CREDINTA ORTODOXA

Postat: 13.05.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

CREDINTA Ortodoxa

Acestea sunt cuvintele Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan si nu gresim daca spunem ca el vorbeste in numele tuturor Apostolilor. Mantuitorul Si-a ales Ucenicii si i-a trimis pe ei la propovaduire, trimitandu-le lor Duhul Sfant. Biserica - totalitatea tuturor credinciosilor - a fost intemeiata la Cincizecime, cand Duhul Sfant S-a pogorat peste Apostoli, ca implinire a fagaduintei facute de Mantuitorul Hristos cum ca "Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va da voua ca sa fie cu voi in veac" [Ioan 14, 16]. "In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sunt intru Tatal Meu si voi in Mine si Eu in voi" [Ioan 14,20]. Iar cand vom primi Duhul Sfant "Acela va va invata toate cele ce v-am spus Eu" [Ioan 14, 26]. "Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic. Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman in voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua. Iar daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard" [Ioan 15, 5-7]. Asadar, orice purtatorii de Duh Sfant vor cere, se va da lor, iar cel in care nu salasluieste Duhul Sfant, acela nu poate face nimic. Prin urmare, temelia Bisericii este Sfantul Duh.

Inca pe cand Mantuitorul umbla printre noi, erau care propovaduiau in numele Lui [Luca 9, 49; Marcu 9, 38]; si Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Corinteni, lupta contra acestora.

In ziua de astazi, acesti falsi propovaduitori s-au inmultit exponential. Ei cred ca propovaduiesc numele Lui Hristos, dar se fac hulitori ai Acestuia. Si tot astazi, semn al vremurilor de pe urma, caci numai in acele zile se poate intampla asa ceva, prin miscarea ecumenista, se doreste unirea tuturor falsilor propovaduitori, a tuturor mincinosilor si hulitorilor, intr-o singura Biserica. Nu stim ce nume va purta, dar cu siguranta va apartine Antihristului, asa cum Biserica dreptmaritoare apartine lui Hristos. In aceste vremuri tulburi, oamenii sunt inselati, manipulati sa creada ca toti ne rugam aceluiasi dumnezeu, ca desi exista diferente intre noi, acestea sunt minore si se pot depasi. Lucrurile, insa, nu stau deloc asa! Chiar daca "frumos este ca fratii sa fie impreuna" [Ps. 132, 1], unirea Bisericilor nu se poate face decat daca ereticii renunta la ereziile lor si revin la Ortodoxie asa cum a fost Biserica inainte de schisma, intemeiata pe cele 7 Soborare a toata lumea. Iar unirea Bisericilor este lucrarea Sfantului Duh, prin urmare avem nevoie de cat mai multi purtatori de Duh Sfant, iar nu de ecumenisti.

"Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii, - si Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua - ce am vazut si am auzit , va vestim si voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos" [I Ioan 1, 3].

Apusenii trebuie sa renunte la inovatiile lor si sa se caiasca pentru faptul ca nu au pazit porunca Apostolului care spune sa nu schimbam nimic, macar inger din cer ne-ar invata altfel [Gal 1, 8].

MAICA DOMNULUI Mijlocitoarea

Postat: 25.03.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Maica Domnului - Mijlocitoarea Description:

    Vechile carti de slujba, vechile Liturghii si slujbele Bisericii, omiliile si imnele de lauda adresate ei arata ca Maica Domnului poate sa mijloceasca si mijloceste catre Fiul ei pentru neamul crestinesc. in ce consta aceasta mijlocire vom vedea in cele ce urmeaza. Oare este doar o mijlocire morala, sau una indirecta, prin rugaciune si cereri adresate Fiului ei?
    intr-una din rugaciunile de la aghiazma mica se spune ca "mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea Fiului". Deci ea este mijlocitoare reala catre Fiul sau.
    Dar unul este "Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos ." (I Tim 2,5). Nu cumva Maica Domnului se confunda cu Hristos sau ia locul Lui in procesul mijlocirii? Trebuie, asadar, facuta o diferenta intre mijlocirea Maicii Domnului si cea a Fiului ei. in timp ce termenul folosit pentru a reda mijlocirea Maicii Domnului este cel de πρέσbeia (meditatoare), pentru mijlocirea Mantuitorului se foloseste termenul de μεσιτεuέι care inseamna o mijlocire prin El insusi.
    Cu aceasta nu am spus totul despre mijlocirea Maicii Domnului, Ea poate si trebuie sa mijloceasca pentru noi. Ea este Maica lui Dumnezeu si sta de-a dreapta Fiului ei. Caci "mantuirea , insemnand o unirea cu Hristos, iar Hristos fiind unit cu Maica Sa mai mult decat cu orice om mantuit, a fi unit cu Hristos inseamna a fi unit cu Maica Sa."1
    Ea nu mijloceste pentru noi numai prin rugaciuni si cereri, ci in mod direct. Mijlocirea inseamna ajutor, iar ajutorul inseamna har, energie a Duhului Sfant, putere de crestere duhovniceasca. Asadar, Maica Domnului ne da si har, ne da ea insasi ajutor si intarire spre mantuire. Şi aceasta pentru ca ea e plina cel mai mult de harul divin. Ea sta langa Fiul ei Care este izvorul harului: "Maica Domnului e adancul harului, fantana imbelsugata a aceluiasi har si a luminii adevarate care nu seaca."2 insusi harul divin care ne vine prin Maica Domnului nu este ceva propriu ei. Pentru ca harul e energie necreata a Duhului Sfant, deci nu poate sta separat de Acesta. Harul pe care ni-l transmite Maica Domnului izvoraste din Fiinta dumnezeirii, dar il primim si prin ea, cea care s-a invrednicit sa poarte in pantece intreaga dumnezeire. De aceea, "ea nu numai ca intervine la Dumnezeu sa creeze in noi gratia, ci e si o mijlocitoare reala de energie dumnezeiasca, deoarece nu este exterioara lui Hristos, ci e invaluita mai mult decat oricine de lumina lui Hristos."3
    Teofan al Niceei afirma ca ne si comunica prin ea insasi harurile si darurile dumnezeiesti revarsate in ea din Hristos. El sustine chiar ca toate darurile si harurile trec ontologic din Hristos spre noi, prin ea.4
    Maica Domnului cuprinde in ea toate darurile Sfantului Duh, ea este plinatatea desavarsita. "Bucura-te, canta Sf. Andrei Crite, parga rezidirii noastre, capatul final al fagaduintelor si al prezicerilor lui Dumnezeu cu privire la noi."5
    Fecioara Maria, ca una in care s-a implinit fagaduinta Duhului Sfant, este garantia mantuirii noastre. Iubirea lui Dumnezeu fata de noi si marirea ce a gatit-o omului, nascut cu pacatul stramosesc, nu s-ar fi aratat deplin daca nu ar fi fost ridicata alaturi de Iisus Hristos chiar un om dintre noi, anume Maica Domnului si Maica noastra.
    "Daca n-ar fi fost ridicata si Maica Domnului ca om dintre noi pana la tronul imparatesc insusi, nu s-ar fi descoperit nici sensul deplin al ridicarii umanitatii purtata de ipostasul Cuvantului , pe tronul dumnezeiesc. inaltarea Lui si dupa umanitate ar fi putut fi considerata ca o rasplata personala."6
    Prin faptul ca Iisus e Fiul Mariei, iar noi suntem frati ai Lui, spunem ca noi toti suntem fii ai Maicii Domnului. Ea este Maica noastra si e normal ca mama sa-si ajute ontologic fiii, sa le dea ajutor nu numai prin mijloace indirecte, ci mai ales in mod direct. Cuvintele Mantuitorului de pe Cruce: "Femeie, iata fiul tau" (In. 19, 26-27) reprezinta un mesaj catre lume dar si o raspundere conferita Maicii Domnului. Prin aceasta toti oamenii au devenit fii ai Mariei. Iisus recapituleaza in Sine intreaga umanitate, deci Maica Domnului , fiind mama Sa, e mama umanitatii. Ea este Maica Vietii pentru ca a purtat in sine insasi Viata (In 14, 6); ea devine "mama a celor vii" si "initiatoare de viata" (της zωης καταrxasan)7, de viata adevarata, de viata in Hristos. Aceasta intrucat viata e semnul lucrarii lui Dumnezeu. Scopul lui Hristos e sa dea lumii viata in Dumnezeu, lucru facut posibil prin unirea ipostatica, trupul lui Hristos devenind principiu de viata. Astfel, Maica Domnului impartaseste de la Fiul Sau acest privilegiu si devine vistier al vietii.
    Rolul de rugatoare al Maicii Domnului sta in stransa legatura cu rolul de imparateasa, de Stapana, de Doamna, de Daruitoarea, cu cinstea de a sedea de-a dreapta Fiului. Nu se poate renunta la nici unul din ele fara ca prin aceasta sa se simplifice in mod condamnabil rolul si pozitia ei in ansamblul doctrinei ortodoxe. "A vedea in Maica Domnului numai pe rugatoarea, ar insemna s-o dezbracam de majestatea imparateasca, s-o coboram de pe Scaunul cel de-a dreapta Fiului, pe care a asezat-o Hristos, precum si a o priva de rolul de rugatoare ar insemna s-o consideram nu indumnezeita, ci Dumnezeu prin ea insasi."8
    Ca rugatoare , ea se arata a fi om, dar ca mijlocitoare ea se arata a fi mai presus de omenire prin participarea la slava lui Dumnezeu. Maica Domnului se afla la hotarul care desparte creatura de Creator si asa cum mijlocirea intre aceea si Acesta este cu totul de neajuns, asa e cu totul de neajuns Maica Domnului."9
    Mijlocirea Maicii Domnului nu e numai una morala, ci una ontologica. Ea are o lumina a ei prin a carei stralucire ne lumineaza pe noi. Dar lumina ei ii este data de Fiul cu care sta in stransa legatura. Separatia intre moral si ontologic este pur occidentala. in Ortodoxie moralul este plin el insusi de Hristos."10 Obiectia cum ca Maica Domnului mijloceste numai moral, exterior, ca una ce ramane in afara de legatura de har ce se stabileste intre Hristos si credincios, cum ca harul nu ne vine prin ea, ci o ocoleste, ea numai rugandu-se pentru noi, nu-si are stabilitate. Pilda mijlocirii preotesti arata ca o separatie intre rugaciune si mijlocirea harului este imposibila. Chiar prin rugaciunea preotului coboara harul, printr-o actiune a fiintei lui, nu pe o cale exterioara. Harul coboara prin cuvantul gurii lui, produs prin miscarea intregii fiinte, a sufletului si a trupului. Cu mult mai mult mijloceste Maica Domnului harul divin cu cat ea e cel mai mare Arhiereu dupa Hristos. Consecventa ar cere ca cine se scandalizeaza de mijlocirea Maicii Domnului sa se scandalizeze si de mijlocirea preotului si a ierarhului."11 Asa au facut protestantii si , in general, toate sectele. Caci de la considerarea mijlocirii Maicii Domnului pur morala si secundara sau accesorie nu e decat un pas de stricta logica pana la a spune: ma pot dispensa de aceasta mijlocire.
    Dar Maica Domnului este prin excelenta Palatul Duhului Sfant."12, iar acesta nu sta inchis in ea, ci lumineaza tuturor si lucreaza asupra tuturor, prin ea. De ce oare Apostolii stateau in jurul Maicii Domnului? Doar pentru a se ruga impreuna? Nu, explica Mitropolitul Filaret al Moscovei. "Daca vasul care a continut un mir ii conserva mireasma si dupa ce acesta a fost retras din el, cu cat mai mult cea care fusese vasul dumnezeirii in trupul intruparii trebuia sa fie imbibata pentru eternitate de mireasma dumnezeiasca a harului Celui al carui nume e mireasma revarsata? Forta ce aduna pe toti in jurul ei era a Celui ce locuieste in ea totdeauna. Ea si azi intinde harul care i-a fost apropiat si puterea ei binefacatoare asupra Bisericii."13 Maica Domnului e cea care "uneste pe cele de jos cu cele de sus", dupa cum spune Sf. Grigore Palama.14
    Tot el afirma plinatatea harului in Maica Domnului, ca una ce cuprinde toate bunatatile dumnezeirii, fiind invaluita in lumina cea mai stralucitoare: "Deci cuprinzand toate cate au ajuns celor mai buni credinciosi luati separat si toate cate le au toti in parte cei haraziti de Dumnezeu, are acum si aceasta mai presus de toti ca s-a facut dupa moarte nemuritoare si singura petrece cu trupul in cer, impreuna cu Fiul ei si de acolo revarsa si peste cei ce o cinstesc pe ea harul atotimbelsugat impartasindu-le chiar si darul de a tinde spre ea, fiind discul unor asa de mari haruri."15 in aceeasi conceptie a Sfantului Grigore se spune sa precum din soare ne vine toata lumina sensibila, asa prin Maica Domnului nu vine toata lumina spirituala. Prin aceasta mijlocire Maica Domnului nu se interpune intre noi si Hristos, nu intrerupe contactul direct al omului cu Hristos, ci arata ca fata de El ea nu mai e soare, ci cer.
    Maica Domnului este si primul Apostol. La nunta din Cana Galileii, cuvantul pe care l-a adresat catre slugi sintetizeaza ceea ce am putea numi mesajul sau teologic: "Faceti tot ce va va spune El." (In 2, 3-5). Ea nu are o invatatura proprie, ci e om ca toti ceilalti. Ea trimite la Hristos, nu se opreste la sine, invatand ascultarea si supunerea, lucrul cel mai caracteristic ei, cea care s-a supus intru totul vointei divine de a fi locas dumnezeirii: "Fie mie dupa cuvantul tau!" (Lc 1, 38).
    Puterea de mijlocire a Maicii Domnului si de impartasitoare reala a tuturor harurilor este marturisita de multi Parinti ai Bisericii. Caci "ceea ce a avut atingere de Hristos ramane mai departe izvor de putere dumnezeiasca. Faptul de a fi avut atingere de Hristos nu apartine numai trecutului, ci are o permanenta actualitate."16
    Astfel, Sfantul Andrei Criteanul se roaga in imnele sale adresate Maicii Domnului: "De cand te-ai mutat de pe pamant, lumea intreaga te are pe tine impacare obsteasca."17
    Mai tarziu, in sec XIV, cel care avea sa statorniceasca invatatura Bisericeasca despre Fiinta si lucrarile lui Dumnezeu, Sfantul Grigore Palama , afirma despre Maica Domnului: "Trebuie sa vedem de aici ca ea nu va sfarsi in tot veacul sa faca bine intregii creatiuni, nu numai noua adica ci si insasi cetelor nemateriale si mai presus de fire. Caci impreuna cu voi si ele se impartasesc si se ating de Dumnezeu, de firea aceea neatinsa, numai prin ea...Ea e singura hotarul (μεJόριοn) intre firea creata si necreata si nimenea nu poate veni la Dumnezeu, daca nu e luminat cu adevarat din ea, faclia de Dumnezeu luminata."18 Faptul ca Maica Domnului este mijlocitoare si pentru ingeri se vadeste clar din cartea profetului Isaia. Serafimul nu a luat carbunele din altarul ceresc nemijlocit, ci cu un cleste, si tot cu un cleste l-a atins de buzele profetului Isaia, curatindu-i. Toti Sfintii Parinti vad in "cleste" pe Fecioara Maria. Tot ea e rugul aprins prin care Moise a vazut focul dumnezeiesc. Iar in alt loc spune tot Sfantul Grigore Palama: "Caci te-ai facut vistiernicul si cuprinzatoarea harurilor nu ca sa le tii la tine, ci ca pe toate sa le umpli de har. La ce ar si tine inchisa bogatia care nu se micsoreaza?"19
    Spre sfarsitul aceluiasi secol Isidor Glavas, Mitropolitul Tesalonicului (+1397) se ruga Maicii Domnului: "De la sufletul atotsfant si de la puterea ta asteptam, de Dumnezeu preaharazita, sa inlaturi norul pacatelor care ne intristeaza si sa ne dai sa gustam harurile tale."20 Tot el zice: "Şi precum nu era nimic din cele inalte care sa sature dorinta ei , pana nu va inghiti si pe Dumnezeu insusi (precum a prezis-o David: "Satura-ma-voi cand se va arata slava ta"- Ps 16, 15), numai aici afland potolirea setei de bunatati, tot asa nimic nu va opri oceanul iubirii Prea Sfintei fata de neamul ei, care sa nu vrea sa ne transmita si noua aceleasi straluciri ca ale ei."21
    Rezumand cele spuse pana la el, Sfantul Nicodim Aghioritul explica mijlocirea Maicii Domnului: "Maica lui Dumnezeu, fara de mijlocire dupa Dumnezeu fiind (stand nemijlocit langa El, nu ca alte fapturi) si fara de asemanare covarsind nu numai pe oameni ci si pe insasi cetele cele mai intai si preainalte ale ingerilor, prin sine-si imparte bogatia tuturor daruirilor si a dumnezeiestilor straluciri celor de la Dumnezeu la toti ingerii si oamenii, dupa cum de obste toata Biserica cugeta."22
    Concluzionand acestea, spunem ca toata plenitudinea darurilor dumnezeiesti si indumnezeitoare s-a revarsat din omenitatea lui Hristos intai in Maica Sa si din ea in noi. Prin Maica Domnului ne vine energia dumnezeiasca pusa lumii la dispozitie in omenitatea lui Hristos: "Maica Domnului iradiaza fara asemanare mai multa energie dumnezeiasca decat toti sfintii si toate cetele ingeresti."23 Ea petrece in lumina dumnezeiasca neasemanat mai mult decat orice sfant si inger si a ne apropia de ea inseamna a ne apropia de Dumnezeu. "Caci precum este Fiul impacarea noastra la Tatal, asa este ea la Fiul."24

1 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. p. 84.

2 Sf. Ioan Damaschin, Omilia I la Adormirea Maicii Domnului, Migne, P.G. XCIV, col. 716 si 720 C , apud. Magistrand C. Parvu, art. cit., p. 199.

3 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 84; aceasta este conceptia si invatatura lui Teofan al Niceei pe care Pr. D. Staniloae o dezvolta cu claritate si pe care-l ia drept stalp adevarat in definirea invataturii despre Maica Domnului. insa Teofan nu e singular in aceasta conceptie. El aduna si comprima invatatura Bisericii si a Sfintilor Parinti de pana la el.

4 Ibidem.

5 Sf. Andrei Criteanul, in nativit. B.V. Mariae, Migne, P.G. XCVII, col 865, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., 126.

6 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. , p. 127.

7Saint Jean Damascene, Hom�lies sur la Nativit� et la Dormitionem..., in "Sources chr�tiennes", Paris, 1961, p. 22, apud. Drd. Ierom C. Gheorghescu , invatatura despre..., p. 389

8 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. , p. 109.

9 P. Florensky, Stolp i utverjdenie istini, p. 358, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. , p. 105.

10 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. , p 123.

11 Ibidem.

12 Ibidem, p. 107.

13 Mgr. Philar�te, M�tropolite de Moscou, Choix de sermons et discours, Paris, 1866, p 226, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. , p.103-104.

14 Sf. Grigore Palama, Hom XXXVII, in sanct. Dormit Deiparae, Migne, P.G. CLI, col 468, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 85.

15 Ibidem, col. 468-469, apud. Ibidem.

16 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 92.

17 Sf. Andrei Criteanul, In Dormit, III, Migne P.G. , XCVII, col 1100 si 1105, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 98.

18 Sf. Grigore Palama, Migne, P.G. CLI, col 469 si 472, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 87.

19 Ibidem, col. 743, apud. Ibidem.

20 Isidor Glavas, Sermo in Dormit B.V. Mariae, Migne , P.G. CXXXIX, col 141 D, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 88.

21 Ibidem, col. 105, apud. Ibidem.

22 Sf. Nicodim Aghioritul, Carte sfatuitoare pentru pazirea celor cinci simturi , trad. rom. Manastirea Neamt, 1826, p. 488, Bibl Acad R.P.R., cota 53 26, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit, p. 103.

23 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. , p. 85.

24 Ibidem, p. 91.

SFINTII PARINTI

Postat: 6.11.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

SFINTII PARINTI

Sfinţii Părinţi sunt acei părinţi teologi ai Creştinătăţii care au rămas în conştiinţa Bisericii, prin viaţa şi scrierile lor, ca modele şi izvoare de înţelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al sinaxarelor îi numesc Sfinţi Părinţi, generic, pe ierarhii şi teologii care au luat parte la Sinoadele Ecumenice.

Cuprins

[ascunde]

1 Exemple
- 1.1 Sunt Sfinţi Părinţi
- 1.2 Nu sunt Sfinţi Părinţi
2 Împărţiri şi distincţii
3 Perioade
4 Autoritatea Sfinţilor Părinţi
5 Legături

if (window.showTocToggle) { var tocShowText = "arată"; var tocHideText = "ascunde"; showTocToggle(); }

Exemple

Sunt Sfinţi Părinţi

Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conştiinţa Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde şi supranumele de "Gură de Aur"), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, şi teolog, dar şi ca slujitor al Sfintei Liturghii şi luptător pentru bunele moravuri în societate.

Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conştiinţa Bisericii ca mare teolog şi apărător al sfintelor icoane.

Nu sunt Sfinţi Părinţi

Există teologi importanţi în istoria creştinismului, care nu sunt însă consideraţi drept Sfinţi Părinţi de către Tradiţia vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc.

Împărţiri şi distincţii

Sfinţii Părinţi care i-au cunoscut şi au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinţi apostolici.

Uneori se vorbeşte de "Părinţi greci" şi "Părinţii latini", ca unii care au scris şi gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanţe în teologia lor.

O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinţii pustiei, sfinţi monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câţiva dintre cei mai cunoscuţi sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.

Un mic grup, format din trei Sfinţi Părinţi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa - sunt numiţi de către teologii contemporani cu numele comun de Părinţii capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.

Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinţi, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creştine, sunt numiţi Scriitori bisericeşti (între aceştia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).

Perioade

Apostolii şi autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinşi de această sintagmă de "Sfinţi Părinţi".

Patrologii au opinii împărţite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinţilor Părinţi:

unii consideră că Sfinţi Părinţi ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creştinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alţii extind această perioadă până în secolul VIII, adică la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alţii prelungesc acestă perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama şi chiar mai târziu - aceasta este opinia majorităţii patrologilor ortodocşi.

Autoritatea Sfinţilor Părinţi

Biserica mărturiseşte că Sfinţii Părinţi sunt "organe ale Duhului Sfânt", adică ne-au grăit nouă "cuvinte cu putere multă".

Sfinţii Părinţi au nuanţat şi explicitat învăţătura Bisericii (una şi aceeaşi de la începuturi, dar dezvoltată şi explicitată în timp), au precizat-o şi au apărat-o în faţa ereziilor.

Totuşi, cum perfecţiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactităţi, ori greşeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieţii lor pământeşti. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare "în sine", ci împreună cu scrierilor celorlalţi Sfinţi Părinţi. Această atitudine teologică se numeşte "consensul Părinţilor", Consensus Patrum (lat.).

De asemenea, autoritatea aserţiunilor teologice ale Sfinţilor Părinţi este concepută în sânul Sfintei Tradiţii, prin receptarea în timp de către conştiinţa Bisericii universale.

Cuvioasa PARASCHEVA VIATA ei

Postat: 10.10.2010 - 1 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Cuvioasa maica noastră
Parascheva cea nouă

"Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34)

VIAŢA SF. PARASCHEVA

Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.

După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: "Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie". Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.

După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcînd hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor. Şi acestea, în casa părintească, erau ca nişte preîntîmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăslească în ea şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sînge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.

Aici, gustînd toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor şi, fiind binecuvîntată de sfinţii bărbaţi cei de acolo şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale.

Iar părinţii ei înşişi şi prin alţii, că nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbînd şi cetăţi şi sate călcînd şi neaflînd-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară, venind la Iraclia din Pont şi sosind la un oarecare locaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu şi intrînd în el cu bucurie duhovnicească, s-a aşezat pe pămînt şi l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat şi, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt locaş, tot felul de bunătăţi săvîrşind. Căci întru rugăciunile ei de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neîncetate, bătăi de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pămîntului, cine după vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împăcat, curăţenia inimii şi plecarea ei spre Dumnezeu.

De acestea, destul desfătîndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică şi îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi îndestulîndu-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi "blîndele picioare ale Mîntuitorului meu Hristos au călcat" şi săturîndu-se şi zburînd prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o viaţă cinstită de călugăriţe pustnice şi a intrat aici. Însă, neputînd a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vrăjmaşul diavol pînă în sfîrşit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit pornindu-se asupra ei, puţine oarecare din nevoinţele ei spre pomenire le vom adăuga aici.

Băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cîntarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vîrful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.

Deci mulţi ani răbdînd în arătata mănăstire a călugăriţelor şi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vîrstei, a ieşit de aici şi a venit la Iope şi intrînd într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casă şi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, după ce a suferit multe primejdii ale sfărîmării de corabie în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi, a plecat şi a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, şi acolo la biserica sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli s-a sălăşluit, nesocotind petrecerea părinţilor de neam bun şi batjocorind înţelepţeşte uneltirile vicleanului înşelător.

Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbiţă şi din potopul acestor curgătoare zburînd, a odihnit cortul ceresc, încredinţînd sfînt sufletul său mîinilor îngereşti şi prin ei locaşurilor celor veşnice şi dumnezeieşti. Iar trupul cel din pămînt şi înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri l-a ascuns în pămînt.

Multă vreme după aceasta a trecut cineva, rău cheltuind viaţa şi obşteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătîndu-i-se în vis i-a zis: "Ridică trupul acesta şi-l îndepărtează că roabă a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul şi necurăţia". Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a cuvioasei socotind-o vedere obişnuită sau vis normal, a doua şi a treia oară iarăşi sfînta l-a strigat şi cumplit l-a îngrozit. După ce călugărul şi-a venit în sine, cum se cuvine, şi după porunca sfintei, care îi arată cu degetul locul, degrabă s-a sculat şi cu sîrguinţă a descoperit poporului vedenia de acolo, către care cu toţii alergînd ca la o visterie foarte înavuţită au săpat pămîntul. Iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel trup sfînt al Cuvioasei aflîndu-l întreg cu totul păzit, cu mîini cucernice l-au adus în biserica Sfinţilor Apostoli, umplînd aerul de miresme şi tămîieri şi cîntînd dumnezeieşti psalmi.

Însă cîte minuni a săvîrşit Dumnezeul minunilor prin ea, după aşezarea moaştelor ei aici, şi pînă acum săvîrşeşte, cu neputinţă este în scris a le da; căci covîrşesc, ca să zicem aşa, şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o.

Sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Tîrnovei, capitală oarecînd a crailor bulgari; apoi s-au strămutat de aici la Belgrad, şi de acolo în oraşul Constantinopol, cum povestesc Eftimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atenei şi Dositei patriarhul Ierusalimului.

Tot la acelaşi loc aflăm şi povestirea de strămutare a moaştelor ei din oraşul Constantinopol aici la Iaşi. Adică, "Patriarhul Constantinopolului Partenie bătrînul, luînd bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca să plătească datoriile Patriarhiei, atîrnînd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaşte ce se păzeau de Patriarhie, le-a trimis aici către stăpînitorul Moldovei". Iată ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: "Sfînta Parascheva, precum aflăm din cărţile bisericeşti, era stăpînă a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cîştigat Apocavcos, voievodul însuşi stăpînitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, să mute sfintele ei moaşte din biserica patriarhală a Constantinopolului. Le-a cîştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri şi slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari; că din însăşi veniturile sale a plătit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor şi creştinilor. Însă, fiindcă la turci este interzis a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte şi ca să ia poruncă către un Capugibaşa, ca să le însoţească în Moldavia. Toată povestirea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele de amiazăzi al bisericii Sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Între alte lucruri se înfăţişează acolo şi Capugibaşa cu ofiţerii lui mergînd la petrecerea sfintelor moaşte".

Această strămutare de atunci este descrisă şi de marmura cuvucliului unde sînt aşezate sfintele moaşte, pe care scrie aşa: "Cu voia Tatălui, cu bineplăcerea Fiului şi cu conlucrarea Sfîntului şi de viaţă făcător Duh, a Dumnezeului celui mărit şi închinat în Sfînta şi cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toată Moldavia, fiind rîvnitor şi apărător al sfintei credinţe răsăritene, după dumnezeiască îngrijire a strămutat din Constantinopol cu multă osîrdie şi prea multă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tîrnova. Această strămutare a fost a treia. Iar preasfinţitul şi fericitul a toată lumea patriarh Partenie, cu toată bunăvoinţa şi sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moaşte ca pe o visterie dumnezeiască, cu preafericiţii trei mitropoliţi: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei şi Teofan al Paleon-Patronului, în zilele preasfinţitului Varlaam mitropolitul Sucevei şi a toată Moldavia. Iar binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi cu mila lui Dumnezeu stăpîn al nostru şi domnitor a toată Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acasă ieşind cu evlavie şi cu tot sufletul primind această nepreţuită visterie, potrivit le-au pus şi le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a Sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii dascăli: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvîntătorul şi Ioan Gură de Aur, spre cinstirea şi mărirea lui Dumnezeu celui lăudat în Treime şi spre veşnică solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lăsarea păcatelor sale şi a tot strălucit neamul lui. În anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acelaşi an s-a născut şi preaiubit fiul lui, Ioan Ştefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile îndelungate şi viaţă de mulţi ani. Amin".

Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvîrşite de Cuvioasa în anii dinaintea noastră, pe care nu s-a sîrguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la ea. Căci cîţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergînd cu credinţă, sau din acoperămintele puse la capul cel sfînt al Cuvioasei luînd şi purtînd, dobîndesc vindecare. Şi la neploare sau altă nevoie mare, făcînd litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Şi şi în patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei părintească a fost prefăcută în biserică cu numele ei, şi în Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, Cuvioasa face multe minuni pînă astăzi.

Nenumărate sînt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut cu credincioşi care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva, de-a lungul celor peste trei sute cincizeci de ani de cînd ocroteşte Moldova şi ţara noastră. Să amintim doar cîteva dintre ele, publicate în Patericul românesc, p. 77-84:

Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare de toate ţările ortodoxe din Balcani. Ba şi turcii se cucereau de minunile ce se făceau creştinilor, celor care îi cereau ajutorul cu credinţă şi evlavie.

O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul mănăstiri Sfinţii Trei Ierarhi, din Iaşi. Căci, aprinzîndu-se de la un sfeşnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jeratic, au rămas întregi şi nevătămate spre întărirea credincioşilor şi uimirea tuturor. Ca o mărturie a acestei mari minuni, se păstrează pînă astăzi racla dogorită de foc, în care se aflau moaştele Sfintei Parascheva. Îndată după această minune, moaştele Cuvioasei au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din apropiere.

Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, soţia preotului Gheorghe Lateş din comuna Rădăşeni-Suceava suferea la cap de o boală grea şi incurabilă. Alergînd la Sfînta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaştele ei şi-i cerea ajutorul. Apoi i s-a făcut Sfîntul Maslu şi s-a reîntors acasă. Noaptea i s-a arătat aievea Sfînta Parascheva în haine albe strălucitoare şi i-a spus: "Nu mai plînge, că de acum te faci sănătoasă!" A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă şi lăuda pe binefăcătoarea ei.

În anul 1950, o studentă din Iaşi s-a îmbolnăvit de leucemie. Bolnava împreună cu părinţii ei au alergat la Sfînta Parascheva şi cu multe lacrimi îi cereau ajutor şi sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare şi Sfîntul Maslu, tînăra s-a vindecat de această boală fără leac şi şi-a continuat studiile.

O femeie dintr-un sat de lîngă Iaşi era greu bolnavă. Fiind internată pentru operaţie, s-a rugat mai întîi la Sfînta Parascheva, cerîndu-i, cu credinţă şi lacrimi, ajutor şi vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii: "Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!"

În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creştină din Iaşi pregătea conserve pentru iarnă. Mama ei o îndemna: "Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi este ziua Sfintei Parascheva!". "Mamă, a răspuns fiica, în fiecare zi este cîte un sfînt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi!". După o oră femeia şi-a trimis copila în oraş să-i cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită grav de o maşină şi apoi internată în spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfînta Parascheva şi, după ce şi-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare şi salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile copila s-a întors sănătoasă acasă.

Un inginer bolnav de plămîni a fost internat în spital pentru operaţie. Mama sa a mers atunci la moaştele Cuvioasei Parascheva şi i-a cerut cu credinţă sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămîni doctorii au amînat operaţia. Apoi s-a observat că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: "Domnule inginer, aţi scăpat de operaţie. Întorceţi-vă sănătos acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!"

Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cînd se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: "Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!". Mulţumind din inimă Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.

În anul 1955, doi soţi din Iaşi nu aveau înţelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soţul şi fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfînta Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soţia cu bine în familie. Ajungînd soţul acasă, după o oră a bătut cineva în uşă. Era soţia. Avea chipul palid şi îngîndurat. "Unde ai fost femeie? Ce ţi s-a întîmplat?" a întrebat-o soţul. "Diavolul mi-a dat în gînd să mă sinucid. De aceea m-am aşezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele opt seara, pe cînd venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, a venit la mine, m-a apuncat repede şi mă aruncă afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osînda iadului. După ce m-am întărit puţin, am mulţumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acest cumplit păcat şi m-am întors acasă. "Femeie, în seara aceasta la ora opt fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăşi Sfînta Parascheva! Să-i mulţumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită şi dublă moarte, trupească şi sufletească". De atunci este multă armonie şi bucurie duhovnicească în această familie creştină.

Pe timpul celor două războaie mondiale oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaşte ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci Cuvioasa ocroteşte Moldova şi oraşul acesta binecuvîntat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun bătrînii că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşilor, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Aşa ştie să ajutePreacuvioasa Parascheva patria ei adoptivă pentru credinţa poporului nostru binecredincios!

În timpul marii secete din vara anului 1947, cînd mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşi le aşteptau şi le întîmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mîini. În urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pămîntul. Drept mulţumire credincioşi se rugau şi înălţau cîte o troiţă cu icoana Sfintei Parascheva.

Cel mai mult aleargă şi cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, ţăranii, călugării şi studenţii. Mai ales în lunile de examene racla Cuvioasei este plină de cărţi, caiete de şcoală şi pomelnice. Putem afirma că moaştele cele mai iubite de credincioşii din ţara noastră şi din afară sînt, fără îndoială, moaştele Sfintei Parascheva, numită "cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare".

Mărturisesc părinţii bătrîni care au fost martori oculari, că, odată, de hramul ei, pe cînd oamenii aşteptau la rînd să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit şi două creştine bătrîne din Focşani. Văzînd lume multă, au zis preotului de la raclă: "Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasă fără să mai stăm la rînd şi să-i punem sub cap această pernă nouă pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce ni l-a dat". "Dumnezeu să vă binecuvînteze, creştinelor, a zis preotul. Mergeţi şi vă închinaţi!". În clipa aceea preoţii şi credincioşii au văzut un lucru sfînt şi cu totul minunat. Cuvioasa şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă şi s-au închinat, Sfînta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe căpătîi ca mai înainte. Iată cît de mult iubeşte Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui cu smerenie şi credinţă.

Sfînta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decît toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă pînă seara tîrziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioşi de toate vîrstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducînd flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobîndi ajutor, sănătate şi binecuvîntare.

Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cînd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinători de la sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. În această zi are loc un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează pînă la trei zile. Încă din ajun se scot în faţa Catedralei moaştele Sfintei Parascheva şi timp de două zile şi două nopţi credincioşii stau la rînd pentru închinare.

În seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se încheie cu o mişcătoare procesiune în jurul Catedralei, avînd în frunte pe Mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii şi credincioşii, cu lumînări în mîini poartă racla cu moaştele sfintei, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cîntări bisericeşti. După aceea se aşază moaştele în biserică la locul lor, se cîntă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet şi cu mîngîierea Duhului Sfînt în inimă. Cu ale cărei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.!

MAUSOLEUL de la TEBEA

Postat: 27.07.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

acasa actiuni documente alaturi de noi ce dorim craisorii

CONSTITUTIA ROMANIEI: Art. 74 (1) Initiativa legislativa apartine dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot.....

(pentru descarcarea formularului in format .doc apasa aici)

OPINII DESPRE MAUSOLEUL DE LA TEBEA

„… Ideea realizarii unui Mausoleu la Tebea, in semn de profund omagiu adus jertfelor inaintasilor nostri, are toata incurajarea Majestatii Sale. Regele va felicita pentru activitatile desfasurate in numele Asociatiei..."

Consiliul Judetean Cluj – presedinte Alin Tise – 12.01.2010

Casa Majestatii Sale Regelui - Secretar General al Casei Majestatii Sale Regelui Constanta Iorga – 23.01.2010
"...Consiliul Judetean Cluj apreciaza in mod deosebit initiativa dumneavoastra de construire a unui monument inchinat cinstirii miilor de luptatori, martiri si eroi, cazuti pentru libertatea romanilor transilvaneni in timpul revolutiei pasoptiste sau a celor doua razboaie mondiale si considera ca, intr-adevar, acest demers reprezinta un gest de o deosebita importanta morala si spirituala pentru cinstirea jertfei acestor martiri ai neamului..."

Consiliul Judetean Bihor – Presedinte Radu Tirle – 19.01.2010

„In primul rand dorim sa va asiguram de intreaga noastra apreciere adresandu-va totodata sincere felicitari pentru implicarea dumneavoastra si eforturile pe care le depuneti pentru realizarea unor astfel de proiecte menite sa eternizeze memoria inaintasilor nostri, sa cultive atasamentul si respectul fata de simbolurile nationale..."

Institutia prefectului judetului Arad – p. prefect subprefect Nicolae Radu Stoian – 27.01.2010

Institutia prefectului judetului Alba – prefect CORNEL STEFAN BARDAN- 28.01.2010
„ Am primit adresa dumneavoastra si ne bucura preocuparea asociatiei pe care o reprezentati de cinstire a memoriei inaintasilor..."

          "Dragi prieteni,
          Asociatia Cultural-Patriotica "Tara Iancului" (www.taraiancului.ro) din Deva, cu al carui presedinte, domnul Paul Marginean, am colaborat exceptional in ultimii doi ani, eu fiind membru fondator al Asociatiei pastratoare de traditii Datina Strabuna din Oradea, a initiat un program prin care se doreste realizarea la Tebea a unui Mausoleu inchinat tuturor romanilor care au cazut pentru libertatea Transilvaniei in timpul evenimentelor din anii 1784, 1848-1849, primul si al doilea razboi mondial.
          Gestul se doreste a fi un semn de recunostinta pentru cei multi care au facut sacrificiul suprem pentru libertatea noastra de azi.
          Alte natiuni au de multa vreme, de peste 150 ani, monumente similare dedicate eroilor lor nationali, ca gesturi de recunoastere si pastrare a memoriei inaintasilor lor.
          Noua ne lipseste un astfel de monument, le avem doar pe cele dedicate eroilor din primul razboi mondial, dintre care cel mai cunoscut este, poate, cel de la Marasesti...
          Vom fi si in cazul acestui proiect turma de romani ignoranti si indiferenti la ce se intampla in jurul nostru, cu care ne-am obisnuit atat de mult, sau vom contribui fiecare dupa putinele noastre puteri si priceperi, aratand generatiilor viitoare ca nu suntem mai prejos decat stramosii si ca faptele taranilor lui Horea de la 1784, ale motilor lui Iancu de la 1848, ale tuturor romanilor din cele doua razboiae mondiale nu vor fi uitate prin grija si respectul nostru fata de inaintasii nostri?
          Raspunsul zace in sufletul fiecaruia dintre noi."

„… va comunicam ca Institutia prefectului sprijina moral si juridic initiativa dumneavoastra de a realiza un mausoleu la Tebea in cinstea eroilor cazuti pentru libertatea Ardealului..."Asociatia „Datina Strabuna” – Oradea – director Bogdan Briscu – 10.01.2010

Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca

Postat: 23.07.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Epistolar monahal: Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca

În dosarul de urmarire informativa care i s-a întocmit parintelui Arsenie Boca în perioada 1943-1989[1], printre alte marturii documentare de mare valoare se afla doua scrisori, în original, batute la masina si semnate de parintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redam mai jos, au fost trimise parintelui Arsenie Boca, duhovnicul manastirii Prislop între 1949-1959. Prezenta lor în dosar dovedeste faptul ca acestea niciodata nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de catre Securitate, asa cum s-a întâmplat cu altele trimise de credinciosii care mergeau în pelerinaj la asezamântul nicodimian.

Continutul acestor marturii arata o comunicare care exista între cele doua oaze de spiritualitate din România supusa de comunism: în Moldova era manastirea Slatina, al carei staret era parintele Cleopa, cu o comunitate formata din traitori de înalta tinuta duhovniceasca, care de altfel vietuiau dupa rânduiala Sf. Teodor Studitul[2], si în Ardeal, manastirea construita de Cuviosul Nicodim de la Tismana si care reprezenta un etalon religios pentru neînsetatii izvorului spiritual.

Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune în scopul ruperii legaturilor dintre cele doua centre monahale. Pelerinajele la cele doua manastiri îngrijorau politia politica din România, care a incercat prin orice mijloace sa le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinta obstei din Moldova de a se bucura în mod direct de cuvintele de învatatura ale parintelui Boca.

Prin publicarea acestor doua scrisori dorim sa redam o secventa din mult framântata istorie a monahismului ortodox românesc din timpul persecutiei comuniste.

Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS

s1t

RPR
Sf. Mitropolie a Moldovei

???OBSTEA SF. TEODOR STUDITUL”

SFÂNTA MANASTIRE SLATINA

Comuna Draceni-Judetul Baia

1950 iulie 6
Prea Cuvioase Parinte Arsenie,

Cu cea întru Iisus Hristos frateasca dragoste si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, va scriu aceste putine rânduri, care as dori sa va gaseasca în momentul cel mai fericit al mântuirii si al cugetarii spre cele Ceresti.

Parintele meu,

De multa vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind ca sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos cele însetate de apa vietii.

Mult am dorit si eu însetatul a ma adapa din acest izvor al cuvintelor pline de întelepciune ale P.C. Voastre, dar pentru lenea mea, am ramas încurcat cu grija vietii în spinii pacatelor mele care m-au tot încurcat si ma încurca de a ma duce dupa hrana cea cuviincioasa si sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindca, pentru pacatele si lenevirea mea nu am putut în timpul trecut a va vedea si a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinta ca un frate mai mic si prost si care pentru lenevirea mea îmi pierd vremea cea mai scumpa decât toate cele de sub soare, în raspândire si moleseala, m-am gândit sa va scriu aceste rânduri prin care mai întâi, cer iertare de întârziere, caci stiu ca trebuie sa va scriu mai de vreme, dar gândul ca poate ma voi învrednici sa va vad m-a facut sa tac cu scrisoarea, dar acum vazând iarasi altele ma împiedica a va vedea, macar prin scris am dorit a vorbi.

Parintele meu,

Mai întâi tin sa va multumesc din tot sufletul ca totdeauna ati fost binevoitor si cu parinteasca dragoste fata de smerita noastra obste si ne-ati trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-ati nascut prin cuvânt, hranindu-i pâna la o vreme, pâna ce ati socotit scat pot sa se hraneasca singuri si apoi i-ati îndreptat sa vina aici la noi în maidanul nevointelor vietii de obste, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu si Parintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati nascut în predicile de la Sâmbata când erati acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste si evlavie pomenesc numele P.C. Voastre la Sfintele rugaciuni si chiar în timpul vorbirei, nu fara evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

Sunt oameni sinceri si merg cu Dumnezeesc dor în calea poruncilor Lui, desfatându-se întru ele ca întru toata bogatia, eu însa, sunt sarac si neiscusit si nu am cu ce sa-i folosesc întru cele spre zidire caci nu am iscusinta cea din lucrarea care sa-i foloseasca tacând, dar dragostea lor si râvna trece peste toate si nu iau în seama neputintele mele, pentru ca pamântul rodeste uneori si fara de lucrare. Mare bucurie ati face atât mie pacatosului, cât si parintilor si fratilor covietuitori, ca sa ne cercetati cu prezenta P.C. Voastre, pentru ca, cu totii va pastram evlavie si dorim a ne învrednici de mântuitoarele învataturi ale P.C. Voastre si va rugam cu totii în numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Prea Curatei Sale Maici, daca aveti putinta sa ne cercetati ca mare mângâiere ati aduce cu aceasta sufletelor noastre.

Mila* Domnului nostru Iisus Hristos si a Prea Curatei Sale Maici sa va ajute sa veniti pe la noi si sa ne folositi pe noi cei saraci si neiscusiti.

Pâna atunci am dori sa ne bucurati macar cu o epistola spre a noastra zidire si lamurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, asa pentru noi ar fi neuitata. Mila Domnului sa va plateasca dragostea si sârguinta care ati depus si la scrierea Filocaliei, împreuna cu Parsintelet Prof. Dr. Dumitru Staniloae, ca ati dat la lumina acest tezaur mistic si ascetic al Sf. Parinti, de unde se adapa cei doritori de a merge spre urcusul desavârsirii, cred ca bunatatea si mila Domnului nu va va lasa nerasplatiti, pentru aceasta osteneala, pentru care v-ati sârguit a pune nutret ales duhovnicesc în ieslea oilor Lui Hristos.

La încheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi pacatosii, iar daca pentru aceasta nu suntem vrednici, macar a ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic si neiscusit frate în Hristos Domnul, care ma plec sarutându-va mâinile.

Staret

Arhimandrit - Cleopa si soborul ss Cleopa Ilie

· ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249.

--------------------------------------------------------------------------------

s2t

RPR
Sf. Mitropolie a Moldovei

???OBSTEA SF. TEODOR STUDITUL”

SFÂNTA MANASTIE SLATINA

Comuna Draceni-Judetul Baia

1950 octombrie 29

PREA CUVIOASE PaRINTE ARSENIE,

Bine este cuvântat Dumnezeul milelor si a îndurarilor care pe noi pacatosi si smeriti, întru aceasta nemernicie si vale a plângerii, cu economia Harului Sau, ne face partasi patemilor si mângâerilor, dupa masura dragostei si a credintei cu care nadajduim întru judecatile dreptatii lui.

PARINTELE MEU,

Mai întâi, cu smerite metanii, va rog sa ma iertati pe mine pacatosul ca din cauza lenevirii mele si al nepasarii am lasat sa treaca un timp îndelungat de când nu am scris, aratând prin aceasta si oarecare lipsa de dragoste, caci orice motiv a fost nu putea trece peste fericita dragoste, caci aceasta nu stie osteneala pentru bunatati si nu cauta ale sale întru toate. stiu ca de voi vrea pot pune orice pricina, dar stiu ca pricina este o voire a pacatului si înainte mergatoare a lui este. Cred ca de aceea si fericitul David cânta în Psalmii lui ca sa nu pricinuim pricinuiri întru pacate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvântate au fost ca dupa ce am scris o scrisoare catre P.C. Voastra si ne mai primind raspuns am crezut ca prin neiscusinta celor însirate acolo, pe hârtie, v-am facut cine stie ce sminteala, caci niciodata nu am avut buna chibzuinta în cuvânt si scris. Cauza este reaua mea asezare sufleteasca si întunecarea puterii de discernamânt a partii cei socotitoare a sufletului meu cel robit si încurcat de patimile cele din vointa si din simtire. Dar, P.C. Voastra, care din mila Prea Înduratului Dumnezeu, aveti oglinda întelegerii, cu duhovniceasca lucrare curatita, puteti sa nu va smintiti de mine întunecatul si pacatosul daca veti privi la mine si cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul si cu lucrarea, în rânduiala pruncilor, dar nu ajungându-i pe acestia cu nerautatea, caci stiu ca aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca sa fim prunci cu nerautatea, iar nu cu întelegerea.

Alta pricina, ca si cea de mai sus, a fost ca nadajduim, ca între timp sa ne întâlnim pentru ca numai atunci v-asi fi putut cere multe lamuriri de care am nevoe atât pentru neiscusinta mea, cât si pentru cum as putea sa mai ramân a fi poreclit Staret si a ma mai bizui a conduce sufleteste si pe altii, cela ce am nevoie de a fi înca multa vreme sub conducator iscusit, caci stiu ca necuvios lucru este a paste leul de oi si cel nelamurit prin lucrare sufletele cele ce sârguesc spre Cer.

si acum, ceea ce m-a facut a tresari putin din nepurtare de grija spre cele de folosul sufletului meu si a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste si iscusinta a Prea Cuviosiei Voastre, îndraznind iarasi a va scrie, a fost sosirea în smerita noastra obste a unui frate, pe care P.C. Voastra, aratându-va dragostea, l-ati trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, în luna octombrie, din motive, dupa cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lânga bucuria ca a sosit la noi, ne-a adus si Iconita cu Bunul si Marele Pastor si Mântuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnatura P. C. Voastre si a iubitului frate în Hristos si ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul parinte Dometie (Cucuzel). Lânga iconita si o scrisoare a P.C. Voastre, care vazând si auzind ca este scrisa chiar de P. C. Voastra m-am bucurat foarte mult, caci pâna atunci nu am avut fericirea sa va citesc vreo scrisoare, iar citind-o am vazut acolo smerita întelepciune si duhovniceasca dragoste, strâns legate si formând lantul de aur al dreptei socoteli – care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea ca era scris ca doriti o zi – de la Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos – ca sa ne mai vedem fata catre fata, la care si eu am zis: sa fie mila Lui si rugaciunile Prea Curatei Sale Maici si sa aduca la îndeplinire, când va fi voia Lui, spre a noastra mângâiere.

Iconita si scrisoarea le pastrez cu multa evlavie si de câte ori îmi aduc aminte de P. C. Voastra le citesc si ma mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici sa ne ajute sa ne întâlnim si în acest veac trecator, spre mângâiere si lamurire în cel viitor spre vesnica fericire.

Daca dorinta v-ar face sa mai stiti cele de pe la noi va spunem ca pâna în prezent, cu mila Domnului si cu rugaciunile P. C. Voastre stam cum stam în cele spre zidire si în cele din afara de al Martei, spre vremelnica folosire.

Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite lui. Eu m-am întors din concediuslt medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastra de la Cotnari si o parte la Sihastria, între vechii frati si ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos.

Ucenicii Prea Cuviosiei Voastre, din aceasta obste, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicule Naghi si ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea si Iconita – acum de curând, toti se afla bine cu rugaciunile P. C. Voastre. Atât ei si eu, cât si tot soborul va dorim a va vedea, când va rândui Dumnezeu, în mijlocul nostru, spre a ne folosi si a ne bucura si a ne mângâia de vederea cea împreuna. De va fi mila Domnului, de care nu suntem vrednici.

Înca va rugam, cu frateasca dragoste si smerite închinaciuni, daca va mai vine vreun suflet care doreste viata monahiceasca de obste cu rânduiala ce s-a pus la noi, sa-l îndemnati catre aceasta mica turma, adunata în numele Domnului. Înca ne rugam, daca aveti bunavointa si vreme, a ne mângâia macar prin câteva rânduri, daca nu puteti cu venirea de fata la noi.

Spuneti smerite închinaciuni iubitului frate, în Domnul, Dometie, pândarul viei lui Hristos.

Spre încheiere va rugam sa primiti din partea noastra si a întregului sobor, smerite închinaciuni si duhovniceasca dorire în Domnul.

STARET
ARHIMANDRIT, ss Cleopa Ilie

Ibidem, f. 175-177.

--------------------------------------------------------------------------------

[1] Vezi studiul nostru ???P`rintele Arsenie Boca în percep]ia poli]iei politice din România, 1943-1989”, în curs de apari]ie.

[2] Pr. A. Gabor, A. N. Petcu, Biserica Ortodox` Român` [i puterea comunist` în timpul patriarhului Justinian, în ???Anuarul Facult`]ii de Teologie Ortodox`, Universitatea din Bucure[ti”, an II, Bucure[ti, 2003, p. 131.

* În partea stângă a paginii este scris cu cerneală albastră: ???Scrisă la maşină de mine, Vasile Târulescu, fost închinător al Sf. Mănăstiri Sâmbăta şi Prislop. Astăzi smeritul frate Vasile care vă trimit nişte metanii. P.C. părinte stareţ Cleopa are multă evlavie la C. Voastră şi mult s-ar bucura dacă ne-aţi face o vizită, chiar dacă ne-aţi scrie. Tot acelaşi smerit frate Vasile Târulescu”.

Raspunsul lui DANION VASILE la atacurile impotriva sa

Postat: 14.07.2010 - 1 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Raspunsul lui Danion Vasile la atacurile legate de asa-zisa “propaganda stilista”

March 30, 2010 10:20 am laurentiu Danion Vasile

Imag034

Un răspuns la atacurile legate de aşa-zisa „propagandă stilistă”

„Toate inovaţiile sau adăugirile făcute pe lângă învăţătura formulată de pururea pomeniţii Părinţi ai Bisericii, să fie anatema!”

Din hotărârile Sinodului VII Ecumenic

Pentru că în ultimele zile au început să circule o sumedenie de minciuni despre mine şi despre lucrarea mea, la sfatul duhovnicului, am întocmit acest răspuns. Sunt uimit de nonşalanţa cu care acuzatorii mei mint; cel mai tare mă uimeşte că sunt atacat nu de către cei pe care i-am combătut în cuvintele mele, ci de către cei cu care mă consideram de aceeaşi parte a baricadei.

Cred însă că Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai târziu.

Întrucât am ajuns în Bucureşti abia în ziua de luni din Săptămâna Patimilor, nu am apucat să răspund mai devreme, în scris, acestor atacuri. Îl iau martor pe Dumnezeu în ceea ce spun. Dacă eu mint, Dumnezeu să vădească aceasta, spre ruşinarea mea. Dacă nu mint, Dumnezeu să vădească minciunile celor ce mă prigonesc invocând în chip mincinos învăţătura ortodoxă.

Atacurile împotriva mea au avut două momente mai importante. Unul a fost cu mai mult de două săptămâni în urmă. Anunţasem că voi veni la Mănăstirea Petru Vodă – voiam să iau binecuvântare de la părintele Iustin înaintea conferinţelor pe care urma să le ţin în ţară. Dar, din cauza unor schimbări de program în Basarabia, am intrat în ţară abia duminică, chiar înaintea conferinţei de la Adjud.

Sâmbătă am primit un telefon de la maica Fotini, de la Petru Vodă: „De ce nu aţi ajuns? Vă aşteaptă părintele să predicaţi mâine…” Am explicat că nu am putut ajunge.

Venind însă în ţară, deschizându-mi telefonul, am primit câteva informaţii ciudate, printre care şi cea că „părintele Iustin spune că sunteţi eretic”. Aşteptam să vin la Petru Vodă, să discut cu părintele direct, dar, întrucât mă invitase să predic, era clar că nu mă consideră eretic, şi nici nu avea motive să o facă.

Joi, pe 18 martie 2010, aveam programată o conferinţă la Piatra Neamţ, împreună cu părintele Hrisostom Manolescu. Datorită intervenţiei protopopului, conferinţa a fost anulată, afişele rupte, organizatorul ameninţat că rămâne fără post de cântăreţ etc.

Fiind foarte trist că nu pot vorbi în Piatra Neamţ, am rugat să fiu sunat de părintele Iustin pentru a discuta despre această temă. Părintele m-a sunat pe 18, seara, şi mi-a spus aşa: „Nu te întrista că nu ai putut vorbi la Piatra, dar mâine vei vorbi la Iaşi, şi se va duce vestea despre ce mărturiseşti peste marginile Iaşului” (sau şi în afara Iaşului, nu îmi aduc aminte formularea exactă, reproduc însă fidel ideea).

Părintele a avut dreptate – a doua zi a avut loc conferinţa de la Iaşi, de pe 19 martie, când din racla cu sfinte moaşte ale mărturisitorilor de la Aiud a izvorât mir (văzându-se clar cum mirul ieşea ca un mic izvoraş din bucata de craniu de mărturisitor – pe care o primisem cu vreme în urmă de la părintele Iustin, ca binecuvântare).

După această conferinţă, am pornit spre Petru Vodă. Am ajuns sâmbătă noaptea, între orele 1 şi 2, şi părintele se culcase deja.

Duminică am ţinut o predică în care am repetat temele prezentate în anul 2009 în conferinţa de la Iaşi: apostazia contemporană, ecumenismul, masoneria, schimbarea calendarului, globalizarea, teme care se regăseau şi în conferinţa din 2010.

La sfârşitul predicii, ducându-mă la părintele Iustin, acesta mi-a spus:

„- Ai grijă cum vorbeşti, că nu or să te mai lase să mărturiseşti.

- Am greşit cu ceva, părinte?

- Nu, nu ai greşit cu nimic, dar fii atent pe viitor. Ce bine ar fi dacă România ar avea zece ca tine…

- Zece ce, părinte? Mireni sau…

- Mireni, că nu mai avem călugări care să mărturisească. Ai mare grijă, să poţi propovădui cuvântul mai departe.

La plecare, i-am cerut părintelui o cruce, să o am ca binecuvântare de la sfinţia sa. Când am văzut că mi-a dăruit chiar crucea cu care binecuvânta credincioşii, emoţionat l-am întrebat:

- Părinte, îmi daţi binecuvântare să o ţin în mâini la conferinţe, în timp ce vorbesc?

- Da, cu crucea înainte”, a spus, şi mi-a dat binecuvântare de drum.

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura părintelui Iustin, duminica trecută, duminica Sfintei Maria Egipteanca. De atunci, mi s-au „transmis” tot felul de afirmaţii ale părintelui împotriva mea.

Mă simt cu inima împăcată şi aştept să ajung la Petru Vodă pentru a vedea în ce măsură părintele a fost dezinformat de către prigonitorii mei. Îi rămân oricum îndatorat pentru tot ce a făcut pentru mine în aceşti ani.

Acum, trec la partea a doua a atacului împotriva mea. Rezumatul acuzelor se află comprimat într-un articol difuzat cu mare repeziciune pe net, intitulat „Propaganda stilista sub numele unei conferinte”. Mărturisesc cu tristeţe că oameni cunoscuţi mie au preluat şi difuzat materialul fără să îmi dea vreun telefon, fără să audă şi ce am eu de spus.

În continuare, analizez materialul punct cu punct:

1. În seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema „Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.

Nu am afirmat că schimbarea calendarului ar fi un semn apocaliptic. Am spus doar că Sfântul Kukşa al Odessei numea noul calendar „calendarul Antihristului”. Părinţii cu viaţă sfântă din Patriarhia Rusă au protestat împotriva schimbării calendarului. De aceea Sfântul Patriarh Tihon a readus Biserica Rusă pe stil vechi, după ce tot el impusese noul calendar. Despre acest lucru nu se învaţă la nicio facultate de teologie din ţară (detalii se găsesc în cartea Elder Michael, The Last Mystic from Valaam, tipărită de părintele Serafim Rose; varianta românească a cărţii, inclusă în „Tebaida Nordului”, a fost cenzurată de traducător). Eu cred că principala problemă legată de schimbarea calendarului este schimbarea modului de raportare la Tradiţie.

2. Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har.

Nu am făcut o astfel de afirmaţie.

3. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului”

În volumul „Călăuză în credinţa ortodoxă”, apărută la Editura Mănăstirea Sihăstria, la paginile 413-427, părintele Cleopa analizează într-un capitol problema schimbării calendarului. Pe viitor voi analiza mai detaliat acest capitol, deocamdată voi menţiona doar câteva greşeli:

a) INVATACELUL: Dar cum si cand s-a facut aceasta indreptare? (a calendarului – n.n.)

PREOTUL: Iata cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.

La Constantinopol, în 1923, nu a fost Sinod. A fost o întrunire ortodoxă, la care au refuzat să participe Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, Arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxă Bulgară (bulgarii erau consideraţi schismatici, şi pentru a reintra în comuniune cu Patriarhia de Constantinopol li s-a cerut să accepte schimbarea calendarului, în 1968). Patriarhia Rusă nu a avut delegaţi.

b). Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor sfintilor parinti (notă – trebuie precizat că şi aici părintele Cleopa vorbeşte în necunoştinţă de cauză. În realitate calendarul bisericesc a fost schimbat după vestita Enciclică a Patriarhiei Ecumenice din 1920 – cu trei ani înainte de Constantinopol. În această Enciclică se precizează că: „După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxă şi pseudo-bisericile eretice – n.n.] între ele, poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile”; celelalte puncte ale documentului se pot citi pe http://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%E2%80%93-enciclica-din-1920/ . Schimbarea calendarului a fost un pas spre dezbinarea Ortodoxiei şi apropierea de celelalte confesiuni. Documentul din 1920 o vădeşte cu prisosinţă.) si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeiesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin.

Sinodul respectiv nu a fost sinod pan-ortodox, a fost o adunare bisericească, deoarece au lipsit mai multe Biserici locale. Din vechea pentarhie, Roma era în erezie, iar din celelalte patru patriarhii vechi au lipsit trei, fiind prezentă doar Patriarhia de Constantinopol. După cum putem citi şi în volumul de Îndrumări misionare, volum elaborat de un colectiv de autori de la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, apărut la Editura Institutul Biblic în 1986, „la consfătuirea inter-ortodoxă [iată termenul corect, “consfătuire”, nu “sinod” – n.n.] din Constantinopol (1923), n-au participat însă toate Bisericile Ortodoxe Autocefale sau naţionale”. De fapt, la şedinţe au participat doar nouă membri: şase episcopi, un arhimandrit (acesta fiind din partea Bisericii Române) şi doi laici. Iată marele sinod „panortodox” care a schimbat calendarul!

c) Hotararea a fost primita de catre toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliti, episcopi si delegatii lor, urmand ca fiecare Biserica sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vreme potrivita.

Hotărârea nu a fost primită de toate Bisericile Ortodoxe. Mitropolitul Anastasie Gribanovki, din partea Sinodului rus din exil, a părăsit întrunirea, declarând că „nu are instrucţiuni precise din partea ierarhilor ruşi”. Ulterior, un ierarh din acelaşi sinod, Mitropolitul Antonie Hrapoviţki (pe care Sfântul Ioan Maximovici îl considera sfânt), afirma că „reforma calendarului nu poate fi acceptată de către Biserica Rusă, deoarece contrazice sfintele canoane şi vechea tradiţie a practicii Bisericii consfinţită de către Sinoadele Ecumenice”.

Pe 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei a numit reforma calendarului „fără rost, necanonică şi dăunătoare”, iar despre rezoluţii spunea că „duhnesc a erezie şi schismă”.

Pe 7 octombrie 1923, Patriarhul Grigorie al Antiohiei a numit reforma „nepotrivită şi dubioasă”

d) Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian.”

Şi aici, datele sunt eronate. Dacă la tipărirea ediţiilor din 1981 şi 1985 ale volumului „Călăuză ortodoxă” părintele Cleopa nu ştia cum stau lucrurile – deşi a fost în Serbia şi s-a putut lămuri că sârbii nu au schimbat calendarul şi nici nu au de gând să o facă -, totuşi, în ediţia din 1991 a cărţii sale ar fi fost potrivit ca părintele Cleopa să retracteze toate afirmaţiile inexacte.

Revin la analiza materialului „Propaganda stilistă”.

4. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului, iar parintele Arsenie Boca dadea credinciosilor “invataturi in contradictie cu traditia Bisericii” si a sfintilor parinti, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc.

În Dicţionarul explicativ al limbii române, cuvântul „depravat” înseamnă „descompus din punct de vedere moral, corupt, decăzut, desfrânat”. Pentru părintele Ioanichie mă rog aproape în fiecare seară (ca şi pentru părintele Cleopa şi părintele Arsenie). Nu am spus că este depravat, pentru că nu a fost. Am spus că am rezerve faţă de vedenia pe care a avut-o privitoare la schimbarea calendarului şi am cerut celor din sală să judece vedenia acestuia după criteriile expuse de părintele Cleopa în cartea sa „Despre vise şi vedenii”. Câtă vreme o vedenie se contrazice cu o hotărâre a unui sinod din vechime – cum este cazul acestei vedenii –, Sfinţii Părinţi recomandă prudenţă şi reţinere.

Cât priveşte cazul părintelui Arsenie Boca, afirm că învăţătura sa privitoare la catolici este eronată, străină duhului Bisericii Ortodoxe. El învăţa că cele două Biserici sunt cei doi plămâni ai Bisericii. Învăţătura greşită a părintelui privitoare la catolici se regăseşte şi în vestita pictură de la Biserica Drăgănescu. Pictură cunoscută, lăudată, dar – necanonică.

În albumul „Biserica Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti”, tipărit la Deva în 2005, la pagina 168 apare Francisc din Asissi zugrăvit între sfinţii ortodocşi, având aură în jurul capului, şi stă scris: „Sfântul Francisc de Asissi”… În timp ce sfinţii canonizaţi ai Bisericii Ortodoxe ne spun că sfinţii catolici nu sunt sfinţi, iar despre Francisc, Sfântul Ignatie Brianceaninov scria că a ajuns în „cea mai vârtoasă înşelare demonică”.

Părintele Arsenie Boca spunea chiar că putem să îi cinstim pe sfinţii catolici, important fiind însă să nu îi uităm pe ai noştri.

La Drăgănescu, părintele Arsenie a zugrăvit apostata unire dintre Biserica Ortodoxă – reprezentată de Biserica Sfânta Sofia – şi Catedrala Sfântul Petru, care a fost ridicată în secolul al XVI-lea, la multă vreme după schismă (pagina 187, în albumul mai sus menţionat).

5. In opinia lui Danion Vasile doar sfintii de la Optina (care indeamna la necomuniune cu cei de pe stil nou) detin Adevarul de credinta.

Nu cred şi nu am afirmat aşa ceva.

6. Tot in cadrul aceleiasi conferinte, Danion a spus ca “Muntele Athos a cazut” si singura manastire care s-a mentinut este Esfigmenu, o manastire zelotista.

Am afirmat că singura mănăstire care a ţinut cu stricteţe tradiţia ortodoxă este Mănăstirea Esfigmenu –pe care, de altfel, nu am vizitat-o niciodată. Este foarte important de cunoscut adevărata istorie a Muntelui Athos în secolul XX. După ce patriarhul Athenagoras a ridicat anatemele contra catolicilor, stareţii athoniţi au încetat pomenirea lui. În România istoria Athosului nu este cunoscută şi foarte puţini ştiu faptul că, în timp ce asupra altor mănăstiri se făceau mari presiuni pentru schimbarea calendarului, şi au rezistat, mănăstirea Vatopedu a schimbat calendarul, izolându-se de celelalte mănăstiri. Şi abia după zeci de ani a revenit la calendarul vechi. O dovadă că Vatopedu a trecut la calendarul nou se găseşte menţionată chiar în cartea Îndrumări misionare, amintită mai sus, tipărită la Editura Institutului Biblic, p. 703.

7. In cele din urma conferinta lui Danion Vasile s-a transformat intr-o propaganda stilista condamnand totodata oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Romane.

Singurele persoane care s-ar putea regăsi în descrierea de mai sus, deşi termenul „condamnat” mi se pare total nepotrivit întrucât oricine se poate pocăi, sunt mitropolitul Corneanu şi episcopul Sofronie. Despre părintele Cleopa am spus că a ţinut Moldova în spate.

8. Atat Danion cat si duhovnicul sau, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au sustinut ca parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda apreciaza gestul de “curaj” al celor doi “eroi” care au raspandit acelasi mesaj in mai multe orase din tara.

a) Părintele Hrisostom nu este duhovnicul meu.

b) Cât priveste susţinerea părintelui Iustin, da, părintele mi-a dat binecuvântare să ţin conferinţe în toată ţara, mărturisind adevărul Sfinţilor Părinţi împotriva ereziilor. Ultima dată m-a binecuvântat chiar în duminica de dinaintea conferinţei de la Oradea.

9. Organizatorii conferintei ASTRADROM, se dezic de unele afirmatii la adresa duhovnicilor sus amintiti: “Danion ne-a contactat cerandu-ne sa il invitam la o conferinta in Oradea si eventual in alte orase unde avem filiale. Nu stiam ce ganduri are. Fiecare e responsabil pentru afirmatiile facute” spune Ancuta Avram, presedinte interimar a asociatiei organizatoare.

Nu aveam niciun motiv să contactez o asociaţie pentru a ţine conferinţe într-un oraş. În cazul Oradei, lucrurile stau simplu: după ultima mea conferinţă ţinută la Cluj – pe 16 decembrie 2008, părintele Eftimie m-a întrebat dacă aş putea ţine o conferinţă la Oradea. Anul acesta, ţinând conferinţe în zonă, l-am contactat pe părintele Eftimie şi s-a bucurat că pot veni. Am fost rugat să ţin şi o conferinţă în Beiuş. Nu numai că nu am cerut să mi se organizeze o conferinţă acolo, ci, fiind un oraş mic, nici nu mă gândeam să ajung acolo. Dar am mers doar pentru că fusesem invitat de părintele Eftimie.

Îi rog pe cei care îl cunosc să îl întrebe direct pe părintele Eftimie: am fost invitat sau am rugat să fiu invitat de ASTRADROM – pe care nu îi cunoşteam – la Oradea?

10. In ziua de Buna Vestire, Danion Vasile si parintele Hrisostom au asistat la Liturghie la Schitul Huta unde si-au manifestat nemultumirea fata de faptul ca a auzit pomenindu-se numele episcopului Sofronie (din a carui subordine canonica se afla schitul). Staretul schitului de la Huta, ieromonahul Visarion, a spus ca intr-o discutie ce a purtat-o la masa in prezenta a aproximativ 20 persoane Danion i-a propus sa iasa de sub ascultarea canonica a Bisericii Ortodoxe Romane. Mijlocitor intre Danion si ASTRADROM a fost parintele Eftimie de la Huta care regreta ca s-a ajuns aici. L-am contactat telefonic si ne-a spus ca: “afirmatiile dure la adresa marilor duhovnici m-a surprins ca venind din partea unui om ca Danion,

a) pe mine mă suprinde că pe părintele Eftimie l-a surprins critica mea, justificată, faţă de unele greşeli ale celor doi părinţi, Cleopa şi Arsenie Boca, în loc să-l fi surprins greşelile sesizate. E puţin lucru să amesteci un catolic înşelat cu sfinţii Bisericii?

la fel si problema calendarului care nu vad ce rost are sa o agitam acum dupa atatea decenii.

b) problema calendarului este o problemă actuală. Liderii Consiliului Mondial al Bisericilor au hotărât în anul 1997 la Aleppo, în Siria, reschimbarea calendarului, mai exact ca Paştele să fie sărbătorit de toate confesiunile în aceeaşi zi. Documentele – în engleză – pot fi consultate la adresa http://www.oikoumene.org/en/documentacion/documents/comisiones-del-cmi/comision-de-fe-y-constitucion/i-unidad-la-iglesia-y-su-mision/towards-a-common-date-for-easter-version-en-ingles/towards-a-common-date-for-easter.html.

Ne-a intrebat daca vrem sa trecem sub ascultarea canonica a unui episcop Antonie, pe stil vechi, al unei biserici numite de sub catacombe.Mi s-a parut dubioasa propunerea dar pe moment nu am realizat. Abia dupa conferinta de la Oradea m-am dezmeticit despre ce e vorba.

Părintele dă afirmaţii inexacte. Nu i-am sugerat să treacă la niciun episcop Antonie din Biserica de catacombe – chiar şi numai pentru faptul că un astfel de episcop nu există, sau nu ştiu să existe. Nu i-am indicat niciun nume de ierarh. El mi-a spus că, împreună cu 20 sau 30 de preoţi din zonă, nu l-au mai pomenit pe PS Sofronie, până ce a fost judecat de sinod. Apoi l-au pomenit din nou, sfătuiţi de mitropolitul Bartolomeu.

Apoi a căutat, împreună cu grupul de preoţi din zonă, să intre sub un mitropolit grec, dar că nici unul nu a vrut să îi primească. Mi-a spus că mai încearcă să intre sub o jurisdicţie grecească din Constanţa, de care eu nu am auzit până acum.

Eu i-am spus că degeaba încearcă să fie primit de Biserica Greacă, întrucât nimeni nu va avea curajul de a-i primi, şi i-am recomandat să cerceteze Sinodul ROCOR – partea care nu s-a unit cu Moscova, sau chiar Biserica din catacombe.

Tare ma tem ca cineva profita de zelul lui Danion si vrea sa faca o dezbinare in Biserica, ceea ce nu foloseste nimanui. Nu cred ca trebuie condamnat ci mai degraba sa il ajutam sa se linisteasca.

Mulţumesc pentru grijă, dar sunt foarte liniştit. Nu ştiu cât de liniştiţi sunt cei care mă acuză pe nedrept. Oare chiar nu le e teamă de Dumnezeu?

A facut multe lucruri bune si ar fi pacat ca acum sa dea cu piciorul in tot.

Eu nu dau cu piciorul în nimic, apăr aceleaşi lucruri de ani de zile.

Extremele acestea nu sunt bune, nici ecumenismul dar nici stilismul”.

A pomeni un episcop pe care îl consideri eretic e o dovadă de ecumenism, aşa că nu înţeleg delimitarea de ecumenism. Cât priveşte faptul că apăr vechiul calendar, în timp ce noul calendar se află sub anatema mai multor sinoade, iată un pasaj din hotărârea Sinodului din 1583, de la Constantinopol.

„VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii pe care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei. (…)

Semnăturile ierarhilor:

† Ieremia al Constantinopolului

† Silvestru al Alexandriei

† Sofronie al Ierusalimului

dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenţi în Sfântul Sinod.” (Documentul, numit Sigilion, a apărut prima dată tipărit la Bucureşti, în anul 1881, în revista „Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai – Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf. Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia “Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos. Se poate citi pe integral la adresa: http://209.85.135.132/search?q=cache:Qq7PvkGp4bsJ:logos.md/2007/12/21/istoria-schimbarii-calendarului-bisericesc-ii/+sigilion,+1593&cd=1&hl=ro&ct=clnk&client=firefox-a )

Documentul osândeşte precis nu doar schimbarea Pascaliei, ci şi a calendarului.

E important de menţionat că, în 1903, Biserica Ortodoxă a României a decis: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere şi propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl foloseşte de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”

Pentru a afla pozitia parintelui Iustin Parvu ne-am deplasat pana la manastirea Petru Voda. Aici am aflat ca ieroschimonahul Hrisostom care pretindea ca e trimis de parintele Iustin sa marturiseasca nu a mai fost prin aceasta manastire de cativa ani. „A fost mai demult pe aici – spune un monah – dar nu a rezistat sa stea mult. Tot il vorbea de rau pe parinte”.

Părintele Hrisostom nu a pretins că e trimis de părintele Iustin, ci chiar s-a mirat că a fost întrebat dacă vorbeşte cu binecuvântare de la părintele Iustin, precizând că a luat binecuvântare de la duhovnicul său.

Intrebandu-l pe parintele Iustin despre sustinerea celor doi “misionari” ne-a spus ca: Nu am nici o partasie cu oamenii Satanei care vor sa dezbine Biserica. Niciodata nu mi-am amestecat limba si neamul, nici cu rusii si nici cu americanii. Cleopa, Arsenie si toti ceilalti au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru apararea si pastrarea traditiilor neamului si a bisericii noastre, cum sa ii vorbesti in halul acesta! Ce interese se ascund in spatele acestor vorbe? Fiecare sa ramana in Biserica, asa cum a fost botezat”.

Ultima dată când m-am văzut cu părintele Iustin, m-a încurajat să lupt în continuare. Voi încerca să ajung la părintele Iustin, să vorbesc cu el faţă către faţă. Dacă a fost minţit de intermediari, spunându-i-se lucruri neadevărate, nădăjduiesc că le va retracta cât mai curând. Faptul că anumite persoane au răstălmăcit cuvintele mele nu mă priveşte pe mine, ci îi priveşte pe ei. Au produs, oricum, multă sminteală. Aştept, oricum, ca părintele Iustin să lămurească lucrurile.

ASTRADROM si-a propus sa nu il mai invite pe Danion la nici o conferinta in orasele unde are filiale si nici sa nu ii mai distribuie carti pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa.

Prima parte a formulării este exactă: „Şi-a propus să nu îl mai invite…” Se arată clar că am fost invitat, şi nu m-am autoinvitat. Deci, acuzatorii se contrazic. Cât priveşte expresia „pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa” – arată nivelul intelectual, îndoielnic, al celui care scrie…

Parintele Eftimie considera ca orice farmitare duce la tulburare “iar acum, cand vremurile sunt tot mai tulburi, numai de asa ceva nu avem nevoie. Nu suntem ecumenisti dar nici nu trebuie sa parasim Biserica. Daca un episcop a cazut in erezia ecumenista nu inseamna ca am cazut si noi. Sa ramanem in Biserica si sa ne ducem crucea cu demnitate”.

L-am auzit pe părintele Eftimie spunând acelaşi lucru. Totuşi, dacă un episcop este eretic, preoţii nu îl pot pomeni la Sfânta Liturghie. I-am cerut părintelui Eftimie să îmi aducă un singur canon în favoarea faptului că preotul poate pomeni un episcop eretic la slujbă, şi mi-a răspuns: „Cred că, dacă citim scrierile Sfinţilor Părinţi, vom găsi.”

Afirmaţia este foarte gravă – şi mă mir că cei care au fost de faţă la discuţie păreau de acord cu părintele. Nu găsim în nici un loc la Sfinţii Părinţi o astfel de aberaţie, ci toţi învaţă acelaşi lucru, rezumat de mărturia Sfântului Teodor Studitul: „Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de obşte – de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomeneşte [pe episcopul eretic] –, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]. Scrisoarea 49, Fiului Naucratie.

„Dacă un preot îl pomeneşte pe un eretic în public, dar, fiind chemat în particular de către un ortodox într‑o casă de rugăciune, evită să‑l pomenească pe eretic, cel ce ţine cu acrivie [ortodoxia] trebuie să se roage într‑o asemenea casă de rugăciune? – Nicidecum”. Scrisoarea 384, Fiului Naucratie.

Textul „Propaganda stilistă…” este semnat:

Viorel Nistor,

Oradea, 28 martie 2010.

Nu ştiu cine este acest Viorel Nistor. Poate l-am cunoscut, dar numele nu îmi spune absolut nimic. Îi transmit atât – în cazul în care acest mesaj va ajunge şi la el. Poate să mă clevetească cât vrea şi cum vrea, dar, dacă vrea să se împărtăşească cu Sfintele Taine la acest sfârşit de post, să nu uite că o spovedanie mincinoasă îi este spre osândă…

Eu cred că e nevoie ca ortodocşii să înţeleagă că nu există Ortodoxie adevărată decât în duhul Sfinţilor Părinţi. Dacă ne lepădăm de tradiţie, chiar şi de o mică parte, ne lepădăm de Adevăr şi ne pierdem mântuirea.

Numele Veacului Nostru este APOSTAZIA- Sf Sofronie

Postat: 10.07.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Parintele Sofronie de la Essex, inca din 1966: “NUMELE VEACULUI NOSTRU ESTE APOSTAZIA”

Hristos il indreptateste pe Dumnezeu in fata lumii, iar in fata lui Dumnezeu il indreptateste pe om.

Despre apostazie.

Pentru lumea de astazi este necesara, mai inainte de toate, renasterea omului in duh

The Old Rectory, 3 iunie 1966

(…) Gandul meu este foarte simplu: daca Hristos nu este Dumnezeu, atunci noi ne gasim in intuneric. Si sa-L indreptatesti pe Dumnezeu, vazand aceasta lume suferind la nesfarsit, este imposibil. Daca intr-adevar Hristos este Dumnezeu, asa cum credem noi, fara indoiala, atunci nimeni nu-L poate acuza pe Dumnezeu de raul ce se petrece in lume. Datorita intruparii lui Hristos, noi il cunoastem acum pe Dumnezeu, Il iubim si nu Ii aducem nici un fel de vina. Hristos ni L-a descoperit pe Dumnezeu Care este Lumina si in ea nu este nici un intuneric[1].

In acelasi timp Il marturisim pe Hristos Om adevarat.”Tatal I-a dat acestui Om loc de-a dreapta Lui pentru vesnicie, ca Celui ce Ii este egal cu desavarsire”. Daca omul poate fi asa, atunci Tatal nu Se mai poate cai ca a creat omul, asa cum se spune in Scriptura: Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, I-a parut rau si S-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant (Fac. 6, 5-6).

In timpurile noastre, raul se simte in chip deosebit, pentru ca el este mai organizat ca niciodata… Eu sunt batran deja si doar in prima copilarie am capatat impresia de pace si lumina, insa, de la inceputul razboiului ruso-japonez si pana acum, eu vad intreaga omenire scufundata in razboaie fratricide si nu se vad inca semne de inseninare la orizont, mai degraba se intampla invers: nori extraordinar de negri au acoperit cerul, gata sa dezlantuie o furtuna apocaliptica…

Si eu, in pofida acestei cruzimi, inca din anii tineretii eram gata sa ies in strada si in piata, asemenea lui Diogene, cu un felinar aprins pentru a cauta un om… si eu, vazandu-L pe Hristos, m-am bucurat de aceasta descoperire si deja niciodata nu voi uita acest fapt din istoria lumii noastre. In esenta doar El, Hristos, este Om desavarsit. Noi insa ne petrecem zilele calatoriei noastre pamantesti in nazuinta de a ne asemana Lui. Este un nou inceput al omului, cand el se recunoaste pe sine fiu al vesnicului Parinte si rosteste rugaciunea Tatal Nostru cu aceasta constiinta. Noi nu am simtit inca pe deplin aceasta vrednicie a omului si de aceea parcurgem drumul educatiei, al cresterii totale in Duhul Sfant. Fara Hristos este imposibil sa indreptatesti omenirea… In felul acesta, Hristos este in acelasi timp Dumnezeu si Om care il indreptateste pe Dumnezeu in fata lumii, aratand lumii nemasurata iubire a Tatalui, iar in fata lui Dumnezeu il indreptateste pe om, aratand lui Dumnezeu Tatal adevaratul chip al omului. Aceasta indreptatire insa nu este de natura juridica, asa cum sunt inclinati sa creada multi crestini[2], ci de o cu totul alta natura.

Dupa atatia ani de neincetate ucideri reciproce pe pamant, ucideri justificate permanent de catre toti fata de ei insisi, este imposibil sa indrazneasca si sa se uite la inaltimea Cerului si sa-L numeasca pe Dumnezeu Tatal lor[3]. In timpurile noastre, “ferocitatea” lumii a luat dimensiuni infricosatoare. Lepadarea de credinta crestina, in esenta ei autentica, a devenit un fenomen. Numele veacului nostru este Apostazia! Eu nu ma tem ca inmultirea nenorocirilor ar putea sa-i aduca pe oameni la acea suferinta care, sa fie pentru ei cu adevarat critica si care sa trezeasca din nou in ei capacitatea de a primi firea lor primara dupa chipul lui Dumnezeu. Atunci va imparati pacea pe pamant. Dar atata timp cat oamenii vor fi asemenea fiarelor salbatice, pana atunci nu se poate astepta pacea pe pamant. Sunt inutile toate eforturile diplomatice si alte mijloace asemanatoare de a inlatura nenorocirea razboiului. Este necesara, mai inainte de toate, renasterea omului in duh, este necesara inomenirea acestei lumi feroce.

Trebuie sa intelegi ca cele scrise de mine sunt doar mici aluzii, cateva fragmente din acel tablou care imi sta in minte, in special in timpul Liturghiei, a acelei jertfe vesnice pentru pacatele intregii lumi. Eu as fi vrut, desigur, sa discut impreuna cu tine ore intregi aceste probleme capitale ale vietii. Iti doresc toate cele bune si multa sanatate. Cu toate acestea, iti doresc cel mai mult insuflare de Sus pentru trecerea cu vrednicie a batranetilor ce au venit, batraneti ce reprezinta timpul cel mai fericit al nostru pe pamant. Tot ceea ce este marunt si josnic cade -in mod firesc cade -, si gandul la o noua randuiala a Existentei devine permanent in virtutea apropierii momentului solemn al plecarii noastre de aici. Inca nu stim ce va fi cu noi deoarece experienta noastra este insuficienta ca sa putem judeca acest lucru pana la capat. Stim doar ca Hristos a inviat si ca vom invia si noi intru El[4]. Dar cand va sosi acest moment, deja ca o realizare a Creatiei lui Dumnezeu, atunci ni se va descoperi tuturor, cu o exactitate mai mult decat stiintifica, tot ceea ce exista in Cosmos si cunoasterea noastra va capata acel caracter absolut dupa care nazuieste de veacuri duhul omului… Sa te pazeasca Dumnezeu, binecuvantandu-te in toate zilele vietii tale. Tuturor le trimit iubirea mea puternica.

Al tau, Sofronie

Klaus Kenneth--suspect de inselare

Postat: 9.07.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

Arhivat în: Cărți, Înșelare
Etichetat: Klaus Kenneth

Acum vreo trei luni, un prieten mi-a arătat o carte care, spunea el, l-a captivat. Inițial, la vederea titlului și a coperții cărții, am avut unele rețineri. Deschizând însă cartea și citind, pe sărite, câteva pagini, surpriză!..., mi le-am confirmat. Dar, neavând destul timp, am tot amânat citirea cărții cam două luni. Prilejul reluării ei a apărut când l-am vizitat pe Părintele Adrian la Mănăstirea Lainici. După ce am luat sfat de la Părintele pentru lămurirea altor probleme (înrudite totuși, cumva) Părintele Macarie (ucenicul Părintelui Adrian) m-a întrebat dacă am citit cartea ”Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”. De ce? - l-am întrebat eu - Are lucruri neclare? Da - a zis el - și mi-a arătat ce găsise el ”suspect de înșelare și chiar de îndrăcire”. Aceste aspecte cel puțin dubioase le voi arăta mai jos. Am reluat, astfel, cartea, nu neapărat curios să aflu experiența de viață a altuia, cu precauția mărită și de avertizarea Părintelui Macarie și de apariția unei ”euforii” molipsitoare printre creștinii care mă tot întrebau dacă l-am citit pe Klaus Kenneth...

1. Autorul cărții își prezintă rătăcirea de peste două milioane de kilometri și de aproape 30 ani prin diverse patimi, idolatrii și satanolatrii, ca pe o performanță vrednică de a fi amintită în ”palmaresul” propriu, cu atitudinea lăuntrică a unei exagerate păreri de sine, atitudine care nu i s-a temperat nici la ultimele conferințe și lansări de cărți și de idei automăgulitoare. Oricum, lucrul se va dovedi în timp și mai evident, K.K. nu-L propovăduiește pe Hristos cu smerenie, ci se propovăduiește pe el însuși cu mândrie și vanitate.

Trebuie amintit faptul că el din tinerețe a vrut să fie ”cineva” (vedetă), a vrut să-i domine (controleze) pe alții și prin metode de manipulare psihică și para-psihică (ocultism, vrăjitorie). A exersat mult tehnicile orientale de îndrăcire încât a ajuns să fie medium, adică primea direct mesaje din ”lumea de dincolo”, adică de la demoni. - pag. 306 Lucrul acesta este foarte important, întrucât K. a rămas tributar acestui fel de dialog interior cu ”altcineva”, experiență mărturisită chiar de autor în mai multe episoade.

Știm că ”pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor” (1 Cor. 12, 28). Deci, în ierarhia darurilor și slujirilor, învățătorii credinței trebuie să fie oameni plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, ca Sfântul Arhidiacon Ștefan, oameni care Îl vestesc pe Hristos (nu se vestesc pe ei înșiși) și calea mântuirii în El fără sminteală ori rătăcire. De aceea, nu este de ajuns doar să fii botezat ortodox, nu este de ajuns doar să ai un duhovnic faimos, legitimându-te cu numele lui pretutindeni, nu este de ajuns doar să respecți trupește rânduielile minime ale credinței creștin-ortodoxe. Pentru a fi un învățător al credinței, un adevărat propovăduitor al lui Hristos, trebuie să fii plin de Duhul lui Hristos, cu o viață curată și sfântă, și având cugetul lui Hristos care este și cugetul Bisericii, conștiința dogmatică și ascetică eclesială. Sfântul Grigorie Teologul spunea în cuvântările sale că nu oricine și oricând și oriunde poate vorbi despre Dumnezeu, ci numai cei întăriți în har și în sfințenie pot face acest lucru, pentru a nu deforma calea mântuirii și a se face de ocară înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor și a oamenilor. În plus, dacă nu primești mai întâi curățirea sufletului și a trupului de patimi și darul iluminării minții prin har, cum spunea și Sfântul Maxim Mărturisitorul, și fără binecuvântarea explicită a duhovnicului care cunoaște starea și lucrările tale, nu poți aduce rod bineplăcut lui Dumnezeu și Bisericii...

2. Trec peste expunerea perioadei rătăcirilor pătimașe și idolatre (orientale și occidentale), deși nu știu ce rost are prezentarea (într-o carte care se vrea a fi expunerea ”lungului său drum spre credință” - spre care credință?) înșelaților și îndrăciților ”guru”-și (sărmanii de ei) pe care i-a întâlnit și care i-au rănit sufletul. Oare, subliminal, le face publicitate cumva? Sau ce folos au creștinii văzând fotografiile lor?

Nu este de folos nimănui ca cineva să-și pună viața murdară la vedere, ci dimpotrivă, e de folos ca omul păcătos dar aflat pe calea pocăinței să și-o ascundă discret față de ochii curioșilor și ai ispititorilor care-l pot judeca. Nici el nu are dreptul să ispitească pe alții cu păcatele lui făcute publice. Păcatele se curățesc prin Taina Botezului și a Spovedaniei (care este secretă) și ele rămân acoperite în taină, în tăcere, evitându-se sminteala prin arătarea lor în comunitate. ”Aventurile” personale și ”mărturisirile” lui publice nu exprimă deloc pocăința și nu sunt nici normative, nici necesare altora pentru întărirea credinței. Iar roadele vrednice de pocăință sunt faptele virtuții, săvârșite în smerenie și blândețe, nu etalarea unui trecut compromițător și smintitor din care ai fost socotit ”vrednic” să te ridice Dumnezeu...

3. Calitatea credinței lui K., dincolo de laudele oamenilor neștiutori, are multe dubioșenii. Mai întâi, ”exorcizarea” făcută de prietenul lui K., pastorul protestant Maurice Ray (sărmanul, nu este un neștiutor), este o teatrală escrocherie. Sfinții Părinți, având inima curățită prin Ortodoxie (dreaptă credință) și Ortopraxie (fapte bune), slujeau Domnului cu post mult și cu rugăciune și așa erau alungați demonii. Sfinții se roagă și Dumnezeu poruncește plecarea din om a duhurilor rele, dacă - atenție! - și omul bolnav vrea și se leapădă de diavol. Pastorul Maurice lega el (în imaginația lui) demonii lui K., fără ca acesta să și vrea să scape de ei, și le poruncea el să plece din omul bolnav K., adeverindu-i acestuia ”încheierea cu succes a acțiunii” cu vorbele: ”Acum ești liber și poți să mergi unde vrei și să faci ce vrei.” - pag. 150 - 151.

Noi știm că Adevărul îl face pe om liber (Ioan 8, 32 - 36). Cum a fost eliberat K., fiind în minciună, în erezie, manipulat de un alt eretic? După a doua ”exorcizare”, ”pentru totdeauna”, de a doua zi, Maurice îl întărește din nou pe K., stârnindu-i curiozitatea: ”Așa, acum e sigur de tot. Acum îl vei putea auzi pe Jesus.” - pag. 161.

Dar ”cel mai copleșitor moment din viața lui” (pag. 163 jos) s-a petrecut când în catedrala protestantă din Lausanne, K., nefiind nici măcar botezat creștin, nici măcar protestant, aude un glas care-l îndemna să se ducă să mănânce pâinea și vinul cu cuvintele: ”Da, vino. Ți-am iertat toate.” Teribilă înșelare! Domnul Iisus Hristos nu minte, nici nu păcălește pe nimeni cu falsa iertare de păcate de la eretici. Ci, glasul era al celui ce inspiră pe toți protestanții împotriva Adevărului, ca să-i facă să rămână în afara Lui. Mai ales că în extazul sentimentalist ce l-a cuprins (descris la pag. 166) ”fusese călăuzit cu mintea în inimă și era prea adânc atins ca să mai poată pricepe ceva cu mintea” (pag. 167 sus). Or, Părinții isihaști, sporiți în veghere și în asceză, abia la capătul unei vieți întregi trăită în reală sfințenie dobândeau unirea minții cu inima, iar amicul K. își imaginează că, în erezie fiind și departe de orice nevoință și îmbunătățire, poate să-i egaleze? Cam mare obrăznicia... și mai mare dorința de a-i înșela și pe alții cu arătarea ”experiențelor” lui mistice...

4. ”Nu te teme! Întru numele Meu vei fi tot mai puternic.” (pag. 176) - aude K.K. într-un alt moment de ”extaz”, acum lacrimogen, ce a culminat cu ”cuminecarea” lui tot din potirul protestant. După speculațiile lui K. despre ”tainele” protestante (care, conform învățăturii ortodoxe nu dau harul lui Hristos, întrucât minciuna ereziilor alungă pe Hristos - Adevărul) urmează concluzia lui ”smerită”: ”În sfârșit, am biruit întru Hristos moartea.” (pag. 177), eretic fiind. Notele de la subsolul paginilor adăugate de editori, departe de a justifica ”calea” mântuirii lui K., din nefericire nu-și au locul, ele mai mult derutează pe cititorul ortodox, aruncându-l într-o amețitoare retorică ce nu-i mărește decât confuzia. Mai bine nu le scriau. ”Harul”, nici măcar ”chemător”, nu există unde e minciună și plagiat demonic al rânduielilor dumnezeiești. K. și toți ereticii care vin la ortodoxie trebuie să se lepede de toate ”eresurile și slujbele” neortodoxe ca de ale unor protivnici ai lui Dumnezeu și ai dreptei credințe (A se vedea Molitfelnicul - Slujba primirii la Ortodoxie a celor de alte credințe). Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.

Pe de altă parte, Sfântul Siluan Athonitul, cu viață curată și cu gândire luminată de nevoință și har, a primit o altă încredințare, de la Domnul Hristos Însuși: ”Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!” - un îndemn la smerenie, trezvie și rugăciune neîncetate. Parcă nu prea seamănă Duhul Sfânt care l-a întărit pe Sfântul Siluan în continuarea luptei lui duhovnicești cu duhul care i-a profețit lui K., subliniez, eretic fiind, că va fi puternic și biruitor deja al morții. Nici un Sfânt nu și-a permis să afirme cu așa siguranță biruința sa asupra patimilor și a morții... Păi, de la smerenie la mândrie este o diferență ca de la cer la iad, nu?

5. Schimburile de replici uneori ”orgolioase”, alteori ”profetice”, sau alteori ”pedagogice”, din imaginația lui K., par până într-un punct serioase, apoi din comice devin tragice, gândindu-ne la molipsirea cu această înșelare a cititorilor cărții lui. Iată câteva mostre la paginile: 196 - 197, 198 jos - 199 jos, minunea șmecherească – pag. 201 - 204. La pag. 205 afirmă: ”Credința mea crescuse și mai mult.” Întrebările mele: În cine, în el însuși? Cine i-a spus? Cum a aflat? Își este singur normă și măsură? Nu e cam smerit, mândrulețul?

La capitolul Banii, într-o noapte ”aprinsă” de gin (băutură) și cântece prin mai multe baruri – pag. 235 - 238 – ridicolul explodează în concluzia lui K.: ”Hristos cu siguranță nu avea nimic împotriva ginului.” Cumplite gânduri!

6. Credința lui nu este una eclesială, el propovăduiește, ca un retor neoprotestant, o credință individuală. Nu sfătuiește pe nimeni să se integreze în Trupul Bisericii, să se spovedească, dacă vrea să-L cunoască și să-L trăiască pe Hristos - Capul ei. Nici nu putea avea experiența Bisericii predicând, încă nefiind ortodox și fără binecuvântare (deci socotindu-se deja învățător și cunoscător al creștinismului, neeclesial, după capul lui), prin baruri, saloane, și mai ales femeilor… - pag. 169 - 170, 237.

(A se vedea și comentariile altor creștini ortodocși aici: Concluziile conferintei de la Pireu despre primatul papal – comentariul 27 mai ales)

7. Pe de altă parte, nimeni nu poate contesta că Dumnezeu l-a ”pescuit” din adâncul păcatelor (ca și pe D.V. al nostru) și, deși diavolul l-a tot deturnat spre erezii, Dumnezeu l-a chemat la cunoașterea Adevărului – Hristos în Biserica Sa Una și Dreptslăvitoare. Dar el mai are de dobândit muulte din frumusețile și roadele Ortodoxiei, ca toți dintre noi, dealtfel. Iar a te autopromova prin conferințe, cărți, show-uri TV, continuând în același duh tributar protestantismului individualist ”misiunea” începută nu de Hristos Cel Smerit, mi se pare un pericol real atât pentru el (K.) cât și pentru spectatorii lui. Nicăieri nu spune că vreun duhovnic, măcar să fi fost și faimos, nu l-a îndemnat să scrie, din ascultare, această carte, ca și altele, pentru folosul necreștinilor și al eterodocșilor mai ales... Sperăm să-i dea Domnul Hristos înțelepciunea Duhului Sfânt și ”duhul umilit” – jetfa cea bineplăcută lui Dumnezeu, ca să nu-și piardă osteneala sa și să fie socotit cu cei ce doar zic ”Doamne, Doamne…”.

Ar fi interesantă de aflat părerea lui D.V. despre periplul lui Klaus K., mai ales că vine din partea unui rigorist ortodox, care a devenit și el un apologet al ”ortodoxiei”... lui.

8. Orbul din naștere vindecat de Domnul Hristos este un prototip al tuturor creștinilor dreptmăritori și dreptmărturisitori. Astfel, tot omul, zămislit sub povara păcatului strămoșesc și a înaintașilor lui nu poate cunoaște (vedea) pe Dumnezeu și lumea creată de El. Hristos vine în întâmpinarea lui, îl atinge, îl îndeamnă să se spele de păcate prin Botez și Pocăință (lacrimi) la scăldătoarea Siloamului cea duhovnicească - Biserica. Prin ascultarea de cuvântul (Evanghelia) lui Hristos se săvârșește vindecarea, Hristos activând în om energiile Lui dătătoare de viață și de vedere duhovnicească. Abia după ce s-a vindecat, fostul orb Îl mărturisește public pe Hristos ca Binefăcător și Mântuitor, chiar cu prețul calomnierii și persecutării din partea oamenilor necredincioși. Și după încercare și mărturisire, omul vindecat ajunge să-L vadă față către față pe Hristos și să I Se închine în Templul Său. Vederea lui Hristos este, astfel, culmea experienței umane duhovnicești trăite în Biserică.

Or, amicii noștri propovăduitori, departe de a-și împlini ascultarea de Hristos prin împlinirea poruncilor Lui și ale Bisericii Lui Dreptmăritoare, și, deci, departe de a se fi vindecat de patimi, vor să-L vestească pe Hristos în duhul lor (de oameni pătimași, continuând o lucrare de ”afirmare” în public începută cu mult înainte de a dobândi viața creștină), nu în Duhul Sfânt al lui Hristos. De aceea, rămân și devin propovăduitori mândri și mincinoși, victime și agenți ai înșelării, ai confuziei și chiar ai dezbinării. Mândria și slava deșartă le devin motiv, hrană, și scop al falsei și lipsitei de roade reale ”lucrări misionar-culturale”.

Oare cu ce diferă creștinul ortodox K. de chitaristul de restaurant, căzut în transă, de aici http://www.youtube.com/watch?v=Tstz2pwm9wY&feature=related? Cine i-a dat această misiune folk în Bulgaria? Cine l-a trimis în România? Oare de ce își schimbă ”repertoriul” când merge pe la diverși ortodocși și pe la diverși eterodocși? Iisus al lui este de fiecare dată altul? Sau nu prea îi plac troparele și cântările ortodoxe de nu prea le cântă? Ori tocmai aici e ”misiunea” lui: să ne formateze gustul muzical (și nu doar) spre zbenguieli vocal-instrumentale de factură neoprotestantă? Oare chiar suntem așa de amețiți să ne lăsăm în vraja noilor ”sirene” moderniste?

9. Repet în final că Sfinții nu și-au povestit singuri viața, mai ales partea cea urâtă, păcătoasă, ci, abia după ce s-au despătimit (însănătoșit) prin ascultare de Hristos cu răbdare și discreție (nu vedetism, nici spectacol), L-au vestit pe Hristos Cel Viu și prezent în Biserică. Și nici această vestire a lui Hristos nu o făceau pe scenă, sau la tembelizor, cu surle și trâmbițe, ci forțați de necesitatea lămuririi unor probleme dogmatice și practice ale Bisericii. În rest, au viețuit smeriți, tăcuți, într-o cumințenie fără excese ori exgerări, cinstiți în muncă și rugători în gândire… Dumnezeu Însuși, chiar fără voia Sfinților Lui, i-a scos din anonimat. Nici Sfântului Siluan, revin la el fiind mai aproape de noi, Dumnezeu nu i-a arătat viața, virtutea și învățăturile lui mai înainte de moartea sa! Și avea, totuși, și ce să ne arate și ce să ne învețe... Câtă diferență între mărturia Sfântului Siluan și cea a lui K.K.!

În încheiere, publicarea unei asemenea cărți, autobiografice într-un fel, nu știu cât folos duhovnicesc poate aduce autorului (folosul material nu îl discutăm :-) ), încă aflat și sub alte influențe decât cea a Duhului Sfânt (setea de promovare mediatică nu ține de smerenia Duhului Sfânt), întreținându-i starea de ”vedetă duhovnicească”. Iar cititorilor ortodocși, unii nelămuriți și nestatornici, nici atât nu le poate folosi, sugerându-le păguboase ”experiențe” în realul și imaginarul pătimaș. În ambianța generală a confuziei new-age, unde toate ”experiențele” religioase sunt puse la grămadă, unde toate ”confesiunile” sunt socotite ”ramuri” de aceeași vigoare ale Bisericii, unde diferențele dogmatice sunt anulate de o părută egalitate a ”trăirismelor” din imaginația ”credincioșilor”, mărturia despre Hristos a lui Klaus Kenneth se dovedește o diversiune și o amăgire a diavolului, experimentat de mii de ani în a-și alege regimente de fel și fel de ”prooroci mincinoși”.

Ce ne-am face dacă i-am toot primi, aplauda și adula pe toți ”propovăduitorii” din aripa (neo)protestantă și (neo)liberală a ”ortodoxiei” occidentale? Am ajunge să cântăm și să ne entuziasmăm zgomotos la tot felul de concerte, spectacole, show-uri, organizate poate și în biserică... Tulburătoare și îngrozitoare scenarii de viitor... Oare Sfinții, Părinții și Mărturisitorii Ortodoxiei românești (care ne-au arătat calea mântuirii prin cumințenie, răbdare și nevoință) s-ar bucura văzându-ne contaminați de exaltarea în fața ”străinilor” care nu spun nimic despre Crucea lui Hristos, care propun o cale ”veselă”, largă și ”tolerantă” față de păcat și față de iluziile secularismului?

Să ne dea Domnul Hristos, tuturor, prin Duhul Său Sfânt, lin și iubitor, partea, smerenia și puterea mărturiei Sfântului Siluan Athonitul și ale Tuturor Sfinților, majoritea smeriți și neștiuți!

Numar afișări: 7,142

136 Comentarii

mai 11, 2010 la 5:08 pm
crestin orto spune:

va multumim mult parinte,

erau necesare astfel de punctari si corectari ortodoxe, fata de ratacirile evidente ale acestui personaj cosmo-confesional; trecuse multa vreme de cand acest calator ajunsese si pe meleaguri romanesti si isi facea show-ul nestingherit.

este prima luare de pozitie in Duh si in Adevar asa cum se astepta demult din partea ortodoxiei romanesti…

cunosc multi oameni din jurul meu care au citit (cel putin) astazi acest articol al sfintiei voastre si s-au luminat la suflet, s-au declarat entuziasmati. Ma mir de cum nu au aparut postari ale lor sau ale altora, pana acum. Pana atunci, o fac eu, multumindu-va inca o data in numele lor.

Hristos a inviat !

Răspunde
- mai 11, 2010 la 11:32 pm
  Pater Mihail spune:
  
  Adevărat a înviat Domnul Hristos!
  
  Răspunde
mai 11, 2010 la 6:35 pm
Ana spune:

Dupa ce am citit analiza pe marginea cartii lui K., m-am gandit daca noi toti care l-am ascultat pe K. sau i-am citit cartea (eu nu am citit cartea), nu ne-am dat totusi seama ca ceva nu este in regula cu el.

Am observat ca atunci cand citesc sau ascult un mesaj de la un parinte al bisericii noastre, raman cu o stare de liniste. Sunt insa parinti care au un ton mai rapid sau mai dur, mai neclar dar cu toate astea cuvantul lor lasa multa pace in suflet.

Acum e usor de concluzionat pentru ca ne-ati dat “totul pe tava”, insa daca si noi am fi mai atenti, am putea sa vedem ce stare sufleteasca avem dupa ce-i ascultam/citim pe acesti rapizi increstinati.

Răspunde
mai 11, 2010 la 6:40 pm
Policarp monahul spune:

Hristos a inviat!

Va felicitam pentru noua versiune a blogului, foarte placuta si mult mai lesnicioasă pentru navigare. Recenzia dintr-o perspectivă autentic ortodoxă a cărţii lui KK este mai mult decât binevenită, într-o vreme de acută criză duhovnicească şi gravă derută spirituală. KK este, fără îndoială, unul din puzderia de profeţi mincinoşi care, îmbolnăviţi de trufie luciferică, îşi arogă statutul de călăuze spirituale în marasmul capitalismului sălbatic de astăzi. Sf. Apostol Pavel ne atenţionează foarte limpede: “Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor…” (I Tim 4,1) Şi, avertizându-l tot pe acelaşi iubit ucenic Timotei, spune: “Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Tim 4,3-4).
Astfel de impostori ai vieţii spirituale, lupi înveşmântaţi în haine de miei trebuie demascaţi cu promptitudine şi învăţătura lor trebuie înfăţişată cu mult curaj şi fermitate drept ceea ce este: înşelare demonică şi goană după slavă omenească, al cărei sfârşit ne este prea bine cunoscut. Dumnezeu să ne păzească şi să ne ocrotească în har, smerenie, iubire şi ascultare.

Răspunde
mai 11, 2010 la 10:16 pm
Claudia Tuclea spune:

Hristos a înviat!

Părinte, mă bucur pentru acest material. Mi-am amintit că am fost şi eu în noiembrie 2009 la conferinţa lui KK de la Facultatea de Drept. Impresiile mele le-am scris atunci în primul rând pentru a le cere ieratre tuturor celor cărora le spusesem de această conferintă. Am postat mesajul şi pe un grup denumit “credinţa ortodoxă”. Moderatoarea grupului şi alţi membrii mi-au demonstrat cu multă râvnă ce creştin ipocrit sunt eu prezentând lucrurile aşa cum se poate citi mai jos. Redau în continuare cele pe care le-am scris atunci. Nu vă ascund că doamna care moderează grupului mi-a scris şi mie că sunt “baby face”. Până acolo a mers identificarea cu KK şi îmbrăţişarea “propovăduirii” lui. Aşa că semnez: baby face, Claudia Ţuclea

Mesajul din noiembrie:
“Conferinţa de aseară de la Facultatea de Drept m-a intrigat pur şi simplu. Nu doar că KK şi-a depăşit “mandatul” (părea normal să povestească despre convertirea lui şi atât, fără să mai facă alte “judecăţi de valoare”), dar a făcut nişte afirmaţii foarte grave (“împărtăşirea” la protestanţi a fost autentică, cineva care fumează se poate împărtăşi bine merci -la ortodocşi, de data aceasta- iar preoţii care nu ar accepta acest lucru nu ar avea dragoste, Maica Tereza este, fără dubiu, sfântă etc.). Dumnezeu singur ştie cine cum este, nu e treaba mea să analizez, dar aseară era o audienţă ortodoxă!

În plus, m-a deranjat stilul exagerat de teatral în care şi-a spus povestea, mult mai accentuat decât la Cluj (unde, la o adică l-aş fi găsit rezonabil dacă s-ar fi adresat unor persoane aflate în derivă spirituală şi care nu ar fi putut suporta ceva … prea duhovnicesc).

Până la urmă, este de folos să întâlnim oamenii pentru a ne face o părere cât mai aproape de adevăr. Nu exclud ca şi de data aceasta să greşesc, dar nu a fost deloc în duh ortodox felul în care a vorbit aseară şi, mai ales, ceea ce a grăit.

Desigur, când începe să spună că Pr. Sofronie, ucenicul Sf. Siluan, i-a fost duhovnic 10 ani, când în România are girul lui Laurenţiu Dumitru şi al altora asupra cărora nu a(vea)m dubiu, pare uşor să nu fii atent şi să vrei să crezi că ai în faţă o convertire aşa cum mulţi dintre noi ne dorim încă. Dar ascultându-l şi văzându-l pe viu, lucrurile capătă altă culoare…

Iertare că i-am făcut “publicitate”; am vrut cu tot sufletul să fie autentică această convertire. Până una-alta cred că şi el are mare nevoie de rugăciune, duhul mândriei părând să nu îi fie străin. Eu am mai luat o palmă, înţelegând că nu trebuie să mă mai entuziasmez de nimeni prea uşor.”

Răspunde
mai 11, 2010 la 11:35 pm
azucena spune:

Parinte Mihail,
Hristos a inviat!

Va multumesc pentru clarificarile atat de necesare pe care le-ati adus in ceea ce priveste corecta intelegere a activitatii “misionare” a lui K.K.
Foarte interesant ar fi de subliniat si natura cameleonica a personajului, care in functie de tara in care isi face turneul oratoristic, adopta alt limbaj si alta atitudine, se pliaza foarte bine pe specificul locului, in functie de tipul de credinta marturisit de auditoriu, cu o ablitate si un talent demne de o cauza mai buna. Am inteles ca titlul cartii lui autobiografice a fost tradus in aceeasi maniera cameleonica, pentru a „prinde” la fiecare dintre culturile si credintele careia i se adreseaza.
Avem si noi un soi de K.K. autohton. O trasatura comuna celor doi ar fi exhibarea cu lux de amanunte in cartile lor autobiografice, ale celor mai sordide si rele experiente prin care au trecut, totul fiind prezentat cu un sange rece si cu o surprinzatoare detasare, de parca ar fi vorba de o alta persoana. Poate fac asta din dorinta de a impresiona, de a soca, de arata din ce infern au iesit si pe ce culmi marete au ajuns.
Traim vremuri cat se poate de tulburi si trebuie sa fim foarte atenti, ce carti citim, ce oameni ascultam si ce invataturi asimilam, pentru ca foarte usor se poate cadea in inselare. Vorbele frumoase, frazele intoarse din condei invelite in minunata haina a ortodoxiei, pot acoperi rataciri paganesti-orientale din care s-a iesit doar la suprafata, si a caror radacini nu au fost smulse, si erezii catolico-protestante, care sunt amestecate intr-un „cocktail” exploziv. Suntem prea slabi in credinta pentru a ne pierde vremea cu astfel de rataciri care ne pot dauna ducandu-ne in grave confuzii. Ceea ce este surprinzator este „ravna” neobosita, energia inepuizabila si uimitoarea forta de convingere de care astfel de personaje dau dovada atunci cand pornesc in turneele lor „misionare”, lucruri care ar putea sa ne dea de gandit …

De aceea cuvintele lamuritoare pe care ni le-ati adresat, pot salva din ratacire pe unii dintre noi, si trezi din ignoranta pe altii.

Răspunde
- mai 12, 2010 la 11:05 am
  iuliana spune:
  
  Sa presupunem ca pana diseara moare “cameleonul” acesta: unde ziceti sa-l trimitem? In adancul iadului, nu? Este, la urma urmei, doar un “personaj”, nu o persoana!
  
  Răspunde
  - mai 12, 2010 la 12:24 pm
    azucena spune:
    
    @iuliana:
    
    Ce vrei sa spui? Nu inteleg prea bine. Faptul ca am folosit cuvantul personaj te-a deranjat? Stiu ca noi toti suntem persoane si nu personaje, si suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca si K.K. de altfel. Am folosit insa cuvantul personaj (vezi explicatia in dexonline.ro/definitie/personaj), pentru ca eu cred, dar s-ar putea sa ma insel, ca dl K.K. joaca de fapt un rol, un rol care nu este total intamplator si nici nevinovat.
    
    In ceea ce priveste cine si unde merge dupa moarte, asta este judecata lui Dumnezeu si nu a noastra. Important este ca persoana K.K. sa accepte sa fie ajutat ca sa iasa din inselare. Este el constient insa ca se afla in inselare? Asta e intrebarea. L-a cunoscut timp de aproximativ 10 ani pe Cuviosul Sofronie de la Essex. Sunt convinsa ca parintele a avut toata dragostea ca sa-l invete credinta cea adevarata. Este foarte important ca sa cunostem parinti imbunatatiti, dar trebuie si noi sa facem ceva efort ca sa ne indreptam, nu sa cerem numai altora sa faca in locul nostru ceea ce trebuie noi sa facem pentru propria mantuire.
  - mai 12, 2010 la 12:42 pm
    necesar spune:
    
    trebuie spus lucrurilor pe nume, cu orice risc.
- iunie 12, 2010 la 2:18 am
  bibi spune:
  
  Doamne ajuta!
  
  Daca ati auzit de Pilda Fiului Risipitor, care s-a intors din Tara Indepartata – rupt si GOL – iat Tatal l-a primit, cu siguranta ati auzit si de fratele sau mai mare.
  Cineva se crede mai mare!Si mai ales, ascultator, apoi se face judecatorul fratelui sau si mai ales al Tatalui sau care nu-i acorda atentia cuvenita pentru “ascultarea” sa.
  
  Astfel ne asemanam cu “babutele” care judeca pe oricine intra in biserica: cum e imbracat, cum isi tine capul… Nimeni nu-i drept: numai Dumnezeu. iar omul cat traieste invata.
  Insusi K.K. a declarat public ca nu este perfect.
  Cat despre R.P. si despre D.V., toata stima!Ei macar fac ceva, dau din maini, invata sa se strecoare prin valtoarea lumii acesteia.Raman statornici in credinta, si asta e cel mai important lucru.
  
  Nu incerc sa-i iau apararea lui K.K. dar …
  
  Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim numai cu vorba, ci mai ales cu fapta implinitori!Asta m-a surprins la conferinta lui K.K.
  Si am auzit sfatul acesta de multe ori in ultima vreme…
  Ortodoxia are nevoie de traire!
  Mi-a placut intelegerea sa fata de icoane: nu se inchina la icoana, ci la Fecioara Maria, Maica Domnului. Si a amintit si de cele doua ipostaze ale Bisericii: cea Biruitoare si cea Luptatoare. Pentru asta este impresionat de manastirile si bisericile nostre, pentru frescele care aduc Biserica Biruitoare in sustinerea Bisericii Luptatoare.
  
  Ortodoxia nu se vede, nu se citeste, nu se judeca, se simte, se traieste!Iar Sf. Liturghie ne uneste pe toti, cu mic, cu mare, tanar batran, viu sau adormit intr-o unica simtire, intr-un singur trup: Trupul Lui Hristos!
  
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
  - iunie 12, 2010 la 11:07 pm
    Cristian spune:
    
    bibi
    
    Felicitari! Foarte bine ca NU incerci sa iei apararea cuiva.
    Daca totusi ai scris, este bine sa stii ca un amestec atat de superficial de idei , arata ca sustii o TRAIRE ortodoxa din cele interzise , acea traire numita pamanteasca, trupeasca, de care trebuie sa se pocaiasca orice ortodox, sa o paraseasca pentru a cauta TRAIREA duhovniceasca.
mai 12, 2010 la 7:36 am
ellaina spune:

Multumim mult parintelui pt articol. Sa ne fereasca Dumnezeu de astfel de predicatori, ca doar se scrie in cartea Apoc ca multi profeti mincinosi vor iesi in lume ca sa insele pe cat mai multi …insa dupa faptele lor ii ve-ti cunoaste…asa va fi si cu antihrist, se va propovadui pe el ci nu pe Hristos. Inapoi la sfintii parinti fratilor ca ei sunt adevaratul model de vietuire in Adevar. Ortodoxia nu se propovaduieste pe scene de spectacol, ci cu viata prin cruce.

Răspunde
mai 12, 2010 la 8:41 am
cristina boicu spune:

Multumesc mult pentru toate clarificarile din acest articol. Am citit cartea ca sa imi fac o parere si am ramas cu impresia ca ceea ce este scris in ea nu propovaduieste deloc ortodoxia, ci, dimpotriva ceva care are un duh protestant;nu vorbisem cu nimeni despre ea si eram foarte curioasa sa aflu impresii de la alti cititori crestini pt.a putea sa îmi clarific ceea ce simţisem.Mulţumesc încă o dată pr. Mihail !

Răspunde
mai 12, 2010 la 9:19 am
Mihai spune:

Am si eu o nelamurire…totusi Cuviosul Sofronie Saharov a spus despre K ca a reusit sa il gaseasca pe Hristos. Ori nu cred ca acest mare parinte ar fi fost in inselare stiindu-se grija lui in a judeca lucrurile.
Exista si posibilitatea sa fi cazut pe parcursul frumului sau, insa nu credeti ca macar un parinte care il cunoaste…gen parintele Simeon, parintele Zacharia sau parintele Rafael ar fi sesizat asta si ar fi anuntat lumea?
Astea sunt niste semne de intrebare la care as dori sa primesc si eu raspuns daca se poate, inainte de a judeca un om…indiferent daca il simpatizez sau nu…
CU drag pentru toti in Hristos Domnul

Răspunde
- mai 13, 2010 la 1:12 pm
  altcineva spune:
  
  Hristos s-a Inaltat!
  
