand regulile supunerii fata de ierarhie in cele liturgice, la marturisirea si argumentarea adevarului, care cere si judecare a cuvintelor spuse si nu a persoanelor, cere si sustinere a parintilor cu fapte nu cu vorbe, cu jertfa si impartirea pedepselor care apar in situatii grele, si mai putin cu “concluzii” trase inainte de a se lamuri despre ce este vorba, cat de grava este situatia.

         
      • 

        iunie 5, 2010 la 4:05 pm

        Elena Grancea   spune:

        Ana 1,

        Spui: “imi vine in gand un citat dintr-o poveste”…

        Si mie: “Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala” – deoarece postarea mea – adusa pe acest blog cu permisiunea parintelui Mihail – nu facea nici o referire la persoana ta.

        Pe de alta parte te inteleg, caci, vazandu-te si pe blog-ul celuilalt parinte – in acelasi CONSENS – ca si aici – trag concluzia ca tu “canti” la 2(doua) piane – necontand cine este cel ce scrie “partitura”.

        P.S.
        Nu te sili sa-mi raspunzi caci: Promit! Nu te voi mai lua in seama.
        Fair-play era sa spui direct ce te-a deranjat si ti-as fi explicat ce motiv am avut sa adopt o asa postura. Pe cand tu…ai “intervenit” (tam-nesam)cu o ironie foarte “fina”.

        Sanatate! Maxima!

         
69. 

    iunie 5, 2010 la 10:30 pm

    Ana 1   spune:

    Elena Grancea, o sa vina si clipa cand o sa ne lamurim cu acesti predicatori, si poate atunci o sa avem curajul sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am judecat degeaba, si aici ma refer la parintii bisericii.

    Doamne ajuta

    Răspunde
70. Predicatorii-vedete, prooroci proorociti. Azi, cazul Klaus Kenneth in viziunea Parintelui Arhimandrit Mihail Stanciu de la Manastirea Antim: După două milioane de kilometri, încă în înșelare… | Victor Roncea Blog spune:

    mai 12, 2010 la 12:59 am

    [...] Parintele Mihail Stanciu Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: capusele ortodoxiei, Dan Puric, Danion Vasile, Klaus Kenneth, parintele mihail stanciu, puricii ortodoxiei « “Nasul” lanseaza “Diavolul este politic corect” la Libraria Sophia din Bucuresti in prezenta calugarului basarabean Savatie Bastovoi. VIDEO: Puterea tamaduitoare a iubirii You can leave a response, or trackback from your own site. [...]

     
71. Război întru Cuvânt » ARHIM. MIHAIL STANCIU (Man. Antim) pune in discutie una din cele mai recente “vedete” duhovnicesti in voga: KLAUS KENNETH spune:

    mai 12, 2010 la 4:10 am

    [...] După două milioane de kilometri, încă în înșelare… [...]

     
72. Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT … « Saccsiv’s Weblog spune:

    mai 12, 2010 la 11:37 am

    [...] STANCIU, KLAUS KENNETH, Manastirea ANTIM by saccsiv on mai 12, 2010    Citez din articolul După două milioane de kilometri, încă în înșelare…, scris de Arhimandrit Mihail Stanciu, de la Mănăstirea Antim, [...]

     
73. Profețiile cultului satanic pentru vremurile de azi — Pustnicul Digital spune:

    mai 13, 2010 la 3:17 am

    [...] este ambalată frumos și rafinată de inteligențe demonice mult superioare nouă. Ca și exemplul lui Klaus Kenneth care îmbină rigorile ortodoxiei cu indulgențele lumești într-un mod atât de atractiv încât [...]

     
74. Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice spune:

    mai 17, 2010 la 2:23 pm

    [...] In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)… [...]

     
75. Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi … « Saccsiv’s Weblog spune:

    mai 18, 2010 la 3:00 pm