  Parerea mea este ca nimeni nu poate garanta despre viitoarea stare duhovniceasca a unei alte persoane, fie ea publica sau nu. Or, faptul ca parintele Sofronie (pe care-l iubesc din tot sufletul), sau parintele Rafail, este luat drept chezasie pentru autenticitatea si duhovnicia domnului KK, ma face sa pun sub oarecare indoiala spusele domnului KK ca si a altor persoane care-l sustin.
  
  Adevarul, daca pe el il propovaduieste, nu are nevoie de sustinerea si garantia nimanui pentru ca el iese singur la suprafata.
  
  Acum, in alta ordine de idei, parintele Sofronie l-a avut ca prieten pe David Balfour care, se stie din corespondenta publicata recent, s-a convertit de la catolicism la ortodoxie; a fost hirotonit preot, a primit, conform propriilor marturii, nenumarata semne si minuni de la Dumnezeu, insa, la un moment dat a renuntat la preotie. Avea sa se reintoarca la ortodoxie cu putin timp inainte de a muri si, daca imi amintesc eu bine, a fost extrem de bucuros vazand ca Dumnezeu si-a revarsat din nou harul, spunand ca acum crede din nou.
  
  Iar mie una mi-e greu sa cred ca daca s-a schimbat ceva in sufletul domnului KK unul dintre parintii nostri dragi sa iasa la scena deschisa si sa anunte oficial tot poporul.
  
  Răspunde
- mai 24, 2010 la 7:28 pm
  crip81 spune:
  
  fratele meu , tu nu ai vazut sau auzit , sau citit despre oameni care L-au intalnit pe Hristos si apoi l-au tradat? Apropo , ai auzit de Iuda?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:05 am
cristina catrina spune:

Hristos a inviat Patros!
Nu am citit cartea,nu imi place cand se face valva in jurul unui personaj,care apoi,urmeaza sa iti fie bagat pe gat.Acum sunt lamurita despre”valoarea”acestei carti.Ce ma nedumereste este urmatorul lucru:cine l-a chemat? cine i-a facut reclama?Cine i-a aranjat”conferintele”si pentru ce?(oare pentru otravirea sufletelor incepatorilor si mai putin stiutorilor,care si asa prinsi in valtoarea aceasta,au nesansa de a cadea?)Apoi daca acest “impresar”este ortodox si/sau cleric,este deosebit de grav acest lucru si va trb sa procedam conform zicalei:”cine se frige cu ciorba ,sa sufle si in iaurt”,sa avem grija ce privim si ce ascultam(vezi Trinitas)
Doamne ajuta!

Răspunde
- mai 14, 2010 la 11:13 pm
  Ana 1 spune:
  
  Buna nedumerire ai. Azi de pe blogul editurii agnos, am aflat si eu cine l-a invitat, cine i-a platit turneul, cine i-a facilitat interviurile si toate aparitiile din Romania lui K.K. Este editura agnos prin dl Romeo Petraşciuc.
  
  La intrebarea pentru ce s-au facut toate astea nu exista decat un singur raspuns: afacere. Daca ne uitam insa la atacul care se face impotriva tuturor care au curajul sa critice spiritul euforic al lui K. K. intelegem ca cei care fac asta nu sunt iubitori de ortodoxie si ca se cauta sa se aduca in atentia tinerilor o credinta euforica care sa aiba forma ortodoxiei dar duh pretestantism.
  
  Am crezut mereu ca o editura de carte ortodoxa are la conducere ortodocsi traitori. Din nefericire, nu-i asa. Si vorba ta “sa suflam si-n iaurt” si sa avem grija ce citim, ce ascultam si de cine editat.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:34 am
aliviu spune:

Hristos a inviat. parinte arhimandrit !

Preacuvioase parinte staret,

Prezenta lui Klaus Kenneth este o provocare. Dar la fel si articolul preacuvioasiei voastre.
Evident, citirea cartilor ne da cateva dubii.

In incercarea de a lamuri cat mai mult subiectul voi aduce cateva argumente si in favoarea acestui om, fara a exclude pericolele:

-K.K. a fost invitat in Romania, nu a cerut-o
-a doua carte nu este initiativa sa
-este membru al Bisericii Ortodoxe de 25 de ani
-afirma unicitatea Bisericii Ortodoxe
-nu este de acord cu ecumenismul de tip sincretist
-a fost un ucenicul marelui duhovnic Sofronie
-se intalneste cu parintele Rafail Noica

Iata si pericolele marturisirii lui(din perspectiva mea de teolog):

-continua sa raspunda la invitatii de propovaduire in mediul protestant, terminate cu rugaciuni la care este cu sau fara voie implicat
-isi afirma o autoritate pe care nu o are criticand impartasirea “prea rara” in viziunea sa in tarile ortodoxe,fenomen manifestat si la alti convertiti din protestantism si afirmand ca multi preoti mai au de invatat
-este intr-adevar inca departe de ceea ce noi numim a fi smerenie

Fara a contrazice pe cuviosii nostri parinti Mihail si Macarie si observand totusi cateva lucruri dubioase in marturia lui, tragem urmatoarele concluzii:

1.La o prima apropiere, o astfel de marturie nu este rea pentru incepatori (liceeni de exemplu), cum se poate vedea din ultima sa carte insa nu este relevanta pentru cei inaintati in credinta.

2.KLaus Kenneth este un om care are de luptat cu slava desarta, dar cati dintre slujitorii nostri sfintiti sunt cu totul curati fata de asa ceva? Sa fim sinceri…

3.K. Kenneth a publicat, si nu fara obstacole traduceri din trei mari parinti ai ortodoxiei (dintre care doi canonizati) in germana si a primit multa recunostinta din partea celor care au reusit astfel sa cunoasca scrieri ortodoxe.

4.Conferintele la care a fost invitat sunt in primul rand un eveniment cultural, pot a avea si rezultate in ce priveste constientizarea adevarului ortodoxiei si a unei trairi personale
dar pot prezenta si pericole pentru cei neavizati.

Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?

Concluzii:

Răspunde
- mai 12, 2010 la 2:49 pm
  Ana spune:
  
  aliviu@ “Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?”
  
  Noi nu avem nici o siguranta de cuvintele lui K cu privire la parintele Rafail. Poate l-a primit, poate l-a imbratisat. Nu putem insa crede ca parintele ia citit cartea si dupa asta a mai fost si de acord cu el.
  
  Cineva care intalneste un duhovnic ca parintele Sofronie, e imposibil sa nu se smereasca, sa nu se schimbe, pe cand el asa cum a subliniat si parintele Mihail, isi etaleaza pacatele public. In asta seamana bine cu D. V. Cui foloseste marturia lui?
  
  Poate l-a cunoscut in treacat pe p Sofronie, poate l-a avut duhovnic in treacat. Ce stim noi? Stim doar ca el e mantuit si ca i s-au iertat toate pacatele. Tu esti teolog, ce crezi suna asta asta a ortodoxie?
  
  Mie imi suna a amalgam de credinte. Cred ca stilul lui poate place mult la ecumenisti, caci atinge toate curentele. Mai pune si nitica ortodoxie prin adaugarea unor mari parinti ai bisericii, si s-a asigurat de credibilitate.
  
  Doamne ajuta
  
  Răspunde
  - mai 14, 2010 la 11:29 am
    aliviu spune:
    
    Ana, stiu unde bati.Sincer sa fiu, n-am obsevat , in afara influentelor de tip protestant intalnite la ORICE protestant convertit la ortodoxie, o marturisire neortodoxa a credintei.
    Asa cum deja a spus inca cel putin o persoana aici, Klaus Kenneth si parintele Rafail Noica s-au intalnit in postura de vechi prieteni si frati in credinta.Repet, un parinte recunoscut ca duhovnic mare ar ingadui sa aiba legatura cu un om din afara ortdodoxiei, care sa fie si cunoscuta?
    Cred ca n-ai citit bine mesajul meu deoarece el a precizat ca este impotriva sincretismului, lucru mentionat de mine.Dar ai dreptul la o alta parere.Cat despre carte, am precizat in al doilea mesaj, nu se pune problema necunoasterii.
- mai 12, 2010 la 7:14 pm
  Andra spune:
  
  1.Am fost la conferinta tinuta de KK in orasul meu. Apoi am citit si cartea. Recunosc ca a fost ceva, nu stiu ce, care m-a oprit sa-l aprob in totalitate pe KK. In primul rand aerul de “stie tot” pe care-l avea si care nu este ortodox. Apoi criticarea in ansamblu a ortodoxiei noastre. Este adevarat ca toti avem momente cand suntem mai vii duhovniceste sau cand suntem mai nepasatori dar sa fim toti etichetati ca netraitori, este prea mult! A fost oare KK in manastirile noastre? Acolo inca mai sunt marii batrani care ne povatuiesc si care pastreaza vie dreapta credinta.
  2. Si totusi nu pot sa spun ca nu este util ceea ce face KK. Eu am tinut in primul rand sa-i duc la conferinta pe cei care nu sunt ortodocsi practicanti sau chiar mai rau. Eu cred ca pentru ei este util misionarismul facut de KK.
  3. Nu cred ca face rau facandu-ne cunoscute experientele traite de el. Sa ne gandim la maica Ecaterina care a publicat ceva asemanator, este adevarat dupa ce jurnalul i-a fost bine curatat de duhovnicul sau. Conferintele tinute de maica au acelasi tel de a ne trezi. Apoi sa nu uitam convertirea lui Danion. Deci mai exista asemenea carti si asemenea conferinte si nu fac rau mai ales pentru cei aflati la inceput de drum in viata duhovniceasca.
  4. Apoi KK poarta totusi binecuvantarea lui Rafail Noica, dealtfel si maica Ecaterina. Inainte de a tine conferinta in orasul meu, KK a stat 3 zile impreuna cu pr. Rafail Noica de la care ne-a adus si cuvant. Deci a fost primit de pr. Rafail Noica despre care stim ca nu mai primeste la spovedanie.
  5. Apoi faptul ca a trecut prin atatea religii si spune clar ca ortodoxia este singura cale este foarte util pentru ca sunt multi pierduti prin yoga si alte rataciri orientale.
  7. In concluzie eu spun ca nu trebuie sa-l judecam aspru pe KK. Nu este perfect, dar care dintre noi este? Eu nu cred ca face ceea ce face (conferinte, traducere de carti) doar pentru a-si face un nume. Eu cred ca face totul din convingerea ca trebuie cat mai multi sa se trezeasca. A si spus ca a dorit sa se calugareasca, dar arh. Sofronie i-a spus ca menirea lui este de a spune oamenilor despre convertirea sa. Eu personal am indemnat cat mai multi tineri sa-i citeasca cartea.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:51 am
mihailt spune:

Ce credeti preacuvioase parinte Klaus Kenneth chiar a fost pe la parintele Rafail Noica sau nu?

Răspunde
- mai 12, 2010 la 12:34 pm
  aliviu spune:
  
  Imi permit sa-i raspund lui mihailt inaintea parintelui.
  
  In a doua carte exista fotografia intalnirii lor de anul trecut.In plus, parintele Rafail a fost chestionat de un preot din Sibiu asupra autenticitatii celor scrise de K. in carte.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 12:07 pm
Gheorghe Serafim spune:

Hristos a inviat!

Este binevenita aducerea in lumina a imposturii domnului KK. Pe mine m-a nedumerit chiar titlul cartii (in “traducere” romaneasca), in contrast evident cu invatatura ortodoxa. De ce trebuia sa parcurga atatea milioane de kilometri, cand era evident ca putea sa-l gaseasca pe Dumnezeu fara sa se miste un metru, dupa marturia avvei Visarion din patericul egiptean care zice “Dumnezeu aici si pretutindeni Dumnezeu”.

Răspunde
mai 12, 2010 la 1:04 pm
karenin spune:

Hristos a inviat!

Mai mult decat atat! In urma rasfoirii noii carti a lui KK. “Calator pe pamant romanesc”, am paragrafe intregi despre intalnirea lui cu Pr. Rafail care l-a primit si gazduit 2 zile in locatia din Apuseni unde se nevoieste. Asta dupa ce a trecut prin Lupsa si Albac, manastiri foarte dragi mie, si unde a fost intampinat cu entuziasm de monahi si m onahii. Nedumerirea mea pleaca de la faptul ca stiu ca Pr. Rafail a intrerupt in cea mai mare masura legaturile cu oameni din afara anturajului sau strict si a fiilor si fiicelor duhovnicesti. In schimb, a avut timp pentru gazduire, cuvant si sfat timp de 2 zile pentru KK., pe care deduc ca-l cunoaste de multa vreme inca de la Essex din preajma Pr. Sofronie. Nu vreau sa pun cu asta la indoiala duhovnicia sau puterea de a discerne a parintelui, insa poate parea smintitor pentru multi oameni din Biserica faptul ca parintele are resurse pentru un strain hoinar, chiar vechi cunoscut fiind, insa pentru omul de rand nu mai are nimic de spus, toate fiind spuse si lamurite suficient in cartile si cd-urile sfintiei sale, dupa cum chiar KK marturiseste.
Cine stie…?! Parintele doar poate lamuri asta. Poate duce si sfintia sa o munca de readucere la dreapta credinta precum cea dusa de staretul Sofronie la randu-i cu Daniel Balfour. Neindoielnic insa, parintele ar fi trebuit sa-l opreasca pe KK de la ceea ce acesta si-a asumat ca si misiune. Sper din suflet ca a facut-o. Desi nu inteleg de ce atunci ucenici ai parintelui din Timisoara organizeaza intalniri cu kk, zilele astea….

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:24 pm
Maria spune:

mai urmeaza sa spuneti “multumescu-ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca Klaus asta…”!
l-ati judecat degraba.
bine ca Domnul nu e ca noi oamenii.

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:27 pm
narcis spune:

Cred ca asta se intampla cand masura lucrarii noastre o intrece pe cea a rugaciunii si smereniei; lucrarea e o fapta fata de tine sau de cei din jur, si trebuie sa stea sub umbra(a se misca catre soare urmand umbritorului) firii tale. As parafraza cu “mult comert, putina munca”!

Toate cele bune…

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:33 pm
VASILICA spune:

Cred ca ne grabim a eticheta un om care sincer se bucura ca a gasit adevarul.Ce suntem noi ?secta?ne inchidem intr-un cerc si aruncam cu pietre in ceilalti.Lipsa noastra de dragoste ne departeaza de Hristos.Sunt convinsa ca pr.Rafail Noica ar fi sesizat ca KK este in inselare.Fiecare om are firea lui si se manifesta in felul sau .L-am cunoscut pe KK si sa stiti ca este un om minunat.

Răspunde
mai 12, 2010 la 4:39 pm
M.G. spune:

Parinte Mihail,

Am citit acum cateva luni cartea lui Klaus Kenneth (pe care il numiti cumva dispretuitor K.K.) si am luat parte si la una din conferintele tinute in Romania.

Impresia pe care mi-au lasat-o atat cartea cat si conferinta sunt foarte departe de ceea ce scrieti in articolul de mai sus. Nu voi intra in detalii deoarece nici nu sunt un crestin prea induhovnicit, nici nu am o formare ortodoxa temeinica, ba nici macar lecturi ortodoxe prea multe nu mi-am insusit. Astfel ca se poate sa ma insel in eventuala analiza.

Totusi, nu pot sa nu remarc aciditatea cu care ati scris acest articol. Mi se pare ca ati pornit de la ideea ca Klaus Kenneth este un demonizat, pentru ca apoi sa cititi cartea doar pentru a cauta dovezi in sprijinul acestei teorii.

Iar daca intr-adevar asa este, de ce parinti precum parintele Rafail, parintele Zaharia de la Essex sau altii, cu care tine o oarecare legatura, nu i-au atras atentia ?

Răspunde
- mai 13, 2010 la 4:31 pm
  Ana spune:
  
  Cum poti sa spui ca initialele numelui unui strain pot fi folosite dispretuitor?
  
  Deja devin idoli astia? Ii protejati?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 5:09 pm
ellaina spune:

Eu cred ca a fi in preajma unui parinte cu viata sfanta (cum sunt parintii Sofronie, Noica) nu te face automat sfant. Mai cred ca “uncenic” este acela care isi urmeaza invatatorul in sfintenie; sa nu uitam ca si Iuda a fost ucenic al Domnului Hristos si ca oricare din noi ne putem lepada in ultima clipa (fereasca Dumnezeu)! Eu insa cam m-am saturat de “vedete din acestea duhovnicesti” care se folosesc de numele marilor duhovnici pt a se scoate pe ei in evidenta. Nu cred ca l-a numit cineva aici pe KK irecuperabil, insa a tace din gura inseamna ca esti de acord cu o atitudine eretica predicata drept ortodoxie.
Cunosc multi convertiti la ortodoxie in lumea occidentala si cu toate acestea nu isi fac parada…uitati-va doar la cuviosul Seraphim Rose; vorba pr Paisie Aghioritul lumea nostra de astazi este insetata dupa o predicare a Scripturii cu viata, pt ca oricine, mai mult sau mai putin educat, poate vorbi despre ceea ce a citit intr-o carte sau alta, insa ceea ce a citit nu prea se regaseste in viata lor de “predicatori” carand astfel in spate povara pe care Domnul Hristos a aruncat-o asupra fariseilor…

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 7:51 pm
  Andrada spune:
  
  Aici ai gindit ca mine, pe temeiul unor Parinti care spun ca incepatorul, infierbintindu-se de rivna, iese la propovaduire, spre pierzarea sa si a multora. (Filocalie)
  
  Sau proorocul Isaia, cind Domnul l-a chemat la propovaduire, cu infricosate vedenii,
  zice:”Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
  6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
  7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.
  8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: “Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?” Şi am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Isaia, VI, 5-8)
  
  Au curatit serafimii gura lui, ca sa vorbeasca fara de patima?
  Daca a vazut pe Dumnezeu si-a dat seama ca e praf si cenusa, mai neinsemnat decit bobul de nisip, mai trecator ca iarba… Nu sfint!!!!
  Eu cred ca modelul lui Isaia ar trebui urmat de oricine indrazneste sa ia in gura sa cuvintul lui Dumnezeu.
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
- iunie 2, 2010 la 9:06 pm
  Andrada spune:
  
  Si sfintul Serafim de Sarov spunea”cind vorbesc de la mine, gresesc”. De aceea si noi cautam cuvintul lui Dumnezeu; sau, poate, pe Dumnezeu-Cuvintul, care nu e vorbarie multa, ci Persoana, Dumnezeu, sfint, sfint, sfint!
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 6:17 pm
Saurian spune:

Aştept replica http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/05/12/despre-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:00 pm
floricringasu spune:

Hristos a inviat!

Pe timpul Sfantului Vasile cel Mare veneau tineri crestini la el si-l intrebau ce atatudine sa aiba fata de cartile pagane. Era perioada de rascruce intre paganism si crestinism. Literatura aceasta, pagana, mai ales, era foarte placuta si voiau sa citeasca, insa le era frica ca nu cumva sa greseasca, citindu-le. Erau si lucruri necuviincioase. Sfantul Vasile le da un sfat foarte practic : ” Faceti si voi asa cum fac albinele, merg din floare in floare si unde gasesc nectar si polen mai mult, se opresc mai mult, iar de unde nu gasesc, zboara in alta parte “. Asa incat, acest sfat al Sfantutui Vasile cel Mare e bun si in cazul de mai sus.

Maria (rosteste Crezul cu voce stridenta de fiecare data si ne cerem scuze pe aceasta cale dar se simte minunat de fiecare datacand vine la manastirea Antim), Cristian, Ion si Flori

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:41 pm
Tavi spune:

Parinte, ma iertati, dar din cate stiu Danion intotdeauna si-a publicat cartile cu binecuvantare si numai sub indrumarea duhovnicului.

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 3:39 pm
  ALTUL 2 spune:
  
  STIE CINEVA CINE ESTE DUHOVNICUL LUI DANION?
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 9:43 pm
    Cristian spune:
    
    Daca dai “duhovnicul lui danion” , ZEUL GOOGLE va raspunde, intre altele:
    
    http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=785&Itemid=96
    
    Dar daca de fapt nu te intereseaza ce spune EL, si bine faci, ci vrei sa afli ce spun eu de exemplu despre pacatul curiozitatii fara folos, cred ca ar fi bine sa se fereasca oricine , deoarece exact asa procedeaza ispititorul ca sa ma impinga pe mine in pacatul de a te judeca pe tine care nu ai nici o vina, dar totusi ai pacat, adica fara voie, din nestiinta, STRIGI fara rost.
mai 13, 2010 la 8:48 am
cristina catrina spune:

Dupa cate vad,ar trebui sa ne incredem mai mult in simtirea unuia sau a altuia dintre crestinii care,mai beau si ei o bere,se mai duc la un film deocheat,mai trag cate o tigara,dupa care se cuviosesc la sf Liturghie si nu ar trebui sa cred “flerului”duhovnicesc al unor parinti ca P.Adrian,P.Macarie,saup.Mihail si altii ca ei…….Regret ca o spun dar nu cred ca ati inteles.P Mihail nu a judecat omul ci faptele lui,apoi crestinul se cunoaste dupa fapte ca pomul dupa roade ..nu?
Iar daca ne-a atentionat asupra unor nuante ale acestui mult umblatorpe calea cea larga,p.Mihail a facut-o pentru a ne pune in garda ,pentru a fi vigilenti,pentru ca vrasmasul umbla ca un leu,cautand sa ii inghita daca e posibil si pe cei alesi.Asa ca eu,prefer sa cred acestor parinti care isi stiu ei singuri si Doamne nevointa si privegherile si metaniile si posturile si…lacrimile,decat unuia care sa ma ierte toti canta in carciumi dupa care vorbeste despre ceeea ce avem mai sfant..Ortodoxia.Hristos s-a inaltat!

Răspunde
mai 13, 2010 la 8:50 am
Laura spune:

Parintele Mihail a facut un comentariu dintr-o perspectiva autentic ortodoxa. De curiozitate, cititi cartea “Parintele Paisie si Marii initiati ai Indiei”- acolo veti vedea la un moment dat cata osteneala a dus par Paisie si acel ex-yoghin pana sa revina cat de cat la normal.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:42 pm
Ana spune:

Stie oare cineva cum este adevarata ortodoxie traita? nu citita…comentam ceva ce nu stim ce inseamna, asta e parerea mea.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 7:27 pm
  Ana 1 spune:
  
  Ana, ori iti schimbi tu ID-ul ori eu:). Am mai intrat pe aici si am scris cu numele asta si vazand ce-ai scris tu, nu ma recunosteam. Deci, schimbi tu si raman eu Ana pe mai departe?:)
  
  Multumesc
  
  Răspunde
mai 13, 2010 la 3:52 pm
denisa spune:

In adevar sau cu fatarnicie, Hristos se vesteste si prin el. Si ortodoxia.
In rest, daca luam aminte bine, la fiecare dintre noi mai e cite ceva de indreptat.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:59 pm
Ana spune:

Conferinte, discutii, carti UMAMI. Gust special, cautat de toata lumea, gust irezistibil.

K.K, D.V. D.P sau al cincilea gust, pretiosul UMAMI.

http://stirileprotv.ro/video/romania-te-iubesc-umami-al-cincelea-gust/60420698

PS: Asta pentru ca indiferent cat de clar ni se explica pericolul unor astfel de predicatori, noi tot ii cautam, noi ORTODOCSII tot incercam sa le gasim ceva bun. Dependenta de UMAMI

Răspunde
mai 13, 2010 la 4:16 pm
Florin spune:

Daniel, ce patimas ai devenit, esti avocatul lui Klaus Kenneth pe toate blogurile ortodoxe! Nu cred ca sufletului tau ii face bine o astfel de exaltare. O stiu din proprie experienta. Sa avem grija ca legandu-ne sufletul de unul sau de altul sa nu ni-l dezlipim de Dumnezeu!
Cat priveste punctul de vedere al lui Romeo Petrasciuc e bine sa fim prudenti. Membru al organizatiei “Oastea Domnului”, prieten al stilistului si comentatorului de la tabloidul monden Libertatea, Florian Bichir, alaturi de care a scos o carte in care descrie triumfal alegerea cuiva…, scoasa la aceeasi editura unde a fost ingrijita si cartea lui Klaus Kenneth. Mentorul lui Romeo, se pare ca si unul dintre finantatorii editurii, este Parintele Necula, cel care a scris ca Sfantul Maslu este o superstitie. Si inca ceva, este un foarte bun prieten al lui Danion, alaturi de care a ingrijit o carte despre martirii nostri din inchisori. Nu slavindu-i pe ei, ci lustruindu-se pe sine. Si, bineinteles pe Dan Puric, mimul Regelui Mihai.
Parerea mea este ca totul este doar o afacere din care pagubiti ies doar ortodocsii. Nu atat financiar, cat sufleteste.

Răspunde
mai 13, 2010 la 5:50 pm
ana spune:

HRISTOS S-A INALTAT!
Mult ma bucur, parinte, de rostirea adevarului. Nu-si are locul in ortodoxie inselarea.

Răspunde
mai 13, 2010 la 9:08 pm
Lumina lina spune:

Indubitabil – Klaus Kennet este o marioneta in mana papusarilor ce vor „binele” Sfintei Ortodoxii – cea sanatoasa si cu jerfa intretinuta de Sfinti Parinti – unii trecuti la Domnul – altii (inca) in viata (stiuti / nestiuti de oameni) dar bineplacuti lui Dumnezeu.

1. „Cu părintele Rafail Noica am vorbit mult despre asta. Ortodoxia e dragoste. Canoanele sunt valori ale experienţei,NU SUNT LEGI. Sunt experienţe! Sunt importante, dar mereu pe cel mai înalt plan stă dragostea!”
( K. Kennet).

Uite cum gandirea protestanta se vrea „superioara” Sfintei Ortodoxii ale carei atribute sunt – deopotriva – SMERENIA si DRAGOSTEA. (De smerenie nu se pomeneste nimic).

Parintele Rafail pare sa fi „omis” sa-i spuna lui K.K ca Sfintele Canoane sunt carma Bisericii Ortodoxe.
Parintele Rafail subestimeaza importanta Sfintelor Canoanelor. Ba chiar le ignora. (Si rau face!)

Canonul I al Sinodului VII ecumenic precizeaza in acest sens:
“Cu bucurie primim dumnezeiestile Canoane si intarim asezamantul lor intreg si nestramutat, date fiind de trambitele Duhului Sfant, de prealaudatii Apostoli si de catre cele sase Sfinte Sinoade ecumenice si de catre cele locale adunate spre a da astfel de asezaminte si de catre Sfintii nostri Parinti”.

Iata ce spune (si) Cuviosul Arhiereu Tit Smedrea – Despre Sfintele Canoane:

“… refuzãm a primi ideea cã mãcar una din Tocmelile Bisericii ar fi perimate, ori cel putin cãzulte în desuetitudine si ca atare supuse revizuirii…”

“Aceasta înseamnã a te aseza pe tine deasupra Bisericii si a te opune cu experinta ta personalã – limitatã de contingentele fizice – experientei infailibile, vesnice si cãlãuzitã de Duhul Sfînt a Bisericii. Niciodatã Sfintele Sinoade ecumenice n-au afirmat perimarea vreunuia din canoanele formulate mai înainte.”

“Unii cautã sã reducã Biserica la mãsura lor personalã, nu pe sine la mãsura Bisericii; si prin aceasta substituindu-se Bisericii, se situeazã în afara ei, încetînd de a mai participa la viata Bisericii.”

2. Imaginatia

„dacă îmi deschid ochii sufletului şi îl văd pe Sfântul Nicolae sau pe Sfântul Vasile sau pe alt Sfânt, atunci îmi dau seama şi că el este prezent acolo”

„diferenţa între religii? Îmi imaginez că…”
(Klaus Kennet)

Si puncte de vedere – Despre imaginatie:

„Studiul scrierilor Sfintilor Parinti rastigneste imaginatia.Cel mai eficace mijloc de scapare de imaginatie este pocainta. Numai in adanca pocainta poate omul sa curete imaginarul. Pocainta este fapta despre care atat de multe spun Sfintii Parinti. Pocainta este legata cu suferinta si plans. ( Hierotheos Vlachos)

Este respinsa imaginatia “din cauza pocaintei si suferintei, durerii si smereniei” (Calist si Ignatie Xantopol).

S-a vorbit undeva ( in acest exemplu – K.K) despre smerenie, suferinta, pocainta sincera si plans?

Ce demonstratie mai clara de manipulare – a acestui individ – cu look-ul lui Sting (sau o alura…benedictina) – plin “de sine” – in poza pare “ in transa” parca vrand sa dea (chiar) o “binecuvantare” – cu mana stanga….etc. etc.

Rusinos, pentru noi – românii – să (se) vina din Apus si să «ni se dea » lectii de Ortodoxie – atata timp cat avem de unde s-o invatam. Avem Slava Domnului : Pastori si Invatatori, mari Dascali ai lumii si Ierarhi si, de la ei incoace pe ai nostri păstori (crescuti si formati de marii duhovnici români – ACESTE REPERE – ale caror rugaciuni (aici sau dincolo) – pentru neamul nostru românesc – nu au incetat si nu vor inceta NICIODATA).

Adresa cu trimiteri spre citatele din K.K.(si alte exemple despre…)
http://www.agnos.ro/blog/2010/05/01/de-ce-ortodoxia-interviu-cu-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 13, 2010 la 10:39 pm
Florin M. spune:

Parinte Mihail, va multumesc!
Sarutmana si binecuvantati!

Răspunde
mai 14, 2010 la 12:18 am
Andrei spune:

Hristos s-a inaltat!
Iertati-ma parinte Mihail.
Am gasit aici http://www.agnos.ro/blog/ replica editorului.
Este cred onest sa cantarim si argumentele lor chiar daca nu e tocmai usor.

Stiu ca pe toti cei de aici ne uneste un gand bun: “sa ne iubim unii pe altii si sa facem tot binele spre a ne invrednici de bunatatile Tale cele ceresti”. Sa stam bine, sa stam cu frica… asadar.

Nadajduiesc ca Dumnezeu sa aduca lumina sa lamuritoare ce poate indrepta. Nu imi permit sa exprim judecati. Nu stiu care din parti trebuie sa se indrepte. Stiu ca aciditatea polemicii se naste din dorinta de a ramane drept-maritori. Nadajduiesc intr-un fel sa gresiti. Altfel, mi-e teama doar ca acest radicalism al nostru sa nu vatame chipul lui Hristos din omul pe care il tintim.

Dumnezeu sa va ajute tuturor. Dumnezeu sa-i ajute si acestui calator, Klaus K. si sa ii descopere daca greseste. Si-a asumat o responsabilitate. Si dumneavoastra, parinte, v-ati asumat un risc si o responsabilitate de dragul lui Hristos, cred.

Iertati-mi va rog indrazneala.
A.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 8:32 pm
  Ana 1 spune:
  
  Am citit jumatate din articolul de pe agnos si nu am simtit nici o clipa ca comentariul editorului e al unui ortodox traitor. O fi macar ortodox?
  
  Asa cum editorul a cautat numele parintelui Mihail si nu l-a gasit nicaieri, si eu am cautat adresa editurii si nu am gasit-o nicaieri. Am vrut sa vad cat de mare este distanta dintre editura si manastirea Antim, sa pot intelege de ce nu a putut domnul editor sa mearga direct la manastirea Antim sa-l intalneasca pe parinte.
  
  Desigur editura are reclama sus in bara despre K.K. si ar avea de pierdut daca ar spune adevarul despre euforicul ortodox. Dar atunci, ce are editura asta cu Ortodoxia in afara de un bun business?
  
  Pentru afacere editorul isi permite sa insinueze la adresa unui parinte si implicit asupra noastra a tuturor care ne-am exprimat parerea impotriva lui K.K.
  
  D-le editor, comentariul meu nu-l publici pe site-ul dumitale, asa ca-ti las o informatie aici legata de businessul cu carte ortodoxa. Cred ca ai citit cartea Sfantul Inchisorilor_ Valeriu Gafencu. Cred ca ai citit-o pe cea in limba romana, caci pe cea in engleza nu cred, caci e cam greu de citit.
  
  Daca dumneata te ocupi de afacere si stii ca o carte ortodoxa tradusa in engleza este pentru cetatenii din afara granitei, verific-o cu atentie sa iasa cartea in buna stare, sa poata fie si citita, nu numai cumparata.
  
  Răspunde
  - mai 17, 2010 la 12:15 pm
    ovidiu spune:
    
    Nu s-a plins nimeni pina acum de problema asta. Cartea a fost tradusa de monahul Sava de la Oasa- care e american si a fost corectata in state de 2 persoane. Se poate sa fi mai scapat vre-o gresala. Daca vrei sa faci o critica constructiva trimite-ne mesaj aici.
    
    Editura Agnos nu prea are vina aici. De carte sa ocupat Asociatia Synaxis.
mai 14, 2010 la 3:22 am
mihailt spune:

Nu stiu de ce se zice de KK ca nu s-ar fi lepadat de vechile rataciri.
Mai intai se spune de KK ca ar fi primit Sfantul Botez crestin ortodox.
citat:
“De aceea, nu este de ajuns doar să fii botezat ortodox”…..
Apoi se zice:
“Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.”

Acum din putinele mele cunostinte cand primesti Sfantul Botez ortodox zici acolo “Ma lepad de Satana si de toate lucrurile lui” cu voce tare si te mai aud si altii.
Mie asta imi pare lepadare publica de toate ratacirile de pana atunci.

Acum nu iau apararea lui KK da nici nu doresc sa il acuz.
(nici nu am idee daca KK a primit sau nu Sfantul Botez crestin ortodox,ca nu am citit acea carte).

Da asta e o simpla parere eu sunt om rau si pacatos si pot usor gresi.

Răspunde
mai 14, 2010 la 6:05 pm
FLORIN - deva spune:

http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
Ascultati va rog un cuvint al Par TEOFIL ( parintele bucuriei) despre rugaciunea cu cei care nu sunt ortodocsi. VREAU SA VAD SI EU O ADITUDINE DREAPTA SI PLINA DE IUBIRE-fata de parerea Par TEOFIL.
Sa va mai spun si altceve mai grav. La Deva intr-o conferinta sustinuta de Par TEOFIL intr-o sala de 600 de crestini Par a spus legat de .. catolici”":
Par STANILOAIE spune ca harul Sf Duh este lucrator numai in Biserica Ortodoxa- INSA NU ESTE ASA: SI CATOLICI AU SFINTI- Ce ziceti iubitilor de acest duh, de unde este?

Răspunde
- mai 15, 2010 la 3:36 pm
  Lumina lina spune:
  
  Florin,
  
  SA CREZI CE SPUNE PARINTELE DUMITRU STANILOAE! ( E ca si un Testament…)
  
  Mai informeaza-te! Parintele Dumitru Staniloae este: Cel mai mare teolog ortodox al secolului XX. Nu o spunem numai noi (romanii) o spun teologi de pretutindeni – nume de certa valoare.
  
  Citeste cu atentie (mai jos):
  
  În prefaţa lucrării La prière de Jesus et l’expérience du Saint Esprit – Olivier Clément vorbeşte despre faptul că „atunci când opera lui Dumitru Stăniloae se va traduce în limbile occidentale, va revoluţiona gândirea teologică”.
  
  Alţi teologi occidentali îi recunosc certa valoare şi contribuţie la dezvoltarea teologiei: „Kalistos Ware, John Meyendorff, Ch. Yannaras, Jürgen Moltmann îl consideră cel mai mare teolog ortodox al vremurilor noastre, un teolog panortodox, un Heidegger al zilelor noastre, un Părinte al Bisericii, în sensul patristic tradiţional al cuvintelor, teologul speranţei, Profesorul, Călăuzitorul duhovnicesc”
  
  (Theodor Damian, Cuvânt de deschidere la al VI-lea Simpozion dedicat Părintelui Stăniloae, New York, 1999).
  
  Ceea ce ai postat tu este – pentru mine – un motiv de intristare pentru ca, lipsa de studiu, de informare (corecta) – a existat (si exista din nefericire) si in randul acelora care “formeaza ucenici”. Ucenici care fac – la randul lor – idoli din “ei”.
  
  Cu tristete,
  …
  
  Răspunde
- mai 16, 2010 la 5:33 pm
  Maria spune:
  
  au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.
  
  Răspunde
  - mai 16, 2010 la 11:34 pm
    Ana 1 spune:
    
    si din 1054 deci nu au mai trait credinta in Hristos, sau de ce nu mai au sfinti?
  - mai 16, 2010 la 11:38 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    … când nu erau catolici (papaliști).
mai 14, 2010 la 6:40 pm
FLORIN - deva spune:

Ieri seara 13.05.2010 Klaus Kenneth a fost la Deva in zi de PRAZNIC. De data acesta a fost altfel decit anul trecut, mai linistit mai echilibrat mai atent la cuvinte, nemaiaducind aminte de ,, trupul dumnului ” care la primit in cladirea ( caci Biserica nu ii putem spune) de la GENEVA. Printre altele a spus: Eu sunt la inceput in viata duhovniceasca—–Inca il putem pomeni la rugaciune si la SF LITURGHIE ca DOMNUL SA-L CURATEASCA DE TOATA VICLENIA( daca este ) SI DE TOATA INTINACIUNEA SUFLETEASCA SI TRUPESCA. In gindul LUI DUMNEZEU TOTI MILIARDELE DE SUFLETE -de la inceputul lui ADAM si pina la ultimul om nascut pe pamint SUNTEM -O SINGURA FIRE OMENEASCA -UN SINGUR OM. NUMAI SINGURA RUGACIUNEA SINCERA SI CU DUH DE UMILINTA FACUTA UNII PT ALTII POATE SA NE ADUCA LA CONSTIINTA CA UNA SUNTEM, SI CA ATITA TIMP CIT MAI SUNTEM IN VIATA DOMNUL POATE SA REFACA IN NOI CHIPUL SAU -PE CARE NOI L-AM SCHIMONOSIT-
UN ULTIM CUVINT AL LUI KK- ORTODOXIA NU ESTE RELIGIE-CI ESTE DESCOPERIRE DUMNEZEIASCA. FRATILOR DACA AVEM CONSTIINTA CA SUNTEM IN BISERICA-ATUNCI AR TREBUI SA VIETUIM CA IN CER ( CACI REALMENTE SUNTEM PRIN BOTEZ MADULARE ALE BISERICII DUMNEZEULUI CELUI VIU SI ADEVARAT. DUHUL CEL SFINT SA NE DEA NOUA TUTUROR A GINDI SI A FI TOTI IN ACELAS GIND AL LUI HRISTOS -UNII PT ALTII-dupa cuvintul marelui apostol.

Răspunde
mai 15, 2010 la 5:02 pm
Lumina lina spune:

Andrei,

O poveste asemanatoare – de sminteala – ca aceasta cu K.K – petrecuta prin 1994 – sigur ti-o amintesti. Parintele (…) invita in Romania pe Dr. Kennet McAll autorul cartii VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC…Conferinta la Palatul Patriarhiei, prezentarea cartii, reactii CONTRA – in primul rand din partea PS. Teofan (pe atunci secretar al Sfantului Sinod) – moderatorul intalnirii – apoi (aproape huiduieli din sala – studentii teologi)…

Acest K.M – “vindeca” (medic fiind) – si in Cancelaria Bisericii unde slujea parintele (…). Cineva , cand a iesit de acolo mi-a spus ca “si-a vazut fratii ( avortati – de mama comuna) – in timp ce dl. dr. K.M. “se ruga” – pentru aceasta)…No comment!
…
Andrei,
Te-ai intors in Romania dupa ce ai cautat raspunsuri in lumea budismului.

”Am avut sansa de a petrece o vreme langa parintele (…). El m-a luminat cu adevarat, aratandu-mi unde si ce trebuie sa aflu “. Acum – Andrei D. – n-ar mai cauta raspunsuri pentru suflet in Tibet. Dar si-ar oferi oricand experienta pentru cei care si-ar propune sa-i afle pe tibetanii adevarati, cei din drumurile si inima lui. »
(Revista Felicia – Pelerin prin Tibet – 23 aprilie 2007)

Eu as indrazni sa spun ca, dupa ce ai trait « astfel de experiente » nu se cade
(nu este cuviincios) – Andrei – sa faci remarci (nepotrivite) la adresa unui preot (calugar) – crescut si format la marea Scoala a Ortodoxiei (romanesti) – ucenic al unor Cuviosi Parinti ( unii trecuti la Domnul, altii in viata) – deoarece tu ai – se vede clar – ALTE REPERE.

Mai degraba – “fi ascultator” – ca nu ai decat de castigat!
Si, nu te teme ca “se vatama chipul lui Hristos din omul pe care il tintim”!
…

“Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri” (Matei 5, 11-12).

Răspunde
mai 15, 2010 la 11:49 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail, blagosloveste.
Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
“… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.

Răspunde
mai 17, 2010 la 12:13 am
Părintele Mihail spune:

Pentru Ana 1:
Chiar mai dinante de 1054, cu aproape 200 de ani, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, a arătat ereziile strecurate în ideologia creștinilor apuseni. Erezie înseamnă minciună, diversiune a diavolului. Or, cum poti sluji și cum I te poti închina Domnului în Duh și în Adevăr, când primești, trăiești și propagi minciuna? Cum poți dobândi Duhul Adevărului în afara Adevărului? Deci nu lucrează Duhul Sfânt unde este minciună și erezie, deci nu există sfinți. Mai mult, teoriile catolice juridice ale împăcării omului cu Dumnezeu nu presupun din partea omului o nevoință pentru iertarea și vindecarea de păcate. Deci, cum să se sfințească un om fără asceză, fără pocăință? Apoi catolicii au eliminat invocarea (chemarea, epicleza) Duhului Sfânt asupra pâinii și vinului de la Sfânta Liturghie. Deci, nu are loc sfințirea darurilor, și nici sfințirea nimănui…Îți recomand cartea Părintelui Stăniloae ”Ascetica și mistica ortodoxă”.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 7:05 pm
  Ana 1 spune:
  
  Doamne ajuta parinte Mihail.
  
  Pusesem intrebarea Mariei in legatura cu raspunsul dat de ea “au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.”
  
  Stiu ca mantuire este numai in biserica ortodoxa. Multumesc pentru recomandarea de carte.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 1:50 am
Părintele Mihail spune:

Cu pace, Părinte Savatie. Delir, delir, dar nu e doar al lui, e și al tuturor celor ce-l promovează pe la noi.

K.K. continuă diversiunea și propaganda ecumenisto-new-age-istă și azi, trecutului amețitor îi este foarte fidel. Iată câteva ”perle” din conferința de la facultatea de teologie – București, 5 mai 2010:
- min. 40-41: “Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.” Iar mai inainte a zis ca ceea ce a facut Buda a fost prima parte, lepadarea de omul vechi, dar fiindca nu Il stia pe Hristos, nu a avut ce om nou sa imbrace. Deci Buda e un fel de precursor al lui Hristos, asa se intelege, practic e un soi de profet, care si merita raiul… – Parcă Hristos a zis că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8).
- min. 39: “Acum nu ma mai intereseaza muzica”, “lumea, pur și simplu, a cazut de la mine.” – Atunci la Varna ce a fost? Atunci de ce își face reclamă propriului CD de muzică pop-folk american din care ”nu e chiar totul creștin” (min. 99)?
- min. 101: “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros. Dar doar atunci cand sunteti pe marginea prapastiei. [Cuum? Păi până acolo te momește diavolul, ca apoi să te ia în brațe cu totul. n.n.] Discoteca nu e rea, insa depinde in ce masura mergi.” … “Am vazut oameni convertindu-se acolo, la carnaval!… Eu nu ma tem… Acesta este Hristosul Cel viu.” – Nu, fraților, Dumnezeu nu găsește plăcere la discotecă, nici la carnaval!
Mai sunt și altele… Uitasem să spun că de la început s-a urcat și se plimba pe băncile (mesele de scris ale) studenților… Ce să mai ceri unui asemenea om necuviinvios? Dar, grav este că auditoriul n-a protestat, profesorii erau și ei ”vrăjiți” de tupeul, gesturile și vorbăria acestui escroc…
*
Apoi, folosește unele artificii retorice pentru a-și câștiga simpatia auditoriului vrăjit de poveștile lui:
- face pe victima pentru a-și atrage compasiunea: copil fiind mamă-sa l-a agresat, apoi 7 ani a fost abuzat (min. 46-47) (etc… Înseamnă că nu a uitat, deci nici n-a iertat, deci nici lui nu i s-au iertat păcatele.), că ce spune nu e pe placul Patriarhiei și că va fi ”penalizat” – asta ca să-i ”câștige” pe nemulțumiții față de structurile oficiale…
- presară multe ”glumițe” și exemple forțate (unele fără legătură cu subiectele) pentru a degaja atmosfera și pentru a distrage gândirea sobră și trezvia spectatorilor. Nu mai știi apoi ce să apreciezi: umorul interesat și manipulator, sinceritatea și seriozitatea ”mărturisirilor” sau jocul de scenă cu efecte emoționale (actorie desăvârșită) între două extreme: râs și lacrimi…
- invocă adesea ”M-am întredat adesea: de ce, Doamne?…”, ”Doamne, Dumnezeule dacă ești viața, dacă exiști, dă-mi viață!” (min. 45), ”Hristos cel viu”, luând în deșert numele Domnului, dar arătând că-L și cheamă pe Dumnezeu doar în ocazii critice… – Oare nu se cade să-I și mulțumim lui Dumnezeu cu smerenie?
- ne laudă pe noi, românii, că suntem cei mai credincioși, cei mai ”trăitori” dintre ortodocși, ca să credem că ne și apreciază, ca și noi să-l apreciem, să-l aplaudăm eventual, pentru ”periatul și gâdilatul” lui. ”God bless Ameri… aa Romania, pardon!” Asta e cea mai folosită metodă de câștigare a bunăvoinței auditorilor…
*
Am aflat cu tristețe că azi, duminică, după Sfânta Liturghie, K.K. a predicat chiar în biserica unei mănăstiri (L.). E jale! Și-a respectat întocmai ideile din carte: iertare prin glas nu prin pocăință și dreaptă credință, el s-a despătimit deja, toate confesiunile au ”taine” și părți din învățătura lui Hristos, mare vrajă și ”iubire” ecumenistă, ce mai! Oricum, lumea a început să iasă din biserică, dezamăgită… Mă întreb dacă nu cumva, păstrând ritmul ăsta, peste vreo 10 ani îi vom lăsă pe toți transsexualii și psihopații să ne vestească ”ortodoxia” vieții și a căutării lor. Dumnezeu să ne lumineze mințile să nu luăm lupii drept pastori!

Răspunde
- mai 17, 2010 la 3:57 pm
  M.G. spune:
  
  Parinte Mihail,
  
  Oare ce anume demonstreaza viata lui Budha decat ca fara Hristos, oricat de intalept ar fi omul, intalepciunea lui duce fix nicaieri.
  Si nu doar Budha, ci toti intaleptii (socotind din punct de vedere omenesc) care au fost pe pamant, din Grecia pana in Orientul Indepartat au demonstrat cu viata lor exact acelasi lucru.
  
  Si bineintales ca au fost sinceri, nici nu se poate altfel. Daca nu ar fi fost, ma indoiesc ca astazi le-am mai fi rostit numele. Cu atat mai mult, sinceritatea lor nu face decat sa intareasca dumnezeirea lui Hristos, fara de care omul nu se poate mantui, oricat de mult s-ar stradui.
  
  Oare daca ei nu au fost sinceri, nu se pot simti oamenii indreptatiti sa inceapa o cautare sincera, in afara lui Hristos ?
  Dar nu, acest drum, iata, a fost incercat si dovedit ca nu duce nicaieri.
  
  Si oare nu este nevoie in ziua de azi sa se spuna raspicat: intalepciunea omeneasca, oricat de inalta ar fi ea, nu mantuieste; priviti la cei de dinainte, stradania lor a fost zadarnica, in ciuda sinceritatii cu care au pornit la drum.
  
  Eu nu as indrazni in nici un caz sa-mi dau cu parerea asupra locului (rai sau iad) unde se afla Budha sau alti mari intalepti ai lumii de dinainte de Hristos, dar sunt convins ca ei intr-adevar au fost sinceri in cautarile lor, si prin asta au demonstrat ce spuneam mai sus.
  
  Oare nu aici incerca sa bata si Klaus Kenneth ? Personal ma indoiesc profund ca ar fi vazut in Budha sau in alt intalept -oriental sau nu- un precursor al lui Hristos sau un profet.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 8:40 am
altcineva spune:

Un interviu mai mult decat edificator, doar pentru cei ce mai au urechi de auzit…
http://vimeo.com/7525238
… la emisiunea “Flori de pateric”, TV Eveniment Sibiu, 01.11.2009.

Răspunde
mai 17, 2010 la 2:11 pm
FLORIN - deva spune:

PT VOI TOTI,
IUBITILOR NU L-ATI AUZIT PE PAR TEOFIL CA ,, NU MAI SUNT ERETICI ”http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
CE VA TOT AGITATI ATIT,
DACA ESTI OM ,, CUMSECADE ” ESTE DESTUL.(Zisa Par TEOFIL-Dumnezeu sa-l ierte ca-ci mult rau a putut sa faca, asa incit ucenicii lui si multime de popor cauta aici bucuria(citez tot din cuvintele Par TEOFIL-,, CINE NU-I DE VESELIE LA NUNTA SA NU MAI VIE)
CU CE DIFERA ,,PROPOVADUIREA BUCURIE FARA DE DUH ADEVARAT” a acestui batrin orb- FATA DE GHIVECIUL CELORLALTI,,APOLOGETI CRESTINI”.
RATACIREA TOT RATACIRE ESTE SI INSELARE (UNII RATACESC IN PUTINE IAR ALTII IN MAI MULTE). PE CEI CARE RATACESC IN PUTINE , PE ACEIA VOI TOTI II IERTATI. ASA AU FACUT SFINTII PARINTII IUBITILOR? FATA DE RATACIREA PAR TEOFIL TOTI A-TI TACUT MILC-IAR URMAREA TACERII A FOST NEBUNIA DE LA TIMISOARA SI SIBIU, ADICA CONSTINTA CELOR BOTEZATI CA BISERICA NU ESTE UNA. DUHUL ACESTA IL INTILNESC PESTE TOT CU PUTINE EXCEPTII(ROSTESC CREZUL MECANIC INSA IN CAPUL LOR ESTE UN GHIVECI).
TOTI CAUTAM BUCURIA -INSA FARA POCAINTA, IAR POCAINTA SE TERMINA NUMAI LA TRECEREA DIN ACEASTA VIATA, NU ATUNCI CIND AI AJUNJI LA O MASURA DUHOVNICEASCA.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 8:09 pm
  cristian spune:
  
  Ia uite că s-a mai descoperit un eretic în biserică: păr. Teofil Părăian!!! Ce păcat că a murit deja şi nu-l mai putem pune la stâlpul infamiei, evtl. să-l şi ardem. Din multa noastră dragoste şi înţelepciune…
  Frate Florin, bagă de seamă, cine eşti tu să judeci şi să dai sentinţe??? Dacă nu înţelegi ce spune părintele Teofil, de ce mai asculţi? Numai ca să dai sentinţe? La ce-ţi foloseşte? Te arată pe tine mai drept???
  Ca să-ţi traduc, părintele spune, că dacă te afli cu cei de altă confesiune creştină, adică cu cei care zic că cred în Preasfânta Treime, şi spui Tatăl Nostru- care nu-i aşa, este o rugăciune- nu păcătuieşti. Pe înţelesul tău, prilej înseamnă o nuntă, un botez, o înmormântare ş.a. asemenea (de ex prin Ardeal se întâmplă să vieţuiască la un loc mai multe etnii, mai multe confesiuni creştine, iar înainte de începerea mesei, se spune această rugăciune). Apoi, rugăciunea Tatăl Nostru nu se deosebeşte cu nimic la ortodocşi sau protestanţi sau catolici!!! Tot ca să înţelegi, părintele nu spune să ne amestecăm cu ei, adicătelea nu mergem noi la slujbele lor că vrem noi, precum mitropolitul Banatului, dar dacă ne invită la vreun eveniment şi social şi religios, cum este nunta de ex., apăi acolo mergem. Şi spunem Tatăl Nostru!!! Dacă e să spunem Crezul precum catolicii, nu-l spunem, căci nu e corect! Dar aceasta nu este rugăciune, ci declaraţie. Apoi nunta fără veselie e înmormântare, nu-i aşa? De unde vine veselia, bucuria, dacă nu de la Dumnezeu??? NU cumva şi Sf. Pavel ne povăţuieşte să fim veseli? NU cumva a fost şi Domnul Nostru vesel la nunta din Cana Galileii??? Dacă nu eşti de nuntă, atunci nu te du, fă-te călugăr, că aceia nu prea au voie să participe la astfel de evenimente. Dacă nici una nici alta şi umbli tot timpul cătrănit, chipurile că te pocăieşti, atunci nu-i ceva în regulă cu tine!!!
  Părerea mea pt tine şi pt alţii asemenea ţie, că muuult mai de folos ţi-ar fi să cauţi dragostea şi bucuria Domnului, decât pe eretici. Lasă-i pe alţii cu discernământ şi cu puterea de a deosebi duhurile să facă aceasta.
  Iar din smerenie, ai putea să-l numeşti pe păr Teofil şi în alt fel mai respectuos decât “acest bătrân orb”!?!
  Să te ierte şi să te lumineze bunul Dumnezeu!
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 4:55 pm
leo spune:

Oare nu ati citit fratilor pe Cuv. Serafim Rose? Este foarte clar ce se intampla!
Cititi “Ortodoxia si religia viitorului” si veti intelege.
Rau cand se tace, dar mai rau vad ca este cand se spun lucrurilor pe nume. Cu unii nu se poate scoate la capat oricum ai lua-o!
Pr.Mihail binecuvantati si ma iertati!

Răspunde
mai 18, 2010 la 1:58 am
oana spune:

Preacuvioase Parinte,

ma iertati pentru indrazneala, dar am ramas cu o tulburare dupa ce am citit raspunsul pe care l-ati dat parintelui Savatie. Sunt in acelasi gand cu tot ceea ce ati spus insa m-am speriat cand am citit ca daca nu ai uitat de tot raul pe care ti l-a facut cineva, candva inseamna ca de fapt nu ai iertat persoana respectiva. Daca de exemplu cineva te-a jignit demult si tu l-ai iertat chiar imediat sau poate dupa o perioada scurta insa, in anumite imprejurari care starnesc aducerea aminte, iti amintesti de acea jignire insa fara sa iti provoace nici un fel de resentiment, practic te minti singur crezand ca tu ai iertat? Nu ma refer la situatia in care te gandesti intentionat la acest lucru sau tii sa povestesti despre respectiva jignire. Ma gandeam de exemplu si la cei care au supravietuit inchisorilor comuniste, multi dintre ei oameni cu viata conforma cu perceptele crestin-ortodoxe, dar care au scris memorii despre cele ce au suferit ei si ceilalti detinuti din partea temnicerilor. Dar evident ca tulburarea s-a starnit pentru ca ma intereseaza personal un raspuns. Multumim pentru luarea dvs. de atitudine. E foarte mare nevoie ca in ispitele care se intind in fata noastra, a mirenilor pacatosi, din ce in ce mai des (ma refer la cele de acest gen care sunt de interes mai larg) sa avem o mana intinsa de ajutor de care sa ne putem agata. E sete de cuvinte si luari de pozitie pe care sa le avem ca reper in probleme duhovnicesti publice. E drept ca exista duhovnic insa orice ajutor e foarte binevenit. Poate parintii nostri au nevoie de incurajari si din partea noastra in marturisirea lor, altfel pe mine personal ma depaseste in a intelege de ce nu se reactioneaza, ma incred totusi in discernamantul lor si cred ca cel mai probabil parintii binecredinciosi au motive intemeiate.
Sa traiti parinte, binecuvantati si Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:51 am
gil spune:

chiar ca e KK ! pai fratilor desi pare minor nu este!! Crestinul ortodox fara mustatza si barba NU se poate impartasi!!!pe la 1880 s a tinut un sinod care zice ca mirenii se pot impartasi si doar cu barba!! cat este de sinod acel sinod nu stiu! crestinul fara barba nu are voie in sf altar!! asa spun sfintii,asa se spune in legi si canoane!! cine nu le crede treaba lor!

Răspunde
mai 18, 2010 la 10:15 am
Radu spune:

Preacuvioase parinte ,

Domnul sa va intareasca . Avem nevoie de aparare in fata celor care ne vor fara de glas . Vreau doar sa va dau citeva detalii in limita in care pot . De ce oare se folosesc de asa zisele recomandari din partea unor parinti acesti oameni ? De ce au nevoie de girul parintelui Noica ? Oare parintele DIONISIE de la Colciu sau parintele PETRONIU sau parintele IULIAN au nevoie de recomandarea cuiva ? Multi din cei care accepta conferintele le fac la indemnul anumitor profesori de teologie sau sustin bincuvintarea mitropoliei de la SIBIU . Interes sau necunoastere?
Nu-l cunosc pe domnul KK si nu doresc sa merg la conferintele lui . Doar am urmarit articolele si polemica din perspectiva unei persoane avizate . Dar daca asa arata un orotdox care spune ca a fost ucenic al parintelui SOFRONIE atunci mai bine lipsa de exemplul sau . Urmariti rugaciunea lui KK din articolul publicat in Lumea Credintei si o sa vedeti cea mai buna influenta neoprotestanta . Certurile de cuvinte sunt de prisos .
Uitati-va la parintele Iustin Pirvu , priviti-l pe parintele Arsenie Papacioc , priviti orice calugar sau staret imbunatatit si veti vedea linistea , pacea si harul lui Dumnezeu . Vazind inregistrarile lui KK nu descopar bucuria smereniei acestora .
Ascultati-l pe parintele Proclu inregistrat de exemplu si comparati singuri .Linistea sufleteasca o aduce doar prezenta Mantuitorului Hristos in sufletele semenilor nostri si nimic altceva .
Iertati indrazneala si rugati-va pentru noi .

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:01 pm
  Lumina lina spune:
  
  Radu,
  
  Mie, personal, mi-ai facut o bucurie cu postarea ta. Cu logica si, deopotriva cu deosebirea raului de bine (ele impreuna fiind in aceeasi Structura…).
  …
  
  Unii ca K.K – au nevoie de girul unor parinti – cu “larghete” – ca de la parintii adevarati (pe care i-ai enumerat – mai sus), parinti iubitori si aparatori ai Sfintei Ortodoxii – nu ar fi pupat K.K binecuvantare – in veci. Nici nu cred ca a auzit K de acesti parinti.
  
  Acum 10 ani se putea merge la parintele Rafail Noica (in Apuseni) – fara prea mare efort – caci ne primea – (si) pe noi, romanii. Cu vreo 7 ani in urma parintele Rafail anunta public sa nu mai fie “deranjat” ca suntem (prea) multi si nu-si mai poate face “lucrarea”. De inteles, desigur.
  
  Astazi, “lucrarea” parintelui Rafail vizeaza exclusiv “formarea de misionari” gen K.K. caci cu “ei” sta zile in sir, invatandu-i sa ignore Sfintele Canoane caci “Dumnezeu este iubire” si Iarta! – (zice el).
  …
  
  Nu este necunoastere – este desigur – INTERES.
  
  Este trist, dar sa ne gandim ca Unul Singur este Acela si in Mana Sa sunt toate (inclusiv cele rele, pe care – inca – le ingaduie) – ca sa aleaga graul de neghina.
  
  Răspunde
mai 18, 2010 la 10:40 am
Lavinia spune:

Buna ziua,
de ce sa smintesti , cand poti face lucrul Domnului si prin tacere. Fapta vorbeste de la sine. Traim intr-o societate in care facem cu greu fata avalansei de informatii atat de falsa pentru suflet. Iar acum ca vine cineva si ne invata, ca prin calea cea larga il aflam pe Hristos, sa il credem, sa il sustine sa il aparam cand Hristos ne-a invatat cu totul altceva!
Sa ne ascultam duhovnicii, si daca nu avem incredere in ceea ce spun ei sa avem incredere in ceea ce spun sfintii despre ascultare si duhovnici.
Parintele Mihail are o misiune grea si noi ar trebui sa il ajutam si sa ii usuram povara pe care o duce. Lumea veacului acesta este inselatoare, Parintele ne cheama la Adevar.

Hristos este acelasi , atunci si acum, si nu poate o carte , ce intra in categoria atat de ieftina a best seller, sa trunchieze adevarul.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa marturisim in Adevar numele cel Sfant al lui si Preasfanta Treime sa ne binecuvanteze spre pocainta si bun inceput.

Parinte sa ma iertati si sa ne binecavantati pe toti.

Răspunde
mai 18, 2010 la 12:46 pm
FiulRisipitor spune:

Acum fiind pe drumul convertirii mele d ela ortodoxism la ORTODOXISM parerea despre K.K. si despre cele afirmate de si despre dansul ar fi cam asa:

K.K. cred eu ca mai are pana sa devina ORTODOX cu toate ca a fost botezat. Pararea exprimata in articolul de pe acest blog o consider binevenita mai ales pentru cei care vor sa aprofundeze ORTODOXISMUL si nu sa ramana inca la faza de: WOW ce interesant! Trecand prin “jurnalele” mai multor convertiti, pentru mine K.K. este mult prea departe pentru a fi luat in seama. Am citit cartea lui si nu m-a impresionat (in sens religios) mai deloc, a fost mai mult un roman, desi nu am fost in stare sa vad aceste amanunte expuse aici in articol. Am fost mirat sa le constat acum, dar e bine ca le-am aflat. Pentru cei cu mult discernamant cartea poate fi folositoare dar intr-o masura atat de mica incat mai bine citesti Patericul. Pentru incepatori sau pentru eretici cred ca elementul ortodox este atat de neinsemnat incat vor fi mai mult impresionati de viata lui K.K. decat de religia ortodoxa. In concluzie cartea este prea putin folositoare.

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:21 pm
Alexei spune:

Hristos s-a inaltat!

Oana,

Parintele Mihail face referire la neuitarea lui K.K. in sensul in care, exhiband-o, inseamna ca rana nu este inchisa, ca efectele ei sunt inca prezente in psihicul dar, mai ales, in sufletul acestei persoane. Ori raportarea la ea este facuta ca la o chestiune negativa care, tocmai pentru ca il doare pe cel care a suferit, face sa se trezeasca in ceilalti compasiunea. Practic el nu comunica starea si pacea celui care si-a iertat potrivnicul, ci comunica starea unui suflet, sa zicem asa, sangerand. Ori, aici intr-adevar este o problema. Deci, nu este vorba pur si simplu de o memorie intelectuala a unui eveniment, care in mod natural nu dispare din intelect, ci e vorba de o memorie afectiva a sufletului, care poate fi a unui suflet vindecat (prin Har) ori ranit (nevindecat).

Cu privire la acea memorie intelectuala spune si Psalmistul: “pacatul meu inaintea mea este pururea”, dar o spune nu ca sufletul ranit si, deci, deznadajduit, ci o spune tocmai ca cel care stie ca a dobandit iertarea si regreta numai ca l-a putut supara pe Dumnezeu prin fapta sa. In plus, faptul ca pacatul se pastreaza in memoria intelectuala a celui vindecat face ca el sa-si pastreze cugetul smerit si trezvitor.

Exemplul proorocului David evidentiaza cum e posibil sa ai o memorie a unui pacat (al tau sau al altuia) intr-un cuget vindecat de Dumnezeu. E adevarat, ca in acest caz e vorba de fapta altuia fata de persoana in cauza, dar tocmai acum se vadeste actualitatea poruncii “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, cu alte cuvinte iarta-ti aproapele cum te-ai ierta pe tine. Si noi stim ca iubirea aproapelui care-ti este dusman e semnul clar al prezentei Harului, nefiind posibil lucrul asta dupa firea omului.

Deci, nu memoria pur intelectuala a unui lucru reprobabil din trecut pe care l-ai suferit s-au l-ai infaptuit trebuie sa-ti atraga atentia, ci numai daca evenimentul respectiv mai raneste inca in vreun fel sufletul tau, daca mai are ecouri si nu stii cum sa mai scapi de acele reverberatii. Daca nu mai exista aceste efecte, atunci Bunul Dumnezeu a vindecat rana ta si tu nu trebuie decat sa ramai cu invatatura dobandita (adica sa nu uiti cum lucreza pacatul in sine) si cu trezvia.

Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:51 pm
pr.vasile spune:

Foarte interesantă aprecierea. Am avut și eu de gând să particip la conferința lui K.K. ținută în urbea noastră, ba chiar i-am făcut un pic de publicitate, fără însă a fi citit mai înaintea cartea „best-seller”. Cu o zi înaintea conferinței, cineva mi-a dat cartea – chipurile să mă convingă de mesajul autentic al autorului. Efectul a fost invers. Cartea m-a convins din primele 30 de pagini că: 1. nu merită să citesc și restul; 2. nu merită să particip la nicio conferință, întâlnire, și nimic altceva cu acest „convertit”. În concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km. Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot… va continua cartea cu un nou capitol despre cum a simțit o nouă chemare în altă parte… părerea mea.
Eu aș aprecia convertiții, dar abia după ce dovedesc până la moarte statornicia în ortodoxie. Să nu canonizăm oamenii înainte de vreme…

Răspunde
- mai 18, 2010 la 7:04 pm
  Ana 1 spune:
  
  “Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot”
  
  A mai fost invitat si-n alte tari (in afara de Bulgaria)? Eu nu cred ca a fost invitat si nici nu v-a fi invitat. Nu prea are unde. Nu cred ca rusii sau grecii sa-l primeasca. Sa-l primeasca in Moldova?
  
  Răspunde
  - mai 18, 2010 la 8:25 pm
    Pustnicul Digital spune:
    
    Vad ca a fost si in Grecia: http://vimeo.com/11001676.
mai 18, 2010 la 7:34 pm
Ana 1 spune:

Am ascultat ceva din interviul acesta si din el reiese clar ceea ce a scris mai jos parintele Vasile:

” In concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km.”

De fapt din primele clipe ale emisiunii el spune ca de fiecare data s-a convertit din tot sufletul.

Vorbeste mult despre mama lui, dar vorbeste defaimator, dur, cu multa indiferenta si rautate. E dureros de ascultat.

Cum de a fost promovat la noi omul asta ca ortodox convertit? Ma mir si mai mult dupa emisiunea asta.

Uimitor

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:18 pm
Alexandra spune:

Eu nu mai inteleg nimic… Am 20 de ani si am citit recent cartea lui Klaus. Personal vorbind, cred ca mi-a „picat” bine, m-a ajutat sa devin mai atenta la multe lucruri, sa ezit putin , sa cantaresc… Sa realizez ca nu tot ceea ce e facut cu spontaneitate este si util pentru mine si sufletul meu. Nu stiu insa daca el este sau nu un ortodox emblematic, dupa parerea mea, nimeni nu este, inafara Sfintilor Parinti.

Maine va veni Klaus in Sibiu, si abia asteptam sa merg sa il vad… Acum, dupa ce-am citit acest articol, argumentele si contraargumentele din comentarii… chiar nu stiu ce sa mai fac. ?

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:26 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  Dacă mergi, te vei convinge ascultând. Dacă nu, te vei folosi rugându-te și citind din Sfinții Părinți.
  
  Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:18 pm
  Ana 1 spune:
  
  Alexandra, daca citeai cartea Intoarcere la Hristos a lui Ioan Ianolide, ai fi simtit mult mai mult decat ai simtit acum.
  
  S-a intamplat sa citesti cartea lui Klaus. Asta este.
  
  Incearca daca ai resurse sa citesti cartea despre care ti-am scris. Ai sa vezi marea diferenta si ce inseamna credinta in Hristos.
  
  Dumnezeu sa-ti ajute
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:40 pm
Iubesc Patriarhul spune:

Cat timp acest om este ortodox este fratele nostru, nu este pagan. Cand o sa se departeze de ortodoxie o sa mai vorbim. Pana atunci este frate.

Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:19 pm
  Ana 1 spune:
  
  Pai sa-l lasam sa fie frate, nu sa ni-l facem idol.
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:49 pm
Pr Matei spune:

Felicitari Parintelui Mihail care s-a pus pe treaba si ne-a lamurit cum nu se poate mai bine, prin sfatuire, despre inselatul si inselatorul Klaus Keneth!

Răspunde
mai 19, 2010 la 1:54 pm
isaac spune:

Excelent articol!
Parinte imi permit sa va fac o sugestie, inaugurarea unei rubrici cu comentarii despre Babilonia ortodoxa… sau Din lumea Ortodoxiei de fatada…

Răspunde
mai 20, 2010 la 6:14 pm
ellaina spune:

Imi cer iertare parintelui (ca am mai scris aici) si ca ii iau din timpul pretios…
As vrea sa le pun o intrebare celor care il promoveza pe kK atat de agresiv…

Am o mare nedumerire (una din multele…) nu stiu ce evanghelizeaza K.K. in tarile ortodoxe si de ce, de cine este platiti si invitat, si cu ce binecuvatare vine in tara!!! Sunt si eu convertita la sf credinta ortodoxa in occident, trecuta prin protestantism (multi ani) si catolicism si va pot spune ca duhul in care K.K predica sub “masca ortodoxiei” este 100% protestant, eretic, in inselare (cata diferenta este intre el si sfintii parinti din toate vremurile!)
Imediat dupa revolutia din ‘89, parintele patriarh al Romaniei de atunci Teoctist a trimis scrisore oficiala aici in occident (in SUA in speta…stiu de la episcipul nostru de aici si de la alti parinti americani care au vizitat Romania atunci pt cateheze), si a invitat oficial si cu binecuvantarea episcopului ortodox din diaspora preoti americani convertiti la dreapta credinta, care au tinut o serie de cateheze ortodoxe si predici in Ardeal la cateva sf manastiri si parohii., unul din ei fiind parintele Peter Gilquist.

Si cu toate ca erau preoti ortodocsi au venit la invitatia patriarhului de atunci si cu binecuvatarea episcopului de aici!
Intrebarea mea cei ce tin atat de mult sa aparate invatatura eretica a lui KK, cu ce binecuvantare, la invitatia cui, si pe ce bani vine el in Romania?
Alta intrebare: ce incearca K.K sa evanghelizeze intr-o tara ortodoxa de 2000 de ani??? De ce nu merge sa faca evanghelizate in tarile pagane care nu au auzit de ortodoxie, poate nici chiar de Hristos. Aceasta din urma ar fi (si este) adevarata evangelizare. Cunosc preoti misionari ortodocsi in occident care fac asta – insa in tarile ne-crestine si ne-ortodoxe, tari ca Indonezia (99% musulmana) unde pur si simplu iti iei viata in maini (iti ei ramas bun de la viata atunci cand incepi o misiune ortodoxa). Au fost preoti misionari care au fost ucisi pt asta (acesta cred eu ca este modelul apostolic si singurul adevarat si convingator). Acolo as vrea sa il vad pe K.K. predicand pe Hristos, nu cu chitara in baruri prin Bulgaria, prin statiuni, din fotolii (scaune) confortabile si la o audienta insetata mai mult de confort si senzational (multe iertari dar asa se vede).
Inca ceva, exista (cum spun marii parinti) “turisti de manastire si biserici ortodoxe” si exista “cautatori ai Adevarului”, pt. mine KK face doar impresia unui “turist de manastire” si atat.
Sa ne dea Domnul discernamant si smerita cugetare, caci “vremurile grele sunt” si a venit timpul cand ” multi profeti mincinosi au iesit in lume ca sa insele daca se poate si pe cei alesi”…Apocalipsa).

Răspunde
- mai 20, 2010 la 6:48 pm
  ellaina spune:
  
  Pr Peter Gilquist (un pastor convertit la ortodoxie) vorbeste (unei audiente in maj protestante~80%) de ce ortodoxia este calea, si vizita lui misionara in Romania la invitatia pr Patriarh Teoctist.
  http://orthodoxword.wordpress.com/2010/02/01/why-orthodoxy/
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 12:24 am
razbointrucuvant spune:

Ca vrea sa ne re-evanghelizeze in duh protestant, asta e limpede. Strategia e foarte atent ticluita.

http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-sibiu-mai-2010/

Din prea marea sa “largire a inimii” (despre care vorbeste), pr. Necula il face nici mai mult nici mai putin decat “dobitoc” pe pr. Mihail si pe “blogistii” de alde noi, care au indraznit sa se lege de idolul KK. De asemenea, ne blestema sau ne ameninta, practic cu pierderea mantuirii, prin “neiertarea acestui pacat nici in veacul de acum, nici in cel va sa fie”.

Ce poti sa mai spui: la asa “largime a inimii” si “inclusivism” ramanem total muti de uimire. Pielea de oaie a cazut, coltii ascutiti si coarnele s-au itit…

De altfel, la fel de generos s-a dovedit a fi si Klaus insusi, care nu a ezitat, in alta conferinta, sa il catalogheze pe p. Mihail, laolalta cu noi, drept ”spalati pe creier care nu vor decat sa omoare, plini de venin”, facand aluzie la necesitatea ca ierarhul sa intervina pentru pedepsirea unui astfel de preot si apoi laudandu-se (cum se si face, crestineste) despre cati a convertit cu cartile sale si despre cum a dat el toti banii la manastiri. Asta ca sa ne fie foarte clar cu cine avem de-a face.

Răspunde
- mai 21, 2010 la 10:48 pm
  Lumina lina spune:
  
  Pr.Necula are legaturi stranse cu Agnos si Oastea Domnului. Si edituri si…fractiuni rupte de Biserica Dreptslavitoare. Ca pr.Necula coordoneaza, controleaza, sustine sau “mentine” aceasta fractiune in BOR, ce mai conteaza…
  
  Agnos va publica zilele acestea – cartea lui Costel Busuioc. Parintele Necula, K.K, acum si Costel Busuioc… Ce melange! Sfatuiri – catre tineri, misionari “ortodocsi”, muzica “culta”…Adevarat ecumenism! (Afacerist).
  
  Pr. Necula, mai bine ati lua seama la ce spune avva Cleopa despre Oastea Domnului! Si avva Cleopa a fost (si este) adevarata autoritate in BOR.
  
  Iar Trambitele lui Hristos nu au cum sa deranjeze – decat pe cei care vor sa “trambiteze” pe …altul.
  
  Fratilor,
  
  A spune adevarul – in zilele noastre – este ADEVARATA MUCENICIE.
  …
  
  C’o moarte tot suntem datori!
  Totuna e dac-ai murit
  Flacau ori mos îngârbovit;
  
  DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI
  ORI CÂNE ‘ NLĂNŢUIT.
  
  (George Cosbuc – Decebal catre popor)
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
- mai 21, 2010 la 11:48 pm
  Ana 1 spune:
  
  Parintele Necula are un vocabular bogat in epitete. Si in conferinta asta isi permite sa foloseasca expresii gen “Jesus Christ S.R.L.” la care desigur auditoriul rade.
  
  Dar recunoaste singur “fiind eu insami bufon in punerea in scena a ortodoxiei”.
  
  Apoi arata asemanarea lui cu K.K:
  
  “Stiti ca eu insumi am o reactie Kennet la pupatul crucilor, linsul podelelor, aratatul fundului in timpul caditului … “.
  
  Facand referire la cartea lui K. parintele Necula spune ceva dureros pentru orice crestin ortodox roman “niciodata nu am vazut ortodoxia romaneasca, – poate ca mai sunt doua trei exceptii – dar niciodata atat de corect exprimata”.
  
  Spunea un parinte drag ca nu este coltisor din Romania unde sa nu calcam pe sfinte moaste. Cum atunci sa se spuna despre un convertit la ortodoxie ca are un cuvant despre ortodoxie, atat de corect exprimat incat ii intrece pe toti luptatorii si dreptii credintei noastre?
  
  In monologul parintelui Necula e o defaimare asupra a tot ce-i romanesc, ortodox, curat si simplu. Uimitor cum ne ponegrim si neamul si biserica. Si asta pentru ce?
  
  Dumnezeu sa ne ierte
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 10:07 pm
Gabriel spune:

Hristos S-a inaltat !
Felicitari pentru luarea de pozitie autentic ortodoxa si la obiect ( specifica unui eminent absolvent de Automatica ), Parinte Mihail Stanciu.
Asa a strigat si Arhanghelul Mihail ingerilor cazuti : ” Sa stam bine, sa stam cu frica ! “.
Trebuie subliniat si girul pe care il aveti din partea parintelui Adrian Fageteanu.
Detractorii dvs nu raspund la obiect, preferand atacul la persoana, specific celor care nu au argumente, sau invocand chestiuni hilare : absenta din enciclopedii, studii teologice…
Se pare ca sunt (iarasi) multi care nu vor “sa stea bine, sa stea cu frica ” !
Dumnezeu sa le lumineze mintea si celor care va denigreaza, pentru a-si intelege starea de inselare ( de fapt, traim intr-o epoca a inselarii prin excelenta ).
Sa va rugati si pentru mine, pacatosul.

Răspunde
mai 22, 2010 la 12:25 am
Daniil A spune:

Felicitari, parinte! Si nu va mahniti de cuvintele ne-la-locul-lor ale promoterilor lui KK, acum si-au aratat adevarata dragoste crestina…
Pana la urma adevarul iese la iveala.
Multumim si sa va rugati si pentru mine.

Răspunde
mai 23, 2010 la 12:07 am
denisa spune:

Mai sunt si alti catolici intre catolici. Vreau sa va prezint un catolic care traieste in duh si in adevar. Inca unul!
Parinte, Nu stiu cum sa fac sa pun pozele cu icoane, dar sunt la link-ul:
http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/sfinti-si-sarbatori/3188-sfantul-isidor-tverdislov-cel-nebun-pentru-hristos-facatorul-de-minuni-din-rostov-14-mai.html

Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai
E-mail
DESPRE: – Sfinti si Sarbatori
Friday, 14 May 2010 20:31
Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai

Defăimat fiind, mângâia prin cuvânt şi faceri de minuni

Iniţial catolic, provenind dintr-o familie bogată din Germania, Isidor s-a remarcat de mic prin dispoziţia înţelegătoare faţă de semeni. Nu se supăra niciodată pe cineva şi se gândea neîncetat la împărăţia cerurilor. Şi-a părăsit casa părintească, după ce şi-a împărţit averea la săraci, şi a ales o viaţă de „fugar”, călătorind în loc în loc, în diferite ţări şi oraşe.

——————————————————————————–

Nu se ştie momentul şi modul în care a trecut de la catolicism la ortodoxie, ci doar că a făcut acest lucru. În cele din urmă s-a stabilit în Rusia, la Rostov. Vieţuia într-o colibă din lemn construită de el, suportând sărăcia, frigul, ploaia, zăpada, dispreţul semenilor, cu seninătate neştirbită.
A urmat astfel calea nebuniei pentru Hristos, descrisă şi de Sfântul Apostol Pavel:

„Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste! Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân-acum.” (I Corinteni 4, 10-13)

Sfântul Isidor şi-a petrecut timpul vieţii acesteia în rugăciune neîncetată, fără a-şi permite odihnă sau somn îndestulat. Noaptea priveghea, dăruindu-se trup şi suflet lui Dumnezeu.
Ziua, binecuvântatul mergea în jurul oraşului, purtându-se ca un nebun. Totuşi, ştia să dea sfat bun şi să sară în ajutor, la timp, tuturor. Răbdător precum Iov, se purta cu înţelegere, cu inimă curată şi veghetoare, plină de iubire adevărată pentru toţi, şi cu credinţă neştirbită. În timpul vieţii a primit darul facerii de minuni.

A trecut la cele veşnice în 1474 şi nu a ştiut nimeni că a murit, până când nu s-a simţit un miros deosebit de plăcut venind dinspre coliba lui, de la sfintele moaşte. Pe locul mormântului său din Rostov s-a construit Biserica Înălţarea Domnului, moaştele fiind păstrate într-o criptă, făcătoare de minuni.

Sfântul Isidor e singurul numit „cel statornic în cuvântări”, el fiind întotdeauna la fel de generos, înţelegător, bun sfătuitor, iubitor cu toţi, indiferent dacă era apreciat sau nu de ei. Acest lucru a fost precizat de Bulgakov, într-o carte din 1900, „Nastolnaia Kniga”.
Sfântul Isidor Tverdislov este pomenit în sinaxarele ruse la 14 mai.

Din minunile şi profeţiile Sfântului Isidor cel nebun pentru Hristos

Se cunosc cel puţin două minuni ale acestui Sfânt: prima dintre ele îl aseamănă pe Isidor Sfântului Nicolae. O corabie prinsă în furtună risca să naufragieze. Atunci pasagerii au tras la sorţi, convinşi că necazul se datorează unuia dintre ei, care L-a supărat pe Dumnezeu. Sorţii l-au desemnat pe un negustor din Rostov, care a fost abandonat pe mare, pe o scândură. Acesta deznădăjdui, plutind în derivă, însă deodată a apărut lângă el Sfântul Isidor, care l-a readus pe puntea corăbiei. Iar aceasta nu s-a mai scufundat.

Altă dată, la nunta prinţului Sava Obolensky, Sfântul a intrat brusc în palat şi a aşezat pe capul mirelui o coroană de flori, zicând: „Iată mitra ta episcopală!” Profeţia s-a adeverit în scurtă vreme, când soţia prinţului a murit la naşterea primului copil, iar prinţul văduv s-a călugărit cu numele de Ioasaf, după care a fost sfinţit ca episcop de Rostov, în 1481.

Răspunde
- mai 24, 2010 la 3:20 am
  ellaina spune:
  
  @ Denisa …Vrei sa spui un catolic care a trecut la Duhul Ortodoxiei Ruse in Rostov si s-a nevoit in ortodoxie…
  
  Răspunde
  - mai 24, 2010 la 9:08 am
    denisa spune:
    
    Intr-adevar! Sunt si convertiti carora ortodoxia le-a schimbat viata cu totul.
mai 24, 2010 la 7:41 pm
Clara spune:

Si eu am citit cartea lui Klaus K. si am incercat un sentiment de bulversare, am simtit ca ceva nu e bine, nu e ortodox si nu seamana cu marturiile ortodocsilor obisnuiti, care cauta cu lacrimi si cu umilinta iertarea lui Dumnezeu. Nu mi-a placut si chiar am ramas surprinsa de recomandarile facute acestei carti in reviste crestin ortodoxe. Ma bucur ca parintele Mihail a luat atitudine; se risipesc in felul acesta indoielile cititorilor. Parinte, va doresc sa traiti si sa marturisiti Adevarul pana la sfarsit.
Bucurie in Hristos!

Răspunde
mai 25, 2010 la 1:11 pm
Alexei spune:

Acest comentariu am dorit sa-l postez la articolul http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/05/cateva-intrebari-pentru-fratii-de-la.html de pe blog-ul lui Ciprian Voicila. Cum optiunea “Trimiteti un comentariu” este, in acest moment, dezactivata, imi permit sa-l postez aici, cu permisiunea Parintelui Mihail, implicita in cazul in care va permite postarea

Draga Ciprian,

Ne bucuram ca iti gasim numele pe net impreuna cu toata bogatia studiilor si publicatiilor! Ba chiar aflam ca ai la baza si studii de psihologie. Te intreb si eu acum, care este rezultatul practic cel mai important al tuturor studiilor de psihologie efectuate in lume pana la ora asta? Daca nu te superi, pot sa raspund eu? – Manipularea! De la tehnicile de control individual “targetat” prin reclamele comerciale, pana la controlul si determinarea legitatilor de manifestare unitara a multimilor/grupurilor manipulate in sens politic. Plus altele, la fel de non-nevinovate… Si atunci, frate draga, ti-ai pus intrebarea care este scopul? Ca Parintii asa spun: fapta buna nu este fapta buna in sine, ci SCOPUL cu care este facuta fapta o defineste asa! Ca poate stii si tu din Pateric cum vreun staret ascundea sub copaie cate un calugar cazut in desfranare (cazut in fapta, nu in gand!) TOCMAI pentru a-l intoarce si a-l mantui, iar pe frati pentru a-i feri de sminteala si cadere de-a dreapta. Presupune asta ca NOI trebuie sa ingaduim pacatul? Eheeeee…..

Si atunci, Ciprian, ce sa insemne asta? Ca spune Mantuitorul: “dupa roade se cunoaste omul”! Si care e roada, de exemplu, a acestui “fenomen” Klaus Keneth? Fratii “razboinici” ti-au raspuns, altii, mai mult sau mai putin anonimi, au gasit si ei sa evidentieze, chiar decent si politicos, niste lucruri de bun simt (obiective, cu referire la Sfintii Parinti, nu subiectiv-umorale) referitoare la “fenomen”. Intr-un cuvant, se pare ca, pana una-alta, roada este controversa!

Evanghelia spune ca impotrivirea fata de Adevar este pacat impotriva Duhului Sfant (adica impotriva Duhului Adevarului). Ori, noi stim: ce are in comun Dumnezeu si mamona? Ce te faci insa daca la pachet ti se livreaza, sa zicem, 90% adevar si 10% inselare? Mai accepti pachetul? Tu ce zici? Pacatuiesti impotriva Duhului Sfant ca nu accepti cei 90%, ori de fapt esti plin de trezvie ca nu inghiti cei 10% minciuna? Si daca pachetul este astfel conceput INTENTIONAT, tocmai pentru impactul lui 10% mai mare ca folosul celor 90%? Ca si daca n-ar fi intentionat, tot aia e!….

Frate Ciprian, ma intelegi?……Tu ce zici, daca te-ai aseza intr-o stare, sa zicem, mai “sarac cu duhul” (adica avand cugetare simpla si smerita, iar nu mediata prin informatia specializata asimilata) si ai percepe “fenomenul” asta prin prisma “unei babe credincioase” de la tara (cum o lua Petre Tutea de etalon), cum crezi ca s-ar vedea?

Bucurie!

Alexei

P.S. Ti-ai explicat vreodata, daca ai remarcat, cum e posibil ca un adevar de credinta (in credinta revelata prin Ipostasul Adevarului intrupat, bineinteles!) sa se verifice de la nivel de “taran prost” pana la nivel “universitar” (pe o scara meritorie lumeasca), pe orice temei de argumentare?…. Si atunci, unde ar fi problema in cazul de fata?

Răspunde
- mai 25, 2010 la 4:25 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  il cunosc pe Ciprian Voicila si daca imi indagui, ceea ce ai scris nu i se potriveste. Nu e chiar asa.
  Eu insami nu am fost de acord cu parerile sale despre KK, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne certam.
  
  Nu suntem perfecti, si eu si dvs si toti am putea cadea intr-o incercare. Ce sa facem acum? toti trecem prin ispite, important sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie.
  Sa avem nadejdea ca lucrurile se vor limpezi si sigur asa va fi.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
  - mai 26, 2010 la 2:16 pm
    Lumina lina spune:
    
    Incerc sa postez un comentariu pe blog-ul lui Ciprian Voicila si nu reusesc.
    
    Felicia,
    
    Citeste (cu atentie sporita) , pe blog-ul lui Ciprian Voicila, raspunsurile – punctuale – ale lui razboiintrucuvant (la provocarea lui C.V) – raspunsuri documentate si bine intentionate – si ia in calcul (si) modul in care C. V se adreseaza lui Florin M. (ce-l sur-claseaza, raspunzandu-i limpede, smerit – ca un ortodox autentic).
    
    Poate iti schimbi parerea – ce te face sa afirmi – ca cele spuse de Alexei “nu i se potrivesc”.
    
    Nu “se cearta ” nimeni. Dimpotriva, Alexei ii vorbeste cu blandete, cu intelegere – dar si cu fermitate caci asa se cade din partea unui adevarat crestin (ortodox).
  - mai 26, 2010 la 7:30 pm
    Ana 1 spune:
    
    Tu_l aperi pe Ciprian, insa daca-i citesti cu atentie articolul lui ai sa observi ca-l pune laolalta cu K.K, Danion Vasile, Dan Puric…pe parintele Cleopa.
    
    Depaseste sentimentele pe care le ai ptr el si vezi articolul lui taios/ fin la adresa oricui incearca sa spuna ceva despre K. K.
    
    Mi se pare din nou defaimator sa vad scris “razboinicii” de catre cineva care se vrea un marturisitor al credintei ortodoxe. Mai poate fi considerat articolul lui serios sau ironic/ taios?
    
    Doamne ajuta
mai 26, 2010 la 10:29 am
Alexei spune:

Felicia,

In primul rand, faptul ca “nu i se potriveste lui Ciprian” ceea ce am scris eu este irelevant pentru 99% din posibilii cititori ai postarii mele pentru simplul motiv ca acestia nu-l cunosc personal pe Ciprian asa cum se pare ca il cunosti tu, ei neputand face astfel o diferenta specifica.

Mai mult (in al doilea rand), ceea ce am scris eu nu face referire absolut deloc la persoana lui Ciprian, pentru ca nici eu nu-l cunosc personal. Am si precizat la inceputul luarii mele de pozitie ca am gasit pe net datele despre el. Ceea ce eu am postat, insa, este un comentariu la un articol al lui, deci o replica la o maninfestare partiala a personalitatii sale (adica a persoanei formatate prin prisma experientei dobandite) relevata in textul pe care si l-a asumat. Din acest punct de vedere, apararea ta muta din start (voit ori nu, caci nici pe tine nu te cunosc personal) centrul de greutate de pe analiza obiectiva a celor scrise de el (analiza care se face in sistemul de referinta al ortodoxiei/ortopraxiei Sfintilor Parinti), pe afirmatii personale gratuite (pro/contra) lipsite de continut real in raport cu obiectul discutiei noastre.

In al treilea rand, nu esti duhovnicul lui Ciprian, deci cunoasterea pe care o ai cu privire la persoana lui este partiala si nu suporta, deci, o afirmatie absoluta in sensul in care te pronunti tu.

Si nu in ultimul rand, faptul ca Ciprian este inca in viata (sa-i dea Bunul Dumnezeu sanatate si mantuire!) inseamna ca el este inca supus ispitei si caderii, luptei, dar si biruintei atunci cand aceasta din urma aduce Pacea Domnului. Care Pace se produce atat in sufletul lui cat si in al celorlalti prin intermediul manifestarilor sale fata de aproapele, manifestari uneori ne-voite, dar mai ales prin cele voite (“…iar din inima voastra va curge izvor de Apa vie”).

Asadar, problema nu este nici pe departe “sa ne certam”, asta fiind cea mai proasta optiune intr-o discutie in tipar intra-ortodox. Din acest punct de vedere, noua deviere la care recurgi printr-o noua mutare a campului de argumentare pe aceesi directie personala face ca discutia, intr-adevar, sa tinda a ajunge intr-un punct mort (daca eu ori ceilalti acceptam acest lucru) atat pentru noi, dar mai ales pentru martorii acestei asa-zisa “cearta”.

Miza nu este cearta (ca reflex al manifestarii contradictorii a personalitatilor) ci ceva mult mai important si care intotdeauna se are de fapt in vedere tacit in toata discutia: inima celui de-al treilea, adica a CITITORULUI pozitiilor exprimate. Iar acest castig al inimii nu poate fi decat in adevar ori in minciuna, nu intuituu personae (adica luand in considerare persoana).

Inteleg ca tu insati crezi/accepti/stii ca Ciprian “a cazut intr-o incercare”, dar aceasta cadere un justifica apararea ta personala, caci pana si un necrestin a zis: “drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e adevarul”. Mai important ar fi fost, daca il cunosti personal pe Ciprian si “nu esti de acord cu parerile sale despre KK”, sa discutati si sa aflati impreuna resortul ultim al unei optiuni ori al alteia, iar la urma sa-si defineasca el insusi (argumentat) pozitia finala in spatiul public. Asta deoarece din capul locului el stie care este consecinta expunerii publice a propriilor conceptii, singur asumadu-si acest risc. Deci nici aici sa nu crezi ca este un neajutorat (intelegem chiar de la el ca este un bun “incasator”)!

Si pana la urma daca am zis rau, unde am gresit, iar daca am zis bine, de ce ma certi?

Iar daca vrei “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si cu smerenie” atunci, te rog frumos, ia-l pe Ciprian, ia-i si pe fratii de la razboiintrucuvant, vin si eu si ne intalnim la Parintele Mihail! Ce zici? Te oferi sa aranjezi asta?

Bucurie!

Alexei

Răspunde
- mai 26, 2010 la 11:15 pm
  razbointrucuvant spune:
  
  @ Felicia, Alexei:
  
  Ne raliem propunerii. Cu atat mai mult cu cat Ciprian si-a inchis blogul, noi inca speram ca doar temporar, din pricina suprararii cauzate de contradictia cu noi, ceea ce este chiar regretabil si de neinteles.
  
  @ Alexei:
  
  Ne-a placut cum ai pus problema, departajand planurile cu un simt analitic foarte riguros, de care multi am avea nevoie.
  
  @ Ana:
  
  Va multumim, dar sa stiti ca Felicia a fost chiar prima care l-a infruntat -prieteneste- pe Ciprian si l-a “tulburat” pe problema Klaus K.
  
  @ Toti:
  
  E trist ca nu se mai termina odata nebunia asta…:(
  
  Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:29 am
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei, Lumina Lina si Ana 1,
  
  am scris ca nu se potriveste lui, pentru ca pe un om nu poti sa-l “caracterizezi” in momentul incercarii lui. Este un moment delicat si aceasta nu constituie ESENTA lui. (chiar si pentru o parte a manifestarii lui).
  
  “Mirarea” (parerea) mea am exprimat-o deja pe blogul lui (si daca o sa cautati, o sa gasiti), de citit, am citit toate comentariile.
  
  DA, IL APAR, e datoria mea de crestin sa-l si sprijin in momentul incercarii.
  
  Da, asa este, cei de la Razboi intru cuvant au adus explicatii consistente si punctuale, dar tot cei de la Razboi intru Cuvant, au adus si cuvinte de pace si incurajare.
  
  Asta era si mesajul meu cand i-am raspuns lui Alexei, caci cumva faptul s-a consumat, ca sa zic asa, si ca lucrurile se vor limpezi, sa nu insistam acum sa avem un raspuns.
  
  Iar Alexei, ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste.
  
  Acestea fiind zise si sper si clarificate, va doresc numai bine.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
mai 26, 2010 la 5:32 pm
Pustnicul Digital spune:

Am primit acest COMENTARIU DE LA GEORGE si cred că se potrivește aici:

Smintelile continua si la Pitesti! Ratacitul Klaus Keneth a tinut de curand (pe 24 mai) o conferinta la Muzeul judetean din Pitesti, organizata si prezentata de…cine credeti!-marele “misionar” Laurentiu Dumitru, prieten devotat al p. Lucian Grigore, cel cu…lingurita!

Ambii au fost prezenti la conferinta, sustinandu-l si oferindu-i toata asistenta lui K.K.! Dealtfel, L.D. il promoveaza din plin pe K.K. pe blogul sau, afisand si programul conferintelor acestuia,atentie!!! – ASTA SI DUPA CE P. MIHAIL STANCIU A ARATAT DEVIATIILE ACESTUI K.K. intr-un articol preluat de mai multe bloguri ortodoxe! Daca va uitati la comentarii, multi i-au atras atentia lui L.D. deaspre acest aspect, el insusi avand cunostinta de aceste lucruri, dupa cum a declarat la inceputul conferintei, dar cu toate acestea nu a renuntat nici la conferinta si nici la a-l promova in continuare pe K.K.!

Conferinta a fost o adevarata parodie, K.K. facand gesturi comice si teatrale, avand o exprimare ciudata si controversata, cu abateri grave de la invatatura Bisericii, emanand, pe tot parcursul conferintei, prin discurs si gestica, un duh mai degraba protestant decat ortodox!

Iata cateva “perle” ale lui K.K.(imi pare rau ca n-am inregistrari!):
- “Eu nu am scris o carte ortodoxa…(!!!)…ci una care-L slaveste pe Dumnezeu!”
Intrebat, in mod firesc, daca Dumnezeu poate fi slavit, si deci trait, si altfel decat in fel ortodox, acesta raspunde ca “da, poate fi slavit asa, mai putintel, si-n alte feluri( confesiuni, etc.), nu pe deplin ca-n Ortodoxie, dar INTR-O MASURA MAI MICA!!!“…Fara comentarii!
- Alta: Spune la un moment dat: Luther a fost IN ESENTA ORTODOX!!!…Pus sa lamureasca aceasta afirmatie, a dat un raspuns ambiguu, practic n-a avut raspuns!

Asa ca, cititi si va minunati!…
Baiatul asta, K.K., a batut atata drum ca sa ne spuna ca noi nu mai traim ortodoxia la intensitate, si ca s-a instalat o platitudine, o amortire…si, cumva, el vine sa ne resusciteze! Cam asta e demersul lui…

DOAMNE APARA SI PAZESTE!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:23 am
  Lumina lina spune:
  
  Ciprian Voicila spune : ”Din scandalul de pe bloguri lipseşte o voce: aceea a lui Laurenţiu Dumitru, o persoană care a contribuit la apariţia cărţii la editura Agnos”.
  
  Asa ca nu trebuie sa ne mire – “Fenomenul Pitesti”.
  Se intelege ca a sustinut – si financiar – aceasta “tentativa”.
  
  (L.D a facut – la vemea respectiva – reclama buna filmului Tarul – odiosul film in care se confunda Imparatia lui Dumnezeu cu puterea secularizata a acestei lumi -desi fusesera numeroase reactiile – contra – din partea multora).
  
  Este foarte bine ca si-a dezvaluit adevarata identitate – ca acum stim (clar) in ce tabara se afla.
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:09 am
dodo dumitriu spune:

Pentru dl Alexei,

Nu il cunosc pe dl Ciprian, nici pe dvs, dar din ceea ce ati postat pe net pe acest blog si din ce am vazut si pe blogul dl-ului Ciprian pot trage o concluzie: daca adoptati duhul smerit si intelept al Parintilor ca model sunteti mai in castig. Nu stiu ce indreptare puteti aduce cuiva cu ton zeflemitor. Mie asa mi-ati lasat impresia. Si poate ne spuneti dumneavoastra ce facultate ati absolvit, daca vi se pare ca este edificator.

Răspunde
mai 27, 2010 la 3:37 pm
Alexei spune:

Felicia,

Nu ma-ntelege gresit!

Faptul ca Ciprian este aparat in conditiile in care o faci tu ma bucura si este pur si simplu dovada clara ca Bunul Dumnezeu il iubeste! Dovada dovezii? Ciprian si-a blocat/inchis blog-ul datorita “controversei” K.K.! Asta ar putea insemna ca doreste sa-si clarifice starea de “tulburare”, iar daca o face de buna credinta si cu rugaciune va afla sigur raspunsul. Iar raspunsul nu inseamna neaparat unul categoric cu privire la K.K. (alb/negru) ci inseamna activarea in cadrul propriului for interior a acelui “cercetati duhurile” evanghelic. Ca din neatentie si indoiala pecetluite de neascultare au cazut protoparintii nostri, iar prin trezvie (“.. sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”), credinta (in Mantuitorul Hristos si Biserica Sa) si ascultare (fata de Sf. Parinti ai Bisericii celei Una) ne mantuim noi astazi.

Daca vrei sa ne crezi si noi il aparam! Iar cel mai mult l-a aparat pe el si pe toti ceilalti Parintele Mihail cand a scos la iveala umbrele fenomenului. Ori, chiar daca le numim umbre, ele sunt bine conturate – in scris si in inregistrari – neputand fi indoielnice. E adevarat ca realitatea constiintei care afla ca ar putea fi in inselare este dureroara pentru cel care o traieste, deoarece presupune implicit o renuntare la sine, iar asta se traduce prin durere sufleteasca. Bineinteles ca tu, persoana feminina din apropierea lui Ciprian, ai sesizat nemijlocit acea durere interioara si aici tinteste apararea ta (lucru pe care Ciprian ar trebui sa-l aprecieze in mod absolut si independent de discutia asta!). Insa noi, aici, dupa cum am spus si mai sus, avem in vedere PE CEL DE-AL TREILEA care, dincolo de aspectele personale ale celor ce se manifesta public, raman fie cu clarificare, fie cu sminteala (si starea de mijloc, nebuloasa, tot spre sminteala trage) referitoare la fenomen. Miza acelora e in joc.

Si inca un lucru: noi nu analizam aici, in primul rand, convertirea ori trairile lui K.K. pentru a le pune in discutie. Asta este strict treaba lui K.K. si a duhovnicului sau, chiar daca acele aspecte ar fi ajuns la cunostinta publicului mai mult sau mai putin intamplator.

Noi avem in vedere actiunea lui nemijlocita de a insera un mesaj in sufletul celui de-al treilea – ascultatorul/cititorul/target-ul! Iar strategia aleasa denota un plan care are o tinta. Nu exista plan fara tinta! Ori aceasta actiune de exteriorizare cu un scop a interiorului lui K.K. e supusa criticii. Noi stim care este criteriul de referinta – ni l-a transmis insusi Hristos: dupa roade se cunoaste omul! Are omul roadele Duhului si ale Iubirii? Il credem! Nu arata aceste roade si nu marturiseste ca Sf. Parinti care au dobandit aceste roade? Macar privim cu luare aminte!

Nici un raspuns al tau, insa, nu este mai de tristete decat retractarea pe care ai facut-o la final! Ce-ai scris la sfarsit, anume “ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” anuleaza concretetea miscarii finale de nimicire a lucrarii diavolesti. Ca era o treaba “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie” (te-am citat tot pe tine!). Cu alte cuvinte, era o treaba sa fie data pe fata lucrarea vrajmasului intr-o intalnire reala care sa inceapa cu “Imparate Ceresc Mangaietorule…..”. Altfel, vorbim si cu nimic ramanem, din pacate…..

Bucurie!

Alexei

P.S. Blagosloviti, Parinte Savatie! Socul pe care l-a suferit K.K. si pe care il aduceti in discutie este socul trecerii din imaginar in real, de la minciuna la Adevar, de la viata trupeasca la moartea reala a trupului. Poate abia acest soc sa-i dea directia reala (bineinteles, daca e de buna credinta!), adica sa-i transforme “calea de iesire” in Cale. Acum eu as intreba, insa, cine sunt cei care l-au “impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor” si in ce scop? Iertati!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 10:07 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  scuze daca m-am exprimat nepotrivit, chestia cu ““ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” – vroiam sa exprim doar sa lasam lucrurile un pic asa, sa nu le fortam, adica sa lasam sa se linisteasca si ca rezolvarea va veni.
  
  Hai ca poate o sa mai avem ocazia sa mai scriem/vorbim, deocamdata sunt pe graba.
  
  Numai bine ! Pa Pa!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:05 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail,
Hristos in mijlocul nostru!

Ai dreptate in tot ce zici. Ceea ce cred eu este ca, fiind obisnuit cu publicul occidental, adica unul fara dreptar al credintei si cu atit mai mult al deosebirii duhurilor, Klaus a suferit un soc in mijlocul Ortodoxiei care este Romania. A fost impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor. Eu am intelegere fata de el in masura in care vine dintr-o lume si dintr-o viata slabanogita, de aceea mi s-a parut ca l-ai luat poate prea tare, nedindu-i nici o cale de iesire.

Poate ca aceasta confruntare cu Ortodoxia dura si adevarata, care este Romania, repet, il va pune pe Klaus pe o noua treapta, caci cred in dorinta lui de mintuire si cred si in Cel care cheama, si ne-a chemat si pe noi toti, ca poate sa indrepte cele strimbe si sa vindece cele vatamate.

Am zis acestea pentru ca am fost mustrat ca sint ambiguu in opinia mea despre polemica in cauza. Ambiguitatea mea insa reiese si dintr-o dorinta, pe care nu mi-o pot stavili, de a-l vedea si pe Klaus in consens cu noi toti.

Răspunde
- mai 31, 2010 la 11:05 am
  Mircea spune:
  
  Parinte Savatie, blagosloviti!
  
  In primul rand vreau sa spun ca am cartea despre “calatoria” domnului Klaus dar nu am citit-o. Deci ma pozitionez ca un necunoscator direct al celor spuse (scrise) de el. In schimb mi-au atras atentia tare mult disputele de pe web. Sunt un tanar din Arad, si dupa o viata pacatoasa si plina de mila lui Dumnezeu care s-a revarsat in toate momentele de ratacire, am ajuns si eu Acasa. Dar pana sa ajung am cautat in multe directii si am intrat in contact si cu neoprotestantismul, care e “in floare” prin Ardeal. Caut sa imi insusesc Drapta Credinta dar de multe ori am dificultati tocmai ca nu reusesc sa ma situez pe o pozitie de echilibru duhovnicesc. Referitor la persoana domnului Klaus, pot spune ca dupa o viata ratacita ca a dansului, de multe ori arde in mine o dorinta de a exclama “Ce mult bine mi-a facut mie Dumnezeu!”. Acesta e defapt motorul marturisirii. Daca nu ma insel, intr-una din Evanghelii e descris cand Mantuitorul l-a tamaduit pe indracit, iar acela vroia sa-L urmeze. Dar Hristos l-a indemnat sa mearga si sa spuna alor sai, ce bine i-a facut lui Dumnezeu. Si scriind aceste randuri mi-a venit un gand… Nu cumva multimea disputelor sunt o lupta intre madularele Bisericii. Nu cumva nu-si mai gasesc crestinii rostul in Trup din lipsa dragostei, din lipsa trairii practice a invataturii de credinta? Stim noi ca in teorie e simplu si clar, si linile de urmat sunt cu totul si cu totul clar definite, dar in practica lucrurile stau altfel. Fiecare vine cu trecutul sau, fiecare are un sac de murdarie in spate. Oare nu ar fi mai minunat ca in vorba buna si in blandete sa ne povatuim unii pe altii? Oare nu cumva e vre-unul dintre noi, care inainte de a ajunge la Hristos sa fi fost deja sfant? Exista intr-adevar erezii pierzatoare, si de multe ori fratii nostrii sunt atinsi de ele, dar tot dragostea e cea care ii scoate din ratacire. Noi ne tot etichetam unii pe altii si defapt parca vrem sa ne spunem “tu esti eretic!”, “ba tu esti eretic!”, “tu nu repecti cutare!”, “tu nu esti merit!”. Lipseste pacea dintre noi si e mult zbucium.
  Eu ma regasesc cumva in trasaturile lui Klaus si chiar in marturisirea aceasta cu mult zel, si in tot felul de forme. Dar toate dintr-un foc al inimii de a exprima mila lui Dumnezeu care cheama pe cel pacatos, pe cei care au umblat pe fundul iadului. Ce pot sa marturisesc e ca de cand m-am intors cu fata spre Dumnezeu, am trait lucruri minunate, care nu le pot tine in mine si simt sa le impartasesc. Nici nu sunt cuvinte destule ca sa le exprim. Nu spre slava mea, chiar daca uneori alunec in directia slavei desarte din slabiciune, dar ca oamenii sa vada prezenta lucratoare a lui Dumnezeu in viata omului. Nu-mi doresc sa fiu eretic!!! Ma inspaimanta un astfel de gand. Nu vreau sa fiu Iuda! Am chinuit mult ca sa ajung la o credinta lucratoare in Dumnezeu, incat nu as vrea sa ma pierd. Mi-e teama intru dragoste sa nu Il rastignesc iarasi pe Hristos, si mi-e scarba de faptele mele. Dar mila Lui care m-a coplesit nu ma lasa sa fiu trist, ci ma face sa-mi salte inima si sa vestesc mila Lui. Dar marturisesc ca cititnd despre cum este privit acest domn Klaus, ma regasesc cumva. Este intr-adevar ceva cu care Biserica din Rasarit nu e obisnuita, pentru ca e o marturisire in afara Traditiei. Este o marturisire spontana, a unui om care NU a cunoscut profunzimea Traditiei Ortodoxe intr-u totul. Am fost indrumat ca ar trebui sa fiu mai smerit, sa ma adancesc in pocainta, sa imi plang faptele trecutului. Dar marturisec ca am ajuns iarasi in iad. Aproape un an de zile am chinuit incercand sa-mi intristez inima pentru trecutul meu. Incercand sa-mi insusesc o smerenie care nu era sincera, nu era interioara. Sigur ca regret ce am facut, dar nu pot ramane in trecut. Pocainta o faci din inima atunci cand atarna sabia dreptatii asupra capului, pentru faptele nepocaite. Am tras invatamintele ca sa nu ma mai intorc la faptele cele vechi si am primit bucuria iertarii. O imensa revarsare de bucurie in suflet… Daca Dumnezeu nu iarta si uita, atunci cum sa ni se ceara noua sa iertam si sa uitam gresala aproapelui? Dar daca El iarta si uita, atunci eu, ramas in bolile trecutului pe care El le-a tamaduit, pur si simplu refuz iertarea. Abia, abia ma ridicat Dumnezeu din deznadejdea in care m-am afundat incercand sa ma (fals)smeresc, sau mai bine zis sa-mi plang pacatele iertate. Am fost in cel mai adanc iad al vietii mele scurmand printre aceste pacate. Si pe masura ce scurmam mai adanc ele se luptau cu mine si ma biruiau pana la deznadejde si pana la dureri trupesti. Ajunsesem nemultumit, frustrat, impulsiv, neiubitor, departe de Dumnezeu, intristat de moarte si judecam pe toata lumea care gresea catusi de putin, pe cand pe mine ma chinuiau ganduri groaznice de mandrie. Toate acestea dupa ce am incercat eu sa ma intorc in trecutul pacatos, neacceptand ca am fost iertat si crezand ca voi avea roada astfel. Defapt nu doresc decat ca fiecare sa-si gaseasca locul in Trup si sa radieze bucurie si dragoste. Departe gandul de a ma referi la o bucurie superficiala si o dragoste fatarnica sau toleranta la tot tavalugul vremurilor noastre. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne ierte, sa ne lumineze! E greu discernamantul in vremurile noastre, de aceea si spun Sfintii Parinti ca e cea mai mare virtute. Ar trebui sa ne compatimim mai mult si sa ne doara unii de altii in loc sa ne taiem unii pe altii, caci toti gresim. Trebuie sa ne intelegem scopul. Si cred ca toti vrem mantuirea si dragostea in casa Tatalui. Sa ne ajutam mai mult… Iertati ca am deviat oarecum de la subiect, dar nu am putut sa nu-mi vars durerea! Doamne ajuta-ne!
  
  Răspunde
  - mai 31, 2010 la 5:27 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    Atenție! Nu l-am judecat pe amicul K.K. pentru ce a făcut cândva, ci am tras semnalul de alarmă pentru că el, creștin-ortodox declarându-se, continuă să propage idei neortodoxe, mincinoase și păguboase și pentru suflet și pentru trup, propunându-se pe sine și gândirea sa nu numai înaintea simplilor mireni, ci chiar în fața preoților, călugărilor și uneori și în fața episcopilor, dintre care, mulți dintre ei, slavă Domnului!, nu au avut parte de zbuciumul și experiențele lui nefericite și nedorite… Că Dumnezeu ne vrea mântuirea tuturor asta este sigur, că El vrea ”ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită” și asta este sigur, dar de acestea trebuie să fim și noi conștienți și doritori. Mai ales că Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ”Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. (…) şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tes. 5, 22-23). Deci, tot ce nu este susținut pe mărturia Sfinților Părinți, trăitorii și vestitorii Adevărului – Hristos, nu trebuie nici primit, nici încurajat, pentru că nu duce la Adevăr, nici la sfințenie. Nu trebuie să ne îndulcim cu teologumenele oricui, ci trebuie să rămânem în dogmele, canoanele și rânduielile Bisericii, cele prin care s-au sfințit toți Sfinții lui Dumnezeu dacă vrem să ne mântuim. Pentru că nu există sfințenie și mântuire în afara Ortodoxiei.
  - mai 31, 2010 la 9:41 pm
    daniel spune:
    
    Va recomand si chiar va rog sa cititi marturiile ortodoxe despre convertire ale unor englezi in viata (12 englezi), printre care si mitropolitul Kallistos Ware. Cartea a aparut nu demult la editura Deisis. Si mitropolitul Kallistos predica in Anglia si in toata Europa, si vorbeaste despre convertirea sa insa marturia este alta, este plina de smerenie si de bunacuviinta.
    
    http://www.edituradeisis.ro/index.php?controller=product&product_id=134
  - mai 31, 2010 la 10:42 pm
    Cristian spune:
    
    Mircea
    
    Cu adevarat pare ca te regasesti in unele manifestari pe care le descrii. Dar tu le numesti asa cum si sunt, niste neimpliniri, niste trairi de la inceput. Ceea ce nu este cazul despre modelul pe care l-ai descris, care numai vrednic de mila nu se considera, si cautand sa invete de la monahii nostri romani imbunatatiti. Daca va fi trezit ca sa spuna ca ii este rusine ca a vorbit atat desi este pe o treapta atat de incepatoare, si va inceta sa vorbeasca spre a se reculege, ar fi de luat in seama si de asteptat roade. Altfel… mai degraba nu asteptam nimic bun….
  - iunie 2, 2010 la 7:54 pm
    Mircea spune:
    
    Multumesc, Părinte Mihail, pentru lamurire! Iertati!
- mai 31, 2010 la 10:27 pm
  Cristian spune:
  
  Parinte Savatie,
  
  Iertare, Iertare, de multe ori Iertare!
  
  Cu multa nevrednicie , nu ma voi opri sa spun gandurile despre aceste trei dorinte ale sfintiei voastre.
  
  Destul de clar reiese ca nu este binecuvantat de nici un SOC, de nici o trezire reala, de o coplesire in fata valorilor ortodoxiei romanesti. Pare mai degraba convins ca el este intr-o stare mai inalta, de unde este chiar dator sa ajute cat poate.
  
  Iarasi despre trepte mai inalte decat primirea de catre ierarhii locului nu pare ca are nevoie.
  
  Cat despre dorinta finala, cu siguranta trebuie stavilita ca sa fie ajutata de Adevar, pentru ca altfel este o “judecata” din cele neingaduite, considerand deja BUN pe cineva, care ramane doar sa vina in consens. Totusi, inca se discuta, si avem inca nevoie de marturia Adevarului inainte de “dorinta” mai inalta.
  
  Le-am spus ca simple ganduri de mirean, fara cunoastere, totusi cu ceva experienta. Inca o data iertati, dar nu treceti cu vederea!
  
  Răspunde
- iunie 1, 2010 la 10:20 pm
  Elena Grancea spune:
  
  Cer permisiunea parintelui Mihail de a-mi posta mesajul adresat parintelui Savatie (pe blog-ul sau). Motivul acestei rugaminti este faptul ca, parintele Savatie a luat mesajul meu ca pe “o mustrare”, lucru nedorit si negandit de mine, cu atat mai mult cu cat parintele Savatie este unul dintre parintii dragi mie.
  
  Elena G. spune:
  mai 24, 2010 la 19.30
  
  Parinte Savatie,
  
  Va stiu de foarte multi ani, m-am folosit de sfaturile sfintiei voastre (anii 2000 -2002), va port respectul cuvenit unui slujitor al Sfantului Altar, insa, in ultimul timp, nu mai reusesc sa inteleg din care tabara faceti parte – caci va exprimati ambiguu.
  
  Iertata sa-mi fie indrazneala dar, sfintia voastra ce alegeti:
  
  1. Sa-L marturisiti pe Hristos Domnul alaturi de alti parinti (recunoscuti ca avand marturisire curata a Sfintei Ortodoxii)?
  2. Sau alegeti sa fiti de acord si cu acesti parinti dar si cu cei pe care (parinti respectivi) ii combat. (?)
  
  Va scriu pentru ca m-am intristat de ambiguitatea exprimarii sfintiei voastre in postarile referitoare la cartea lui K.K. si pentru ca nu aveti o pozitie ferma in acest sens.
  Sau, poate ca nu vreti sa suparati pe cineva.
  
  Va rog sa ma iertati, parinte Savatie!
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 2:12 pm
    Cristian spune:
    
    Sora Elena
    
    Aceasta este o mustrare, si cred ca este nu numai indrazneata ci cu totul nedreapta. Este necesar sa ceri iertare cu adevarat parintelui Savatie, dupa ce intelegi bine ca sfintia sa este cu mult deasupra alegerii din cele doua intrebari.
    
    Totusi , indrazneala de a semnala ambiguitatea, pare binevenita , cu conditia sa gasim prin rugaciune ce ne spune Duhul Sfant, noua si parintelui Savatie.
mai 28, 2010 la 10:26 am
Alexei spune:

Roaga-te pentru mine, dodo dumitriu!

Răspunde
iunie 2, 2010 la 11:46 am
dodo dumitriu spune:

In acest schimb de pareri mi se pare important sa nu impartim comentatorii in tabere.

Noi suntem, sau cel putin fiecare dintre noi vrem sa fim, de partea Adevarului, Domnul nostru Iisus Hristos.
Si Parintele Mihail si Parintele Savatie exprima, foarte clar, fiecare in mod propriu personalitatii si formarii sale, acelasi gand: sa iubesti pe aproapele, chiar daca se numeste Klaus, dar sa nu incurajezi ceea ce nu este manifestare ortodoxa in ceea ce face, sa te delimitezi de actiunile neortodoxe. Si lamuresc lucrurile pentru cei ce nu sesizeaza ce este gresit in manifestarile lui.
Nu este dl Klaus singurul responsabil pentru turneul sau in Romania. Aici este durerea. Fiecare dintre noi este parte vie a Bisericii, dator sa marturiseasca, in randuiala lui, credinta Ortodoxa.

Răspunde
iunie 3, 2010 la 12:18 pm
Intrebator spune:

As vrea ca Pr. Mihail Stanciu sa ne confirme daca informatia potrivit careia Sfintia Sa nu mai e staret al Manastirii Antim e sau nu reala. Din cate am auzit, s-au luat oarece masuri impotriva campaniilor sale virtuale. Multumesc!

Răspunde
- iunie 3, 2010 la 5:57 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  ”Noi locului ne ținem, cum am fost așa rămânem…”
  
  Răspunde
  - iunie 3, 2010 la 6:20 pm
    Ana 1 spune:
    
    Doamne ajuta Parinte Mihail. Dumnezeu sa va tina cu toata bucuria care ne-o faceti.
    
    Cat de dulce si frumoasa este limba ortodoxiei.
  - iunie 3, 2010 la 11:48 pm
    Laura spune:
    
    @ Intrebator
    
    Parintele Mihail, ti-a dat un raspuns cum nu se putea mai complet si frumos si doar in cateva cuvinte…Mihai Eminescu . Complet si frumos raspuns !
    
    …iar noi va sustinem…
  - iunie 10, 2010 la 2:40 am
    Pr.Claudiu Wellington NZ spune:
    
    Toate cuvintele acestea ma incalzesc duhovniceste recunoscand in ele duhul de veselie si bucurie permanenta al Preacuviosului Parinte Arhim. Mihail.
    Dupa cum scriam si in alta parte as vrea sa va rog sa-mi comunicati o adresa de email a dumneavoastra sau a Parintelui Protos. Vicentiu la: preotclaudiucoroaba@yahoo.com
    
    Cu multumiri,
    Pr.Claudiu
- iunie 3, 2010 la 6:24 pm
  Ana 1 spune:
  
  Elena Grancea & Intrebator
  
  La mesajele pe care le tot postam noi pe aici incercand sa judecam parintii drepti ai bisericii noastre, imi vine in gand un citat dintr-o poveste “daca-i dai nas lui Ivan, se suie pe divan”.
  
  Răspunde
  - iunie 4, 2010 la 11:17 am
    Cristian spune:
    
    Ana 1
    
    “DIVANUL” este orice treapta ierarhica in biserica, iar mirenii nu se pot “urca pe divan” decat facand slujirea vreunei trepte in Biserica in locul celor unsi canonic. Ceea ce nu este cazul in discutiile de pe acest blog. Acest plan ierarhic , nu se poate amesteca in ceea ce tine de planul duhovnicesc, unde sunt alte reguli, ale libertatii , si unde fiecare crestin marturiseste credinta pentru el insusi , si judeca potrivit treptei de adevar pe care a ajuns sa o cunoasca. Respectarea treptelor ierarhice trece pe planul doi cand Adevarul ia conducerea.
    
    Ceea ce am incercat sa explic, repetand aproximativ argumantatia parintelui Staniloae, este ca nu este bine sa amestecam cele doua planuri, aplicand regulile supunerii fata de ierarhie in cele liturgice, la marturisirea si argumentarea adevarului, care cere si judecare a cuvintelor spuse si nu a persoanelor, cere si sustinere a parintilor cu fapte nu cu vorbe, cu jertfa si impartirea pedepselor care apar in situatii grele, si mai putin cu “concluzii” trase inainte de a se lamuri despre ce este vorba, cat de grava este situatia.
  - iunie 5, 2010 la 4:05 pm
    Elena Grancea spune:
    
    Ana 1,
    
    Spui: “imi vine in gand un citat dintr-o poveste”…
    
    Si mie: “Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala” – deoarece postarea mea – adusa pe acest blog cu permisiunea parintelui Mihail – nu facea nici o referire la persoana ta.
    
    Pe de alta parte te inteleg, caci, vazandu-te si pe blog-ul celuilalt parinte – in acelasi CONSENS – ca si aici – trag concluzia ca tu “canti” la 2(doua) piane – necontand cine este cel ce scrie “partitura”.
    
    P.S.
    Nu te sili sa-mi raspunzi caci: Promit! Nu te voi mai lua in seama.
    Fair-play era sa spui direct ce te-a deranjat si ti-as fi explicat ce motiv am avut sa adopt o asa postura. Pe cand tu…ai “intervenit” (tam-nesam)cu o ironie foarte “fina”.
    
    Sanatate! Maxima!
iunie 5, 2010 la 10:30 pm
Ana 1 spune:

Elena Grancea, o sa vina si clipa cand o sa ne lamurim cu acesti predicatori, si poate atunci o sa avem curajul sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am judecat degeaba, si aici ma refer la parintii bisericii.

Doamne ajuta

Răspunde
Predicatorii-vedete, prooroci proorociti. Azi, cazul Klaus Kenneth in viziunea Parintelui Arhimandrit Mihail Stanciu de la Manastirea Antim: După două milioane de kilometri, încă în înșelare… | Victor Roncea Blog spune:

mai 12, 2010 la 12:59 am

[...] Parintele Mihail Stanciu Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: capusele ortodoxiei, Dan Puric, Danion Vasile, Klaus Kenneth, parintele mihail stanciu, puricii ortodoxiei « “Nasul” lanseaza “Diavolul este politic corect” la Libraria Sophia din Bucuresti in prezenta calugarului basarabean Savatie Bastovoi. VIDEO: Puterea tamaduitoare a iubirii You can leave a response, or trackback from your own site. [...]
Război întru Cuvânt » ARHIM. MIHAIL STANCIU (Man. Antim) pune in discutie una din cele mai recente “vedete” duhovnicesti in voga: KLAUS KENNETH spune:

mai 12, 2010 la 4:10 am

[...] După două milioane de kilometri, încă în înșelare… [...]
Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 12, 2010 la 11:37 am

[...] STANCIU, KLAUS KENNETH, Manastirea ANTIM by saccsiv on mai 12, 2010 Citez din articolul După două milioane de kilometri, încă în înșelare…, scris de Arhimandrit Mihail Stanciu, de la Mănăstirea Antim, [...]
Profețiile cultului satanic pentru vremurile de azi — Pustnicul Digital spune:

mai 13, 2010 la 3:17 am

[...] este ambalată frumos și rafinată de inteligențe demonice mult superioare nouă. Ca și exemplul lui Klaus Kenneth care îmbină rigorile ortodoxiei cu indulgențele lumești într-un mod atât de atractiv încât [...]
Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice spune:

mai 17, 2010 la 2:23 pm

[...] In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)… [...]
Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 18, 2010 la 3:00 pm

Klaus Kenneth--suspect de inselare

Postat: 9.07.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

Arhivat în: Cărți, Înșelare
Etichetat: Klaus Kenneth

(A se vedea și comentariile altor creștini ortodocși aici: Concluziile conferintei de la Pireu despre primatul papal – comentariul 27 mai ales)

Ar fi interesantă de aflat părerea lui D.V. despre periplul lui Klaus K., mai ales că vine din partea unui rigorist ortodox, care a devenit și el un apologet al ”ortodoxiei”... lui.

Numar afișări: 7,142

136 Comentarii

mai 11, 2010 la 5:08 pm
crestin orto spune:

va multumim mult parinte,

erau necesare astfel de punctari si corectari ortodoxe, fata de ratacirile evidente ale acestui personaj cosmo-confesional; trecuse multa vreme de cand acest calator ajunsese si pe meleaguri romanesti si isi facea show-ul nestingherit.

este prima luare de pozitie in Duh si in Adevar asa cum se astepta demult din partea ortodoxiei romanesti…

cunosc multi oameni din jurul meu care au citit (cel putin) astazi acest articol al sfintiei voastre si s-au luminat la suflet, s-au declarat entuziasmati. Ma mir de cum nu au aparut postari ale lor sau ale altora, pana acum. Pana atunci, o fac eu, multumindu-va inca o data in numele lor.

Hristos a inviat !

Răspunde
- mai 11, 2010 la 11:32 pm
  Pater Mihail spune:
  
  Adevărat a înviat Domnul Hristos!
  
  Răspunde
mai 11, 2010 la 6:35 pm
Ana spune:

Dupa ce am citit analiza pe marginea cartii lui K., m-am gandit daca noi toti care l-am ascultat pe K. sau i-am citit cartea (eu nu am citit cartea), nu ne-am dat totusi seama ca ceva nu este in regula cu el.

Am observat ca atunci cand citesc sau ascult un mesaj de la un parinte al bisericii noastre, raman cu o stare de liniste. Sunt insa parinti care au un ton mai rapid sau mai dur, mai neclar dar cu toate astea cuvantul lor lasa multa pace in suflet.

Acum e usor de concluzionat pentru ca ne-ati dat “totul pe tava”, insa daca si noi am fi mai atenti, am putea sa vedem ce stare sufleteasca avem dupa ce-i ascultam/citim pe acesti rapizi increstinati.

Răspunde
mai 11, 2010 la 6:40 pm
Policarp monahul spune:

Hristos a inviat!

Va felicitam pentru noua versiune a blogului, foarte placuta si mult mai lesnicioasă pentru navigare. Recenzia dintr-o perspectivă autentic ortodoxă a cărţii lui KK este mai mult decât binevenită, într-o vreme de acută criză duhovnicească şi gravă derută spirituală. KK este, fără îndoială, unul din puzderia de profeţi mincinoşi care, îmbolnăviţi de trufie luciferică, îşi arogă statutul de călăuze spirituale în marasmul capitalismului sălbatic de astăzi. Sf. Apostol Pavel ne atenţionează foarte limpede: “Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor…” (I Tim 4,1) Şi, avertizându-l tot pe acelaşi iubit ucenic Timotei, spune: “Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Tim 4,3-4).
Astfel de impostori ai vieţii spirituale, lupi înveşmântaţi în haine de miei trebuie demascaţi cu promptitudine şi învăţătura lor trebuie înfăţişată cu mult curaj şi fermitate drept ceea ce este: înşelare demonică şi goană după slavă omenească, al cărei sfârşit ne este prea bine cunoscut. Dumnezeu să ne păzească şi să ne ocrotească în har, smerenie, iubire şi ascultare.

Răspunde
mai 11, 2010 la 10:16 pm
Claudia Tuclea spune:

Hristos a înviat!

Părinte, mă bucur pentru acest material. Mi-am amintit că am fost şi eu în noiembrie 2009 la conferinţa lui KK de la Facultatea de Drept. Impresiile mele le-am scris atunci în primul rând pentru a le cere ieratre tuturor celor cărora le spusesem de această conferintă. Am postat mesajul şi pe un grup denumit “credinţa ortodoxă”. Moderatoarea grupului şi alţi membrii mi-au demonstrat cu multă râvnă ce creştin ipocrit sunt eu prezentând lucrurile aşa cum se poate citi mai jos. Redau în continuare cele pe care le-am scris atunci. Nu vă ascund că doamna care moderează grupului mi-a scris şi mie că sunt “baby face”. Până acolo a mers identificarea cu KK şi îmbrăţişarea “propovăduirii” lui. Aşa că semnez: baby face, Claudia Ţuclea

Mesajul din noiembrie:
“Conferinţa de aseară de la Facultatea de Drept m-a intrigat pur şi simplu. Nu doar că KK şi-a depăşit “mandatul” (părea normal să povestească despre convertirea lui şi atât, fără să mai facă alte “judecăţi de valoare”), dar a făcut nişte afirmaţii foarte grave (“împărtăşirea” la protestanţi a fost autentică, cineva care fumează se poate împărtăşi bine merci -la ortodocşi, de data aceasta- iar preoţii care nu ar accepta acest lucru nu ar avea dragoste, Maica Tereza este, fără dubiu, sfântă etc.). Dumnezeu singur ştie cine cum este, nu e treaba mea să analizez, dar aseară era o audienţă ortodoxă!

În plus, m-a deranjat stilul exagerat de teatral în care şi-a spus povestea, mult mai accentuat decât la Cluj (unde, la o adică l-aş fi găsit rezonabil dacă s-ar fi adresat unor persoane aflate în derivă spirituală şi care nu ar fi putut suporta ceva … prea duhovnicesc).

Până la urmă, este de folos să întâlnim oamenii pentru a ne face o părere cât mai aproape de adevăr. Nu exclud ca şi de data aceasta să greşesc, dar nu a fost deloc în duh ortodox felul în care a vorbit aseară şi, mai ales, ceea ce a grăit.

Desigur, când începe să spună că Pr. Sofronie, ucenicul Sf. Siluan, i-a fost duhovnic 10 ani, când în România are girul lui Laurenţiu Dumitru şi al altora asupra cărora nu a(vea)m dubiu, pare uşor să nu fii atent şi să vrei să crezi că ai în faţă o convertire aşa cum mulţi dintre noi ne dorim încă. Dar ascultându-l şi văzându-l pe viu, lucrurile capătă altă culoare…

Iertare că i-am făcut “publicitate”; am vrut cu tot sufletul să fie autentică această convertire. Până una-alta cred că şi el are mare nevoie de rugăciune, duhul mândriei părând să nu îi fie străin. Eu am mai luat o palmă, înţelegând că nu trebuie să mă mai entuziasmez de nimeni prea uşor.”

Răspunde
mai 11, 2010 la 11:35 pm
azucena spune:

Parinte Mihail,
Hristos a inviat!

Va multumesc pentru clarificarile atat de necesare pe care le-ati adus in ceea ce priveste corecta intelegere a activitatii “misionare” a lui K.K.
Foarte interesant ar fi de subliniat si natura cameleonica a personajului, care in functie de tara in care isi face turneul oratoristic, adopta alt limbaj si alta atitudine, se pliaza foarte bine pe specificul locului, in functie de tipul de credinta marturisit de auditoriu, cu o ablitate si un talent demne de o cauza mai buna. Am inteles ca titlul cartii lui autobiografice a fost tradus in aceeasi maniera cameleonica, pentru a „prinde” la fiecare dintre culturile si credintele careia i se adreseaza.
Avem si noi un soi de K.K. autohton. O trasatura comuna celor doi ar fi exhibarea cu lux de amanunte in cartile lor autobiografice, ale celor mai sordide si rele experiente prin care au trecut, totul fiind prezentat cu un sange rece si cu o surprinzatoare detasare, de parca ar fi vorba de o alta persoana. Poate fac asta din dorinta de a impresiona, de a soca, de arata din ce infern au iesit si pe ce culmi marete au ajuns.
Traim vremuri cat se poate de tulburi si trebuie sa fim foarte atenti, ce carti citim, ce oameni ascultam si ce invataturi asimilam, pentru ca foarte usor se poate cadea in inselare. Vorbele frumoase, frazele intoarse din condei invelite in minunata haina a ortodoxiei, pot acoperi rataciri paganesti-orientale din care s-a iesit doar la suprafata, si a caror radacini nu au fost smulse, si erezii catolico-protestante, care sunt amestecate intr-un „cocktail” exploziv. Suntem prea slabi in credinta pentru a ne pierde vremea cu astfel de rataciri care ne pot dauna ducandu-ne in grave confuzii. Ceea ce este surprinzator este „ravna” neobosita, energia inepuizabila si uimitoarea forta de convingere de care astfel de personaje dau dovada atunci cand pornesc in turneele lor „misionare”, lucruri care ar putea sa ne dea de gandit …

De aceea cuvintele lamuritoare pe care ni le-ati adresat, pot salva din ratacire pe unii dintre noi, si trezi din ignoranta pe altii.

Răspunde
- mai 12, 2010 la 11:05 am
  iuliana spune:
  
  Sa presupunem ca pana diseara moare “cameleonul” acesta: unde ziceti sa-l trimitem? In adancul iadului, nu? Este, la urma urmei, doar un “personaj”, nu o persoana!
  
  Răspunde
  - mai 12, 2010 la 12:24 pm
    azucena spune:
    
    @iuliana:
    
    Ce vrei sa spui? Nu inteleg prea bine. Faptul ca am folosit cuvantul personaj te-a deranjat? Stiu ca noi toti suntem persoane si nu personaje, si suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca si K.K. de altfel. Am folosit insa cuvantul personaj (vezi explicatia in dexonline.ro/definitie/personaj), pentru ca eu cred, dar s-ar putea sa ma insel, ca dl K.K. joaca de fapt un rol, un rol care nu este total intamplator si nici nevinovat.
    
    In ceea ce priveste cine si unde merge dupa moarte, asta este judecata lui Dumnezeu si nu a noastra. Important este ca persoana K.K. sa accepte sa fie ajutat ca sa iasa din inselare. Este el constient insa ca se afla in inselare? Asta e intrebarea. L-a cunoscut timp de aproximativ 10 ani pe Cuviosul Sofronie de la Essex. Sunt convinsa ca parintele a avut toata dragostea ca sa-l invete credinta cea adevarata. Este foarte important ca sa cunostem parinti imbunatatiti, dar trebuie si noi sa facem ceva efort ca sa ne indreptam, nu sa cerem numai altora sa faca in locul nostru ceea ce trebuie noi sa facem pentru propria mantuire.
  - mai 12, 2010 la 12:42 pm
    necesar spune:
    
    trebuie spus lucrurilor pe nume, cu orice risc.
- iunie 12, 2010 la 2:18 am
  bibi spune:
  
  Doamne ajuta!
  
  Daca ati auzit de Pilda Fiului Risipitor, care s-a intors din Tara Indepartata – rupt si GOL – iat Tatal l-a primit, cu siguranta ati auzit si de fratele sau mai mare.
  Cineva se crede mai mare!Si mai ales, ascultator, apoi se face judecatorul fratelui sau si mai ales al Tatalui sau care nu-i acorda atentia cuvenita pentru “ascultarea” sa.
  
  Astfel ne asemanam cu “babutele” care judeca pe oricine intra in biserica: cum e imbracat, cum isi tine capul… Nimeni nu-i drept: numai Dumnezeu. iar omul cat traieste invata.
  Insusi K.K. a declarat public ca nu este perfect.
  Cat despre R.P. si despre D.V., toata stima!Ei macar fac ceva, dau din maini, invata sa se strecoare prin valtoarea lumii acesteia.Raman statornici in credinta, si asta e cel mai important lucru.
  
  Nu incerc sa-i iau apararea lui K.K. dar …
  
  Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim numai cu vorba, ci mai ales cu fapta implinitori!Asta m-a surprins la conferinta lui K.K.
  Si am auzit sfatul acesta de multe ori in ultima vreme…
  Ortodoxia are nevoie de traire!
  Mi-a placut intelegerea sa fata de icoane: nu se inchina la icoana, ci la Fecioara Maria, Maica Domnului. Si a amintit si de cele doua ipostaze ale Bisericii: cea Biruitoare si cea Luptatoare. Pentru asta este impresionat de manastirile si bisericile nostre, pentru frescele care aduc Biserica Biruitoare in sustinerea Bisericii Luptatoare.
  
  Ortodoxia nu se vede, nu se citeste, nu se judeca, se simte, se traieste!Iar Sf. Liturghie ne uneste pe toti, cu mic, cu mare, tanar batran, viu sau adormit intr-o unica simtire, intr-un singur trup: Trupul Lui Hristos!
  
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
  - iunie 12, 2010 la 11:07 pm
    Cristian spune:
    
    bibi
    
    Felicitari! Foarte bine ca NU incerci sa iei apararea cuiva.
    Daca totusi ai scris, este bine sa stii ca un amestec atat de superficial de idei , arata ca sustii o TRAIRE ortodoxa din cele interzise , acea traire numita pamanteasca, trupeasca, de care trebuie sa se pocaiasca orice ortodox, sa o paraseasca pentru a cauta TRAIREA duhovniceasca.
mai 12, 2010 la 7:36 am
ellaina spune:

Multumim mult parintelui pt articol. Sa ne fereasca Dumnezeu de astfel de predicatori, ca doar se scrie in cartea Apoc ca multi profeti mincinosi vor iesi in lume ca sa insele pe cat mai multi …insa dupa faptele lor ii ve-ti cunoaste…asa va fi si cu antihrist, se va propovadui pe el ci nu pe Hristos. Inapoi la sfintii parinti fratilor ca ei sunt adevaratul model de vietuire in Adevar. Ortodoxia nu se propovaduieste pe scene de spectacol, ci cu viata prin cruce.

Răspunde
mai 12, 2010 la 8:41 am
cristina boicu spune:

Multumesc mult pentru toate clarificarile din acest articol. Am citit cartea ca sa imi fac o parere si am ramas cu impresia ca ceea ce este scris in ea nu propovaduieste deloc ortodoxia, ci, dimpotriva ceva care are un duh protestant;nu vorbisem cu nimeni despre ea si eram foarte curioasa sa aflu impresii de la alti cititori crestini pt.a putea sa îmi clarific ceea ce simţisem.Mulţumesc încă o dată pr. Mihail !

Răspunde
mai 12, 2010 la 9:19 am
Mihai spune:

Am si eu o nelamurire…totusi Cuviosul Sofronie Saharov a spus despre K ca a reusit sa il gaseasca pe Hristos. Ori nu cred ca acest mare parinte ar fi fost in inselare stiindu-se grija lui in a judeca lucrurile.
Exista si posibilitatea sa fi cazut pe parcursul frumului sau, insa nu credeti ca macar un parinte care il cunoaste…gen parintele Simeon, parintele Zacharia sau parintele Rafael ar fi sesizat asta si ar fi anuntat lumea?
Astea sunt niste semne de intrebare la care as dori sa primesc si eu raspuns daca se poate, inainte de a judeca un om…indiferent daca il simpatizez sau nu…
CU drag pentru toti in Hristos Domnul

Răspunde
- mai 13, 2010 la 1:12 pm
  altcineva spune:
  
  Hristos s-a Inaltat!
  
  Parerea mea este ca nimeni nu poate garanta despre viitoarea stare duhovniceasca a unei alte persoane, fie ea publica sau nu. Or, faptul ca parintele Sofronie (pe care-l iubesc din tot sufletul), sau parintele Rafail, este luat drept chezasie pentru autenticitatea si duhovnicia domnului KK, ma face sa pun sub oarecare indoiala spusele domnului KK ca si a altor persoane care-l sustin.
  
  Adevarul, daca pe el il propovaduieste, nu are nevoie de sustinerea si garantia nimanui pentru ca el iese singur la suprafata.
  
  Acum, in alta ordine de idei, parintele Sofronie l-a avut ca prieten pe David Balfour care, se stie din corespondenta publicata recent, s-a convertit de la catolicism la ortodoxie; a fost hirotonit preot, a primit, conform propriilor marturii, nenumarata semne si minuni de la Dumnezeu, insa, la un moment dat a renuntat la preotie. Avea sa se reintoarca la ortodoxie cu putin timp inainte de a muri si, daca imi amintesc eu bine, a fost extrem de bucuros vazand ca Dumnezeu si-a revarsat din nou harul, spunand ca acum crede din nou.
  
  Iar mie una mi-e greu sa cred ca daca s-a schimbat ceva in sufletul domnului KK unul dintre parintii nostri dragi sa iasa la scena deschisa si sa anunte oficial tot poporul.
  
  Răspunde
- mai 24, 2010 la 7:28 pm
  crip81 spune:
  
  fratele meu , tu nu ai vazut sau auzit , sau citit despre oameni care L-au intalnit pe Hristos si apoi l-au tradat? Apropo , ai auzit de Iuda?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:05 am
cristina catrina spune:

Hristos a inviat Patros!
Nu am citit cartea,nu imi place cand se face valva in jurul unui personaj,care apoi,urmeaza sa iti fie bagat pe gat.Acum sunt lamurita despre”valoarea”acestei carti.Ce ma nedumereste este urmatorul lucru:cine l-a chemat? cine i-a facut reclama?Cine i-a aranjat”conferintele”si pentru ce?(oare pentru otravirea sufletelor incepatorilor si mai putin stiutorilor,care si asa prinsi in valtoarea aceasta,au nesansa de a cadea?)Apoi daca acest “impresar”este ortodox si/sau cleric,este deosebit de grav acest lucru si va trb sa procedam conform zicalei:”cine se frige cu ciorba ,sa sufle si in iaurt”,sa avem grija ce privim si ce ascultam(vezi Trinitas)
Doamne ajuta!

Răspunde
- mai 14, 2010 la 11:13 pm
  Ana 1 spune:
  
  Buna nedumerire ai. Azi de pe blogul editurii agnos, am aflat si eu cine l-a invitat, cine i-a platit turneul, cine i-a facilitat interviurile si toate aparitiile din Romania lui K.K. Este editura agnos prin dl Romeo Petraşciuc.
  
  La intrebarea pentru ce s-au facut toate astea nu exista decat un singur raspuns: afacere. Daca ne uitam insa la atacul care se face impotriva tuturor care au curajul sa critice spiritul euforic al lui K. K. intelegem ca cei care fac asta nu sunt iubitori de ortodoxie si ca se cauta sa se aduca in atentia tinerilor o credinta euforica care sa aiba forma ortodoxiei dar duh pretestantism.
  
  Am crezut mereu ca o editura de carte ortodoxa are la conducere ortodocsi traitori. Din nefericire, nu-i asa. Si vorba ta “sa suflam si-n iaurt” si sa avem grija ce citim, ce ascultam si de cine editat.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:34 am
aliviu spune:

Hristos a inviat. parinte arhimandrit !

Preacuvioase parinte staret,

Prezenta lui Klaus Kenneth este o provocare. Dar la fel si articolul preacuvioasiei voastre.
Evident, citirea cartilor ne da cateva dubii.

In incercarea de a lamuri cat mai mult subiectul voi aduce cateva argumente si in favoarea acestui om, fara a exclude pericolele:

-K.K. a fost invitat in Romania, nu a cerut-o
-a doua carte nu este initiativa sa
-este membru al Bisericii Ortodoxe de 25 de ani
-afirma unicitatea Bisericii Ortodoxe
-nu este de acord cu ecumenismul de tip sincretist
-a fost un ucenicul marelui duhovnic Sofronie
-se intalneste cu parintele Rafail Noica

Iata si pericolele marturisirii lui(din perspectiva mea de teolog):

-continua sa raspunda la invitatii de propovaduire in mediul protestant, terminate cu rugaciuni la care este cu sau fara voie implicat
-isi afirma o autoritate pe care nu o are criticand impartasirea “prea rara” in viziunea sa in tarile ortodoxe,fenomen manifestat si la alti convertiti din protestantism si afirmand ca multi preoti mai au de invatat
-este intr-adevar inca departe de ceea ce noi numim a fi smerenie

Fara a contrazice pe cuviosii nostri parinti Mihail si Macarie si observand totusi cateva lucruri dubioase in marturia lui, tragem urmatoarele concluzii:

1.La o prima apropiere, o astfel de marturie nu este rea pentru incepatori (liceeni de exemplu), cum se poate vedea din ultima sa carte insa nu este relevanta pentru cei inaintati in credinta.

2.KLaus Kenneth este un om care are de luptat cu slava desarta, dar cati dintre slujitorii nostri sfintiti sunt cu totul curati fata de asa ceva? Sa fim sinceri…

3.K. Kenneth a publicat, si nu fara obstacole traduceri din trei mari parinti ai ortodoxiei (dintre care doi canonizati) in germana si a primit multa recunostinta din partea celor care au reusit astfel sa cunoasca scrieri ortodoxe.

4.Conferintele la care a fost invitat sunt in primul rand un eveniment cultural, pot a avea si rezultate in ce priveste constientizarea adevarului ortodoxiei si a unei trairi personale
dar pot prezenta si pericole pentru cei neavizati.

Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?

Concluzii:

Răspunde
- mai 12, 2010 la 2:49 pm
  Ana spune:
  
  aliviu@ “Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?”
  
  Noi nu avem nici o siguranta de cuvintele lui K cu privire la parintele Rafail. Poate l-a primit, poate l-a imbratisat. Nu putem insa crede ca parintele ia citit cartea si dupa asta a mai fost si de acord cu el.
  
  Cineva care intalneste un duhovnic ca parintele Sofronie, e imposibil sa nu se smereasca, sa nu se schimbe, pe cand el asa cum a subliniat si parintele Mihail, isi etaleaza pacatele public. In asta seamana bine cu D. V. Cui foloseste marturia lui?
  
  Poate l-a cunoscut in treacat pe p Sofronie, poate l-a avut duhovnic in treacat. Ce stim noi? Stim doar ca el e mantuit si ca i s-au iertat toate pacatele. Tu esti teolog, ce crezi suna asta asta a ortodoxie?
  
  Mie imi suna a amalgam de credinte. Cred ca stilul lui poate place mult la ecumenisti, caci atinge toate curentele. Mai pune si nitica ortodoxie prin adaugarea unor mari parinti ai bisericii, si s-a asigurat de credibilitate.
  
  Doamne ajuta
  
  Răspunde
  - mai 14, 2010 la 11:29 am
    aliviu spune:
    
    Ana, stiu unde bati.Sincer sa fiu, n-am obsevat , in afara influentelor de tip protestant intalnite la ORICE protestant convertit la ortodoxie, o marturisire neortodoxa a credintei.
    Asa cum deja a spus inca cel putin o persoana aici, Klaus Kenneth si parintele Rafail Noica s-au intalnit in postura de vechi prieteni si frati in credinta.Repet, un parinte recunoscut ca duhovnic mare ar ingadui sa aiba legatura cu un om din afara ortdodoxiei, care sa fie si cunoscuta?
    Cred ca n-ai citit bine mesajul meu deoarece el a precizat ca este impotriva sincretismului, lucru mentionat de mine.Dar ai dreptul la o alta parere.Cat despre carte, am precizat in al doilea mesaj, nu se pune problema necunoasterii.
- mai 12, 2010 la 7:14 pm
  Andra spune:
  
  1.Am fost la conferinta tinuta de KK in orasul meu. Apoi am citit si cartea. Recunosc ca a fost ceva, nu stiu ce, care m-a oprit sa-l aprob in totalitate pe KK. In primul rand aerul de “stie tot” pe care-l avea si care nu este ortodox. Apoi criticarea in ansamblu a ortodoxiei noastre. Este adevarat ca toti avem momente cand suntem mai vii duhovniceste sau cand suntem mai nepasatori dar sa fim toti etichetati ca netraitori, este prea mult! A fost oare KK in manastirile noastre? Acolo inca mai sunt marii batrani care ne povatuiesc si care pastreaza vie dreapta credinta.
  2. Si totusi nu pot sa spun ca nu este util ceea ce face KK. Eu am tinut in primul rand sa-i duc la conferinta pe cei care nu sunt ortodocsi practicanti sau chiar mai rau. Eu cred ca pentru ei este util misionarismul facut de KK.
  3. Nu cred ca face rau facandu-ne cunoscute experientele traite de el. Sa ne gandim la maica Ecaterina care a publicat ceva asemanator, este adevarat dupa ce jurnalul i-a fost bine curatat de duhovnicul sau. Conferintele tinute de maica au acelasi tel de a ne trezi. Apoi sa nu uitam convertirea lui Danion. Deci mai exista asemenea carti si asemenea conferinte si nu fac rau mai ales pentru cei aflati la inceput de drum in viata duhovniceasca.
  4. Apoi KK poarta totusi binecuvantarea lui Rafail Noica, dealtfel si maica Ecaterina. Inainte de a tine conferinta in orasul meu, KK a stat 3 zile impreuna cu pr. Rafail Noica de la care ne-a adus si cuvant. Deci a fost primit de pr. Rafail Noica despre care stim ca nu mai primeste la spovedanie.
  5. Apoi faptul ca a trecut prin atatea religii si spune clar ca ortodoxia este singura cale este foarte util pentru ca sunt multi pierduti prin yoga si alte rataciri orientale.
  7. In concluzie eu spun ca nu trebuie sa-l judecam aspru pe KK. Nu este perfect, dar care dintre noi este? Eu nu cred ca face ceea ce face (conferinte, traducere de carti) doar pentru a-si face un nume. Eu cred ca face totul din convingerea ca trebuie cat mai multi sa se trezeasca. A si spus ca a dorit sa se calugareasca, dar arh. Sofronie i-a spus ca menirea lui este de a spune oamenilor despre convertirea sa. Eu personal am indemnat cat mai multi tineri sa-i citeasca cartea.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:51 am
mihailt spune:

Ce credeti preacuvioase parinte Klaus Kenneth chiar a fost pe la parintele Rafail Noica sau nu?

Răspunde
- mai 12, 2010 la 12:34 pm
  aliviu spune:
  
  Imi permit sa-i raspund lui mihailt inaintea parintelui.
  
  In a doua carte exista fotografia intalnirii lor de anul trecut.In plus, parintele Rafail a fost chestionat de un preot din Sibiu asupra autenticitatii celor scrise de K. in carte.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 12:07 pm
Gheorghe Serafim spune:

Hristos a inviat!

Este binevenita aducerea in lumina a imposturii domnului KK. Pe mine m-a nedumerit chiar titlul cartii (in “traducere” romaneasca), in contrast evident cu invatatura ortodoxa. De ce trebuia sa parcurga atatea milioane de kilometri, cand era evident ca putea sa-l gaseasca pe Dumnezeu fara sa se miste un metru, dupa marturia avvei Visarion din patericul egiptean care zice “Dumnezeu aici si pretutindeni Dumnezeu”.

Răspunde
mai 12, 2010 la 1:04 pm
karenin spune:

Hristos a inviat!

Mai mult decat atat! In urma rasfoirii noii carti a lui KK. “Calator pe pamant romanesc”, am paragrafe intregi despre intalnirea lui cu Pr. Rafail care l-a primit si gazduit 2 zile in locatia din Apuseni unde se nevoieste. Asta dupa ce a trecut prin Lupsa si Albac, manastiri foarte dragi mie, si unde a fost intampinat cu entuziasm de monahi si m onahii. Nedumerirea mea pleaca de la faptul ca stiu ca Pr. Rafail a intrerupt in cea mai mare masura legaturile cu oameni din afara anturajului sau strict si a fiilor si fiicelor duhovnicesti. In schimb, a avut timp pentru gazduire, cuvant si sfat timp de 2 zile pentru KK., pe care deduc ca-l cunoaste de multa vreme inca de la Essex din preajma Pr. Sofronie. Nu vreau sa pun cu asta la indoiala duhovnicia sau puterea de a discerne a parintelui, insa poate parea smintitor pentru multi oameni din Biserica faptul ca parintele are resurse pentru un strain hoinar, chiar vechi cunoscut fiind, insa pentru omul de rand nu mai are nimic de spus, toate fiind spuse si lamurite suficient in cartile si cd-urile sfintiei sale, dupa cum chiar KK marturiseste.
Cine stie…?! Parintele doar poate lamuri asta. Poate duce si sfintia sa o munca de readucere la dreapta credinta precum cea dusa de staretul Sofronie la randu-i cu Daniel Balfour. Neindoielnic insa, parintele ar fi trebuit sa-l opreasca pe KK de la ceea ce acesta si-a asumat ca si misiune. Sper din suflet ca a facut-o. Desi nu inteleg de ce atunci ucenici ai parintelui din Timisoara organizeaza intalniri cu kk, zilele astea….

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:24 pm
Maria spune:

mai urmeaza sa spuneti “multumescu-ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca Klaus asta…”!
l-ati judecat degraba.
bine ca Domnul nu e ca noi oamenii.

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:27 pm
narcis spune:

Cred ca asta se intampla cand masura lucrarii noastre o intrece pe cea a rugaciunii si smereniei; lucrarea e o fapta fata de tine sau de cei din jur, si trebuie sa stea sub umbra(a se misca catre soare urmand umbritorului) firii tale. As parafraza cu “mult comert, putina munca”!

Toate cele bune…

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:33 pm
VASILICA spune:

Cred ca ne grabim a eticheta un om care sincer se bucura ca a gasit adevarul.Ce suntem noi ?secta?ne inchidem intr-un cerc si aruncam cu pietre in ceilalti.Lipsa noastra de dragoste ne departeaza de Hristos.Sunt convinsa ca pr.Rafail Noica ar fi sesizat ca KK este in inselare.Fiecare om are firea lui si se manifesta in felul sau .L-am cunoscut pe KK si sa stiti ca este un om minunat.

Răspunde
mai 12, 2010 la 4:39 pm
M.G. spune:

Parinte Mihail,

Am citit acum cateva luni cartea lui Klaus Kenneth (pe care il numiti cumva dispretuitor K.K.) si am luat parte si la una din conferintele tinute in Romania.

Impresia pe care mi-au lasat-o atat cartea cat si conferinta sunt foarte departe de ceea ce scrieti in articolul de mai sus. Nu voi intra in detalii deoarece nici nu sunt un crestin prea induhovnicit, nici nu am o formare ortodoxa temeinica, ba nici macar lecturi ortodoxe prea multe nu mi-am insusit. Astfel ca se poate sa ma insel in eventuala analiza.

Totusi, nu pot sa nu remarc aciditatea cu care ati scris acest articol. Mi se pare ca ati pornit de la ideea ca Klaus Kenneth este un demonizat, pentru ca apoi sa cititi cartea doar pentru a cauta dovezi in sprijinul acestei teorii.

Iar daca intr-adevar asa este, de ce parinti precum parintele Rafail, parintele Zaharia de la Essex sau altii, cu care tine o oarecare legatura, nu i-au atras atentia ?

Răspunde
- mai 13, 2010 la 4:31 pm
  Ana spune:
  
  Cum poti sa spui ca initialele numelui unui strain pot fi folosite dispretuitor?
  
  Deja devin idoli astia? Ii protejati?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 5:09 pm
ellaina spune:

Eu cred ca a fi in preajma unui parinte cu viata sfanta (cum sunt parintii Sofronie, Noica) nu te face automat sfant. Mai cred ca “uncenic” este acela care isi urmeaza invatatorul in sfintenie; sa nu uitam ca si Iuda a fost ucenic al Domnului Hristos si ca oricare din noi ne putem lepada in ultima clipa (fereasca Dumnezeu)! Eu insa cam m-am saturat de “vedete din acestea duhovnicesti” care se folosesc de numele marilor duhovnici pt a se scoate pe ei in evidenta. Nu cred ca l-a numit cineva aici pe KK irecuperabil, insa a tace din gura inseamna ca esti de acord cu o atitudine eretica predicata drept ortodoxie.
Cunosc multi convertiti la ortodoxie in lumea occidentala si cu toate acestea nu isi fac parada…uitati-va doar la cuviosul Seraphim Rose; vorba pr Paisie Aghioritul lumea nostra de astazi este insetata dupa o predicare a Scripturii cu viata, pt ca oricine, mai mult sau mai putin educat, poate vorbi despre ceea ce a citit intr-o carte sau alta, insa ceea ce a citit nu prea se regaseste in viata lor de “predicatori” carand astfel in spate povara pe care Domnul Hristos a aruncat-o asupra fariseilor…

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 7:51 pm
  Andrada spune:
  
  Aici ai gindit ca mine, pe temeiul unor Parinti care spun ca incepatorul, infierbintindu-se de rivna, iese la propovaduire, spre pierzarea sa si a multora. (Filocalie)
  
  Sau proorocul Isaia, cind Domnul l-a chemat la propovaduire, cu infricosate vedenii,
  zice:”Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
  6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
  7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.
  8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: “Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?” Şi am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Isaia, VI, 5-8)
  
  Au curatit serafimii gura lui, ca sa vorbeasca fara de patima?
  Daca a vazut pe Dumnezeu si-a dat seama ca e praf si cenusa, mai neinsemnat decit bobul de nisip, mai trecator ca iarba… Nu sfint!!!!
  Eu cred ca modelul lui Isaia ar trebui urmat de oricine indrazneste sa ia in gura sa cuvintul lui Dumnezeu.
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
- iunie 2, 2010 la 9:06 pm
  Andrada spune:
  
  Si sfintul Serafim de Sarov spunea”cind vorbesc de la mine, gresesc”. De aceea si noi cautam cuvintul lui Dumnezeu; sau, poate, pe Dumnezeu-Cuvintul, care nu e vorbarie multa, ci Persoana, Dumnezeu, sfint, sfint, sfint!
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 6:17 pm
Saurian spune:

Aştept replica http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/05/12/despre-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:00 pm
floricringasu spune:

Hristos a inviat!

Pe timpul Sfantului Vasile cel Mare veneau tineri crestini la el si-l intrebau ce atatudine sa aiba fata de cartile pagane. Era perioada de rascruce intre paganism si crestinism. Literatura aceasta, pagana, mai ales, era foarte placuta si voiau sa citeasca, insa le era frica ca nu cumva sa greseasca, citindu-le. Erau si lucruri necuviincioase. Sfantul Vasile le da un sfat foarte practic : ” Faceti si voi asa cum fac albinele, merg din floare in floare si unde gasesc nectar si polen mai mult, se opresc mai mult, iar de unde nu gasesc, zboara in alta parte “. Asa incat, acest sfat al Sfantutui Vasile cel Mare e bun si in cazul de mai sus.

Maria (rosteste Crezul cu voce stridenta de fiecare data si ne cerem scuze pe aceasta cale dar se simte minunat de fiecare datacand vine la manastirea Antim), Cristian, Ion si Flori

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:41 pm
Tavi spune:

Parinte, ma iertati, dar din cate stiu Danion intotdeauna si-a publicat cartile cu binecuvantare si numai sub indrumarea duhovnicului.

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 3:39 pm
  ALTUL 2 spune:
  
  STIE CINEVA CINE ESTE DUHOVNICUL LUI DANION?
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 9:43 pm
    Cristian spune:
    
    Daca dai “duhovnicul lui danion” , ZEUL GOOGLE va raspunde, intre altele:
    
    http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=785&Itemid=96
    
    Dar daca de fapt nu te intereseaza ce spune EL, si bine faci, ci vrei sa afli ce spun eu de exemplu despre pacatul curiozitatii fara folos, cred ca ar fi bine sa se fereasca oricine , deoarece exact asa procedeaza ispititorul ca sa ma impinga pe mine in pacatul de a te judeca pe tine care nu ai nici o vina, dar totusi ai pacat, adica fara voie, din nestiinta, STRIGI fara rost.
mai 13, 2010 la 8:48 am
cristina catrina spune:

Dupa cate vad,ar trebui sa ne incredem mai mult in simtirea unuia sau a altuia dintre crestinii care,mai beau si ei o bere,se mai duc la un film deocheat,mai trag cate o tigara,dupa care se cuviosesc la sf Liturghie si nu ar trebui sa cred “flerului”duhovnicesc al unor parinti ca P.Adrian,P.Macarie,saup.Mihail si altii ca ei…….Regret ca o spun dar nu cred ca ati inteles.P Mihail nu a judecat omul ci faptele lui,apoi crestinul se cunoaste dupa fapte ca pomul dupa roade ..nu?
Iar daca ne-a atentionat asupra unor nuante ale acestui mult umblatorpe calea cea larga,p.Mihail a facut-o pentru a ne pune in garda ,pentru a fi vigilenti,pentru ca vrasmasul umbla ca un leu,cautand sa ii inghita daca e posibil si pe cei alesi.Asa ca eu,prefer sa cred acestor parinti care isi stiu ei singuri si Doamne nevointa si privegherile si metaniile si posturile si…lacrimile,decat unuia care sa ma ierte toti canta in carciumi dupa care vorbeste despre ceeea ce avem mai sfant..Ortodoxia.Hristos s-a inaltat!

Răspunde
mai 13, 2010 la 8:50 am
Laura spune:

Parintele Mihail a facut un comentariu dintr-o perspectiva autentic ortodoxa. De curiozitate, cititi cartea “Parintele Paisie si Marii initiati ai Indiei”- acolo veti vedea la un moment dat cata osteneala a dus par Paisie si acel ex-yoghin pana sa revina cat de cat la normal.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:42 pm
Ana spune:

Stie oare cineva cum este adevarata ortodoxie traita? nu citita…comentam ceva ce nu stim ce inseamna, asta e parerea mea.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 7:27 pm
  Ana 1 spune:
  
  Ana, ori iti schimbi tu ID-ul ori eu:). Am mai intrat pe aici si am scris cu numele asta si vazand ce-ai scris tu, nu ma recunosteam. Deci, schimbi tu si raman eu Ana pe mai departe?:)
  
  Multumesc
  
  Răspunde
mai 13, 2010 la 3:52 pm
denisa spune:

In adevar sau cu fatarnicie, Hristos se vesteste si prin el. Si ortodoxia.
In rest, daca luam aminte bine, la fiecare dintre noi mai e cite ceva de indreptat.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:59 pm
Ana spune:

Conferinte, discutii, carti UMAMI. Gust special, cautat de toata lumea, gust irezistibil.

K.K, D.V. D.P sau al cincilea gust, pretiosul UMAMI.

http://stirileprotv.ro/video/romania-te-iubesc-umami-al-cincelea-gust/60420698

PS: Asta pentru ca indiferent cat de clar ni se explica pericolul unor astfel de predicatori, noi tot ii cautam, noi ORTODOCSII tot incercam sa le gasim ceva bun. Dependenta de UMAMI

Răspunde
mai 13, 2010 la 4:16 pm
Florin spune:

Daniel, ce patimas ai devenit, esti avocatul lui Klaus Kenneth pe toate blogurile ortodoxe! Nu cred ca sufletului tau ii face bine o astfel de exaltare. O stiu din proprie experienta. Sa avem grija ca legandu-ne sufletul de unul sau de altul sa nu ni-l dezlipim de Dumnezeu!
Cat priveste punctul de vedere al lui Romeo Petrasciuc e bine sa fim prudenti. Membru al organizatiei “Oastea Domnului”, prieten al stilistului si comentatorului de la tabloidul monden Libertatea, Florian Bichir, alaturi de care a scos o carte in care descrie triumfal alegerea cuiva…, scoasa la aceeasi editura unde a fost ingrijita si cartea lui Klaus Kenneth. Mentorul lui Romeo, se pare ca si unul dintre finantatorii editurii, este Parintele Necula, cel care a scris ca Sfantul Maslu este o superstitie. Si inca ceva, este un foarte bun prieten al lui Danion, alaturi de care a ingrijit o carte despre martirii nostri din inchisori. Nu slavindu-i pe ei, ci lustruindu-se pe sine. Si, bineinteles pe Dan Puric, mimul Regelui Mihai.
Parerea mea este ca totul este doar o afacere din care pagubiti ies doar ortodocsii. Nu atat financiar, cat sufleteste.

Răspunde
mai 13, 2010 la 5:50 pm
ana spune:

HRISTOS S-A INALTAT!
Mult ma bucur, parinte, de rostirea adevarului. Nu-si are locul in ortodoxie inselarea.

Răspunde
mai 13, 2010 la 9:08 pm
Lumina lina spune:

Indubitabil – Klaus Kennet este o marioneta in mana papusarilor ce vor „binele” Sfintei Ortodoxii – cea sanatoasa si cu jerfa intretinuta de Sfinti Parinti – unii trecuti la Domnul – altii (inca) in viata (stiuti / nestiuti de oameni) dar bineplacuti lui Dumnezeu.

1. „Cu părintele Rafail Noica am vorbit mult despre asta. Ortodoxia e dragoste. Canoanele sunt valori ale experienţei,NU SUNT LEGI. Sunt experienţe! Sunt importante, dar mereu pe cel mai înalt plan stă dragostea!”
( K. Kennet).

Uite cum gandirea protestanta se vrea „superioara” Sfintei Ortodoxii ale carei atribute sunt – deopotriva – SMERENIA si DRAGOSTEA. (De smerenie nu se pomeneste nimic).

Parintele Rafail pare sa fi „omis” sa-i spuna lui K.K ca Sfintele Canoane sunt carma Bisericii Ortodoxe.
Parintele Rafail subestimeaza importanta Sfintelor Canoanelor. Ba chiar le ignora. (Si rau face!)

Canonul I al Sinodului VII ecumenic precizeaza in acest sens:
“Cu bucurie primim dumnezeiestile Canoane si intarim asezamantul lor intreg si nestramutat, date fiind de trambitele Duhului Sfant, de prealaudatii Apostoli si de catre cele sase Sfinte Sinoade ecumenice si de catre cele locale adunate spre a da astfel de asezaminte si de catre Sfintii nostri Parinti”.

Iata ce spune (si) Cuviosul Arhiereu Tit Smedrea – Despre Sfintele Canoane:

“… refuzãm a primi ideea cã mãcar una din Tocmelile Bisericii ar fi perimate, ori cel putin cãzulte în desuetitudine si ca atare supuse revizuirii…”

“Aceasta înseamnã a te aseza pe tine deasupra Bisericii si a te opune cu experinta ta personalã – limitatã de contingentele fizice – experientei infailibile, vesnice si cãlãuzitã de Duhul Sfînt a Bisericii. Niciodatã Sfintele Sinoade ecumenice n-au afirmat perimarea vreunuia din canoanele formulate mai înainte.”

“Unii cautã sã reducã Biserica la mãsura lor personalã, nu pe sine la mãsura Bisericii; si prin aceasta substituindu-se Bisericii, se situeazã în afara ei, încetînd de a mai participa la viata Bisericii.”

2. Imaginatia

„dacă îmi deschid ochii sufletului şi îl văd pe Sfântul Nicolae sau pe Sfântul Vasile sau pe alt Sfânt, atunci îmi dau seama şi că el este prezent acolo”

„diferenţa între religii? Îmi imaginez că…”
(Klaus Kennet)

Si puncte de vedere – Despre imaginatie:

„Studiul scrierilor Sfintilor Parinti rastigneste imaginatia.Cel mai eficace mijloc de scapare de imaginatie este pocainta. Numai in adanca pocainta poate omul sa curete imaginarul. Pocainta este fapta despre care atat de multe spun Sfintii Parinti. Pocainta este legata cu suferinta si plans. ( Hierotheos Vlachos)

Este respinsa imaginatia “din cauza pocaintei si suferintei, durerii si smereniei” (Calist si Ignatie Xantopol).

S-a vorbit undeva ( in acest exemplu – K.K) despre smerenie, suferinta, pocainta sincera si plans?

Ce demonstratie mai clara de manipulare – a acestui individ – cu look-ul lui Sting (sau o alura…benedictina) – plin “de sine” – in poza pare “ in transa” parca vrand sa dea (chiar) o “binecuvantare” – cu mana stanga….etc. etc.

Rusinos, pentru noi – românii – să (se) vina din Apus si să «ni se dea » lectii de Ortodoxie – atata timp cat avem de unde s-o invatam. Avem Slava Domnului : Pastori si Invatatori, mari Dascali ai lumii si Ierarhi si, de la ei incoace pe ai nostri păstori (crescuti si formati de marii duhovnici români – ACESTE REPERE – ale caror rugaciuni (aici sau dincolo) – pentru neamul nostru românesc – nu au incetat si nu vor inceta NICIODATA).

Adresa cu trimiteri spre citatele din K.K.(si alte exemple despre…)
http://www.agnos.ro/blog/2010/05/01/de-ce-ortodoxia-interviu-cu-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 13, 2010 la 10:39 pm
Florin M. spune:

Parinte Mihail, va multumesc!
Sarutmana si binecuvantati!

Răspunde
mai 14, 2010 la 12:18 am
Andrei spune:

Hristos s-a inaltat!
Iertati-ma parinte Mihail.
Am gasit aici http://www.agnos.ro/blog/ replica editorului.
Este cred onest sa cantarim si argumentele lor chiar daca nu e tocmai usor.

Stiu ca pe toti cei de aici ne uneste un gand bun: “sa ne iubim unii pe altii si sa facem tot binele spre a ne invrednici de bunatatile Tale cele ceresti”. Sa stam bine, sa stam cu frica… asadar.

Nadajduiesc ca Dumnezeu sa aduca lumina sa lamuritoare ce poate indrepta. Nu imi permit sa exprim judecati. Nu stiu care din parti trebuie sa se indrepte. Stiu ca aciditatea polemicii se naste din dorinta de a ramane drept-maritori. Nadajduiesc intr-un fel sa gresiti. Altfel, mi-e teama doar ca acest radicalism al nostru sa nu vatame chipul lui Hristos din omul pe care il tintim.

Dumnezeu sa va ajute tuturor. Dumnezeu sa-i ajute si acestui calator, Klaus K. si sa ii descopere daca greseste. Si-a asumat o responsabilitate. Si dumneavoastra, parinte, v-ati asumat un risc si o responsabilitate de dragul lui Hristos, cred.

Iertati-mi va rog indrazneala.
A.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 8:32 pm
  Ana 1 spune:
  
  Am citit jumatate din articolul de pe agnos si nu am simtit nici o clipa ca comentariul editorului e al unui ortodox traitor. O fi macar ortodox?
  
  Asa cum editorul a cautat numele parintelui Mihail si nu l-a gasit nicaieri, si eu am cautat adresa editurii si nu am gasit-o nicaieri. Am vrut sa vad cat de mare este distanta dintre editura si manastirea Antim, sa pot intelege de ce nu a putut domnul editor sa mearga direct la manastirea Antim sa-l intalneasca pe parinte.
  
  Desigur editura are reclama sus in bara despre K.K. si ar avea de pierdut daca ar spune adevarul despre euforicul ortodox. Dar atunci, ce are editura asta cu Ortodoxia in afara de un bun business?
  
  Pentru afacere editorul isi permite sa insinueze la adresa unui parinte si implicit asupra noastra a tuturor care ne-am exprimat parerea impotriva lui K.K.
  
  D-le editor, comentariul meu nu-l publici pe site-ul dumitale, asa ca-ti las o informatie aici legata de businessul cu carte ortodoxa. Cred ca ai citit cartea Sfantul Inchisorilor_ Valeriu Gafencu. Cred ca ai citit-o pe cea in limba romana, caci pe cea in engleza nu cred, caci e cam greu de citit.
  
  Daca dumneata te ocupi de afacere si stii ca o carte ortodoxa tradusa in engleza este pentru cetatenii din afara granitei, verific-o cu atentie sa iasa cartea in buna stare, sa poata fie si citita, nu numai cumparata.
  
  Răspunde
  - mai 17, 2010 la 12:15 pm
    ovidiu spune:
    
    Nu s-a plins nimeni pina acum de problema asta. Cartea a fost tradusa de monahul Sava de la Oasa- care e american si a fost corectata in state de 2 persoane. Se poate sa fi mai scapat vre-o gresala. Daca vrei sa faci o critica constructiva trimite-ne mesaj aici.
    
    Editura Agnos nu prea are vina aici. De carte sa ocupat Asociatia Synaxis.
mai 14, 2010 la 3:22 am
mihailt spune:

Nu stiu de ce se zice de KK ca nu s-ar fi lepadat de vechile rataciri.
Mai intai se spune de KK ca ar fi primit Sfantul Botez crestin ortodox.
citat:
“De aceea, nu este de ajuns doar să fii botezat ortodox”…..
Apoi se zice:
“Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.”

Acum din putinele mele cunostinte cand primesti Sfantul Botez ortodox zici acolo “Ma lepad de Satana si de toate lucrurile lui” cu voce tare si te mai aud si altii.
Mie asta imi pare lepadare publica de toate ratacirile de pana atunci.

Acum nu iau apararea lui KK da nici nu doresc sa il acuz.
(nici nu am idee daca KK a primit sau nu Sfantul Botez crestin ortodox,ca nu am citit acea carte).

Da asta e o simpla parere eu sunt om rau si pacatos si pot usor gresi.

Răspunde
mai 14, 2010 la 6:05 pm
FLORIN - deva spune:

http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
Ascultati va rog un cuvint al Par TEOFIL ( parintele bucuriei) despre rugaciunea cu cei care nu sunt ortodocsi. VREAU SA VAD SI EU O ADITUDINE DREAPTA SI PLINA DE IUBIRE-fata de parerea Par TEOFIL.
Sa va mai spun si altceve mai grav. La Deva intr-o conferinta sustinuta de Par TEOFIL intr-o sala de 600 de crestini Par a spus legat de .. catolici”":
Par STANILOAIE spune ca harul Sf Duh este lucrator numai in Biserica Ortodoxa- INSA NU ESTE ASA: SI CATOLICI AU SFINTI- Ce ziceti iubitilor de acest duh, de unde este?

Răspunde
- mai 15, 2010 la 3:36 pm
  Lumina lina spune:
  
  Florin,
  
  SA CREZI CE SPUNE PARINTELE DUMITRU STANILOAE! ( E ca si un Testament…)
  
  Mai informeaza-te! Parintele Dumitru Staniloae este: Cel mai mare teolog ortodox al secolului XX. Nu o spunem numai noi (romanii) o spun teologi de pretutindeni – nume de certa valoare.
  
  Citeste cu atentie (mai jos):
  
  În prefaţa lucrării La prière de Jesus et l’expérience du Saint Esprit – Olivier Clément vorbeşte despre faptul că „atunci când opera lui Dumitru Stăniloae se va traduce în limbile occidentale, va revoluţiona gândirea teologică”.
  
  Alţi teologi occidentali îi recunosc certa valoare şi contribuţie la dezvoltarea teologiei: „Kalistos Ware, John Meyendorff, Ch. Yannaras, Jürgen Moltmann îl consideră cel mai mare teolog ortodox al vremurilor noastre, un teolog panortodox, un Heidegger al zilelor noastre, un Părinte al Bisericii, în sensul patristic tradiţional al cuvintelor, teologul speranţei, Profesorul, Călăuzitorul duhovnicesc”
  
  (Theodor Damian, Cuvânt de deschidere la al VI-lea Simpozion dedicat Părintelui Stăniloae, New York, 1999).
  
  Ceea ce ai postat tu este – pentru mine – un motiv de intristare pentru ca, lipsa de studiu, de informare (corecta) – a existat (si exista din nefericire) si in randul acelora care “formeaza ucenici”. Ucenici care fac – la randul lor – idoli din “ei”.
  
  Cu tristete,
  …
  
  Răspunde
- mai 16, 2010 la 5:33 pm
  Maria spune:
  
  au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.
  
  Răspunde
  - mai 16, 2010 la 11:34 pm
    Ana 1 spune:
    
    si din 1054 deci nu au mai trait credinta in Hristos, sau de ce nu mai au sfinti?
  - mai 16, 2010 la 11:38 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    … când nu erau catolici (papaliști).
mai 14, 2010 la 6:40 pm
FLORIN - deva spune:

Ieri seara 13.05.2010 Klaus Kenneth a fost la Deva in zi de PRAZNIC. De data acesta a fost altfel decit anul trecut, mai linistit mai echilibrat mai atent la cuvinte, nemaiaducind aminte de ,, trupul dumnului ” care la primit in cladirea ( caci Biserica nu ii putem spune) de la GENEVA. Printre altele a spus: Eu sunt la inceput in viata duhovniceasca—–Inca il putem pomeni la rugaciune si la SF LITURGHIE ca DOMNUL SA-L CURATEASCA DE TOATA VICLENIA( daca este ) SI DE TOATA INTINACIUNEA SUFLETEASCA SI TRUPESCA. In gindul LUI DUMNEZEU TOTI MILIARDELE DE SUFLETE -de la inceputul lui ADAM si pina la ultimul om nascut pe pamint SUNTEM -O SINGURA FIRE OMENEASCA -UN SINGUR OM. NUMAI SINGURA RUGACIUNEA SINCERA SI CU DUH DE UMILINTA FACUTA UNII PT ALTII POATE SA NE ADUCA LA CONSTIINTA CA UNA SUNTEM, SI CA ATITA TIMP CIT MAI SUNTEM IN VIATA DOMNUL POATE SA REFACA IN NOI CHIPUL SAU -PE CARE NOI L-AM SCHIMONOSIT-
UN ULTIM CUVINT AL LUI KK- ORTODOXIA NU ESTE RELIGIE-CI ESTE DESCOPERIRE DUMNEZEIASCA. FRATILOR DACA AVEM CONSTIINTA CA SUNTEM IN BISERICA-ATUNCI AR TREBUI SA VIETUIM CA IN CER ( CACI REALMENTE SUNTEM PRIN BOTEZ MADULARE ALE BISERICII DUMNEZEULUI CELUI VIU SI ADEVARAT. DUHUL CEL SFINT SA NE DEA NOUA TUTUROR A GINDI SI A FI TOTI IN ACELAS GIND AL LUI HRISTOS -UNII PT ALTII-dupa cuvintul marelui apostol.

Răspunde
mai 15, 2010 la 5:02 pm
Lumina lina spune:

Andrei,

O poveste asemanatoare – de sminteala – ca aceasta cu K.K – petrecuta prin 1994 – sigur ti-o amintesti. Parintele (…) invita in Romania pe Dr. Kennet McAll autorul cartii VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC…Conferinta la Palatul Patriarhiei, prezentarea cartii, reactii CONTRA – in primul rand din partea PS. Teofan (pe atunci secretar al Sfantului Sinod) – moderatorul intalnirii – apoi (aproape huiduieli din sala – studentii teologi)…

Acest K.M – “vindeca” (medic fiind) – si in Cancelaria Bisericii unde slujea parintele (…). Cineva , cand a iesit de acolo mi-a spus ca “si-a vazut fratii ( avortati – de mama comuna) – in timp ce dl. dr. K.M. “se ruga” – pentru aceasta)…No comment!
…
Andrei,
Te-ai intors in Romania dupa ce ai cautat raspunsuri in lumea budismului.

”Am avut sansa de a petrece o vreme langa parintele (…). El m-a luminat cu adevarat, aratandu-mi unde si ce trebuie sa aflu “. Acum – Andrei D. – n-ar mai cauta raspunsuri pentru suflet in Tibet. Dar si-ar oferi oricand experienta pentru cei care si-ar propune sa-i afle pe tibetanii adevarati, cei din drumurile si inima lui. »
(Revista Felicia – Pelerin prin Tibet – 23 aprilie 2007)

Eu as indrazni sa spun ca, dupa ce ai trait « astfel de experiente » nu se cade
(nu este cuviincios) – Andrei – sa faci remarci (nepotrivite) la adresa unui preot (calugar) – crescut si format la marea Scoala a Ortodoxiei (romanesti) – ucenic al unor Cuviosi Parinti ( unii trecuti la Domnul, altii in viata) – deoarece tu ai – se vede clar – ALTE REPERE.

Mai degraba – “fi ascultator” – ca nu ai decat de castigat!
Si, nu te teme ca “se vatama chipul lui Hristos din omul pe care il tintim”!
…

“Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri” (Matei 5, 11-12).

Răspunde
mai 15, 2010 la 11:49 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail, blagosloveste.
Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
“… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.

Răspunde
mai 17, 2010 la 12:13 am
Părintele Mihail spune:

Pentru Ana 1:
Chiar mai dinante de 1054, cu aproape 200 de ani, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, a arătat ereziile strecurate în ideologia creștinilor apuseni. Erezie înseamnă minciună, diversiune a diavolului. Or, cum poti sluji și cum I te poti închina Domnului în Duh și în Adevăr, când primești, trăiești și propagi minciuna? Cum poți dobândi Duhul Adevărului în afara Adevărului? Deci nu lucrează Duhul Sfânt unde este minciună și erezie, deci nu există sfinți. Mai mult, teoriile catolice juridice ale împăcării omului cu Dumnezeu nu presupun din partea omului o nevoință pentru iertarea și vindecarea de păcate. Deci, cum să se sfințească un om fără asceză, fără pocăință? Apoi catolicii au eliminat invocarea (chemarea, epicleza) Duhului Sfânt asupra pâinii și vinului de la Sfânta Liturghie. Deci, nu are loc sfințirea darurilor, și nici sfințirea nimănui…Îți recomand cartea Părintelui Stăniloae ”Ascetica și mistica ortodoxă”.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 7:05 pm
  Ana 1 spune:
  
  Doamne ajuta parinte Mihail.
  
  Pusesem intrebarea Mariei in legatura cu raspunsul dat de ea “au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.”
  
  Stiu ca mantuire este numai in biserica ortodoxa. Multumesc pentru recomandarea de carte.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 1:50 am
Părintele Mihail spune:

Cu pace, Părinte Savatie. Delir, delir, dar nu e doar al lui, e și al tuturor celor ce-l promovează pe la noi.

K.K. continuă diversiunea și propaganda ecumenisto-new-age-istă și azi, trecutului amețitor îi este foarte fidel. Iată câteva ”perle” din conferința de la facultatea de teologie – București, 5 mai 2010:
- min. 40-41: “Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.” Iar mai inainte a zis ca ceea ce a facut Buda a fost prima parte, lepadarea de omul vechi, dar fiindca nu Il stia pe Hristos, nu a avut ce om nou sa imbrace. Deci Buda e un fel de precursor al lui Hristos, asa se intelege, practic e un soi de profet, care si merita raiul… – Parcă Hristos a zis că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8).
- min. 39: “Acum nu ma mai intereseaza muzica”, “lumea, pur și simplu, a cazut de la mine.” – Atunci la Varna ce a fost? Atunci de ce își face reclamă propriului CD de muzică pop-folk american din care ”nu e chiar totul creștin” (min. 99)?
- min. 101: “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros. Dar doar atunci cand sunteti pe marginea prapastiei. [Cuum? Păi până acolo te momește diavolul, ca apoi să te ia în brațe cu totul. n.n.] Discoteca nu e rea, insa depinde in ce masura mergi.” … “Am vazut oameni convertindu-se acolo, la carnaval!… Eu nu ma tem… Acesta este Hristosul Cel viu.” – Nu, fraților, Dumnezeu nu găsește plăcere la discotecă, nici la carnaval!
Mai sunt și altele… Uitasem să spun că de la început s-a urcat și se plimba pe băncile (mesele de scris ale) studenților… Ce să mai ceri unui asemenea om necuviinvios? Dar, grav este că auditoriul n-a protestat, profesorii erau și ei ”vrăjiți” de tupeul, gesturile și vorbăria acestui escroc…
*
Apoi, folosește unele artificii retorice pentru a-și câștiga simpatia auditoriului vrăjit de poveștile lui:
- face pe victima pentru a-și atrage compasiunea: copil fiind mamă-sa l-a agresat, apoi 7 ani a fost abuzat (min. 46-47) (etc… Înseamnă că nu a uitat, deci nici n-a iertat, deci nici lui nu i s-au iertat păcatele.), că ce spune nu e pe placul Patriarhiei și că va fi ”penalizat” – asta ca să-i ”câștige” pe nemulțumiții față de structurile oficiale…
- presară multe ”glumițe” și exemple forțate (unele fără legătură cu subiectele) pentru a degaja atmosfera și pentru a distrage gândirea sobră și trezvia spectatorilor. Nu mai știi apoi ce să apreciezi: umorul interesat și manipulator, sinceritatea și seriozitatea ”mărturisirilor” sau jocul de scenă cu efecte emoționale (actorie desăvârșită) între două extreme: râs și lacrimi…
- invocă adesea ”M-am întredat adesea: de ce, Doamne?…”, ”Doamne, Dumnezeule dacă ești viața, dacă exiști, dă-mi viață!” (min. 45), ”Hristos cel viu”, luând în deșert numele Domnului, dar arătând că-L și cheamă pe Dumnezeu doar în ocazii critice… – Oare nu se cade să-I și mulțumim lui Dumnezeu cu smerenie?
- ne laudă pe noi, românii, că suntem cei mai credincioși, cei mai ”trăitori” dintre ortodocși, ca să credem că ne și apreciază, ca și noi să-l apreciem, să-l aplaudăm eventual, pentru ”periatul și gâdilatul” lui. ”God bless Ameri… aa Romania, pardon!” Asta e cea mai folosită metodă de câștigare a bunăvoinței auditorilor…
*
Am aflat cu tristețe că azi, duminică, după Sfânta Liturghie, K.K. a predicat chiar în biserica unei mănăstiri (L.). E jale! Și-a respectat întocmai ideile din carte: iertare prin glas nu prin pocăință și dreaptă credință, el s-a despătimit deja, toate confesiunile au ”taine” și părți din învățătura lui Hristos, mare vrajă și ”iubire” ecumenistă, ce mai! Oricum, lumea a început să iasă din biserică, dezamăgită… Mă întreb dacă nu cumva, păstrând ritmul ăsta, peste vreo 10 ani îi vom lăsă pe toți transsexualii și psihopații să ne vestească ”ortodoxia” vieții și a căutării lor. Dumnezeu să ne lumineze mințile să nu luăm lupii drept pastori!

Răspunde
- mai 17, 2010 la 3:57 pm
  M.G. spune:
  
  Parinte Mihail,
  
  Oare ce anume demonstreaza viata lui Budha decat ca fara Hristos, oricat de intalept ar fi omul, intalepciunea lui duce fix nicaieri.
  Si nu doar Budha, ci toti intaleptii (socotind din punct de vedere omenesc) care au fost pe pamant, din Grecia pana in Orientul Indepartat au demonstrat cu viata lor exact acelasi lucru.
  
  Si bineintales ca au fost sinceri, nici nu se poate altfel. Daca nu ar fi fost, ma indoiesc ca astazi le-am mai fi rostit numele. Cu atat mai mult, sinceritatea lor nu face decat sa intareasca dumnezeirea lui Hristos, fara de care omul nu se poate mantui, oricat de mult s-ar stradui.
  
  Oare daca ei nu au fost sinceri, nu se pot simti oamenii indreptatiti sa inceapa o cautare sincera, in afara lui Hristos ?
  Dar nu, acest drum, iata, a fost incercat si dovedit ca nu duce nicaieri.
  
  Si oare nu este nevoie in ziua de azi sa se spuna raspicat: intalepciunea omeneasca, oricat de inalta ar fi ea, nu mantuieste; priviti la cei de dinainte, stradania lor a fost zadarnica, in ciuda sinceritatii cu care au pornit la drum.
  
  Eu nu as indrazni in nici un caz sa-mi dau cu parerea asupra locului (rai sau iad) unde se afla Budha sau alti mari intalepti ai lumii de dinainte de Hristos, dar sunt convins ca ei intr-adevar au fost sinceri in cautarile lor, si prin asta au demonstrat ce spuneam mai sus.
  
  Oare nu aici incerca sa bata si Klaus Kenneth ? Personal ma indoiesc profund ca ar fi vazut in Budha sau in alt intalept -oriental sau nu- un precursor al lui Hristos sau un profet.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 8:40 am
altcineva spune:

Un interviu mai mult decat edificator, doar pentru cei ce mai au urechi de auzit…
http://vimeo.com/7525238
… la emisiunea “Flori de pateric”, TV Eveniment Sibiu, 01.11.2009.

Răspunde
mai 17, 2010 la 2:11 pm
FLORIN - deva spune:

PT VOI TOTI,
IUBITILOR NU L-ATI AUZIT PE PAR TEOFIL CA ,, NU MAI SUNT ERETICI ”http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
CE VA TOT AGITATI ATIT,
DACA ESTI OM ,, CUMSECADE ” ESTE DESTUL.(Zisa Par TEOFIL-Dumnezeu sa-l ierte ca-ci mult rau a putut sa faca, asa incit ucenicii lui si multime de popor cauta aici bucuria(citez tot din cuvintele Par TEOFIL-,, CINE NU-I DE VESELIE LA NUNTA SA NU MAI VIE)
CU CE DIFERA ,,PROPOVADUIREA BUCURIE FARA DE DUH ADEVARAT” a acestui batrin orb- FATA DE GHIVECIUL CELORLALTI,,APOLOGETI CRESTINI”.
RATACIREA TOT RATACIRE ESTE SI INSELARE (UNII RATACESC IN PUTINE IAR ALTII IN MAI MULTE). PE CEI CARE RATACESC IN PUTINE , PE ACEIA VOI TOTI II IERTATI. ASA AU FACUT SFINTII PARINTII IUBITILOR? FATA DE RATACIREA PAR TEOFIL TOTI A-TI TACUT MILC-IAR URMAREA TACERII A FOST NEBUNIA DE LA TIMISOARA SI SIBIU, ADICA CONSTINTA CELOR BOTEZATI CA BISERICA NU ESTE UNA. DUHUL ACESTA IL INTILNESC PESTE TOT CU PUTINE EXCEPTII(ROSTESC CREZUL MECANIC INSA IN CAPUL LOR ESTE UN GHIVECI).
TOTI CAUTAM BUCURIA -INSA FARA POCAINTA, IAR POCAINTA SE TERMINA NUMAI LA TRECEREA DIN ACEASTA VIATA, NU ATUNCI CIND AI AJUNJI LA O MASURA DUHOVNICEASCA.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 8:09 pm
  cristian spune:
  
  Ia uite că s-a mai descoperit un eretic în biserică: păr. Teofil Părăian!!! Ce păcat că a murit deja şi nu-l mai putem pune la stâlpul infamiei, evtl. să-l şi ardem. Din multa noastră dragoste şi înţelepciune…
  Frate Florin, bagă de seamă, cine eşti tu să judeci şi să dai sentinţe??? Dacă nu înţelegi ce spune părintele Teofil, de ce mai asculţi? Numai ca să dai sentinţe? La ce-ţi foloseşte? Te arată pe tine mai drept???
  Ca să-ţi traduc, părintele spune, că dacă te afli cu cei de altă confesiune creştină, adică cu cei care zic că cred în Preasfânta Treime, şi spui Tatăl Nostru- care nu-i aşa, este o rugăciune- nu păcătuieşti. Pe înţelesul tău, prilej înseamnă o nuntă, un botez, o înmormântare ş.a. asemenea (de ex prin Ardeal se întâmplă să vieţuiască la un loc mai multe etnii, mai multe confesiuni creştine, iar înainte de începerea mesei, se spune această rugăciune). Apoi, rugăciunea Tatăl Nostru nu se deosebeşte cu nimic la ortodocşi sau protestanţi sau catolici!!! Tot ca să înţelegi, părintele nu spune să ne amestecăm cu ei, adicătelea nu mergem noi la slujbele lor că vrem noi, precum mitropolitul Banatului, dar dacă ne invită la vreun eveniment şi social şi religios, cum este nunta de ex., apăi acolo mergem. Şi spunem Tatăl Nostru!!! Dacă e să spunem Crezul precum catolicii, nu-l spunem, căci nu e corect! Dar aceasta nu este rugăciune, ci declaraţie. Apoi nunta fără veselie e înmormântare, nu-i aşa? De unde vine veselia, bucuria, dacă nu de la Dumnezeu??? NU cumva şi Sf. Pavel ne povăţuieşte să fim veseli? NU cumva a fost şi Domnul Nostru vesel la nunta din Cana Galileii??? Dacă nu eşti de nuntă, atunci nu te du, fă-te călugăr, că aceia nu prea au voie să participe la astfel de evenimente. Dacă nici una nici alta şi umbli tot timpul cătrănit, chipurile că te pocăieşti, atunci nu-i ceva în regulă cu tine!!!
  Părerea mea pt tine şi pt alţii asemenea ţie, că muuult mai de folos ţi-ar fi să cauţi dragostea şi bucuria Domnului, decât pe eretici. Lasă-i pe alţii cu discernământ şi cu puterea de a deosebi duhurile să facă aceasta.
  Iar din smerenie, ai putea să-l numeşti pe păr Teofil şi în alt fel mai respectuos decât “acest bătrân orb”!?!
  Să te ierte şi să te lumineze bunul Dumnezeu!
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 4:55 pm
leo spune:

Oare nu ati citit fratilor pe Cuv. Serafim Rose? Este foarte clar ce se intampla!
Cititi “Ortodoxia si religia viitorului” si veti intelege.
Rau cand se tace, dar mai rau vad ca este cand se spun lucrurilor pe nume. Cu unii nu se poate scoate la capat oricum ai lua-o!
Pr.Mihail binecuvantati si ma iertati!

Răspunde
mai 18, 2010 la 1:58 am
oana spune:

Preacuvioase Parinte,

ma iertati pentru indrazneala, dar am ramas cu o tulburare dupa ce am citit raspunsul pe care l-ati dat parintelui Savatie. Sunt in acelasi gand cu tot ceea ce ati spus insa m-am speriat cand am citit ca daca nu ai uitat de tot raul pe care ti l-a facut cineva, candva inseamna ca de fapt nu ai iertat persoana respectiva. Daca de exemplu cineva te-a jignit demult si tu l-ai iertat chiar imediat sau poate dupa o perioada scurta insa, in anumite imprejurari care starnesc aducerea aminte, iti amintesti de acea jignire insa fara sa iti provoace nici un fel de resentiment, practic te minti singur crezand ca tu ai iertat? Nu ma refer la situatia in care te gandesti intentionat la acest lucru sau tii sa povestesti despre respectiva jignire. Ma gandeam de exemplu si la cei care au supravietuit inchisorilor comuniste, multi dintre ei oameni cu viata conforma cu perceptele crestin-ortodoxe, dar care au scris memorii despre cele ce au suferit ei si ceilalti detinuti din partea temnicerilor. Dar evident ca tulburarea s-a starnit pentru ca ma intereseaza personal un raspuns. Multumim pentru luarea dvs. de atitudine. E foarte mare nevoie ca in ispitele care se intind in fata noastra, a mirenilor pacatosi, din ce in ce mai des (ma refer la cele de acest gen care sunt de interes mai larg) sa avem o mana intinsa de ajutor de care sa ne putem agata. E sete de cuvinte si luari de pozitie pe care sa le avem ca reper in probleme duhovnicesti publice. E drept ca exista duhovnic insa orice ajutor e foarte binevenit. Poate parintii nostri au nevoie de incurajari si din partea noastra in marturisirea lor, altfel pe mine personal ma depaseste in a intelege de ce nu se reactioneaza, ma incred totusi in discernamantul lor si cred ca cel mai probabil parintii binecredinciosi au motive intemeiate.
Sa traiti parinte, binecuvantati si Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:51 am
gil spune:

chiar ca e KK ! pai fratilor desi pare minor nu este!! Crestinul ortodox fara mustatza si barba NU se poate impartasi!!!pe la 1880 s a tinut un sinod care zice ca mirenii se pot impartasi si doar cu barba!! cat este de sinod acel sinod nu stiu! crestinul fara barba nu are voie in sf altar!! asa spun sfintii,asa se spune in legi si canoane!! cine nu le crede treaba lor!

Răspunde
mai 18, 2010 la 10:15 am
Radu spune:

Preacuvioase parinte ,

Domnul sa va intareasca . Avem nevoie de aparare in fata celor care ne vor fara de glas . Vreau doar sa va dau citeva detalii in limita in care pot . De ce oare se folosesc de asa zisele recomandari din partea unor parinti acesti oameni ? De ce au nevoie de girul parintelui Noica ? Oare parintele DIONISIE de la Colciu sau parintele PETRONIU sau parintele IULIAN au nevoie de recomandarea cuiva ? Multi din cei care accepta conferintele le fac la indemnul anumitor profesori de teologie sau sustin bincuvintarea mitropoliei de la SIBIU . Interes sau necunoastere?
Nu-l cunosc pe domnul KK si nu doresc sa merg la conferintele lui . Doar am urmarit articolele si polemica din perspectiva unei persoane avizate . Dar daca asa arata un orotdox care spune ca a fost ucenic al parintelui SOFRONIE atunci mai bine lipsa de exemplul sau . Urmariti rugaciunea lui KK din articolul publicat in Lumea Credintei si o sa vedeti cea mai buna influenta neoprotestanta . Certurile de cuvinte sunt de prisos .
Uitati-va la parintele Iustin Pirvu , priviti-l pe parintele Arsenie Papacioc , priviti orice calugar sau staret imbunatatit si veti vedea linistea , pacea si harul lui Dumnezeu . Vazind inregistrarile lui KK nu descopar bucuria smereniei acestora .
Ascultati-l pe parintele Proclu inregistrat de exemplu si comparati singuri .Linistea sufleteasca o aduce doar prezenta Mantuitorului Hristos in sufletele semenilor nostri si nimic altceva .
Iertati indrazneala si rugati-va pentru noi .

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:01 pm
  Lumina lina spune:
  
  Radu,
  
  Mie, personal, mi-ai facut o bucurie cu postarea ta. Cu logica si, deopotriva cu deosebirea raului de bine (ele impreuna fiind in aceeasi Structura…).
  …
  
  Unii ca K.K – au nevoie de girul unor parinti – cu “larghete” – ca de la parintii adevarati (pe care i-ai enumerat – mai sus), parinti iubitori si aparatori ai Sfintei Ortodoxii – nu ar fi pupat K.K binecuvantare – in veci. Nici nu cred ca a auzit K de acesti parinti.
  
  Acum 10 ani se putea merge la parintele Rafail Noica (in Apuseni) – fara prea mare efort – caci ne primea – (si) pe noi, romanii. Cu vreo 7 ani in urma parintele Rafail anunta public sa nu mai fie “deranjat” ca suntem (prea) multi si nu-si mai poate face “lucrarea”. De inteles, desigur.
  
  Astazi, “lucrarea” parintelui Rafail vizeaza exclusiv “formarea de misionari” gen K.K. caci cu “ei” sta zile in sir, invatandu-i sa ignore Sfintele Canoane caci “Dumnezeu este iubire” si Iarta! – (zice el).
  …
  
  Nu este necunoastere – este desigur – INTERES.
  
  Este trist, dar sa ne gandim ca Unul Singur este Acela si in Mana Sa sunt toate (inclusiv cele rele, pe care – inca – le ingaduie) – ca sa aleaga graul de neghina.
  
  Răspunde
mai 18, 2010 la 10:40 am
Lavinia spune:

Buna ziua,
de ce sa smintesti , cand poti face lucrul Domnului si prin tacere. Fapta vorbeste de la sine. Traim intr-o societate in care facem cu greu fata avalansei de informatii atat de falsa pentru suflet. Iar acum ca vine cineva si ne invata, ca prin calea cea larga il aflam pe Hristos, sa il credem, sa il sustine sa il aparam cand Hristos ne-a invatat cu totul altceva!
Sa ne ascultam duhovnicii, si daca nu avem incredere in ceea ce spun ei sa avem incredere in ceea ce spun sfintii despre ascultare si duhovnici.
Parintele Mihail are o misiune grea si noi ar trebui sa il ajutam si sa ii usuram povara pe care o duce. Lumea veacului acesta este inselatoare, Parintele ne cheama la Adevar.

Hristos este acelasi , atunci si acum, si nu poate o carte , ce intra in categoria atat de ieftina a best seller, sa trunchieze adevarul.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa marturisim in Adevar numele cel Sfant al lui si Preasfanta Treime sa ne binecuvanteze spre pocainta si bun inceput.

Parinte sa ma iertati si sa ne binecavantati pe toti.

Răspunde
mai 18, 2010 la 12:46 pm
FiulRisipitor spune:

Acum fiind pe drumul convertirii mele d ela ortodoxism la ORTODOXISM parerea despre K.K. si despre cele afirmate de si despre dansul ar fi cam asa:

K.K. cred eu ca mai are pana sa devina ORTODOX cu toate ca a fost botezat. Pararea exprimata in articolul de pe acest blog o consider binevenita mai ales pentru cei care vor sa aprofundeze ORTODOXISMUL si nu sa ramana inca la faza de: WOW ce interesant! Trecand prin “jurnalele” mai multor convertiti, pentru mine K.K. este mult prea departe pentru a fi luat in seama. Am citit cartea lui si nu m-a impresionat (in sens religios) mai deloc, a fost mai mult un roman, desi nu am fost in stare sa vad aceste amanunte expuse aici in articol. Am fost mirat sa le constat acum, dar e bine ca le-am aflat. Pentru cei cu mult discernamant cartea poate fi folositoare dar intr-o masura atat de mica incat mai bine citesti Patericul. Pentru incepatori sau pentru eretici cred ca elementul ortodox este atat de neinsemnat incat vor fi mai mult impresionati de viata lui K.K. decat de religia ortodoxa. In concluzie cartea este prea putin folositoare.

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:21 pm
Alexei spune:

Hristos s-a inaltat!

Oana,

Parintele Mihail face referire la neuitarea lui K.K. in sensul in care, exhiband-o, inseamna ca rana nu este inchisa, ca efectele ei sunt inca prezente in psihicul dar, mai ales, in sufletul acestei persoane. Ori raportarea la ea este facuta ca la o chestiune negativa care, tocmai pentru ca il doare pe cel care a suferit, face sa se trezeasca in ceilalti compasiunea. Practic el nu comunica starea si pacea celui care si-a iertat potrivnicul, ci comunica starea unui suflet, sa zicem asa, sangerand. Ori, aici intr-adevar este o problema. Deci, nu este vorba pur si simplu de o memorie intelectuala a unui eveniment, care in mod natural nu dispare din intelect, ci e vorba de o memorie afectiva a sufletului, care poate fi a unui suflet vindecat (prin Har) ori ranit (nevindecat).

Cu privire la acea memorie intelectuala spune si Psalmistul: “pacatul meu inaintea mea este pururea”, dar o spune nu ca sufletul ranit si, deci, deznadajduit, ci o spune tocmai ca cel care stie ca a dobandit iertarea si regreta numai ca l-a putut supara pe Dumnezeu prin fapta sa. In plus, faptul ca pacatul se pastreaza in memoria intelectuala a celui vindecat face ca el sa-si pastreze cugetul smerit si trezvitor.

Exemplul proorocului David evidentiaza cum e posibil sa ai o memorie a unui pacat (al tau sau al altuia) intr-un cuget vindecat de Dumnezeu. E adevarat, ca in acest caz e vorba de fapta altuia fata de persoana in cauza, dar tocmai acum se vadeste actualitatea poruncii “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, cu alte cuvinte iarta-ti aproapele cum te-ai ierta pe tine. Si noi stim ca iubirea aproapelui care-ti este dusman e semnul clar al prezentei Harului, nefiind posibil lucrul asta dupa firea omului.

Deci, nu memoria pur intelectuala a unui lucru reprobabil din trecut pe care l-ai suferit s-au l-ai infaptuit trebuie sa-ti atraga atentia, ci numai daca evenimentul respectiv mai raneste inca in vreun fel sufletul tau, daca mai are ecouri si nu stii cum sa mai scapi de acele reverberatii. Daca nu mai exista aceste efecte, atunci Bunul Dumnezeu a vindecat rana ta si tu nu trebuie decat sa ramai cu invatatura dobandita (adica sa nu uiti cum lucreza pacatul in sine) si cu trezvia.

Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:51 pm
pr.vasile spune:

Foarte interesantă aprecierea. Am avut și eu de gând să particip la conferința lui K.K. ținută în urbea noastră, ba chiar i-am făcut un pic de publicitate, fără însă a fi citit mai înaintea cartea „best-seller”. Cu o zi înaintea conferinței, cineva mi-a dat cartea – chipurile să mă convingă de mesajul autentic al autorului. Efectul a fost invers. Cartea m-a convins din primele 30 de pagini că: 1. nu merită să citesc și restul; 2. nu merită să particip la nicio conferință, întâlnire, și nimic altceva cu acest „convertit”. În concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km. Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot… va continua cartea cu un nou capitol despre cum a simțit o nouă chemare în altă parte… părerea mea.
Eu aș aprecia convertiții, dar abia după ce dovedesc până la moarte statornicia în ortodoxie. Să nu canonizăm oamenii înainte de vreme…

Răspunde
- mai 18, 2010 la 7:04 pm
  Ana 1 spune:
  
  “Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot”
  
  A mai fost invitat si-n alte tari (in afara de Bulgaria)? Eu nu cred ca a fost invitat si nici nu v-a fi invitat. Nu prea are unde. Nu cred ca rusii sau grecii sa-l primeasca. Sa-l primeasca in Moldova?
  
  Răspunde
  - mai 18, 2010 la 8:25 pm
    Pustnicul Digital spune:
    
    Vad ca a fost si in Grecia: http://vimeo.com/11001676.
mai 18, 2010 la 7:34 pm
Ana 1 spune:

Am ascultat ceva din interviul acesta si din el reiese clar ceea ce a scris mai jos parintele Vasile:

” In concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km.”

De fapt din primele clipe ale emisiunii el spune ca de fiecare data s-a convertit din tot sufletul.

Vorbeste mult despre mama lui, dar vorbeste defaimator, dur, cu multa indiferenta si rautate. E dureros de ascultat.

Cum de a fost promovat la noi omul asta ca ortodox convertit? Ma mir si mai mult dupa emisiunea asta.

Uimitor

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:18 pm
Alexandra spune:

Eu nu mai inteleg nimic… Am 20 de ani si am citit recent cartea lui Klaus. Personal vorbind, cred ca mi-a „picat” bine, m-a ajutat sa devin mai atenta la multe lucruri, sa ezit putin , sa cantaresc… Sa realizez ca nu tot ceea ce e facut cu spontaneitate este si util pentru mine si sufletul meu. Nu stiu insa daca el este sau nu un ortodox emblematic, dupa parerea mea, nimeni nu este, inafara Sfintilor Parinti.

Maine va veni Klaus in Sibiu, si abia asteptam sa merg sa il vad… Acum, dupa ce-am citit acest articol, argumentele si contraargumentele din comentarii… chiar nu stiu ce sa mai fac. ?

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:26 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  Dacă mergi, te vei convinge ascultând. Dacă nu, te vei folosi rugându-te și citind din Sfinții Părinți.
  
  Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:18 pm
  Ana 1 spune:
  
  Alexandra, daca citeai cartea Intoarcere la Hristos a lui Ioan Ianolide, ai fi simtit mult mai mult decat ai simtit acum.
  
  S-a intamplat sa citesti cartea lui Klaus. Asta este.
  
  Incearca daca ai resurse sa citesti cartea despre care ti-am scris. Ai sa vezi marea diferenta si ce inseamna credinta in Hristos.
  
  Dumnezeu sa-ti ajute
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:40 pm
Iubesc Patriarhul spune:

Cat timp acest om este ortodox este fratele nostru, nu este pagan. Cand o sa se departeze de ortodoxie o sa mai vorbim. Pana atunci este frate.

Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:19 pm
  Ana 1 spune:
  
  Pai sa-l lasam sa fie frate, nu sa ni-l facem idol.
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:49 pm
Pr Matei spune:

Felicitari Parintelui Mihail care s-a pus pe treaba si ne-a lamurit cum nu se poate mai bine, prin sfatuire, despre inselatul si inselatorul Klaus Keneth!

Răspunde
mai 19, 2010 la 1:54 pm
isaac spune:

Excelent articol!
Parinte imi permit sa va fac o sugestie, inaugurarea unei rubrici cu comentarii despre Babilonia ortodoxa… sau Din lumea Ortodoxiei de fatada…

Răspunde
mai 20, 2010 la 6:14 pm
ellaina spune:

Imi cer iertare parintelui (ca am mai scris aici) si ca ii iau din timpul pretios…
As vrea sa le pun o intrebare celor care il promoveza pe kK atat de agresiv…

Am o mare nedumerire (una din multele…) nu stiu ce evanghelizeaza K.K. in tarile ortodoxe si de ce, de cine este platiti si invitat, si cu ce binecuvatare vine in tara!!! Sunt si eu convertita la sf credinta ortodoxa in occident, trecuta prin protestantism (multi ani) si catolicism si va pot spune ca duhul in care K.K predica sub “masca ortodoxiei” este 100% protestant, eretic, in inselare (cata diferenta este intre el si sfintii parinti din toate vremurile!)
Imediat dupa revolutia din ‘89, parintele patriarh al Romaniei de atunci Teoctist a trimis scrisore oficiala aici in occident (in SUA in speta…stiu de la episcipul nostru de aici si de la alti parinti americani care au vizitat Romania atunci pt cateheze), si a invitat oficial si cu binecuvantarea episcopului ortodox din diaspora preoti americani convertiti la dreapta credinta, care au tinut o serie de cateheze ortodoxe si predici in Ardeal la cateva sf manastiri si parohii., unul din ei fiind parintele Peter Gilquist.

Si cu toate ca erau preoti ortodocsi au venit la invitatia patriarhului de atunci si cu binecuvatarea episcopului de aici!
Intrebarea mea cei ce tin atat de mult sa aparate invatatura eretica a lui KK, cu ce binecuvantare, la invitatia cui, si pe ce bani vine el in Romania?
Alta intrebare: ce incearca K.K sa evanghelizeze intr-o tara ortodoxa de 2000 de ani??? De ce nu merge sa faca evanghelizate in tarile pagane care nu au auzit de ortodoxie, poate nici chiar de Hristos. Aceasta din urma ar fi (si este) adevarata evangelizare. Cunosc preoti misionari ortodocsi in occident care fac asta – insa in tarile ne-crestine si ne-ortodoxe, tari ca Indonezia (99% musulmana) unde pur si simplu iti iei viata in maini (iti ei ramas bun de la viata atunci cand incepi o misiune ortodoxa). Au fost preoti misionari care au fost ucisi pt asta (acesta cred eu ca este modelul apostolic si singurul adevarat si convingator). Acolo as vrea sa il vad pe K.K. predicand pe Hristos, nu cu chitara in baruri prin Bulgaria, prin statiuni, din fotolii (scaune) confortabile si la o audienta insetata mai mult de confort si senzational (multe iertari dar asa se vede).
Inca ceva, exista (cum spun marii parinti) “turisti de manastire si biserici ortodoxe” si exista “cautatori ai Adevarului”, pt. mine KK face doar impresia unui “turist de manastire” si atat.
Sa ne dea Domnul discernamant si smerita cugetare, caci “vremurile grele sunt” si a venit timpul cand ” multi profeti mincinosi au iesit in lume ca sa insele daca se poate si pe cei alesi”…Apocalipsa).

Răspunde
- mai 20, 2010 la 6:48 pm
  ellaina spune:
  
  Pr Peter Gilquist (un pastor convertit la ortodoxie) vorbeste (unei audiente in maj protestante~80%) de ce ortodoxia este calea, si vizita lui misionara in Romania la invitatia pr Patriarh Teoctist.
  http://orthodoxword.wordpress.com/2010/02/01/why-orthodoxy/
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 12:24 am
razbointrucuvant spune:

Ca vrea sa ne re-evanghelizeze in duh protestant, asta e limpede. Strategia e foarte atent ticluita.

http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-sibiu-mai-2010/

Din prea marea sa “largire a inimii” (despre care vorbeste), pr. Necula il face nici mai mult nici mai putin decat “dobitoc” pe pr. Mihail si pe “blogistii” de alde noi, care au indraznit sa se lege de idolul KK. De asemenea, ne blestema sau ne ameninta, practic cu pierderea mantuirii, prin “neiertarea acestui pacat nici in veacul de acum, nici in cel va sa fie”.

Ce poti sa mai spui: la asa “largime a inimii” si “inclusivism” ramanem total muti de uimire. Pielea de oaie a cazut, coltii ascutiti si coarnele s-au itit…

De altfel, la fel de generos s-a dovedit a fi si Klaus insusi, care nu a ezitat, in alta conferinta, sa il catalogheze pe p. Mihail, laolalta cu noi, drept ”spalati pe creier care nu vor decat sa omoare, plini de venin”, facand aluzie la necesitatea ca ierarhul sa intervina pentru pedepsirea unui astfel de preot si apoi laudandu-se (cum se si face, crestineste) despre cati a convertit cu cartile sale si despre cum a dat el toti banii la manastiri. Asta ca sa ne fie foarte clar cu cine avem de-a face.

Răspunde
- mai 21, 2010 la 10:48 pm
  Lumina lina spune:
  
  Pr.Necula are legaturi stranse cu Agnos si Oastea Domnului. Si edituri si…fractiuni rupte de Biserica Dreptslavitoare. Ca pr.Necula coordoneaza, controleaza, sustine sau “mentine” aceasta fractiune in BOR, ce mai conteaza…
  
  Agnos va publica zilele acestea – cartea lui Costel Busuioc. Parintele Necula, K.K, acum si Costel Busuioc… Ce melange! Sfatuiri – catre tineri, misionari “ortodocsi”, muzica “culta”…Adevarat ecumenism! (Afacerist).
  
  Pr. Necula, mai bine ati lua seama la ce spune avva Cleopa despre Oastea Domnului! Si avva Cleopa a fost (si este) adevarata autoritate in BOR.
  
  Iar Trambitele lui Hristos nu au cum sa deranjeze – decat pe cei care vor sa “trambiteze” pe …altul.
  
  Fratilor,
  
  A spune adevarul – in zilele noastre – este ADEVARATA MUCENICIE.
  …
  
  C’o moarte tot suntem datori!
  Totuna e dac-ai murit
  Flacau ori mos îngârbovit;
  
  DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI
  ORI CÂNE ‘ NLĂNŢUIT.
  
  (George Cosbuc – Decebal catre popor)
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
- mai 21, 2010 la 11:48 pm
  Ana 1 spune:
  
  Parintele Necula are un vocabular bogat in epitete. Si in conferinta asta isi permite sa foloseasca expresii gen “Jesus Christ S.R.L.” la care desigur auditoriul rade.
  
  Dar recunoaste singur “fiind eu insami bufon in punerea in scena a ortodoxiei”.
  
  Apoi arata asemanarea lui cu K.K:
  
  “Stiti ca eu insumi am o reactie Kennet la pupatul crucilor, linsul podelelor, aratatul fundului in timpul caditului … “.
  
  Facand referire la cartea lui K. parintele Necula spune ceva dureros pentru orice crestin ortodox roman “niciodata nu am vazut ortodoxia romaneasca, – poate ca mai sunt doua trei exceptii – dar niciodata atat de corect exprimata”.
  
  Spunea un parinte drag ca nu este coltisor din Romania unde sa nu calcam pe sfinte moaste. Cum atunci sa se spuna despre un convertit la ortodoxie ca are un cuvant despre ortodoxie, atat de corect exprimat incat ii intrece pe toti luptatorii si dreptii credintei noastre?
  
  In monologul parintelui Necula e o defaimare asupra a tot ce-i romanesc, ortodox, curat si simplu. Uimitor cum ne ponegrim si neamul si biserica. Si asta pentru ce?
  
  Dumnezeu sa ne ierte
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 10:07 pm
Gabriel spune:

Hristos S-a inaltat !
Felicitari pentru luarea de pozitie autentic ortodoxa si la obiect ( specifica unui eminent absolvent de Automatica ), Parinte Mihail Stanciu.
Asa a strigat si Arhanghelul Mihail ingerilor cazuti : ” Sa stam bine, sa stam cu frica ! “.
Trebuie subliniat si girul pe care il aveti din partea parintelui Adrian Fageteanu.
Detractorii dvs nu raspund la obiect, preferand atacul la persoana, specific celor care nu au argumente, sau invocand chestiuni hilare : absenta din enciclopedii, studii teologice…
Se pare ca sunt (iarasi) multi care nu vor “sa stea bine, sa stea cu frica ” !
Dumnezeu sa le lumineze mintea si celor care va denigreaza, pentru a-si intelege starea de inselare ( de fapt, traim intr-o epoca a inselarii prin excelenta ).
Sa va rugati si pentru mine, pacatosul.

Răspunde
mai 22, 2010 la 12:25 am
Daniil A spune:

Felicitari, parinte! Si nu va mahniti de cuvintele ne-la-locul-lor ale promoterilor lui KK, acum si-au aratat adevarata dragoste crestina…
Pana la urma adevarul iese la iveala.
Multumim si sa va rugati si pentru mine.

Răspunde
mai 23, 2010 la 12:07 am
denisa spune:

Mai sunt si alti catolici intre catolici. Vreau sa va prezint un catolic care traieste in duh si in adevar. Inca unul!
Parinte, Nu stiu cum sa fac sa pun pozele cu icoane, dar sunt la link-ul:
http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/sfinti-si-sarbatori/3188-sfantul-isidor-tverdislov-cel-nebun-pentru-hristos-facatorul-de-minuni-din-rostov-14-mai.html

Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai
E-mail
DESPRE: – Sfinti si Sarbatori
Friday, 14 May 2010 20:31
Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai

Defăimat fiind, mângâia prin cuvânt şi faceri de minuni

Iniţial catolic, provenind dintr-o familie bogată din Germania, Isidor s-a remarcat de mic prin dispoziţia înţelegătoare faţă de semeni. Nu se supăra niciodată pe cineva şi se gândea neîncetat la împărăţia cerurilor. Şi-a părăsit casa părintească, după ce şi-a împărţit averea la săraci, şi a ales o viaţă de „fugar”, călătorind în loc în loc, în diferite ţări şi oraşe.

——————————————————————————–

Nu se ştie momentul şi modul în care a trecut de la catolicism la ortodoxie, ci doar că a făcut acest lucru. În cele din urmă s-a stabilit în Rusia, la Rostov. Vieţuia într-o colibă din lemn construită de el, suportând sărăcia, frigul, ploaia, zăpada, dispreţul semenilor, cu seninătate neştirbită.
A urmat astfel calea nebuniei pentru Hristos, descrisă şi de Sfântul Apostol Pavel:

„Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste! Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân-acum.” (I Corinteni 4, 10-13)

Sfântul Isidor şi-a petrecut timpul vieţii acesteia în rugăciune neîncetată, fără a-şi permite odihnă sau somn îndestulat. Noaptea priveghea, dăruindu-se trup şi suflet lui Dumnezeu.
Ziua, binecuvântatul mergea în jurul oraşului, purtându-se ca un nebun. Totuşi, ştia să dea sfat bun şi să sară în ajutor, la timp, tuturor. Răbdător precum Iov, se purta cu înţelegere, cu inimă curată şi veghetoare, plină de iubire adevărată pentru toţi, şi cu credinţă neştirbită. În timpul vieţii a primit darul facerii de minuni.

A trecut la cele veşnice în 1474 şi nu a ştiut nimeni că a murit, până când nu s-a simţit un miros deosebit de plăcut venind dinspre coliba lui, de la sfintele moaşte. Pe locul mormântului său din Rostov s-a construit Biserica Înălţarea Domnului, moaştele fiind păstrate într-o criptă, făcătoare de minuni.

Sfântul Isidor e singurul numit „cel statornic în cuvântări”, el fiind întotdeauna la fel de generos, înţelegător, bun sfătuitor, iubitor cu toţi, indiferent dacă era apreciat sau nu de ei. Acest lucru a fost precizat de Bulgakov, într-o carte din 1900, „Nastolnaia Kniga”.
Sfântul Isidor Tverdislov este pomenit în sinaxarele ruse la 14 mai.

Din minunile şi profeţiile Sfântului Isidor cel nebun pentru Hristos

Se cunosc cel puţin două minuni ale acestui Sfânt: prima dintre ele îl aseamănă pe Isidor Sfântului Nicolae. O corabie prinsă în furtună risca să naufragieze. Atunci pasagerii au tras la sorţi, convinşi că necazul se datorează unuia dintre ei, care L-a supărat pe Dumnezeu. Sorţii l-au desemnat pe un negustor din Rostov, care a fost abandonat pe mare, pe o scândură. Acesta deznădăjdui, plutind în derivă, însă deodată a apărut lângă el Sfântul Isidor, care l-a readus pe puntea corăbiei. Iar aceasta nu s-a mai scufundat.

Altă dată, la nunta prinţului Sava Obolensky, Sfântul a intrat brusc în palat şi a aşezat pe capul mirelui o coroană de flori, zicând: „Iată mitra ta episcopală!” Profeţia s-a adeverit în scurtă vreme, când soţia prinţului a murit la naşterea primului copil, iar prinţul văduv s-a călugărit cu numele de Ioasaf, după care a fost sfinţit ca episcop de Rostov, în 1481.

Răspunde
- mai 24, 2010 la 3:20 am
  ellaina spune:
  
  @ Denisa …Vrei sa spui un catolic care a trecut la Duhul Ortodoxiei Ruse in Rostov si s-a nevoit in ortodoxie…
  
  Răspunde
  - mai 24, 2010 la 9:08 am
    denisa spune:
    
    Intr-adevar! Sunt si convertiti carora ortodoxia le-a schimbat viata cu totul.
mai 24, 2010 la 7:41 pm
Clara spune:

Si eu am citit cartea lui Klaus K. si am incercat un sentiment de bulversare, am simtit ca ceva nu e bine, nu e ortodox si nu seamana cu marturiile ortodocsilor obisnuiti, care cauta cu lacrimi si cu umilinta iertarea lui Dumnezeu. Nu mi-a placut si chiar am ramas surprinsa de recomandarile facute acestei carti in reviste crestin ortodoxe. Ma bucur ca parintele Mihail a luat atitudine; se risipesc in felul acesta indoielile cititorilor. Parinte, va doresc sa traiti si sa marturisiti Adevarul pana la sfarsit.
Bucurie in Hristos!

Răspunde
mai 25, 2010 la 1:11 pm
Alexei spune:

Acest comentariu am dorit sa-l postez la articolul http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/05/cateva-intrebari-pentru-fratii-de-la.html de pe blog-ul lui Ciprian Voicila. Cum optiunea “Trimiteti un comentariu” este, in acest moment, dezactivata, imi permit sa-l postez aici, cu permisiunea Parintelui Mihail, implicita in cazul in care va permite postarea

Draga Ciprian,

Ne bucuram ca iti gasim numele pe net impreuna cu toata bogatia studiilor si publicatiilor! Ba chiar aflam ca ai la baza si studii de psihologie. Te intreb si eu acum, care este rezultatul practic cel mai important al tuturor studiilor de psihologie efectuate in lume pana la ora asta? Daca nu te superi, pot sa raspund eu? – Manipularea! De la tehnicile de control individual “targetat” prin reclamele comerciale, pana la controlul si determinarea legitatilor de manifestare unitara a multimilor/grupurilor manipulate in sens politic. Plus altele, la fel de non-nevinovate… Si atunci, frate draga, ti-ai pus intrebarea care este scopul? Ca Parintii asa spun: fapta buna nu este fapta buna in sine, ci SCOPUL cu care este facuta fapta o defineste asa! Ca poate stii si tu din Pateric cum vreun staret ascundea sub copaie cate un calugar cazut in desfranare (cazut in fapta, nu in gand!) TOCMAI pentru a-l intoarce si a-l mantui, iar pe frati pentru a-i feri de sminteala si cadere de-a dreapta. Presupune asta ca NOI trebuie sa ingaduim pacatul? Eheeeee…..

Si atunci, Ciprian, ce sa insemne asta? Ca spune Mantuitorul: “dupa roade se cunoaste omul”! Si care e roada, de exemplu, a acestui “fenomen” Klaus Keneth? Fratii “razboinici” ti-au raspuns, altii, mai mult sau mai putin anonimi, au gasit si ei sa evidentieze, chiar decent si politicos, niste lucruri de bun simt (obiective, cu referire la Sfintii Parinti, nu subiectiv-umorale) referitoare la “fenomen”. Intr-un cuvant, se pare ca, pana una-alta, roada este controversa!

Evanghelia spune ca impotrivirea fata de Adevar este pacat impotriva Duhului Sfant (adica impotriva Duhului Adevarului). Ori, noi stim: ce are in comun Dumnezeu si mamona? Ce te faci insa daca la pachet ti se livreaza, sa zicem, 90% adevar si 10% inselare? Mai accepti pachetul? Tu ce zici? Pacatuiesti impotriva Duhului Sfant ca nu accepti cei 90%, ori de fapt esti plin de trezvie ca nu inghiti cei 10% minciuna? Si daca pachetul este astfel conceput INTENTIONAT, tocmai pentru impactul lui 10% mai mare ca folosul celor 90%? Ca si daca n-ar fi intentionat, tot aia e!….

Frate Ciprian, ma intelegi?……Tu ce zici, daca te-ai aseza intr-o stare, sa zicem, mai “sarac cu duhul” (adica avand cugetare simpla si smerita, iar nu mediata prin informatia specializata asimilata) si ai percepe “fenomenul” asta prin prisma “unei babe credincioase” de la tara (cum o lua Petre Tutea de etalon), cum crezi ca s-ar vedea?

Bucurie!

Alexei

P.S. Ti-ai explicat vreodata, daca ai remarcat, cum e posibil ca un adevar de credinta (in credinta revelata prin Ipostasul Adevarului intrupat, bineinteles!) sa se verifice de la nivel de “taran prost” pana la nivel “universitar” (pe o scara meritorie lumeasca), pe orice temei de argumentare?…. Si atunci, unde ar fi problema in cazul de fata?

Răspunde
- mai 25, 2010 la 4:25 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  il cunosc pe Ciprian Voicila si daca imi indagui, ceea ce ai scris nu i se potriveste. Nu e chiar asa.
  Eu insami nu am fost de acord cu parerile sale despre KK, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne certam.
  
  Nu suntem perfecti, si eu si dvs si toti am putea cadea intr-o incercare. Ce sa facem acum? toti trecem prin ispite, important sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie.
  Sa avem nadejdea ca lucrurile se vor limpezi si sigur asa va fi.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
  - mai 26, 2010 la 2:16 pm
    Lumina lina spune:
    
    Incerc sa postez un comentariu pe blog-ul lui Ciprian Voicila si nu reusesc.
    
    Felicia,
    
    Citeste (cu atentie sporita) , pe blog-ul lui Ciprian Voicila, raspunsurile – punctuale – ale lui razboiintrucuvant (la provocarea lui C.V) – raspunsuri documentate si bine intentionate – si ia in calcul (si) modul in care C. V se adreseaza lui Florin M. (ce-l sur-claseaza, raspunzandu-i limpede, smerit – ca un ortodox autentic).
    
    Poate iti schimbi parerea – ce te face sa afirmi – ca cele spuse de Alexei “nu i se potrivesc”.
    
    Nu “se cearta ” nimeni. Dimpotriva, Alexei ii vorbeste cu blandete, cu intelegere – dar si cu fermitate caci asa se cade din partea unui adevarat crestin (ortodox).
  - mai 26, 2010 la 7:30 pm
    Ana 1 spune:
    
    Tu_l aperi pe Ciprian, insa daca-i citesti cu atentie articolul lui ai sa observi ca-l pune laolalta cu K.K, Danion Vasile, Dan Puric…pe parintele Cleopa.
    
    Depaseste sentimentele pe care le ai ptr el si vezi articolul lui taios/ fin la adresa oricui incearca sa spuna ceva despre K. K.
    
    Mi se pare din nou defaimator sa vad scris “razboinicii” de catre cineva care se vrea un marturisitor al credintei ortodoxe. Mai poate fi considerat articolul lui serios sau ironic/ taios?
    
    Doamne ajuta
mai 26, 2010 la 10:29 am
Alexei spune:

Felicia,

In primul rand, faptul ca “nu i se potriveste lui Ciprian” ceea ce am scris eu este irelevant pentru 99% din posibilii cititori ai postarii mele pentru simplul motiv ca acestia nu-l cunosc personal pe Ciprian asa cum se pare ca il cunosti tu, ei neputand face astfel o diferenta specifica.

Mai mult (in al doilea rand), ceea ce am scris eu nu face referire absolut deloc la persoana lui Ciprian, pentru ca nici eu nu-l cunosc personal. Am si precizat la inceputul luarii mele de pozitie ca am gasit pe net datele despre el. Ceea ce eu am postat, insa, este un comentariu la un articol al lui, deci o replica la o maninfestare partiala a personalitatii sale (adica a persoanei formatate prin prisma experientei dobandite) relevata in textul pe care si l-a asumat. Din acest punct de vedere, apararea ta muta din start (voit ori nu, caci nici pe tine nu te cunosc personal) centrul de greutate de pe analiza obiectiva a celor scrise de el (analiza care se face in sistemul de referinta al ortodoxiei/ortopraxiei Sfintilor Parinti), pe afirmatii personale gratuite (pro/contra) lipsite de continut real in raport cu obiectul discutiei noastre.

In al treilea rand, nu esti duhovnicul lui Ciprian, deci cunoasterea pe care o ai cu privire la persoana lui este partiala si nu suporta, deci, o afirmatie absoluta in sensul in care te pronunti tu.

Si nu in ultimul rand, faptul ca Ciprian este inca in viata (sa-i dea Bunul Dumnezeu sanatate si mantuire!) inseamna ca el este inca supus ispitei si caderii, luptei, dar si biruintei atunci cand aceasta din urma aduce Pacea Domnului. Care Pace se produce atat in sufletul lui cat si in al celorlalti prin intermediul manifestarilor sale fata de aproapele, manifestari uneori ne-voite, dar mai ales prin cele voite (“…iar din inima voastra va curge izvor de Apa vie”).

Asadar, problema nu este nici pe departe “sa ne certam”, asta fiind cea mai proasta optiune intr-o discutie in tipar intra-ortodox. Din acest punct de vedere, noua deviere la care recurgi printr-o noua mutare a campului de argumentare pe aceesi directie personala face ca discutia, intr-adevar, sa tinda a ajunge intr-un punct mort (daca eu ori ceilalti acceptam acest lucru) atat pentru noi, dar mai ales pentru martorii acestei asa-zisa “cearta”.

Miza nu este cearta (ca reflex al manifestarii contradictorii a personalitatilor) ci ceva mult mai important si care intotdeauna se are de fapt in vedere tacit in toata discutia: inima celui de-al treilea, adica a CITITORULUI pozitiilor exprimate. Iar acest castig al inimii nu poate fi decat in adevar ori in minciuna, nu intuituu personae (adica luand in considerare persoana).

Inteleg ca tu insati crezi/accepti/stii ca Ciprian “a cazut intr-o incercare”, dar aceasta cadere un justifica apararea ta personala, caci pana si un necrestin a zis: “drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e adevarul”. Mai important ar fi fost, daca il cunosti personal pe Ciprian si “nu esti de acord cu parerile sale despre KK”, sa discutati si sa aflati impreuna resortul ultim al unei optiuni ori al alteia, iar la urma sa-si defineasca el insusi (argumentat) pozitia finala in spatiul public. Asta deoarece din capul locului el stie care este consecinta expunerii publice a propriilor conceptii, singur asumadu-si acest risc. Deci nici aici sa nu crezi ca este un neajutorat (intelegem chiar de la el ca este un bun “incasator”)!

Si pana la urma daca am zis rau, unde am gresit, iar daca am zis bine, de ce ma certi?

Iar daca vrei “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si cu smerenie” atunci, te rog frumos, ia-l pe Ciprian, ia-i si pe fratii de la razboiintrucuvant, vin si eu si ne intalnim la Parintele Mihail! Ce zici? Te oferi sa aranjezi asta?

Bucurie!

Alexei

Răspunde
- mai 26, 2010 la 11:15 pm
  razbointrucuvant spune:
  
  @ Felicia, Alexei:
  
  Ne raliem propunerii. Cu atat mai mult cu cat Ciprian si-a inchis blogul, noi inca speram ca doar temporar, din pricina suprararii cauzate de contradictia cu noi, ceea ce este chiar regretabil si de neinteles.
  
  @ Alexei:
  
  Ne-a placut cum ai pus problema, departajand planurile cu un simt analitic foarte riguros, de care multi am avea nevoie.
  
  @ Ana:
  
  Va multumim, dar sa stiti ca Felicia a fost chiar prima care l-a infruntat -prieteneste- pe Ciprian si l-a “tulburat” pe problema Klaus K.
  
  @ Toti:
  
  E trist ca nu se mai termina odata nebunia asta…:(
  
  Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:29 am
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei, Lumina Lina si Ana 1,
  
  am scris ca nu se potriveste lui, pentru ca pe un om nu poti sa-l “caracterizezi” in momentul incercarii lui. Este un moment delicat si aceasta nu constituie ESENTA lui. (chiar si pentru o parte a manifestarii lui).
  
  “Mirarea” (parerea) mea am exprimat-o deja pe blogul lui (si daca o sa cautati, o sa gasiti), de citit, am citit toate comentariile.
  
  DA, IL APAR, e datoria mea de crestin sa-l si sprijin in momentul incercarii.
  
  Da, asa este, cei de la Razboi intru cuvant au adus explicatii consistente si punctuale, dar tot cei de la Razboi intru Cuvant, au adus si cuvinte de pace si incurajare.
  
  Asta era si mesajul meu cand i-am raspuns lui Alexei, caci cumva faptul s-a consumat, ca sa zic asa, si ca lucrurile se vor limpezi, sa nu insistam acum sa avem un raspuns.
  
  Iar Alexei, ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste.
  
  Acestea fiind zise si sper si clarificate, va doresc numai bine.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
mai 26, 2010 la 5:32 pm
Pustnicul Digital spune:

Am primit acest COMENTARIU DE LA GEORGE si cred că se potrivește aici:

Smintelile continua si la Pitesti! Ratacitul Klaus Keneth a tinut de curand (pe 24 mai) o conferinta la Muzeul judetean din Pitesti, organizata si prezentata de…cine credeti!-marele “misionar” Laurentiu Dumitru, prieten devotat al p. Lucian Grigore, cel cu…lingurita!

Ambii au fost prezenti la conferinta, sustinandu-l si oferindu-i toata asistenta lui K.K.! Dealtfel, L.D. il promoveaza din plin pe K.K. pe blogul sau, afisand si programul conferintelor acestuia,atentie!!! – ASTA SI DUPA CE P. MIHAIL STANCIU A ARATAT DEVIATIILE ACESTUI K.K. intr-un articol preluat de mai multe bloguri ortodoxe! Daca va uitati la comentarii, multi i-au atras atentia lui L.D. deaspre acest aspect, el insusi avand cunostinta de aceste lucruri, dupa cum a declarat la inceputul conferintei, dar cu toate acestea nu a renuntat nici la conferinta si nici la a-l promova in continuare pe K.K.!

Conferinta a fost o adevarata parodie, K.K. facand gesturi comice si teatrale, avand o exprimare ciudata si controversata, cu abateri grave de la invatatura Bisericii, emanand, pe tot parcursul conferintei, prin discurs si gestica, un duh mai degraba protestant decat ortodox!

Iata cateva “perle” ale lui K.K.(imi pare rau ca n-am inregistrari!):
- “Eu nu am scris o carte ortodoxa…(!!!)…ci una care-L slaveste pe Dumnezeu!”
Intrebat, in mod firesc, daca Dumnezeu poate fi slavit, si deci trait, si altfel decat in fel ortodox, acesta raspunde ca “da, poate fi slavit asa, mai putintel, si-n alte feluri( confesiuni, etc.), nu pe deplin ca-n Ortodoxie, dar INTR-O MASURA MAI MICA!!!“…Fara comentarii!
- Alta: Spune la un moment dat: Luther a fost IN ESENTA ORTODOX!!!…Pus sa lamureasca aceasta afirmatie, a dat un raspuns ambiguu, practic n-a avut raspuns!

Asa ca, cititi si va minunati!…
Baiatul asta, K.K., a batut atata drum ca sa ne spuna ca noi nu mai traim ortodoxia la intensitate, si ca s-a instalat o platitudine, o amortire…si, cumva, el vine sa ne resusciteze! Cam asta e demersul lui…

DOAMNE APARA SI PAZESTE!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:23 am
  Lumina lina spune:
  
  Ciprian Voicila spune : ”Din scandalul de pe bloguri lipseşte o voce: aceea a lui Laurenţiu Dumitru, o persoană care a contribuit la apariţia cărţii la editura Agnos”.
  
  Asa ca nu trebuie sa ne mire – “Fenomenul Pitesti”.
  Se intelege ca a sustinut – si financiar – aceasta “tentativa”.
  
  (L.D a facut – la vemea respectiva – reclama buna filmului Tarul – odiosul film in care se confunda Imparatia lui Dumnezeu cu puterea secularizata a acestei lumi -desi fusesera numeroase reactiile – contra – din partea multora).
  
  Este foarte bine ca si-a dezvaluit adevarata identitate – ca acum stim (clar) in ce tabara se afla.
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:09 am
dodo dumitriu spune:

Pentru dl Alexei,

Nu il cunosc pe dl Ciprian, nici pe dvs, dar din ceea ce ati postat pe net pe acest blog si din ce am vazut si pe blogul dl-ului Ciprian pot trage o concluzie: daca adoptati duhul smerit si intelept al Parintilor ca model sunteti mai in castig. Nu stiu ce indreptare puteti aduce cuiva cu ton zeflemitor. Mie asa mi-ati lasat impresia. Si poate ne spuneti dumneavoastra ce facultate ati absolvit, daca vi se pare ca este edificator.

Răspunde
mai 27, 2010 la 3:37 pm
Alexei spune:

Felicia,

Nu ma-ntelege gresit!

Faptul ca Ciprian este aparat in conditiile in care o faci tu ma bucura si este pur si simplu dovada clara ca Bunul Dumnezeu il iubeste! Dovada dovezii? Ciprian si-a blocat/inchis blog-ul datorita “controversei” K.K.! Asta ar putea insemna ca doreste sa-si clarifice starea de “tulburare”, iar daca o face de buna credinta si cu rugaciune va afla sigur raspunsul. Iar raspunsul nu inseamna neaparat unul categoric cu privire la K.K. (alb/negru) ci inseamna activarea in cadrul propriului for interior a acelui “cercetati duhurile” evanghelic. Ca din neatentie si indoiala pecetluite de neascultare au cazut protoparintii nostri, iar prin trezvie (“.. sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”), credinta (in Mantuitorul Hristos si Biserica Sa) si ascultare (fata de Sf. Parinti ai Bisericii celei Una) ne mantuim noi astazi.

Daca vrei sa ne crezi si noi il aparam! Iar cel mai mult l-a aparat pe el si pe toti ceilalti Parintele Mihail cand a scos la iveala umbrele fenomenului. Ori, chiar daca le numim umbre, ele sunt bine conturate – in scris si in inregistrari – neputand fi indoielnice. E adevarat ca realitatea constiintei care afla ca ar putea fi in inselare este dureroara pentru cel care o traieste, deoarece presupune implicit o renuntare la sine, iar asta se traduce prin durere sufleteasca. Bineinteles ca tu, persoana feminina din apropierea lui Ciprian, ai sesizat nemijlocit acea durere interioara si aici tinteste apararea ta (lucru pe care Ciprian ar trebui sa-l aprecieze in mod absolut si independent de discutia asta!). Insa noi, aici, dupa cum am spus si mai sus, avem in vedere PE CEL DE-AL TREILEA care, dincolo de aspectele personale ale celor ce se manifesta public, raman fie cu clarificare, fie cu sminteala (si starea de mijloc, nebuloasa, tot spre sminteala trage) referitoare la fenomen. Miza acelora e in joc.

Si inca un lucru: noi nu analizam aici, in primul rand, convertirea ori trairile lui K.K. pentru a le pune in discutie. Asta este strict treaba lui K.K. si a duhovnicului sau, chiar daca acele aspecte ar fi ajuns la cunostinta publicului mai mult sau mai putin intamplator.

Noi avem in vedere actiunea lui nemijlocita de a insera un mesaj in sufletul celui de-al treilea – ascultatorul/cititorul/target-ul! Iar strategia aleasa denota un plan care are o tinta. Nu exista plan fara tinta! Ori aceasta actiune de exteriorizare cu un scop a interiorului lui K.K. e supusa criticii. Noi stim care este criteriul de referinta – ni l-a transmis insusi Hristos: dupa roade se cunoaste omul! Are omul roadele Duhului si ale Iubirii? Il credem! Nu arata aceste roade si nu marturiseste ca Sf. Parinti care au dobandit aceste roade? Macar privim cu luare aminte!

Nici un raspuns al tau, insa, nu este mai de tristete decat retractarea pe care ai facut-o la final! Ce-ai scris la sfarsit, anume “ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” anuleaza concretetea miscarii finale de nimicire a lucrarii diavolesti. Ca era o treaba “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie” (te-am citat tot pe tine!). Cu alte cuvinte, era o treaba sa fie data pe fata lucrarea vrajmasului intr-o intalnire reala care sa inceapa cu “Imparate Ceresc Mangaietorule…..”. Altfel, vorbim si cu nimic ramanem, din pacate…..

Bucurie!

Alexei

P.S. Blagosloviti, Parinte Savatie! Socul pe care l-a suferit K.K. si pe care il aduceti in discutie este socul trecerii din imaginar in real, de la minciuna la Adevar, de la viata trupeasca la moartea reala a trupului. Poate abia acest soc sa-i dea directia reala (bineinteles, daca e de buna credinta!), adica sa-i transforme “calea de iesire” in Cale. Acum eu as intreba, insa, cine sunt cei care l-au “impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor” si in ce scop? Iertati!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 10:07 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  scuze daca m-am exprimat nepotrivit, chestia cu ““ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” – vroiam sa exprim doar sa lasam lucrurile un pic asa, sa nu le fortam, adica sa lasam sa se linisteasca si ca rezolvarea va veni.
  
  Hai ca poate o sa mai avem ocazia sa mai scriem/vorbim, deocamdata sunt pe graba.
  
  Numai bine ! Pa Pa!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:05 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail,
Hristos in mijlocul nostru!

Ai dreptate in tot ce zici. Ceea ce cred eu este ca, fiind obisnuit cu publicul occidental, adica unul fara dreptar al credintei si cu atit mai mult al deosebirii duhurilor, Klaus a suferit un soc in mijlocul Ortodoxiei care este Romania. A fost impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor. Eu am intelegere fata de el in masura in care vine dintr-o lume si dintr-o viata slabanogita, de aceea mi s-a parut ca l-ai luat poate prea tare, nedindu-i nici o cale de iesire.

Poate ca aceasta confruntare cu Ortodoxia dura si adevarata, care este Romania, repet, il va pune pe Klaus pe o noua treapta, caci cred in dorinta lui de mintuire si cred si in Cel care cheama, si ne-a chemat si pe noi toti, ca poate sa indrepte cele strimbe si sa vindece cele vatamate.

Am zis acestea pentru ca am fost mustrat ca sint ambiguu in opinia mea despre polemica in cauza. Ambiguitatea mea insa reiese si dintr-o dorinta, pe care nu mi-o pot stavili, de a-l vedea si pe Klaus in consens cu noi toti.

Răspunde
- mai 31, 2010 la 11:05 am
  Mircea spune:
  
  Parinte Savatie, blagosloviti!
  
  In primul rand vreau sa spun ca am cartea despre “calatoria” domnului Klaus dar nu am citit-o. Deci ma pozitionez ca un necunoscator direct al celor spuse (scrise) de el. In schimb mi-au atras atentia tare mult disputele de pe web. Sunt un tanar din Arad, si dupa o viata pacatoasa si plina de mila lui Dumnezeu care s-a revarsat in toate momentele de ratacire, am ajuns si eu Acasa. Dar pana sa ajung am cautat in multe directii si am intrat in contact si cu neoprotestantismul, care e “in floare” prin Ardeal. Caut sa imi insusesc Drapta Credinta dar de multe ori am dificultati tocmai ca nu reusesc sa ma situez pe o pozitie de echilibru duhovnicesc. Referitor la persoana domnului Klaus, pot spune ca dupa o viata ratacita ca a dansului, de multe ori arde in mine o dorinta de a exclama “Ce mult bine mi-a facut mie Dumnezeu!”. Acesta e defapt motorul marturisirii. Daca nu ma insel, intr-una din Evanghelii e descris cand Mantuitorul l-a tamaduit pe indracit, iar acela vroia sa-L urmeze. Dar Hristos l-a indemnat sa mearga si sa spuna alor sai, ce bine i-a facut lui Dumnezeu. Si scriind aceste randuri mi-a venit un gand… Nu cumva multimea disputelor sunt o lupta intre madularele Bisericii. Nu cumva nu-si mai gasesc crestinii rostul in Trup din lipsa dragostei, din lipsa trairii practice a invataturii de credinta? Stim noi ca in teorie e simplu si clar, si linile de urmat sunt cu totul si cu totul clar definite, dar in practica lucrurile stau altfel. Fiecare vine cu trecutul sau, fiecare are un sac de murdarie in spate. Oare nu ar fi mai minunat ca in vorba buna si in blandete sa ne povatuim unii pe altii? Oare nu cumva e vre-unul dintre noi, care inainte de a ajunge la Hristos sa fi fost deja sfant? Exista intr-adevar erezii pierzatoare, si de multe ori fratii nostrii sunt atinsi de ele, dar tot dragostea e cea care ii scoate din ratacire. Noi ne tot etichetam unii pe altii si defapt parca vrem sa ne spunem “tu esti eretic!”, “ba tu esti eretic!”, “tu nu repecti cutare!”, “tu nu esti merit!”. Lipseste pacea dintre noi si e mult zbucium.
  Eu ma regasesc cumva in trasaturile lui Klaus si chiar in marturisirea aceasta cu mult zel, si in tot felul de forme. Dar toate dintr-un foc al inimii de a exprima mila lui Dumnezeu care cheama pe cel pacatos, pe cei care au umblat pe fundul iadului. Ce pot sa marturisesc e ca de cand m-am intors cu fata spre Dumnezeu, am trait lucruri minunate, care nu le pot tine in mine si simt sa le impartasesc. Nici nu sunt cuvinte destule ca sa le exprim. Nu spre slava mea, chiar daca uneori alunec in directia slavei desarte din slabiciune, dar ca oamenii sa vada prezenta lucratoare a lui Dumnezeu in viata omului. Nu-mi doresc sa fiu eretic!!! Ma inspaimanta un astfel de gand. Nu vreau sa fiu Iuda! Am chinuit mult ca sa ajung la o credinta lucratoare in Dumnezeu, incat nu as vrea sa ma pierd. Mi-e teama intru dragoste sa nu Il rastignesc iarasi pe Hristos, si mi-e scarba de faptele mele. Dar mila Lui care m-a coplesit nu ma lasa sa fiu trist, ci ma face sa-mi salte inima si sa vestesc mila Lui. Dar marturisesc ca cititnd despre cum este privit acest domn Klaus, ma regasesc cumva. Este intr-adevar ceva cu care Biserica din Rasarit nu e obisnuita, pentru ca e o marturisire in afara Traditiei. Este o marturisire spontana, a unui om care NU a cunoscut profunzimea Traditiei Ortodoxe intr-u totul. Am fost indrumat ca ar trebui sa fiu mai smerit, sa ma adancesc in pocainta, sa imi plang faptele trecutului. Dar marturisec ca am ajuns iarasi in iad. Aproape un an de zile am chinuit incercand sa-mi intristez inima pentru trecutul meu. Incercand sa-mi insusesc o smerenie care nu era sincera, nu era interioara. Sigur ca regret ce am facut, dar nu pot ramane in trecut. Pocainta o faci din inima atunci cand atarna sabia dreptatii asupra capului, pentru faptele nepocaite. Am tras invatamintele ca sa nu ma mai intorc la faptele cele vechi si am primit bucuria iertarii. O imensa revarsare de bucurie in suflet… Daca Dumnezeu nu iarta si uita, atunci cum sa ni se ceara noua sa iertam si sa uitam gresala aproapelui? Dar daca El iarta si uita, atunci eu, ramas in bolile trecutului pe care El le-a tamaduit, pur si simplu refuz iertarea. Abia, abia ma ridicat Dumnezeu din deznadejdea in care m-am afundat incercand sa ma (fals)smeresc, sau mai bine zis sa-mi plang pacatele iertate. Am fost in cel mai adanc iad al vietii mele scurmand printre aceste pacate. Si pe masura ce scurmam mai adanc ele se luptau cu mine si ma biruiau pana la deznadejde si pana la dureri trupesti. Ajunsesem nemultumit, frustrat, impulsiv, neiubitor, departe de Dumnezeu, intristat de moarte si judecam pe toata lumea care gresea catusi de putin, pe cand pe mine ma chinuiau ganduri groaznice de mandrie. Toate acestea dupa ce am incercat eu sa ma intorc in trecutul pacatos, neacceptand ca am fost iertat si crezand ca voi avea roada astfel. Defapt nu doresc decat ca fiecare sa-si gaseasca locul in Trup si sa radieze bucurie si dragoste. Departe gandul de a ma referi la o bucurie superficiala si o dragoste fatarnica sau toleranta la tot tavalugul vremurilor noastre. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne ierte, sa ne lumineze! E greu discernamantul in vremurile noastre, de aceea si spun Sfintii Parinti ca e cea mai mare virtute. Ar trebui sa ne compatimim mai mult si sa ne doara unii de altii in loc sa ne taiem unii pe altii, caci toti gresim. Trebuie sa ne intelegem scopul. Si cred ca toti vrem mantuirea si dragostea in casa Tatalui. Sa ne ajutam mai mult… Iertati ca am deviat oarecum de la subiect, dar nu am putut sa nu-mi vars durerea! Doamne ajuta-ne!
  
  Răspunde
  - mai 31, 2010 la 5:27 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    Atenție! Nu l-am judecat pe amicul K.K. pentru ce a făcut cândva, ci am tras semnalul de alarmă pentru că el, creștin-ortodox declarându-se, continuă să propage idei neortodoxe, mincinoase și păguboase și pentru suflet și pentru trup, propunându-se pe sine și gândirea sa nu numai înaintea simplilor mireni, ci chiar în fața preoților, călugărilor și uneori și în fața episcopilor, dintre care, mulți dintre ei, slavă Domnului!, nu au avut parte de zbuciumul și experiențele lui nefericite și nedorite… Că Dumnezeu ne vrea mântuirea tuturor asta este sigur, că El vrea ”ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită” și asta este sigur, dar de acestea trebuie să fim și noi conștienți și doritori. Mai ales că Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ”Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. (…) şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tes. 5, 22-23). Deci, tot ce nu este susținut pe mărturia Sfinților Părinți, trăitorii și vestitorii Adevărului – Hristos, nu trebuie nici primit, nici încurajat, pentru că nu duce la Adevăr, nici la sfințenie. Nu trebuie să ne îndulcim cu teologumenele oricui, ci trebuie să rămânem în dogmele, canoanele și rânduielile Bisericii, cele prin care s-au sfințit toți Sfinții lui Dumnezeu dacă vrem să ne mântuim. Pentru că nu există sfințenie și mântuire în afara Ortodoxiei.
  - mai 31, 2010 la 9:41 pm
    daniel spune:
    
    Va recomand si chiar va rog sa cititi marturiile ortodoxe despre convertire ale unor englezi in viata (12 englezi), printre care si mitropolitul Kallistos Ware. Cartea a aparut nu demult la editura Deisis. Si mitropolitul Kallistos predica in Anglia si in toata Europa, si vorbeaste despre convertirea sa insa marturia este alta, este plina de smerenie si de bunacuviinta.
    
    http://www.edituradeisis.ro/index.php?controller=product&product_id=134
  - mai 31, 2010 la 10:42 pm
    Cristian spune:
    
    Mircea
    
    Cu adevarat pare ca te regasesti in unele manifestari pe care le descrii. Dar tu le numesti asa cum si sunt, niste neimpliniri, niste trairi de la inceput. Ceea ce nu este cazul despre modelul pe care l-ai descris, care numai vrednic de mila nu se considera, si cautand sa invete de la monahii nostri romani imbunatatiti. Daca va fi trezit ca sa spuna ca ii este rusine ca a vorbit atat desi este pe o treapta atat de incepatoare, si va inceta sa vorbeasca spre a se reculege, ar fi de luat in seama si de asteptat roade. Altfel… mai degraba nu asteptam nimic bun….
  - iunie 2, 2010 la 7:54 pm
    Mircea spune:
    
    Multumesc, Părinte Mihail, pentru lamurire! Iertati!
- mai 31, 2010 la 10:27 pm
  Cristian spune:
  
  Parinte Savatie,
  
  Iertare, Iertare, de multe ori Iertare!
  
  Cu multa nevrednicie , nu ma voi opri sa spun gandurile despre aceste trei dorinte ale sfintiei voastre.
  
  Destul de clar reiese ca nu este binecuvantat de nici un SOC, de nici o trezire reala, de o coplesire in fata valorilor ortodoxiei romanesti. Pare mai degraba convins ca el este intr-o stare mai inalta, de unde este chiar dator sa ajute cat poate.
  
  Iarasi despre trepte mai inalte decat primirea de catre ierarhii locului nu pare ca are nevoie.
  
  Cat despre dorinta finala, cu siguranta trebuie stavilita ca sa fie ajutata de Adevar, pentru ca altfel este o “judecata” din cele neingaduite, considerand deja BUN pe cineva, care ramane doar sa vina in consens. Totusi, inca se discuta, si avem inca nevoie de marturia Adevarului inainte de “dorinta” mai inalta.
  
  Le-am spus ca simple ganduri de mirean, fara cunoastere, totusi cu ceva experienta. Inca o data iertati, dar nu treceti cu vederea!
  
  Răspunde
- iunie 1, 2010 la 10:20 pm
  Elena Grancea spune:
  
  Cer permisiunea parintelui Mihail de a-mi posta mesajul adresat parintelui Savatie (pe blog-ul sau). Motivul acestei rugaminti este faptul ca, parintele Savatie a luat mesajul meu ca pe “o mustrare”, lucru nedorit si negandit de mine, cu atat mai mult cu cat parintele Savatie este unul dintre parintii dragi mie.
  
  Elena G. spune:
  mai 24, 2010 la 19.30
  
  Parinte Savatie,
  
  Va stiu de foarte multi ani, m-am folosit de sfaturile sfintiei voastre (anii 2000 -2002), va port respectul cuvenit unui slujitor al Sfantului Altar, insa, in ultimul timp, nu mai reusesc sa inteleg din care tabara faceti parte – caci va exprimati ambiguu.
  
  Iertata sa-mi fie indrazneala dar, sfintia voastra ce alegeti:
  
  1. Sa-L marturisiti pe Hristos Domnul alaturi de alti parinti (recunoscuti ca avand marturisire curata a Sfintei Ortodoxii)?
  2. Sau alegeti sa fiti de acord si cu acesti parinti dar si cu cei pe care (parinti respectivi) ii combat. (?)
  
  Va scriu pentru ca m-am intristat de ambiguitatea exprimarii sfintiei voastre in postarile referitoare la cartea lui K.K. si pentru ca nu aveti o pozitie ferma in acest sens.
  Sau, poate ca nu vreti sa suparati pe cineva.
  
  Va rog sa ma iertati, parinte Savatie!
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 2:12 pm
    Cristian spune:
    
    Sora Elena
    
    Aceasta este o mustrare, si cred ca este nu numai indrazneata ci cu totul nedreapta. Este necesar sa ceri iertare cu adevarat parintelui Savatie, dupa ce intelegi bine ca sfintia sa este cu mult deasupra alegerii din cele doua intrebari.
    
    Totusi , indrazneala de a semnala ambiguitatea, pare binevenita , cu conditia sa gasim prin rugaciune ce ne spune Duhul Sfant, noua si parintelui Savatie.
mai 28, 2010 la 10:26 am
Alexei spune:

Roaga-te pentru mine, dodo dumitriu!

Răspunde
iunie 2, 2010 la 11:46 am
dodo dumitriu spune:

In acest schimb de pareri mi se pare important sa nu impartim comentatorii in tabere.

Noi suntem, sau cel putin fiecare dintre noi vrem sa fim, de partea Adevarului, Domnul nostru Iisus Hristos.
Si Parintele Mihail si Parintele Savatie exprima, foarte clar, fiecare in mod propriu personalitatii si formarii sale, acelasi gand: sa iubesti pe aproapele, chiar daca se numeste Klaus, dar sa nu incurajezi ceea ce nu este manifestare ortodoxa in ceea ce face, sa te delimitezi de actiunile neortodoxe. Si lamuresc lucrurile pentru cei ce nu sesizeaza ce este gresit in manifestarile lui.
Nu este dl Klaus singurul responsabil pentru turneul sau in Romania. Aici este durerea. Fiecare dintre noi este parte vie a Bisericii, dator sa marturiseasca, in randuiala lui, credinta Ortodoxa.

Răspunde
iunie 3, 2010 la 12:18 pm
Intrebator spune:

As vrea ca Pr. Mihail Stanciu sa ne confirme daca informatia potrivit careia Sfintia Sa nu mai e staret al Manastirii Antim e sau nu reala. Din cate am auzit, s-au luat oarece masuri impotriva campaniilor sale virtuale. Multumesc!

Răspunde
- iunie 3, 2010 la 5:57 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  ”Noi locului ne ținem, cum am fost așa rămânem…”
  
  Răspunde
  - iunie 3, 2010 la 6:20 pm
    Ana 1 spune:
    
    Doamne ajuta Parinte Mihail. Dumnezeu sa va tina cu toata bucuria care ne-o faceti.
    
    Cat de dulce si frumoasa este limba ortodoxiei.
  - iunie 3, 2010 la 11:48 pm
    Laura spune:
    
    @ Intrebator
    
    Parintele Mihail, ti-a dat un raspuns cum nu se putea mai complet si frumos si doar in cateva cuvinte…Mihai Eminescu . Complet si frumos raspuns !
    
    …iar noi va sustinem…
  - iunie 10, 2010 la 2:40 am
    Pr.Claudiu Wellington NZ spune:
    
    Toate cuvintele acestea ma incalzesc duhovniceste recunoscand in ele duhul de veselie si bucurie permanenta al Preacuviosului Parinte Arhim. Mihail.
    Dupa cum scriam si in alta parte as vrea sa va rog sa-mi comunicati o adresa de email a dumneavoastra sau a Parintelui Protos. Vicentiu la: preotclaudiucoroaba@yahoo.com
    
    Cu multumiri,
    Pr.Claudiu
- iunie 3, 2010 la 6:24 pm
  Ana 1 spune:
  
  Elena Grancea & Intrebator
  
  La mesajele pe care le tot postam noi pe aici incercand sa judecam parintii drepti ai bisericii noastre, imi vine in gand un citat dintr-o poveste “daca-i dai nas lui Ivan, se suie pe divan”.
  
  Răspunde
  - iunie 4, 2010 la 11:17 am
    Cristian spune:
    
    Ana 1
    
    “DIVANUL” este orice treapta ierarhica in biserica, iar mirenii nu se pot “urca pe divan” decat facand slujirea vreunei trepte in Biserica in locul celor unsi canonic. Ceea ce nu este cazul in discutiile de pe acest blog. Acest plan ierarhic , nu se poate amesteca in ceea ce tine de planul duhovnicesc, unde sunt alte reguli, ale libertatii , si unde fiecare crestin marturiseste credinta pentru el insusi , si judeca potrivit treptei de adevar pe care a ajuns sa o cunoasca. Respectarea treptelor ierarhice trece pe planul doi cand Adevarul ia conducerea.
    
    Ceea ce am incercat sa explic, repetand aproximativ argumantatia parintelui Staniloae, este ca nu este bine sa amestecam cele doua planuri, aplicand regulile supunerii fata de ierarhie in cele liturgice, la marturisirea si argumentarea adevarului, care cere si judecare a cuvintelor spuse si nu a persoanelor, cere si sustinere a parintilor cu fapte nu cu vorbe, cu jertfa si impartirea pedepselor care apar in situatii grele, si mai putin cu “concluzii” trase inainte de a se lamuri despre ce este vorba, cat de grava este situatia.
  - iunie 5, 2010 la 4:05 pm
    Elena Grancea spune:
    
    Ana 1,
    
    Spui: “imi vine in gand un citat dintr-o poveste”…
    
    Si mie: “Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala” – deoarece postarea mea – adusa pe acest blog cu permisiunea parintelui Mihail – nu facea nici o referire la persoana ta.
    
    Pe de alta parte te inteleg, caci, vazandu-te si pe blog-ul celuilalt parinte – in acelasi CONSENS – ca si aici – trag concluzia ca tu “canti” la 2(doua) piane – necontand cine este cel ce scrie “partitura”.
    
    P.S.
    Nu te sili sa-mi raspunzi caci: Promit! Nu te voi mai lua in seama.
    Fair-play era sa spui direct ce te-a deranjat si ti-as fi explicat ce motiv am avut sa adopt o asa postura. Pe cand tu…ai “intervenit” (tam-nesam)cu o ironie foarte “fina”.
    
    Sanatate! Maxima!
iunie 5, 2010 la 10:30 pm
Ana 1 spune:

Elena Grancea, o sa vina si clipa cand o sa ne lamurim cu acesti predicatori, si poate atunci o sa avem curajul sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am judecat degeaba, si aici ma refer la parintii bisericii.

Doamne ajuta

Răspunde
Predicatorii-vedete, prooroci proorociti. Azi, cazul Klaus Kenneth in viziunea Parintelui Arhimandrit Mihail Stanciu de la Manastirea Antim: După două milioane de kilometri, încă în înșelare… | Victor Roncea Blog spune:

mai 12, 2010 la 12:59 am

[...] Parintele Mihail Stanciu Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: capusele ortodoxiei, Dan Puric, Danion Vasile, Klaus Kenneth, parintele mihail stanciu, puricii ortodoxiei « “Nasul” lanseaza “Diavolul este politic corect” la Libraria Sophia din Bucuresti in prezenta calugarului basarabean Savatie Bastovoi. VIDEO: Puterea tamaduitoare a iubirii You can leave a response, or trackback from your own site. [...]
Război întru Cuvânt » ARHIM. MIHAIL STANCIU (Man. Antim) pune in discutie una din cele mai recente “vedete” duhovnicesti in voga: KLAUS KENNETH spune:

mai 12, 2010 la 4:10 am

[...] După două milioane de kilometri, încă în înșelare… [...]
Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 12, 2010 la 11:37 am

[...] STANCIU, KLAUS KENNETH, Manastirea ANTIM by saccsiv on mai 12, 2010 Citez din articolul După două milioane de kilometri, încă în înșelare…, scris de Arhimandrit Mihail Stanciu, de la Mănăstirea Antim, [...]
Profețiile cultului satanic pentru vremurile de azi — Pustnicul Digital spune:

mai 13, 2010 la 3:17 am

[...] este ambalată frumos și rafinată de inteligențe demonice mult superioare nouă. Ca și exemplul lui Klaus Kenneth care îmbină rigorile ortodoxiei cu indulgențele lumești într-un mod atât de atractiv încât [...]
Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice spune:

mai 17, 2010 la 2:23 pm

[...] In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)… [...]
Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 18, 2010 la 3:00 pm

Klaus Kenneth--suspect de inselare

Postat: 9.07.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

Arhivat în: Cărți, Înșelare
Etichetat: Klaus Kenneth

(A se vedea și comentariile altor creștini ortodocși aici: Concluziile conferintei de la Pireu despre primatul papal – comentariul 27 mai ales)

Ar fi interesantă de aflat părerea lui D.V. despre periplul lui Klaus K., mai ales că vine din partea unui rigorist ortodox, care a devenit și el un apologet al ”ortodoxiei”... lui.

Numar afișări: 7,142

136 Comentarii

mai 11, 2010 la 5:08 pm
crestin orto spune:

va multumim mult parinte,

erau necesare astfel de punctari si corectari ortodoxe, fata de ratacirile evidente ale acestui personaj cosmo-confesional; trecuse multa vreme de cand acest calator ajunsese si pe meleaguri romanesti si isi facea show-ul nestingherit.

este prima luare de pozitie in Duh si in Adevar asa cum se astepta demult din partea ortodoxiei romanesti…

cunosc multi oameni din jurul meu care au citit (cel putin) astazi acest articol al sfintiei voastre si s-au luminat la suflet, s-au declarat entuziasmati. Ma mir de cum nu au aparut postari ale lor sau ale altora, pana acum. Pana atunci, o fac eu, multumindu-va inca o data in numele lor.

Hristos a inviat !

Răspunde
- mai 11, 2010 la 11:32 pm
  Pater Mihail spune:
  
  Adevărat a înviat Domnul Hristos!
  
  Răspunde
mai 11, 2010 la 6:35 pm
Ana spune:

Dupa ce am citit analiza pe marginea cartii lui K., m-am gandit daca noi toti care l-am ascultat pe K. sau i-am citit cartea (eu nu am citit cartea), nu ne-am dat totusi seama ca ceva nu este in regula cu el.

Am observat ca atunci cand citesc sau ascult un mesaj de la un parinte al bisericii noastre, raman cu o stare de liniste. Sunt insa parinti care au un ton mai rapid sau mai dur, mai neclar dar cu toate astea cuvantul lor lasa multa pace in suflet.

Acum e usor de concluzionat pentru ca ne-ati dat “totul pe tava”, insa daca si noi am fi mai atenti, am putea sa vedem ce stare sufleteasca avem dupa ce-i ascultam/citim pe acesti rapizi increstinati.

Răspunde
mai 11, 2010 la 6:40 pm
Policarp monahul spune:

Hristos a inviat!

Va felicitam pentru noua versiune a blogului, foarte placuta si mult mai lesnicioasă pentru navigare. Recenzia dintr-o perspectivă autentic ortodoxă a cărţii lui KK este mai mult decât binevenită, într-o vreme de acută criză duhovnicească şi gravă derută spirituală. KK este, fără îndoială, unul din puzderia de profeţi mincinoşi care, îmbolnăviţi de trufie luciferică, îşi arogă statutul de călăuze spirituale în marasmul capitalismului sălbatic de astăzi. Sf. Apostol Pavel ne atenţionează foarte limpede: “Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor…” (I Tim 4,1) Şi, avertizându-l tot pe acelaşi iubit ucenic Timotei, spune: “Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Tim 4,3-4).
Astfel de impostori ai vieţii spirituale, lupi înveşmântaţi în haine de miei trebuie demascaţi cu promptitudine şi învăţătura lor trebuie înfăţişată cu mult curaj şi fermitate drept ceea ce este: înşelare demonică şi goană după slavă omenească, al cărei sfârşit ne este prea bine cunoscut. Dumnezeu să ne păzească şi să ne ocrotească în har, smerenie, iubire şi ascultare.

Răspunde
mai 11, 2010 la 10:16 pm
Claudia Tuclea spune:

Hristos a înviat!

Părinte, mă bucur pentru acest material. Mi-am amintit că am fost şi eu în noiembrie 2009 la conferinţa lui KK de la Facultatea de Drept. Impresiile mele le-am scris atunci în primul rând pentru a le cere ieratre tuturor celor cărora le spusesem de această conferintă. Am postat mesajul şi pe un grup denumit “credinţa ortodoxă”. Moderatoarea grupului şi alţi membrii mi-au demonstrat cu multă râvnă ce creştin ipocrit sunt eu prezentând lucrurile aşa cum se poate citi mai jos. Redau în continuare cele pe care le-am scris atunci. Nu vă ascund că doamna care moderează grupului mi-a scris şi mie că sunt “baby face”. Până acolo a mers identificarea cu KK şi îmbrăţişarea “propovăduirii” lui. Aşa că semnez: baby face, Claudia Ţuclea

Mesajul din noiembrie:
“Conferinţa de aseară de la Facultatea de Drept m-a intrigat pur şi simplu. Nu doar că KK şi-a depăşit “mandatul” (părea normal să povestească despre convertirea lui şi atât, fără să mai facă alte “judecăţi de valoare”), dar a făcut nişte afirmaţii foarte grave (“împărtăşirea” la protestanţi a fost autentică, cineva care fumează se poate împărtăşi bine merci -la ortodocşi, de data aceasta- iar preoţii care nu ar accepta acest lucru nu ar avea dragoste, Maica Tereza este, fără dubiu, sfântă etc.). Dumnezeu singur ştie cine cum este, nu e treaba mea să analizez, dar aseară era o audienţă ortodoxă!

În plus, m-a deranjat stilul exagerat de teatral în care şi-a spus povestea, mult mai accentuat decât la Cluj (unde, la o adică l-aş fi găsit rezonabil dacă s-ar fi adresat unor persoane aflate în derivă spirituală şi care nu ar fi putut suporta ceva … prea duhovnicesc).

Până la urmă, este de folos să întâlnim oamenii pentru a ne face o părere cât mai aproape de adevăr. Nu exclud ca şi de data aceasta să greşesc, dar nu a fost deloc în duh ortodox felul în care a vorbit aseară şi, mai ales, ceea ce a grăit.

Desigur, când începe să spună că Pr. Sofronie, ucenicul Sf. Siluan, i-a fost duhovnic 10 ani, când în România are girul lui Laurenţiu Dumitru şi al altora asupra cărora nu a(vea)m dubiu, pare uşor să nu fii atent şi să vrei să crezi că ai în faţă o convertire aşa cum mulţi dintre noi ne dorim încă. Dar ascultându-l şi văzându-l pe viu, lucrurile capătă altă culoare…

Iertare că i-am făcut “publicitate”; am vrut cu tot sufletul să fie autentică această convertire. Până una-alta cred că şi el are mare nevoie de rugăciune, duhul mândriei părând să nu îi fie străin. Eu am mai luat o palmă, înţelegând că nu trebuie să mă mai entuziasmez de nimeni prea uşor.”

Răspunde
mai 11, 2010 la 11:35 pm
azucena spune:

Parinte Mihail,
Hristos a inviat!

Va multumesc pentru clarificarile atat de necesare pe care le-ati adus in ceea ce priveste corecta intelegere a activitatii “misionare” a lui K.K.
Foarte interesant ar fi de subliniat si natura cameleonica a personajului, care in functie de tara in care isi face turneul oratoristic, adopta alt limbaj si alta atitudine, se pliaza foarte bine pe specificul locului, in functie de tipul de credinta marturisit de auditoriu, cu o ablitate si un talent demne de o cauza mai buna. Am inteles ca titlul cartii lui autobiografice a fost tradus in aceeasi maniera cameleonica, pentru a „prinde” la fiecare dintre culturile si credintele careia i se adreseaza.
Avem si noi un soi de K.K. autohton. O trasatura comuna celor doi ar fi exhibarea cu lux de amanunte in cartile lor autobiografice, ale celor mai sordide si rele experiente prin care au trecut, totul fiind prezentat cu un sange rece si cu o surprinzatoare detasare, de parca ar fi vorba de o alta persoana. Poate fac asta din dorinta de a impresiona, de a soca, de arata din ce infern au iesit si pe ce culmi marete au ajuns.
Traim vremuri cat se poate de tulburi si trebuie sa fim foarte atenti, ce carti citim, ce oameni ascultam si ce invataturi asimilam, pentru ca foarte usor se poate cadea in inselare. Vorbele frumoase, frazele intoarse din condei invelite in minunata haina a ortodoxiei, pot acoperi rataciri paganesti-orientale din care s-a iesit doar la suprafata, si a caror radacini nu au fost smulse, si erezii catolico-protestante, care sunt amestecate intr-un „cocktail” exploziv. Suntem prea slabi in credinta pentru a ne pierde vremea cu astfel de rataciri care ne pot dauna ducandu-ne in grave confuzii. Ceea ce este surprinzator este „ravna” neobosita, energia inepuizabila si uimitoarea forta de convingere de care astfel de personaje dau dovada atunci cand pornesc in turneele lor „misionare”, lucruri care ar putea sa ne dea de gandit …

De aceea cuvintele lamuritoare pe care ni le-ati adresat, pot salva din ratacire pe unii dintre noi, si trezi din ignoranta pe altii.

Răspunde
- mai 12, 2010 la 11:05 am
  iuliana spune:
  
  Sa presupunem ca pana diseara moare “cameleonul” acesta: unde ziceti sa-l trimitem? In adancul iadului, nu? Este, la urma urmei, doar un “personaj”, nu o persoana!
  
  Răspunde
  - mai 12, 2010 la 12:24 pm
    azucena spune:
    
    @iuliana:
    
    Ce vrei sa spui? Nu inteleg prea bine. Faptul ca am folosit cuvantul personaj te-a deranjat? Stiu ca noi toti suntem persoane si nu personaje, si suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca si K.K. de altfel. Am folosit insa cuvantul personaj (vezi explicatia in dexonline.ro/definitie/personaj), pentru ca eu cred, dar s-ar putea sa ma insel, ca dl K.K. joaca de fapt un rol, un rol care nu este total intamplator si nici nevinovat.
    
    In ceea ce priveste cine si unde merge dupa moarte, asta este judecata lui Dumnezeu si nu a noastra. Important este ca persoana K.K. sa accepte sa fie ajutat ca sa iasa din inselare. Este el constient insa ca se afla in inselare? Asta e intrebarea. L-a cunoscut timp de aproximativ 10 ani pe Cuviosul Sofronie de la Essex. Sunt convinsa ca parintele a avut toata dragostea ca sa-l invete credinta cea adevarata. Este foarte important ca sa cunostem parinti imbunatatiti, dar trebuie si noi sa facem ceva efort ca sa ne indreptam, nu sa cerem numai altora sa faca in locul nostru ceea ce trebuie noi sa facem pentru propria mantuire.
  - mai 12, 2010 la 12:42 pm
    necesar spune:
    
    trebuie spus lucrurilor pe nume, cu orice risc.
- iunie 12, 2010 la 2:18 am
  bibi spune:
  
  Doamne ajuta!
  
  Daca ati auzit de Pilda Fiului Risipitor, care s-a intors din Tara Indepartata – rupt si GOL – iat Tatal l-a primit, cu siguranta ati auzit si de fratele sau mai mare.
  Cineva se crede mai mare!Si mai ales, ascultator, apoi se face judecatorul fratelui sau si mai ales al Tatalui sau care nu-i acorda atentia cuvenita pentru “ascultarea” sa.
  
  Astfel ne asemanam cu “babutele” care judeca pe oricine intra in biserica: cum e imbracat, cum isi tine capul… Nimeni nu-i drept: numai Dumnezeu. iar omul cat traieste invata.
  Insusi K.K. a declarat public ca nu este perfect.
  Cat despre R.P. si despre D.V., toata stima!Ei macar fac ceva, dau din maini, invata sa se strecoare prin valtoarea lumii acesteia.Raman statornici in credinta, si asta e cel mai important lucru.
  
  Nu incerc sa-i iau apararea lui K.K. dar …
  
  Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim numai cu vorba, ci mai ales cu fapta implinitori!Asta m-a surprins la conferinta lui K.K.
  Si am auzit sfatul acesta de multe ori in ultima vreme…
  Ortodoxia are nevoie de traire!
  Mi-a placut intelegerea sa fata de icoane: nu se inchina la icoana, ci la Fecioara Maria, Maica Domnului. Si a amintit si de cele doua ipostaze ale Bisericii: cea Biruitoare si cea Luptatoare. Pentru asta este impresionat de manastirile si bisericile nostre, pentru frescele care aduc Biserica Biruitoare in sustinerea Bisericii Luptatoare.
  
  Ortodoxia nu se vede, nu se citeste, nu se judeca, se simte, se traieste!Iar Sf. Liturghie ne uneste pe toti, cu mic, cu mare, tanar batran, viu sau adormit intr-o unica simtire, intr-un singur trup: Trupul Lui Hristos!
  
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
  - iunie 12, 2010 la 11:07 pm
    Cristian spune:
    
    bibi
    
    Felicitari! Foarte bine ca NU incerci sa iei apararea cuiva.
    Daca totusi ai scris, este bine sa stii ca un amestec atat de superficial de idei , arata ca sustii o TRAIRE ortodoxa din cele interzise , acea traire numita pamanteasca, trupeasca, de care trebuie sa se pocaiasca orice ortodox, sa o paraseasca pentru a cauta TRAIREA duhovniceasca.
mai 12, 2010 la 7:36 am
ellaina spune:

Multumim mult parintelui pt articol. Sa ne fereasca Dumnezeu de astfel de predicatori, ca doar se scrie in cartea Apoc ca multi profeti mincinosi vor iesi in lume ca sa insele pe cat mai multi …insa dupa faptele lor ii ve-ti cunoaste…asa va fi si cu antihrist, se va propovadui pe el ci nu pe Hristos. Inapoi la sfintii parinti fratilor ca ei sunt adevaratul model de vietuire in Adevar. Ortodoxia nu se propovaduieste pe scene de spectacol, ci cu viata prin cruce.

Răspunde
mai 12, 2010 la 8:41 am
cristina boicu spune:

Multumesc mult pentru toate clarificarile din acest articol. Am citit cartea ca sa imi fac o parere si am ramas cu impresia ca ceea ce este scris in ea nu propovaduieste deloc ortodoxia, ci, dimpotriva ceva care are un duh protestant;nu vorbisem cu nimeni despre ea si eram foarte curioasa sa aflu impresii de la alti cititori crestini pt.a putea sa îmi clarific ceea ce simţisem.Mulţumesc încă o dată pr. Mihail !

Răspunde
mai 12, 2010 la 9:19 am
Mihai spune:

Am si eu o nelamurire…totusi Cuviosul Sofronie Saharov a spus despre K ca a reusit sa il gaseasca pe Hristos. Ori nu cred ca acest mare parinte ar fi fost in inselare stiindu-se grija lui in a judeca lucrurile.
Exista si posibilitatea sa fi cazut pe parcursul frumului sau, insa nu credeti ca macar un parinte care il cunoaste…gen parintele Simeon, parintele Zacharia sau parintele Rafael ar fi sesizat asta si ar fi anuntat lumea?
Astea sunt niste semne de intrebare la care as dori sa primesc si eu raspuns daca se poate, inainte de a judeca un om…indiferent daca il simpatizez sau nu…
CU drag pentru toti in Hristos Domnul

Răspunde
- mai 13, 2010 la 1:12 pm
  altcineva spune:
  
  Hristos s-a Inaltat!
  
  Parerea mea este ca nimeni nu poate garanta despre viitoarea stare duhovniceasca a unei alte persoane, fie ea publica sau nu. Or, faptul ca parintele Sofronie (pe care-l iubesc din tot sufletul), sau parintele Rafail, este luat drept chezasie pentru autenticitatea si duhovnicia domnului KK, ma face sa pun sub oarecare indoiala spusele domnului KK ca si a altor persoane care-l sustin.
  
  Adevarul, daca pe el il propovaduieste, nu are nevoie de sustinerea si garantia nimanui pentru ca el iese singur la suprafata.
  
  Acum, in alta ordine de idei, parintele Sofronie l-a avut ca prieten pe David Balfour care, se stie din corespondenta publicata recent, s-a convertit de la catolicism la ortodoxie; a fost hirotonit preot, a primit, conform propriilor marturii, nenumarata semne si minuni de la Dumnezeu, insa, la un moment dat a renuntat la preotie. Avea sa se reintoarca la ortodoxie cu putin timp inainte de a muri si, daca imi amintesc eu bine, a fost extrem de bucuros vazand ca Dumnezeu si-a revarsat din nou harul, spunand ca acum crede din nou.
  
  Iar mie una mi-e greu sa cred ca daca s-a schimbat ceva in sufletul domnului KK unul dintre parintii nostri dragi sa iasa la scena deschisa si sa anunte oficial tot poporul.
  
  Răspunde
- mai 24, 2010 la 7:28 pm
  crip81 spune:
  
  fratele meu , tu nu ai vazut sau auzit , sau citit despre oameni care L-au intalnit pe Hristos si apoi l-au tradat? Apropo , ai auzit de Iuda?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:05 am
cristina catrina spune:

Hristos a inviat Patros!
Nu am citit cartea,nu imi place cand se face valva in jurul unui personaj,care apoi,urmeaza sa iti fie bagat pe gat.Acum sunt lamurita despre”valoarea”acestei carti.Ce ma nedumereste este urmatorul lucru:cine l-a chemat? cine i-a facut reclama?Cine i-a aranjat”conferintele”si pentru ce?(oare pentru otravirea sufletelor incepatorilor si mai putin stiutorilor,care si asa prinsi in valtoarea aceasta,au nesansa de a cadea?)Apoi daca acest “impresar”este ortodox si/sau cleric,este deosebit de grav acest lucru si va trb sa procedam conform zicalei:”cine se frige cu ciorba ,sa sufle si in iaurt”,sa avem grija ce privim si ce ascultam(vezi Trinitas)
Doamne ajuta!

Răspunde
- mai 14, 2010 la 11:13 pm
  Ana 1 spune:
  
  Buna nedumerire ai. Azi de pe blogul editurii agnos, am aflat si eu cine l-a invitat, cine i-a platit turneul, cine i-a facilitat interviurile si toate aparitiile din Romania lui K.K. Este editura agnos prin dl Romeo Petraşciuc.
  
  La intrebarea pentru ce s-au facut toate astea nu exista decat un singur raspuns: afacere. Daca ne uitam insa la atacul care se face impotriva tuturor care au curajul sa critice spiritul euforic al lui K. K. intelegem ca cei care fac asta nu sunt iubitori de ortodoxie si ca se cauta sa se aduca in atentia tinerilor o credinta euforica care sa aiba forma ortodoxiei dar duh pretestantism.
  
  Am crezut mereu ca o editura de carte ortodoxa are la conducere ortodocsi traitori. Din nefericire, nu-i asa. Si vorba ta “sa suflam si-n iaurt” si sa avem grija ce citim, ce ascultam si de cine editat.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:34 am
aliviu spune:

Hristos a inviat. parinte arhimandrit !

Preacuvioase parinte staret,

Prezenta lui Klaus Kenneth este o provocare. Dar la fel si articolul preacuvioasiei voastre.
Evident, citirea cartilor ne da cateva dubii.

In incercarea de a lamuri cat mai mult subiectul voi aduce cateva argumente si in favoarea acestui om, fara a exclude pericolele:

-K.K. a fost invitat in Romania, nu a cerut-o
-a doua carte nu este initiativa sa
-este membru al Bisericii Ortodoxe de 25 de ani
-afirma unicitatea Bisericii Ortodoxe
-nu este de acord cu ecumenismul de tip sincretist
-a fost un ucenicul marelui duhovnic Sofronie
-se intalneste cu parintele Rafail Noica

Iata si pericolele marturisirii lui(din perspectiva mea de teolog):

-continua sa raspunda la invitatii de propovaduire in mediul protestant, terminate cu rugaciuni la care este cu sau fara voie implicat
-isi afirma o autoritate pe care nu o are criticand impartasirea “prea rara” in viziunea sa in tarile ortodoxe,fenomen manifestat si la alti convertiti din protestantism si afirmand ca multi preoti mai au de invatat
-este intr-adevar inca departe de ceea ce noi numim a fi smerenie

Fara a contrazice pe cuviosii nostri parinti Mihail si Macarie si observand totusi cateva lucruri dubioase in marturia lui, tragem urmatoarele concluzii:

1.La o prima apropiere, o astfel de marturie nu este rea pentru incepatori (liceeni de exemplu), cum se poate vedea din ultima sa carte insa nu este relevanta pentru cei inaintati in credinta.

2.KLaus Kenneth este un om care are de luptat cu slava desarta, dar cati dintre slujitorii nostri sfintiti sunt cu totul curati fata de asa ceva? Sa fim sinceri…

3.K. Kenneth a publicat, si nu fara obstacole traduceri din trei mari parinti ai ortodoxiei (dintre care doi canonizati) in germana si a primit multa recunostinta din partea celor care au reusit astfel sa cunoasca scrieri ortodoxe.

4.Conferintele la care a fost invitat sunt in primul rand un eveniment cultural, pot a avea si rezultate in ce priveste constientizarea adevarului ortodoxiei si a unei trairi personale
dar pot prezenta si pericole pentru cei neavizati.

Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?

Concluzii:

Răspunde
- mai 12, 2010 la 2:49 pm
  Ana spune:
  
  aliviu@ “Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?”
  
  Noi nu avem nici o siguranta de cuvintele lui K cu privire la parintele Rafail. Poate l-a primit, poate l-a imbratisat. Nu putem insa crede ca parintele ia citit cartea si dupa asta a mai fost si de acord cu el.
  
  Cineva care intalneste un duhovnic ca parintele Sofronie, e imposibil sa nu se smereasca, sa nu se schimbe, pe cand el asa cum a subliniat si parintele Mihail, isi etaleaza pacatele public. In asta seamana bine cu D. V. Cui foloseste marturia lui?
  
  Poate l-a cunoscut in treacat pe p Sofronie, poate l-a avut duhovnic in treacat. Ce stim noi? Stim doar ca el e mantuit si ca i s-au iertat toate pacatele. Tu esti teolog, ce crezi suna asta asta a ortodoxie?
  
  Mie imi suna a amalgam de credinte. Cred ca stilul lui poate place mult la ecumenisti, caci atinge toate curentele. Mai pune si nitica ortodoxie prin adaugarea unor mari parinti ai bisericii, si s-a asigurat de credibilitate.
  
  Doamne ajuta
  
  Răspunde
  - mai 14, 2010 la 11:29 am
    aliviu spune:
    
    Ana, stiu unde bati.Sincer sa fiu, n-am obsevat , in afara influentelor de tip protestant intalnite la ORICE protestant convertit la ortodoxie, o marturisire neortodoxa a credintei.
    Asa cum deja a spus inca cel putin o persoana aici, Klaus Kenneth si parintele Rafail Noica s-au intalnit in postura de vechi prieteni si frati in credinta.Repet, un parinte recunoscut ca duhovnic mare ar ingadui sa aiba legatura cu un om din afara ortdodoxiei, care sa fie si cunoscuta?
    Cred ca n-ai citit bine mesajul meu deoarece el a precizat ca este impotriva sincretismului, lucru mentionat de mine.Dar ai dreptul la o alta parere.Cat despre carte, am precizat in al doilea mesaj, nu se pune problema necunoasterii.
- mai 12, 2010 la 7:14 pm
  Andra spune:
  
  1.Am fost la conferinta tinuta de KK in orasul meu. Apoi am citit si cartea. Recunosc ca a fost ceva, nu stiu ce, care m-a oprit sa-l aprob in totalitate pe KK. In primul rand aerul de “stie tot” pe care-l avea si care nu este ortodox. Apoi criticarea in ansamblu a ortodoxiei noastre. Este adevarat ca toti avem momente cand suntem mai vii duhovniceste sau cand suntem mai nepasatori dar sa fim toti etichetati ca netraitori, este prea mult! A fost oare KK in manastirile noastre? Acolo inca mai sunt marii batrani care ne povatuiesc si care pastreaza vie dreapta credinta.
  2. Si totusi nu pot sa spun ca nu este util ceea ce face KK. Eu am tinut in primul rand sa-i duc la conferinta pe cei care nu sunt ortodocsi practicanti sau chiar mai rau. Eu cred ca pentru ei este util misionarismul facut de KK.
  3. Nu cred ca face rau facandu-ne cunoscute experientele traite de el. Sa ne gandim la maica Ecaterina care a publicat ceva asemanator, este adevarat dupa ce jurnalul i-a fost bine curatat de duhovnicul sau. Conferintele tinute de maica au acelasi tel de a ne trezi. Apoi sa nu uitam convertirea lui Danion. Deci mai exista asemenea carti si asemenea conferinte si nu fac rau mai ales pentru cei aflati la inceput de drum in viata duhovniceasca.
  4. Apoi KK poarta totusi binecuvantarea lui Rafail Noica, dealtfel si maica Ecaterina. Inainte de a tine conferinta in orasul meu, KK a stat 3 zile impreuna cu pr. Rafail Noica de la care ne-a adus si cuvant. Deci a fost primit de pr. Rafail Noica despre care stim ca nu mai primeste la spovedanie.
  5. Apoi faptul ca a trecut prin atatea religii si spune clar ca ortodoxia este singura cale este foarte util pentru ca sunt multi pierduti prin yoga si alte rataciri orientale.
  7. In concluzie eu spun ca nu trebuie sa-l judecam aspru pe KK. Nu este perfect, dar care dintre noi este? Eu nu cred ca face ceea ce face (conferinte, traducere de carti) doar pentru a-si face un nume. Eu cred ca face totul din convingerea ca trebuie cat mai multi sa se trezeasca. A si spus ca a dorit sa se calugareasca, dar arh. Sofronie i-a spus ca menirea lui este de a spune oamenilor despre convertirea sa. Eu personal am indemnat cat mai multi tineri sa-i citeasca cartea.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:51 am
mihailt spune:

Ce credeti preacuvioase parinte Klaus Kenneth chiar a fost pe la parintele Rafail Noica sau nu?

Răspunde
- mai 12, 2010 la 12:34 pm
  aliviu spune:
  
  Imi permit sa-i raspund lui mihailt inaintea parintelui.
  
  In a doua carte exista fotografia intalnirii lor de anul trecut.In plus, parintele Rafail a fost chestionat de un preot din Sibiu asupra autenticitatii celor scrise de K. in carte.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 12:07 pm
Gheorghe Serafim spune:

Hristos a inviat!

Este binevenita aducerea in lumina a imposturii domnului KK. Pe mine m-a nedumerit chiar titlul cartii (in “traducere” romaneasca), in contrast evident cu invatatura ortodoxa. De ce trebuia sa parcurga atatea milioane de kilometri, cand era evident ca putea sa-l gaseasca pe Dumnezeu fara sa se miste un metru, dupa marturia avvei Visarion din patericul egiptean care zice “Dumnezeu aici si pretutindeni Dumnezeu”.

Răspunde
mai 12, 2010 la 1:04 pm
karenin spune:

Hristos a inviat!

Mai mult decat atat! In urma rasfoirii noii carti a lui KK. “Calator pe pamant romanesc”, am paragrafe intregi despre intalnirea lui cu Pr. Rafail care l-a primit si gazduit 2 zile in locatia din Apuseni unde se nevoieste. Asta dupa ce a trecut prin Lupsa si Albac, manastiri foarte dragi mie, si unde a fost intampinat cu entuziasm de monahi si m onahii. Nedumerirea mea pleaca de la faptul ca stiu ca Pr. Rafail a intrerupt in cea mai mare masura legaturile cu oameni din afara anturajului sau strict si a fiilor si fiicelor duhovnicesti. In schimb, a avut timp pentru gazduire, cuvant si sfat timp de 2 zile pentru KK., pe care deduc ca-l cunoaste de multa vreme inca de la Essex din preajma Pr. Sofronie. Nu vreau sa pun cu asta la indoiala duhovnicia sau puterea de a discerne a parintelui, insa poate parea smintitor pentru multi oameni din Biserica faptul ca parintele are resurse pentru un strain hoinar, chiar vechi cunoscut fiind, insa pentru omul de rand nu mai are nimic de spus, toate fiind spuse si lamurite suficient in cartile si cd-urile sfintiei sale, dupa cum chiar KK marturiseste.
Cine stie…?! Parintele doar poate lamuri asta. Poate duce si sfintia sa o munca de readucere la dreapta credinta precum cea dusa de staretul Sofronie la randu-i cu Daniel Balfour. Neindoielnic insa, parintele ar fi trebuit sa-l opreasca pe KK de la ceea ce acesta si-a asumat ca si misiune. Sper din suflet ca a facut-o. Desi nu inteleg de ce atunci ucenici ai parintelui din Timisoara organizeaza intalniri cu kk, zilele astea….

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:24 pm
Maria spune:

mai urmeaza sa spuneti “multumescu-ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca Klaus asta…”!
l-ati judecat degraba.
bine ca Domnul nu e ca noi oamenii.

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:27 pm
narcis spune:

Cred ca asta se intampla cand masura lucrarii noastre o intrece pe cea a rugaciunii si smereniei; lucrarea e o fapta fata de tine sau de cei din jur, si trebuie sa stea sub umbra(a se misca catre soare urmand umbritorului) firii tale. As parafraza cu “mult comert, putina munca”!

Toate cele bune…

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:33 pm
VASILICA spune:

Cred ca ne grabim a eticheta un om care sincer se bucura ca a gasit adevarul.Ce suntem noi ?secta?ne inchidem intr-un cerc si aruncam cu pietre in ceilalti.Lipsa noastra de dragoste ne departeaza de Hristos.Sunt convinsa ca pr.Rafail Noica ar fi sesizat ca KK este in inselare.Fiecare om are firea lui si se manifesta in felul sau .L-am cunoscut pe KK si sa stiti ca este un om minunat.

Răspunde
mai 12, 2010 la 4:39 pm
M.G. spune:

Parinte Mihail,

Am citit acum cateva luni cartea lui Klaus Kenneth (pe care il numiti cumva dispretuitor K.K.) si am luat parte si la una din conferintele tinute in Romania.

Impresia pe care mi-au lasat-o atat cartea cat si conferinta sunt foarte departe de ceea ce scrieti in articolul de mai sus. Nu voi intra in detalii deoarece nici nu sunt un crestin prea induhovnicit, nici nu am o formare ortodoxa temeinica, ba nici macar lecturi ortodoxe prea multe nu mi-am insusit. Astfel ca se poate sa ma insel in eventuala analiza.

Totusi, nu pot sa nu remarc aciditatea cu care ati scris acest articol. Mi se pare ca ati pornit de la ideea ca Klaus Kenneth este un demonizat, pentru ca apoi sa cititi cartea doar pentru a cauta dovezi in sprijinul acestei teorii.

Iar daca intr-adevar asa este, de ce parinti precum parintele Rafail, parintele Zaharia de la Essex sau altii, cu care tine o oarecare legatura, nu i-au atras atentia ?

Răspunde
- mai 13, 2010 la 4:31 pm
  Ana spune:
  
  Cum poti sa spui ca initialele numelui unui strain pot fi folosite dispretuitor?
  
  Deja devin idoli astia? Ii protejati?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 5:09 pm
ellaina spune:

Eu cred ca a fi in preajma unui parinte cu viata sfanta (cum sunt parintii Sofronie, Noica) nu te face automat sfant. Mai cred ca “uncenic” este acela care isi urmeaza invatatorul in sfintenie; sa nu uitam ca si Iuda a fost ucenic al Domnului Hristos si ca oricare din noi ne putem lepada in ultima clipa (fereasca Dumnezeu)! Eu insa cam m-am saturat de “vedete din acestea duhovnicesti” care se folosesc de numele marilor duhovnici pt a se scoate pe ei in evidenta. Nu cred ca l-a numit cineva aici pe KK irecuperabil, insa a tace din gura inseamna ca esti de acord cu o atitudine eretica predicata drept ortodoxie.
Cunosc multi convertiti la ortodoxie in lumea occidentala si cu toate acestea nu isi fac parada…uitati-va doar la cuviosul Seraphim Rose; vorba pr Paisie Aghioritul lumea nostra de astazi este insetata dupa o predicare a Scripturii cu viata, pt ca oricine, mai mult sau mai putin educat, poate vorbi despre ceea ce a citit intr-o carte sau alta, insa ceea ce a citit nu prea se regaseste in viata lor de “predicatori” carand astfel in spate povara pe care Domnul Hristos a aruncat-o asupra fariseilor…

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 7:51 pm
  Andrada spune:
  
  Aici ai gindit ca mine, pe temeiul unor Parinti care spun ca incepatorul, infierbintindu-se de rivna, iese la propovaduire, spre pierzarea sa si a multora. (Filocalie)
  
  Sau proorocul Isaia, cind Domnul l-a chemat la propovaduire, cu infricosate vedenii,
  zice:”Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
  6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
  7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.
  8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: “Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?” Şi am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Isaia, VI, 5-8)
  
  Au curatit serafimii gura lui, ca sa vorbeasca fara de patima?
  Daca a vazut pe Dumnezeu si-a dat seama ca e praf si cenusa, mai neinsemnat decit bobul de nisip, mai trecator ca iarba… Nu sfint!!!!
  Eu cred ca modelul lui Isaia ar trebui urmat de oricine indrazneste sa ia in gura sa cuvintul lui Dumnezeu.
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
- iunie 2, 2010 la 9:06 pm
  Andrada spune:
  
  Si sfintul Serafim de Sarov spunea”cind vorbesc de la mine, gresesc”. De aceea si noi cautam cuvintul lui Dumnezeu; sau, poate, pe Dumnezeu-Cuvintul, care nu e vorbarie multa, ci Persoana, Dumnezeu, sfint, sfint, sfint!
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 6:17 pm
Saurian spune:

Aştept replica http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/05/12/despre-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:00 pm
floricringasu spune:

Hristos a inviat!

Pe timpul Sfantului Vasile cel Mare veneau tineri crestini la el si-l intrebau ce atatudine sa aiba fata de cartile pagane. Era perioada de rascruce intre paganism si crestinism. Literatura aceasta, pagana, mai ales, era foarte placuta si voiau sa citeasca, insa le era frica ca nu cumva sa greseasca, citindu-le. Erau si lucruri necuviincioase. Sfantul Vasile le da un sfat foarte practic : ” Faceti si voi asa cum fac albinele, merg din floare in floare si unde gasesc nectar si polen mai mult, se opresc mai mult, iar de unde nu gasesc, zboara in alta parte “. Asa incat, acest sfat al Sfantutui Vasile cel Mare e bun si in cazul de mai sus.

Maria (rosteste Crezul cu voce stridenta de fiecare data si ne cerem scuze pe aceasta cale dar se simte minunat de fiecare datacand vine la manastirea Antim), Cristian, Ion si Flori

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:41 pm
Tavi spune:

Parinte, ma iertati, dar din cate stiu Danion intotdeauna si-a publicat cartile cu binecuvantare si numai sub indrumarea duhovnicului.

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 3:39 pm
  ALTUL 2 spune:
  
  STIE CINEVA CINE ESTE DUHOVNICUL LUI DANION?
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 9:43 pm
    Cristian spune:
    
    Daca dai “duhovnicul lui danion” , ZEUL GOOGLE va raspunde, intre altele:
    
    http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=785&Itemid=96
    
    Dar daca de fapt nu te intereseaza ce spune EL, si bine faci, ci vrei sa afli ce spun eu de exemplu despre pacatul curiozitatii fara folos, cred ca ar fi bine sa se fereasca oricine , deoarece exact asa procedeaza ispititorul ca sa ma impinga pe mine in pacatul de a te judeca pe tine care nu ai nici o vina, dar totusi ai pacat, adica fara voie, din nestiinta, STRIGI fara rost.
mai 13, 2010 la 8:48 am
cristina catrina spune:

Dupa cate vad,ar trebui sa ne incredem mai mult in simtirea unuia sau a altuia dintre crestinii care,mai beau si ei o bere,se mai duc la un film deocheat,mai trag cate o tigara,dupa care se cuviosesc la sf Liturghie si nu ar trebui sa cred “flerului”duhovnicesc al unor parinti ca P.Adrian,P.Macarie,saup.Mihail si altii ca ei…….Regret ca o spun dar nu cred ca ati inteles.P Mihail nu a judecat omul ci faptele lui,apoi crestinul se cunoaste dupa fapte ca pomul dupa roade ..nu?
Iar daca ne-a atentionat asupra unor nuante ale acestui mult umblatorpe calea cea larga,p.Mihail a facut-o pentru a ne pune in garda ,pentru a fi vigilenti,pentru ca vrasmasul umbla ca un leu,cautand sa ii inghita daca e posibil si pe cei alesi.Asa ca eu,prefer sa cred acestor parinti care isi stiu ei singuri si Doamne nevointa si privegherile si metaniile si posturile si…lacrimile,decat unuia care sa ma ierte toti canta in carciumi dupa care vorbeste despre ceeea ce avem mai sfant..Ortodoxia.Hristos s-a inaltat!

Răspunde
mai 13, 2010 la 8:50 am
Laura spune:

Parintele Mihail a facut un comentariu dintr-o perspectiva autentic ortodoxa. De curiozitate, cititi cartea “Parintele Paisie si Marii initiati ai Indiei”- acolo veti vedea la un moment dat cata osteneala a dus par Paisie si acel ex-yoghin pana sa revina cat de cat la normal.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:42 pm
Ana spune:

Stie oare cineva cum este adevarata ortodoxie traita? nu citita…comentam ceva ce nu stim ce inseamna, asta e parerea mea.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 7:27 pm
  Ana 1 spune:
  
  Ana, ori iti schimbi tu ID-ul ori eu:). Am mai intrat pe aici si am scris cu numele asta si vazand ce-ai scris tu, nu ma recunosteam. Deci, schimbi tu si raman eu Ana pe mai departe?:)
  
  Multumesc
  
  Răspunde
mai 13, 2010 la 3:52 pm
denisa spune:

In adevar sau cu fatarnicie, Hristos se vesteste si prin el. Si ortodoxia.
In rest, daca luam aminte bine, la fiecare dintre noi mai e cite ceva de indreptat.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:59 pm
Ana spune:

Conferinte, discutii, carti UMAMI. Gust special, cautat de toata lumea, gust irezistibil.

K.K, D.V. D.P sau al cincilea gust, pretiosul UMAMI.

http://stirileprotv.ro/video/romania-te-iubesc-umami-al-cincelea-gust/60420698

PS: Asta pentru ca indiferent cat de clar ni se explica pericolul unor astfel de predicatori, noi tot ii cautam, noi ORTODOCSII tot incercam sa le gasim ceva bun. Dependenta de UMAMI

Răspunde
mai 13, 2010 la 4:16 pm
Florin spune:

Daniel, ce patimas ai devenit, esti avocatul lui Klaus Kenneth pe toate blogurile ortodoxe! Nu cred ca sufletului tau ii face bine o astfel de exaltare. O stiu din proprie experienta. Sa avem grija ca legandu-ne sufletul de unul sau de altul sa nu ni-l dezlipim de Dumnezeu!
Cat priveste punctul de vedere al lui Romeo Petrasciuc e bine sa fim prudenti. Membru al organizatiei “Oastea Domnului”, prieten al stilistului si comentatorului de la tabloidul monden Libertatea, Florian Bichir, alaturi de care a scos o carte in care descrie triumfal alegerea cuiva…, scoasa la aceeasi editura unde a fost ingrijita si cartea lui Klaus Kenneth. Mentorul lui Romeo, se pare ca si unul dintre finantatorii editurii, este Parintele Necula, cel care a scris ca Sfantul Maslu este o superstitie. Si inca ceva, este un foarte bun prieten al lui Danion, alaturi de care a ingrijit o carte despre martirii nostri din inchisori. Nu slavindu-i pe ei, ci lustruindu-se pe sine. Si, bineinteles pe Dan Puric, mimul Regelui Mihai.
Parerea mea este ca totul este doar o afacere din care pagubiti ies doar ortodocsii. Nu atat financiar, cat sufleteste.

Răspunde
mai 13, 2010 la 5:50 pm
ana spune:

HRISTOS S-A INALTAT!
Mult ma bucur, parinte, de rostirea adevarului. Nu-si are locul in ortodoxie inselarea.

Răspunde
mai 13, 2010 la 9:08 pm
Lumina lina spune:

Indubitabil – Klaus Kennet este o marioneta in mana papusarilor ce vor „binele” Sfintei Ortodoxii – cea sanatoasa si cu jerfa intretinuta de Sfinti Parinti – unii trecuti la Domnul – altii (inca) in viata (stiuti / nestiuti de oameni) dar bineplacuti lui Dumnezeu.

1. „Cu părintele Rafail Noica am vorbit mult despre asta. Ortodoxia e dragoste. Canoanele sunt valori ale experienţei,NU SUNT LEGI. Sunt experienţe! Sunt importante, dar mereu pe cel mai înalt plan stă dragostea!”
( K. Kennet).

Uite cum gandirea protestanta se vrea „superioara” Sfintei Ortodoxii ale carei atribute sunt – deopotriva – SMERENIA si DRAGOSTEA. (De smerenie nu se pomeneste nimic).

Parintele Rafail pare sa fi „omis” sa-i spuna lui K.K ca Sfintele Canoane sunt carma Bisericii Ortodoxe.
Parintele Rafail subestimeaza importanta Sfintelor Canoanelor. Ba chiar le ignora. (Si rau face!)

Canonul I al Sinodului VII ecumenic precizeaza in acest sens:
“Cu bucurie primim dumnezeiestile Canoane si intarim asezamantul lor intreg si nestramutat, date fiind de trambitele Duhului Sfant, de prealaudatii Apostoli si de catre cele sase Sfinte Sinoade ecumenice si de catre cele locale adunate spre a da astfel de asezaminte si de catre Sfintii nostri Parinti”.

Iata ce spune (si) Cuviosul Arhiereu Tit Smedrea – Despre Sfintele Canoane:

“… refuzãm a primi ideea cã mãcar una din Tocmelile Bisericii ar fi perimate, ori cel putin cãzulte în desuetitudine si ca atare supuse revizuirii…”

“Aceasta înseamnã a te aseza pe tine deasupra Bisericii si a te opune cu experinta ta personalã – limitatã de contingentele fizice – experientei infailibile, vesnice si cãlãuzitã de Duhul Sfînt a Bisericii. Niciodatã Sfintele Sinoade ecumenice n-au afirmat perimarea vreunuia din canoanele formulate mai înainte.”

“Unii cautã sã reducã Biserica la mãsura lor personalã, nu pe sine la mãsura Bisericii; si prin aceasta substituindu-se Bisericii, se situeazã în afara ei, încetînd de a mai participa la viata Bisericii.”

2. Imaginatia

„dacă îmi deschid ochii sufletului şi îl văd pe Sfântul Nicolae sau pe Sfântul Vasile sau pe alt Sfânt, atunci îmi dau seama şi că el este prezent acolo”

„diferenţa între religii? Îmi imaginez că…”
(Klaus Kennet)

Si puncte de vedere – Despre imaginatie:

„Studiul scrierilor Sfintilor Parinti rastigneste imaginatia.Cel mai eficace mijloc de scapare de imaginatie este pocainta. Numai in adanca pocainta poate omul sa curete imaginarul. Pocainta este fapta despre care atat de multe spun Sfintii Parinti. Pocainta este legata cu suferinta si plans. ( Hierotheos Vlachos)

Este respinsa imaginatia “din cauza pocaintei si suferintei, durerii si smereniei” (Calist si Ignatie Xantopol).

S-a vorbit undeva ( in acest exemplu – K.K) despre smerenie, suferinta, pocainta sincera si plans?

Ce demonstratie mai clara de manipulare – a acestui individ – cu look-ul lui Sting (sau o alura…benedictina) – plin “de sine” – in poza pare “ in transa” parca vrand sa dea (chiar) o “binecuvantare” – cu mana stanga….etc. etc.

Rusinos, pentru noi – românii – să (se) vina din Apus si să «ni se dea » lectii de Ortodoxie – atata timp cat avem de unde s-o invatam. Avem Slava Domnului : Pastori si Invatatori, mari Dascali ai lumii si Ierarhi si, de la ei incoace pe ai nostri păstori (crescuti si formati de marii duhovnici români – ACESTE REPERE – ale caror rugaciuni (aici sau dincolo) – pentru neamul nostru românesc – nu au incetat si nu vor inceta NICIODATA).

Adresa cu trimiteri spre citatele din K.K.(si alte exemple despre…)
http://www.agnos.ro/blog/2010/05/01/de-ce-ortodoxia-interviu-cu-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 13, 2010 la 10:39 pm
Florin M. spune:

Parinte Mihail, va multumesc!
Sarutmana si binecuvantati!

Răspunde
mai 14, 2010 la 12:18 am
Andrei spune:

Hristos s-a inaltat!
Iertati-ma parinte Mihail.
Am gasit aici http://www.agnos.ro/blog/ replica editorului.
Este cred onest sa cantarim si argumentele lor chiar daca nu e tocmai usor.

Stiu ca pe toti cei de aici ne uneste un gand bun: “sa ne iubim unii pe altii si sa facem tot binele spre a ne invrednici de bunatatile Tale cele ceresti”. Sa stam bine, sa stam cu frica… asadar.

Nadajduiesc ca Dumnezeu sa aduca lumina sa lamuritoare ce poate indrepta. Nu imi permit sa exprim judecati. Nu stiu care din parti trebuie sa se indrepte. Stiu ca aciditatea polemicii se naste din dorinta de a ramane drept-maritori. Nadajduiesc intr-un fel sa gresiti. Altfel, mi-e teama doar ca acest radicalism al nostru sa nu vatame chipul lui Hristos din omul pe care il tintim.

Dumnezeu sa va ajute tuturor. Dumnezeu sa-i ajute si acestui calator, Klaus K. si sa ii descopere daca greseste. Si-a asumat o responsabilitate. Si dumneavoastra, parinte, v-ati asumat un risc si o responsabilitate de dragul lui Hristos, cred.

Iertati-mi va rog indrazneala.
A.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 8:32 pm
  Ana 1 spune:
  
  Am citit jumatate din articolul de pe agnos si nu am simtit nici o clipa ca comentariul editorului e al unui ortodox traitor. O fi macar ortodox?
  
  Asa cum editorul a cautat numele parintelui Mihail si nu l-a gasit nicaieri, si eu am cautat adresa editurii si nu am gasit-o nicaieri. Am vrut sa vad cat de mare este distanta dintre editura si manastirea Antim, sa pot intelege de ce nu a putut domnul editor sa mearga direct la manastirea Antim sa-l intalneasca pe parinte.
  
  Desigur editura are reclama sus in bara despre K.K. si ar avea de pierdut daca ar spune adevarul despre euforicul ortodox. Dar atunci, ce are editura asta cu Ortodoxia in afara de un bun business?
  
  Pentru afacere editorul isi permite sa insinueze la adresa unui parinte si implicit asupra noastra a tuturor care ne-am exprimat parerea impotriva lui K.K.
  
  D-le editor, comentariul meu nu-l publici pe site-ul dumitale, asa ca-ti las o informatie aici legata de businessul cu carte ortodoxa. Cred ca ai citit cartea Sfantul Inchisorilor_ Valeriu Gafencu. Cred ca ai citit-o pe cea in limba romana, caci pe cea in engleza nu cred, caci e cam greu de citit.
  
  Daca dumneata te ocupi de afacere si stii ca o carte ortodoxa tradusa in engleza este pentru cetatenii din afara granitei, verific-o cu atentie sa iasa cartea in buna stare, sa poata fie si citita, nu numai cumparata.
  
  Răspunde
  - mai 17, 2010 la 12:15 pm
    ovidiu spune:
    
    Nu s-a plins nimeni pina acum de problema asta. Cartea a fost tradusa de monahul Sava de la Oasa- care e american si a fost corectata in state de 2 persoane. Se poate sa fi mai scapat vre-o gresala. Daca vrei sa faci o critica constructiva trimite-ne mesaj aici.
    
    Editura Agnos nu prea are vina aici. De carte sa ocupat Asociatia Synaxis.
mai 14, 2010 la 3:22 am
mihailt spune:

Nu stiu de ce se zice de KK ca nu s-ar fi lepadat de vechile rataciri.
Mai intai se spune de KK ca ar fi primit Sfantul Botez crestin ortodox.
citat:
“De aceea, nu este de ajuns doar să fii botezat ortodox”…..
Apoi se zice:
“Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.”

Acum din putinele mele cunostinte cand primesti Sfantul Botez ortodox zici acolo “Ma lepad de Satana si de toate lucrurile lui” cu voce tare si te mai aud si altii.
Mie asta imi pare lepadare publica de toate ratacirile de pana atunci.

Acum nu iau apararea lui KK da nici nu doresc sa il acuz.
(nici nu am idee daca KK a primit sau nu Sfantul Botez crestin ortodox,ca nu am citit acea carte).

Da asta e o simpla parere eu sunt om rau si pacatos si pot usor gresi.

Răspunde
mai 14, 2010 la 6:05 pm
FLORIN - deva spune:

http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
Ascultati va rog un cuvint al Par TEOFIL ( parintele bucuriei) despre rugaciunea cu cei care nu sunt ortodocsi. VREAU SA VAD SI EU O ADITUDINE DREAPTA SI PLINA DE IUBIRE-fata de parerea Par TEOFIL.
Sa va mai spun si altceve mai grav. La Deva intr-o conferinta sustinuta de Par TEOFIL intr-o sala de 600 de crestini Par a spus legat de .. catolici”":
Par STANILOAIE spune ca harul Sf Duh este lucrator numai in Biserica Ortodoxa- INSA NU ESTE ASA: SI CATOLICI AU SFINTI- Ce ziceti iubitilor de acest duh, de unde este?

Răspunde
- mai 15, 2010 la 3:36 pm
  Lumina lina spune:
  
  Florin,
  
  SA CREZI CE SPUNE PARINTELE DUMITRU STANILOAE! ( E ca si un Testament…)
  
  Mai informeaza-te! Parintele Dumitru Staniloae este: Cel mai mare teolog ortodox al secolului XX. Nu o spunem numai noi (romanii) o spun teologi de pretutindeni – nume de certa valoare.
  
  Citeste cu atentie (mai jos):
  
  În prefaţa lucrării La prière de Jesus et l’expérience du Saint Esprit – Olivier Clément vorbeşte despre faptul că „atunci când opera lui Dumitru Stăniloae se va traduce în limbile occidentale, va revoluţiona gândirea teologică”.
  
  Alţi teologi occidentali îi recunosc certa valoare şi contribuţie la dezvoltarea teologiei: „Kalistos Ware, John Meyendorff, Ch. Yannaras, Jürgen Moltmann îl consideră cel mai mare teolog ortodox al vremurilor noastre, un teolog panortodox, un Heidegger al zilelor noastre, un Părinte al Bisericii, în sensul patristic tradiţional al cuvintelor, teologul speranţei, Profesorul, Călăuzitorul duhovnicesc”
  
  (Theodor Damian, Cuvânt de deschidere la al VI-lea Simpozion dedicat Părintelui Stăniloae, New York, 1999).
  
  Ceea ce ai postat tu este – pentru mine – un motiv de intristare pentru ca, lipsa de studiu, de informare (corecta) – a existat (si exista din nefericire) si in randul acelora care “formeaza ucenici”. Ucenici care fac – la randul lor – idoli din “ei”.
  
  Cu tristete,
  …
  
  Răspunde
- mai 16, 2010 la 5:33 pm
  Maria spune:
  
  au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.
  
  Răspunde
  - mai 16, 2010 la 11:34 pm
    Ana 1 spune:
    
    si din 1054 deci nu au mai trait credinta in Hristos, sau de ce nu mai au sfinti?
  - mai 16, 2010 la 11:38 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    … când nu erau catolici (papaliști).
mai 14, 2010 la 6:40 pm
FLORIN - deva spune:

Ieri seara 13.05.2010 Klaus Kenneth a fost la Deva in zi de PRAZNIC. De data acesta a fost altfel decit anul trecut, mai linistit mai echilibrat mai atent la cuvinte, nemaiaducind aminte de ,, trupul dumnului ” care la primit in cladirea ( caci Biserica nu ii putem spune) de la GENEVA. Printre altele a spus: Eu sunt la inceput in viata duhovniceasca—–Inca il putem pomeni la rugaciune si la SF LITURGHIE ca DOMNUL SA-L CURATEASCA DE TOATA VICLENIA( daca este ) SI DE TOATA INTINACIUNEA SUFLETEASCA SI TRUPESCA. In gindul LUI DUMNEZEU TOTI MILIARDELE DE SUFLETE -de la inceputul lui ADAM si pina la ultimul om nascut pe pamint SUNTEM -O SINGURA FIRE OMENEASCA -UN SINGUR OM. NUMAI SINGURA RUGACIUNEA SINCERA SI CU DUH DE UMILINTA FACUTA UNII PT ALTII POATE SA NE ADUCA LA CONSTIINTA CA UNA SUNTEM, SI CA ATITA TIMP CIT MAI SUNTEM IN VIATA DOMNUL POATE SA REFACA IN NOI CHIPUL SAU -PE CARE NOI L-AM SCHIMONOSIT-
UN ULTIM CUVINT AL LUI KK- ORTODOXIA NU ESTE RELIGIE-CI ESTE DESCOPERIRE DUMNEZEIASCA. FRATILOR DACA AVEM CONSTIINTA CA SUNTEM IN BISERICA-ATUNCI AR TREBUI SA VIETUIM CA IN CER ( CACI REALMENTE SUNTEM PRIN BOTEZ MADULARE ALE BISERICII DUMNEZEULUI CELUI VIU SI ADEVARAT. DUHUL CEL SFINT SA NE DEA NOUA TUTUROR A GINDI SI A FI TOTI IN ACELAS GIND AL LUI HRISTOS -UNII PT ALTII-dupa cuvintul marelui apostol.

Răspunde
mai 15, 2010 la 5:02 pm
Lumina lina spune:

Andrei,

O poveste asemanatoare – de sminteala – ca aceasta cu K.K – petrecuta prin 1994 – sigur ti-o amintesti. Parintele (…) invita in Romania pe Dr. Kennet McAll autorul cartii VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC…Conferinta la Palatul Patriarhiei, prezentarea cartii, reactii CONTRA – in primul rand din partea PS. Teofan (pe atunci secretar al Sfantului Sinod) – moderatorul intalnirii – apoi (aproape huiduieli din sala – studentii teologi)…

Acest K.M – “vindeca” (medic fiind) – si in Cancelaria Bisericii unde slujea parintele (…). Cineva , cand a iesit de acolo mi-a spus ca “si-a vazut fratii ( avortati – de mama comuna) – in timp ce dl. dr. K.M. “se ruga” – pentru aceasta)…No comment!
…
Andrei,
Te-ai intors in Romania dupa ce ai cautat raspunsuri in lumea budismului.

”Am avut sansa de a petrece o vreme langa parintele (…). El m-a luminat cu adevarat, aratandu-mi unde si ce trebuie sa aflu “. Acum – Andrei D. – n-ar mai cauta raspunsuri pentru suflet in Tibet. Dar si-ar oferi oricand experienta pentru cei care si-ar propune sa-i afle pe tibetanii adevarati, cei din drumurile si inima lui. »
(Revista Felicia – Pelerin prin Tibet – 23 aprilie 2007)

Eu as indrazni sa spun ca, dupa ce ai trait « astfel de experiente » nu se cade
(nu este cuviincios) – Andrei – sa faci remarci (nepotrivite) la adresa unui preot (calugar) – crescut si format la marea Scoala a Ortodoxiei (romanesti) – ucenic al unor Cuviosi Parinti ( unii trecuti la Domnul, altii in viata) – deoarece tu ai – se vede clar – ALTE REPERE.

Mai degraba – “fi ascultator” – ca nu ai decat de castigat!
Si, nu te teme ca “se vatama chipul lui Hristos din omul pe care il tintim”!
…

“Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri” (Matei 5, 11-12).

Răspunde
mai 15, 2010 la 11:49 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail, blagosloveste.
Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
“… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.

Răspunde
mai 17, 2010 la 12:13 am
Părintele Mihail spune:

Pentru Ana 1:
Chiar mai dinante de 1054, cu aproape 200 de ani, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, a arătat ereziile strecurate în ideologia creștinilor apuseni. Erezie înseamnă minciună, diversiune a diavolului. Or, cum poti sluji și cum I te poti închina Domnului în Duh și în Adevăr, când primești, trăiești și propagi minciuna? Cum poți dobândi Duhul Adevărului în afara Adevărului? Deci nu lucrează Duhul Sfânt unde este minciună și erezie, deci nu există sfinți. Mai mult, teoriile catolice juridice ale împăcării omului cu Dumnezeu nu presupun din partea omului o nevoință pentru iertarea și vindecarea de păcate. Deci, cum să se sfințească un om fără asceză, fără pocăință? Apoi catolicii au eliminat invocarea (chemarea, epicleza) Duhului Sfânt asupra pâinii și vinului de la Sfânta Liturghie. Deci, nu are loc sfințirea darurilor, și nici sfințirea nimănui…Îți recomand cartea Părintelui Stăniloae ”Ascetica și mistica ortodoxă”.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 7:05 pm
  Ana 1 spune:
  
  Doamne ajuta parinte Mihail.
  
  Pusesem intrebarea Mariei in legatura cu raspunsul dat de ea “au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.”
  
  Stiu ca mantuire este numai in biserica ortodoxa. Multumesc pentru recomandarea de carte.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 1:50 am
Părintele Mihail spune:

Cu pace, Părinte Savatie. Delir, delir, dar nu e doar al lui, e și al tuturor celor ce-l promovează pe la noi.

K.K. continuă diversiunea și propaganda ecumenisto-new-age-istă și azi, trecutului amețitor îi este foarte fidel. Iată câteva ”perle” din conferința de la facultatea de teologie – București, 5 mai 2010:
- min. 40-41: “Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.” Iar mai inainte a zis ca ceea ce a facut Buda a fost prima parte, lepadarea de omul vechi, dar fiindca nu Il stia pe Hristos, nu a avut ce om nou sa imbrace. Deci Buda e un fel de precursor al lui Hristos, asa se intelege, practic e un soi de profet, care si merita raiul… – Parcă Hristos a zis că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8).
- min. 39: “Acum nu ma mai intereseaza muzica”, “lumea, pur și simplu, a cazut de la mine.” – Atunci la Varna ce a fost? Atunci de ce își face reclamă propriului CD de muzică pop-folk american din care ”nu e chiar totul creștin” (min. 99)?
- min. 101: “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros. Dar doar atunci cand sunteti pe marginea prapastiei. [Cuum? Păi până acolo te momește diavolul, ca apoi să te ia în brațe cu totul. n.n.] Discoteca nu e rea, insa depinde in ce masura mergi.” … “Am vazut oameni convertindu-se acolo, la carnaval!… Eu nu ma tem… Acesta este Hristosul Cel viu.” – Nu, fraților, Dumnezeu nu găsește plăcere la discotecă, nici la carnaval!
Mai sunt și altele… Uitasem să spun că de la început s-a urcat și se plimba pe băncile (mesele de scris ale) studenților… Ce să mai ceri unui asemenea om necuviinvios? Dar, grav este că auditoriul n-a protestat, profesorii erau și ei ”vrăjiți” de tupeul, gesturile și vorbăria acestui escroc…
*
Apoi, folosește unele artificii retorice pentru a-și câștiga simpatia auditoriului vrăjit de poveștile lui:
- face pe victima pentru a-și atrage compasiunea: copil fiind mamă-sa l-a agresat, apoi 7 ani a fost abuzat (min. 46-47) (etc… Înseamnă că nu a uitat, deci nici n-a iertat, deci nici lui nu i s-au iertat păcatele.), că ce spune nu e pe placul Patriarhiei și că va fi ”penalizat” – asta ca să-i ”câștige” pe nemulțumiții față de structurile oficiale…
- presară multe ”glumițe” și exemple forțate (unele fără legătură cu subiectele) pentru a degaja atmosfera și pentru a distrage gândirea sobră și trezvia spectatorilor. Nu mai știi apoi ce să apreciezi: umorul interesat și manipulator, sinceritatea și seriozitatea ”mărturisirilor” sau jocul de scenă cu efecte emoționale (actorie desăvârșită) între două extreme: râs și lacrimi…
- invocă adesea ”M-am întredat adesea: de ce, Doamne?…”, ”Doamne, Dumnezeule dacă ești viața, dacă exiști, dă-mi viață!” (min. 45), ”Hristos cel viu”, luând în deșert numele Domnului, dar arătând că-L și cheamă pe Dumnezeu doar în ocazii critice… – Oare nu se cade să-I și mulțumim lui Dumnezeu cu smerenie?
- ne laudă pe noi, românii, că suntem cei mai credincioși, cei mai ”trăitori” dintre ortodocși, ca să credem că ne și apreciază, ca și noi să-l apreciem, să-l aplaudăm eventual, pentru ”periatul și gâdilatul” lui. ”God bless Ameri… aa Romania, pardon!” Asta e cea mai folosită metodă de câștigare a bunăvoinței auditorilor…
*
Am aflat cu tristețe că azi, duminică, după Sfânta Liturghie, K.K. a predicat chiar în biserica unei mănăstiri (L.). E jale! Și-a respectat întocmai ideile din carte: iertare prin glas nu prin pocăință și dreaptă credință, el s-a despătimit deja, toate confesiunile au ”taine” și părți din învățătura lui Hristos, mare vrajă și ”iubire” ecumenistă, ce mai! Oricum, lumea a început să iasă din biserică, dezamăgită… Mă întreb dacă nu cumva, păstrând ritmul ăsta, peste vreo 10 ani îi vom lăsă pe toți transsexualii și psihopații să ne vestească ”ortodoxia” vieții și a căutării lor. Dumnezeu să ne lumineze mințile să nu luăm lupii drept pastori!

Răspunde
- mai 17, 2010 la 3:57 pm
  M.G. spune:
  
  Parinte Mihail,
  
  Oare ce anume demonstreaza viata lui Budha decat ca fara Hristos, oricat de intalept ar fi omul, intalepciunea lui duce fix nicaieri.
  Si nu doar Budha, ci toti intaleptii (socotind din punct de vedere omenesc) care au fost pe pamant, din Grecia pana in Orientul Indepartat au demonstrat cu viata lor exact acelasi lucru.
  
  Si bineintales ca au fost sinceri, nici nu se poate altfel. Daca nu ar fi fost, ma indoiesc ca astazi le-am mai fi rostit numele. Cu atat mai mult, sinceritatea lor nu face decat sa intareasca dumnezeirea lui Hristos, fara de care omul nu se poate mantui, oricat de mult s-ar stradui.
  
  Oare daca ei nu au fost sinceri, nu se pot simti oamenii indreptatiti sa inceapa o cautare sincera, in afara lui Hristos ?
  Dar nu, acest drum, iata, a fost incercat si dovedit ca nu duce nicaieri.
  
  Si oare nu este nevoie in ziua de azi sa se spuna raspicat: intalepciunea omeneasca, oricat de inalta ar fi ea, nu mantuieste; priviti la cei de dinainte, stradania lor a fost zadarnica, in ciuda sinceritatii cu care au pornit la drum.
  
  Eu nu as indrazni in nici un caz sa-mi dau cu parerea asupra locului (rai sau iad) unde se afla Budha sau alti mari intalepti ai lumii de dinainte de Hristos, dar sunt convins ca ei intr-adevar au fost sinceri in cautarile lor, si prin asta au demonstrat ce spuneam mai sus.
  
  Oare nu aici incerca sa bata si Klaus Kenneth ? Personal ma indoiesc profund ca ar fi vazut in Budha sau in alt intalept -oriental sau nu- un precursor al lui Hristos sau un profet.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 8:40 am
altcineva spune:

Un interviu mai mult decat edificator, doar pentru cei ce mai au urechi de auzit…
http://vimeo.com/7525238
… la emisiunea “Flori de pateric”, TV Eveniment Sibiu, 01.11.2009.

Răspunde
mai 17, 2010 la 2:11 pm
FLORIN - deva spune:

PT VOI TOTI,
IUBITILOR NU L-ATI AUZIT PE PAR TEOFIL CA ,, NU MAI SUNT ERETICI ”http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
CE VA TOT AGITATI ATIT,
DACA ESTI OM ,, CUMSECADE ” ESTE DESTUL.(Zisa Par TEOFIL-Dumnezeu sa-l ierte ca-ci mult rau a putut sa faca, asa incit ucenicii lui si multime de popor cauta aici bucuria(citez tot din cuvintele Par TEOFIL-,, CINE NU-I DE VESELIE LA NUNTA SA NU MAI VIE)
CU CE DIFERA ,,PROPOVADUIREA BUCURIE FARA DE DUH ADEVARAT” a acestui batrin orb- FATA DE GHIVECIUL CELORLALTI,,APOLOGETI CRESTINI”.
RATACIREA TOT RATACIRE ESTE SI INSELARE (UNII RATACESC IN PUTINE IAR ALTII IN MAI MULTE). PE CEI CARE RATACESC IN PUTINE , PE ACEIA VOI TOTI II IERTATI. ASA AU FACUT SFINTII PARINTII IUBITILOR? FATA DE RATACIREA PAR TEOFIL TOTI A-TI TACUT MILC-IAR URMAREA TACERII A FOST NEBUNIA DE LA TIMISOARA SI SIBIU, ADICA CONSTINTA CELOR BOTEZATI CA BISERICA NU ESTE UNA. DUHUL ACESTA IL INTILNESC PESTE TOT CU PUTINE EXCEPTII(ROSTESC CREZUL MECANIC INSA IN CAPUL LOR ESTE UN GHIVECI).
TOTI CAUTAM BUCURIA -INSA FARA POCAINTA, IAR POCAINTA SE TERMINA NUMAI LA TRECEREA DIN ACEASTA VIATA, NU ATUNCI CIND AI AJUNJI LA O MASURA DUHOVNICEASCA.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 8:09 pm
  cristian spune:
  
  Ia uite că s-a mai descoperit un eretic în biserică: păr. Teofil Părăian!!! Ce păcat că a murit deja şi nu-l mai putem pune la stâlpul infamiei, evtl. să-l şi ardem. Din multa noastră dragoste şi înţelepciune…
  Frate Florin, bagă de seamă, cine eşti tu să judeci şi să dai sentinţe??? Dacă nu înţelegi ce spune părintele Teofil, de ce mai asculţi? Numai ca să dai sentinţe? La ce-ţi foloseşte? Te arată pe tine mai drept???
  Ca să-ţi traduc, părintele spune, că dacă te afli cu cei de altă confesiune creştină, adică cu cei care zic că cred în Preasfânta Treime, şi spui Tatăl Nostru- care nu-i aşa, este o rugăciune- nu păcătuieşti. Pe înţelesul tău, prilej înseamnă o nuntă, un botez, o înmormântare ş.a. asemenea (de ex prin Ardeal se întâmplă să vieţuiască la un loc mai multe etnii, mai multe confesiuni creştine, iar înainte de începerea mesei, se spune această rugăciune). Apoi, rugăciunea Tatăl Nostru nu se deosebeşte cu nimic la ortodocşi sau protestanţi sau catolici!!! Tot ca să înţelegi, părintele nu spune să ne amestecăm cu ei, adicătelea nu mergem noi la slujbele lor că vrem noi, precum mitropolitul Banatului, dar dacă ne invită la vreun eveniment şi social şi religios, cum este nunta de ex., apăi acolo mergem. Şi spunem Tatăl Nostru!!! Dacă e să spunem Crezul precum catolicii, nu-l spunem, căci nu e corect! Dar aceasta nu este rugăciune, ci declaraţie. Apoi nunta fără veselie e înmormântare, nu-i aşa? De unde vine veselia, bucuria, dacă nu de la Dumnezeu??? NU cumva şi Sf. Pavel ne povăţuieşte să fim veseli? NU cumva a fost şi Domnul Nostru vesel la nunta din Cana Galileii??? Dacă nu eşti de nuntă, atunci nu te du, fă-te călugăr, că aceia nu prea au voie să participe la astfel de evenimente. Dacă nici una nici alta şi umbli tot timpul cătrănit, chipurile că te pocăieşti, atunci nu-i ceva în regulă cu tine!!!
  Părerea mea pt tine şi pt alţii asemenea ţie, că muuult mai de folos ţi-ar fi să cauţi dragostea şi bucuria Domnului, decât pe eretici. Lasă-i pe alţii cu discernământ şi cu puterea de a deosebi duhurile să facă aceasta.
  Iar din smerenie, ai putea să-l numeşti pe păr Teofil şi în alt fel mai respectuos decât “acest bătrân orb”!?!
  Să te ierte şi să te lumineze bunul Dumnezeu!
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 4:55 pm
leo spune:

Oare nu ati citit fratilor pe Cuv. Serafim Rose? Este foarte clar ce se intampla!
Cititi “Ortodoxia si religia viitorului” si veti intelege.
Rau cand se tace, dar mai rau vad ca este cand se spun lucrurilor pe nume. Cu unii nu se poate scoate la capat oricum ai lua-o!
Pr.Mihail binecuvantati si ma iertati!

Răspunde
mai 18, 2010 la 1:58 am
oana spune:

Preacuvioase Parinte,

ma iertati pentru indrazneala, dar am ramas cu o tulburare dupa ce am citit raspunsul pe care l-ati dat parintelui Savatie. Sunt in acelasi gand cu tot ceea ce ati spus insa m-am speriat cand am citit ca daca nu ai uitat de tot raul pe care ti l-a facut cineva, candva inseamna ca de fapt nu ai iertat persoana respectiva. Daca de exemplu cineva te-a jignit demult si tu l-ai iertat chiar imediat sau poate dupa o perioada scurta insa, in anumite imprejurari care starnesc aducerea aminte, iti amintesti de acea jignire insa fara sa iti provoace nici un fel de resentiment, practic te minti singur crezand ca tu ai iertat? Nu ma refer la situatia in care te gandesti intentionat la acest lucru sau tii sa povestesti despre respectiva jignire. Ma gandeam de exemplu si la cei care au supravietuit inchisorilor comuniste, multi dintre ei oameni cu viata conforma cu perceptele crestin-ortodoxe, dar care au scris memorii despre cele ce au suferit ei si ceilalti detinuti din partea temnicerilor. Dar evident ca tulburarea s-a starnit pentru ca ma intereseaza personal un raspuns. Multumim pentru luarea dvs. de atitudine. E foarte mare nevoie ca in ispitele care se intind in fata noastra, a mirenilor pacatosi, din ce in ce mai des (ma refer la cele de acest gen care sunt de interes mai larg) sa avem o mana intinsa de ajutor de care sa ne putem agata. E sete de cuvinte si luari de pozitie pe care sa le avem ca reper in probleme duhovnicesti publice. E drept ca exista duhovnic insa orice ajutor e foarte binevenit. Poate parintii nostri au nevoie de incurajari si din partea noastra in marturisirea lor, altfel pe mine personal ma depaseste in a intelege de ce nu se reactioneaza, ma incred totusi in discernamantul lor si cred ca cel mai probabil parintii binecredinciosi au motive intemeiate.
Sa traiti parinte, binecuvantati si Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:51 am
gil spune:

chiar ca e KK ! pai fratilor desi pare minor nu este!! Crestinul ortodox fara mustatza si barba NU se poate impartasi!!!pe la 1880 s a tinut un sinod care zice ca mirenii se pot impartasi si doar cu barba!! cat este de sinod acel sinod nu stiu! crestinul fara barba nu are voie in sf altar!! asa spun sfintii,asa se spune in legi si canoane!! cine nu le crede treaba lor!

Răspunde
mai 18, 2010 la 10:15 am
Radu spune:

Preacuvioase parinte ,

Domnul sa va intareasca . Avem nevoie de aparare in fata celor care ne vor fara de glas . Vreau doar sa va dau citeva detalii in limita in care pot . De ce oare se folosesc de asa zisele recomandari din partea unor parinti acesti oameni ? De ce au nevoie de girul parintelui Noica ? Oare parintele DIONISIE de la Colciu sau parintele PETRONIU sau parintele IULIAN au nevoie de recomandarea cuiva ? Multi din cei care accepta conferintele le fac la indemnul anumitor profesori de teologie sau sustin bincuvintarea mitropoliei de la SIBIU . Interes sau necunoastere?
Nu-l cunosc pe domnul KK si nu doresc sa merg la conferintele lui . Doar am urmarit articolele si polemica din perspectiva unei persoane avizate . Dar daca asa arata un orotdox care spune ca a fost ucenic al parintelui SOFRONIE atunci mai bine lipsa de exemplul sau . Urmariti rugaciunea lui KK din articolul publicat in Lumea Credintei si o sa vedeti cea mai buna influenta neoprotestanta . Certurile de cuvinte sunt de prisos .
Uitati-va la parintele Iustin Pirvu , priviti-l pe parintele Arsenie Papacioc , priviti orice calugar sau staret imbunatatit si veti vedea linistea , pacea si harul lui Dumnezeu . Vazind inregistrarile lui KK nu descopar bucuria smereniei acestora .
Ascultati-l pe parintele Proclu inregistrat de exemplu si comparati singuri .Linistea sufleteasca o aduce doar prezenta Mantuitorului Hristos in sufletele semenilor nostri si nimic altceva .
Iertati indrazneala si rugati-va pentru noi .

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:01 pm
  Lumina lina spune:
  
  Radu,
  
  Mie, personal, mi-ai facut o bucurie cu postarea ta. Cu logica si, deopotriva cu deosebirea raului de bine (ele impreuna fiind in aceeasi Structura…).
  …
  
  Unii ca K.K – au nevoie de girul unor parinti – cu “larghete” – ca de la parintii adevarati (pe care i-ai enumerat – mai sus), parinti iubitori si aparatori ai Sfintei Ortodoxii – nu ar fi pupat K.K binecuvantare – in veci. Nici nu cred ca a auzit K de acesti parinti.
  
  Acum 10 ani se putea merge la parintele Rafail Noica (in Apuseni) – fara prea mare efort – caci ne primea – (si) pe noi, romanii. Cu vreo 7 ani in urma parintele Rafail anunta public sa nu mai fie “deranjat” ca suntem (prea) multi si nu-si mai poate face “lucrarea”. De inteles, desigur.
  
  Astazi, “lucrarea” parintelui Rafail vizeaza exclusiv “formarea de misionari” gen K.K. caci cu “ei” sta zile in sir, invatandu-i sa ignore Sfintele Canoane caci “Dumnezeu este iubire” si Iarta! – (zice el).
  …
  
  Nu este necunoastere – este desigur – INTERES.
  
  Este trist, dar sa ne gandim ca Unul Singur este Acela si in Mana Sa sunt toate (inclusiv cele rele, pe care – inca – le ingaduie) – ca sa aleaga graul de neghina.
  
  Răspunde
mai 18, 2010 la 10:40 am
Lavinia spune:

Buna ziua,
de ce sa smintesti , cand poti face lucrul Domnului si prin tacere. Fapta vorbeste de la sine. Traim intr-o societate in care facem cu greu fata avalansei de informatii atat de falsa pentru suflet. Iar acum ca vine cineva si ne invata, ca prin calea cea larga il aflam pe Hristos, sa il credem, sa il sustine sa il aparam cand Hristos ne-a invatat cu totul altceva!
Sa ne ascultam duhovnicii, si daca nu avem incredere in ceea ce spun ei sa avem incredere in ceea ce spun sfintii despre ascultare si duhovnici.
Parintele Mihail are o misiune grea si noi ar trebui sa il ajutam si sa ii usuram povara pe care o duce. Lumea veacului acesta este inselatoare, Parintele ne cheama la Adevar.

Hristos este acelasi , atunci si acum, si nu poate o carte , ce intra in categoria atat de ieftina a best seller, sa trunchieze adevarul.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa marturisim in Adevar numele cel Sfant al lui si Preasfanta Treime sa ne binecuvanteze spre pocainta si bun inceput.

Parinte sa ma iertati si sa ne binecavantati pe toti.

Răspunde
mai 18, 2010 la 12:46 pm
FiulRisipitor spune:

Acum fiind pe drumul convertirii mele d ela ortodoxism la ORTODOXISM parerea despre K.K. si despre cele afirmate de si despre dansul ar fi cam asa:

K.K. cred eu ca mai are pana sa devina ORTODOX cu toate ca a fost botezat. Pararea exprimata in articolul de pe acest blog o consider binevenita mai ales pentru cei care vor sa aprofundeze ORTODOXISMUL si nu sa ramana inca la faza de: WOW ce interesant! Trecand prin “jurnalele” mai multor convertiti, pentru mine K.K. este mult prea departe pentru a fi luat in seama. Am citit cartea lui si nu m-a impresionat (in sens religios) mai deloc, a fost mai mult un roman, desi nu am fost in stare sa vad aceste amanunte expuse aici in articol. Am fost mirat sa le constat acum, dar e bine ca le-am aflat. Pentru cei cu mult discernamant cartea poate fi folositoare dar intr-o masura atat de mica incat mai bine citesti Patericul. Pentru incepatori sau pentru eretici cred ca elementul ortodox este atat de neinsemnat incat vor fi mai mult impresionati de viata lui K.K. decat de religia ortodoxa. In concluzie cartea este prea putin folositoare.

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:21 pm
Alexei spune:

Hristos s-a inaltat!

Oana,

Parintele Mihail face referire la neuitarea lui K.K. in sensul in care, exhiband-o, inseamna ca rana nu este inchisa, ca efectele ei sunt inca prezente in psihicul dar, mai ales, in sufletul acestei persoane. Ori raportarea la ea este facuta ca la o chestiune negativa care, tocmai pentru ca il doare pe cel care a suferit, face sa se trezeasca in ceilalti compasiunea. Practic el nu comunica starea si pacea celui care si-a iertat potrivnicul, ci comunica starea unui suflet, sa zicem asa, sangerand. Ori, aici intr-adevar este o problema. Deci, nu este vorba pur si simplu de o memorie intelectuala a unui eveniment, care in mod natural nu dispare din intelect, ci e vorba de o memorie afectiva a sufletului, care poate fi a unui suflet vindecat (prin Har) ori ranit (nevindecat).

Cu privire la acea memorie intelectuala spune si Psalmistul: “pacatul meu inaintea mea este pururea”, dar o spune nu ca sufletul ranit si, deci, deznadajduit, ci o spune tocmai ca cel care stie ca a dobandit iertarea si regreta numai ca l-a putut supara pe Dumnezeu prin fapta sa. In plus, faptul ca pacatul se pastreaza in memoria intelectuala a celui vindecat face ca el sa-si pastreze cugetul smerit si trezvitor.

Exemplul proorocului David evidentiaza cum e posibil sa ai o memorie a unui pacat (al tau sau al altuia) intr-un cuget vindecat de Dumnezeu. E adevarat, ca in acest caz e vorba de fapta altuia fata de persoana in cauza, dar tocmai acum se vadeste actualitatea poruncii “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, cu alte cuvinte iarta-ti aproapele cum te-ai ierta pe tine. Si noi stim ca iubirea aproapelui care-ti este dusman e semnul clar al prezentei Harului, nefiind posibil lucrul asta dupa firea omului.

Deci, nu memoria pur intelectuala a unui lucru reprobabil din trecut pe care l-ai suferit s-au l-ai infaptuit trebuie sa-ti atraga atentia, ci numai daca evenimentul respectiv mai raneste inca in vreun fel sufletul tau, daca mai are ecouri si nu stii cum sa mai scapi de acele reverberatii. Daca nu mai exista aceste efecte, atunci Bunul Dumnezeu a vindecat rana ta si tu nu trebuie decat sa ramai cu invatatura dobandita (adica sa nu uiti cum lucreza pacatul in sine) si cu trezvia.

Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:51 pm
pr.vasile spune:

Foarte interesantă aprecierea. Am avut și eu de gând să particip la conferința lui K.K. ținută în urbea noastră, ba chiar i-am făcut un pic de publicitate, fără însă a fi citit mai înaintea cartea „best-seller”. Cu o zi înaintea conferinței, cineva mi-a dat cartea – chipurile să mă convingă de mesajul autentic al autorului. Efectul a fost invers. Cartea m-a convins din primele 30 de pagini că: 1. nu merită să citesc și restul; 2. nu merită să particip la nicio conferință, întâlnire, și nimic altceva cu acest „convertit”. În concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km. Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot… va continua cartea cu un nou capitol despre cum a simțit o nouă chemare în altă parte… părerea mea.
Eu aș aprecia convertiții, dar abia după ce dovedesc până la moarte statornicia în ortodoxie. Să nu canonizăm oamenii înainte de vreme…

Răspunde
- mai 18, 2010 la 7:04 pm
  Ana 1 spune:
  
  “Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot”
  
  A mai fost invitat si-n alte tari (in afara de Bulgaria)? Eu nu cred ca a fost invitat si nici nu v-a fi invitat. Nu prea are unde. Nu cred ca rusii sau grecii sa-l primeasca. Sa-l primeasca in Moldova?
  
  Răspunde
  - mai 18, 2010 la 8:25 pm
    Pustnicul Digital spune:
    
    Vad ca a fost si in Grecia: http://vimeo.com/11001676.
mai 18, 2010 la 7:34 pm
Ana 1 spune:

Am ascultat ceva din interviul acesta si din el reiese clar ceea ce a scris mai jos parintele Vasile:

” In concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km.”

De fapt din primele clipe ale emisiunii el spune ca de fiecare data s-a convertit din tot sufletul.

Vorbeste mult despre mama lui, dar vorbeste defaimator, dur, cu multa indiferenta si rautate. E dureros de ascultat.

Cum de a fost promovat la noi omul asta ca ortodox convertit? Ma mir si mai mult dupa emisiunea asta.

Uimitor

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:18 pm
Alexandra spune:

Eu nu mai inteleg nimic… Am 20 de ani si am citit recent cartea lui Klaus. Personal vorbind, cred ca mi-a „picat” bine, m-a ajutat sa devin mai atenta la multe lucruri, sa ezit putin , sa cantaresc… Sa realizez ca nu tot ceea ce e facut cu spontaneitate este si util pentru mine si sufletul meu. Nu stiu insa daca el este sau nu un ortodox emblematic, dupa parerea mea, nimeni nu este, inafara Sfintilor Parinti.

Maine va veni Klaus in Sibiu, si abia asteptam sa merg sa il vad… Acum, dupa ce-am citit acest articol, argumentele si contraargumentele din comentarii… chiar nu stiu ce sa mai fac. ?

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:26 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  Dacă mergi, te vei convinge ascultând. Dacă nu, te vei folosi rugându-te și citind din Sfinții Părinți.
  
  Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:18 pm
  Ana 1 spune:
  
  Alexandra, daca citeai cartea Intoarcere la Hristos a lui Ioan Ianolide, ai fi simtit mult mai mult decat ai simtit acum.
  
  S-a intamplat sa citesti cartea lui Klaus. Asta este.
  
  Incearca daca ai resurse sa citesti cartea despre care ti-am scris. Ai sa vezi marea diferenta si ce inseamna credinta in Hristos.
  
  Dumnezeu sa-ti ajute
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:40 pm
Iubesc Patriarhul spune:

Cat timp acest om este ortodox este fratele nostru, nu este pagan. Cand o sa se departeze de ortodoxie o sa mai vorbim. Pana atunci este frate.

Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:19 pm
  Ana 1 spune:
  
  Pai sa-l lasam sa fie frate, nu sa ni-l facem idol.
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:49 pm
Pr Matei spune:

Felicitari Parintelui Mihail care s-a pus pe treaba si ne-a lamurit cum nu se poate mai bine, prin sfatuire, despre inselatul si inselatorul Klaus Keneth!

Răspunde
mai 19, 2010 la 1:54 pm
isaac spune:

Excelent articol!
Parinte imi permit sa va fac o sugestie, inaugurarea unei rubrici cu comentarii despre Babilonia ortodoxa… sau Din lumea Ortodoxiei de fatada…

Răspunde
mai 20, 2010 la 6:14 pm
ellaina spune:

Imi cer iertare parintelui (ca am mai scris aici) si ca ii iau din timpul pretios…
As vrea sa le pun o intrebare celor care il promoveza pe kK atat de agresiv…

Am o mare nedumerire (una din multele…) nu stiu ce evanghelizeaza K.K. in tarile ortodoxe si de ce, de cine este platiti si invitat, si cu ce binecuvatare vine in tara!!! Sunt si eu convertita la sf credinta ortodoxa in occident, trecuta prin protestantism (multi ani) si catolicism si va pot spune ca duhul in care K.K predica sub “masca ortodoxiei” este 100% protestant, eretic, in inselare (cata diferenta este intre el si sfintii parinti din toate vremurile!)
Imediat dupa revolutia din ‘89, parintele patriarh al Romaniei de atunci Teoctist a trimis scrisore oficiala aici in occident (in SUA in speta…stiu de la episcipul nostru de aici si de la alti parinti americani care au vizitat Romania atunci pt cateheze), si a invitat oficial si cu binecuvantarea episcopului ortodox din diaspora preoti americani convertiti la dreapta credinta, care au tinut o serie de cateheze ortodoxe si predici in Ardeal la cateva sf manastiri si parohii., unul din ei fiind parintele Peter Gilquist.

Si cu toate ca erau preoti ortodocsi au venit la invitatia patriarhului de atunci si cu binecuvatarea episcopului de aici!
Intrebarea mea cei ce tin atat de mult sa aparate invatatura eretica a lui KK, cu ce binecuvantare, la invitatia cui, si pe ce bani vine el in Romania?
Alta intrebare: ce incearca K.K sa evanghelizeze intr-o tara ortodoxa de 2000 de ani??? De ce nu merge sa faca evanghelizate in tarile pagane care nu au auzit de ortodoxie, poate nici chiar de Hristos. Aceasta din urma ar fi (si este) adevarata evangelizare. Cunosc preoti misionari ortodocsi in occident care fac asta – insa in tarile ne-crestine si ne-ortodoxe, tari ca Indonezia (99% musulmana) unde pur si simplu iti iei viata in maini (iti ei ramas bun de la viata atunci cand incepi o misiune ortodoxa). Au fost preoti misionari care au fost ucisi pt asta (acesta cred eu ca este modelul apostolic si singurul adevarat si convingator). Acolo as vrea sa il vad pe K.K. predicand pe Hristos, nu cu chitara in baruri prin Bulgaria, prin statiuni, din fotolii (scaune) confortabile si la o audienta insetata mai mult de confort si senzational (multe iertari dar asa se vede).
Inca ceva, exista (cum spun marii parinti) “turisti de manastire si biserici ortodoxe” si exista “cautatori ai Adevarului”, pt. mine KK face doar impresia unui “turist de manastire” si atat.
Sa ne dea Domnul discernamant si smerita cugetare, caci “vremurile grele sunt” si a venit timpul cand ” multi profeti mincinosi au iesit in lume ca sa insele daca se poate si pe cei alesi”…Apocalipsa).

Răspunde
- mai 20, 2010 la 6:48 pm
  ellaina spune:
  
  Pr Peter Gilquist (un pastor convertit la ortodoxie) vorbeste (unei audiente in maj protestante~80%) de ce ortodoxia este calea, si vizita lui misionara in Romania la invitatia pr Patriarh Teoctist.
  http://orthodoxword.wordpress.com/2010/02/01/why-orthodoxy/
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 12:24 am
razbointrucuvant spune:

Ca vrea sa ne re-evanghelizeze in duh protestant, asta e limpede. Strategia e foarte atent ticluita.

http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-sibiu-mai-2010/

Din prea marea sa “largire a inimii” (despre care vorbeste), pr. Necula il face nici mai mult nici mai putin decat “dobitoc” pe pr. Mihail si pe “blogistii” de alde noi, care au indraznit sa se lege de idolul KK. De asemenea, ne blestema sau ne ameninta, practic cu pierderea mantuirii, prin “neiertarea acestui pacat nici in veacul de acum, nici in cel va sa fie”.

Ce poti sa mai spui: la asa “largime a inimii” si “inclusivism” ramanem total muti de uimire. Pielea de oaie a cazut, coltii ascutiti si coarnele s-au itit…

De altfel, la fel de generos s-a dovedit a fi si Klaus insusi, care nu a ezitat, in alta conferinta, sa il catalogheze pe p. Mihail, laolalta cu noi, drept ”spalati pe creier care nu vor decat sa omoare, plini de venin”, facand aluzie la necesitatea ca ierarhul sa intervina pentru pedepsirea unui astfel de preot si apoi laudandu-se (cum se si face, crestineste) despre cati a convertit cu cartile sale si despre cum a dat el toti banii la manastiri. Asta ca sa ne fie foarte clar cu cine avem de-a face.

Răspunde
- mai 21, 2010 la 10:48 pm
  Lumina lina spune:
  
  Pr.Necula are legaturi stranse cu Agnos si Oastea Domnului. Si edituri si…fractiuni rupte de Biserica Dreptslavitoare. Ca pr.Necula coordoneaza, controleaza, sustine sau “mentine” aceasta fractiune in BOR, ce mai conteaza…
  
  Agnos va publica zilele acestea – cartea lui Costel Busuioc. Parintele Necula, K.K, acum si Costel Busuioc… Ce melange! Sfatuiri – catre tineri, misionari “ortodocsi”, muzica “culta”…Adevarat ecumenism! (Afacerist).
  
  Pr. Necula, mai bine ati lua seama la ce spune avva Cleopa despre Oastea Domnului! Si avva Cleopa a fost (si este) adevarata autoritate in BOR.
  
  Iar Trambitele lui Hristos nu au cum sa deranjeze – decat pe cei care vor sa “trambiteze” pe …altul.
  
  Fratilor,
  
  A spune adevarul – in zilele noastre – este ADEVARATA MUCENICIE.
  …
  
  C’o moarte tot suntem datori!
  Totuna e dac-ai murit
  Flacau ori mos îngârbovit;
  
  DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI
  ORI CÂNE ‘ NLĂNŢUIT.
  
  (George Cosbuc – Decebal catre popor)
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
- mai 21, 2010 la 11:48 pm
  Ana 1 spune:
  
  Parintele Necula are un vocabular bogat in epitete. Si in conferinta asta isi permite sa foloseasca expresii gen “Jesus Christ S.R.L.” la care desigur auditoriul rade.
  
  Dar recunoaste singur “fiind eu insami bufon in punerea in scena a ortodoxiei”.
  
  Apoi arata asemanarea lui cu K.K:
  
  “Stiti ca eu insumi am o reactie Kennet la pupatul crucilor, linsul podelelor, aratatul fundului in timpul caditului … “.
  
  Facand referire la cartea lui K. parintele Necula spune ceva dureros pentru orice crestin ortodox roman “niciodata nu am vazut ortodoxia romaneasca, – poate ca mai sunt doua trei exceptii – dar niciodata atat de corect exprimata”.
  
  Spunea un parinte drag ca nu este coltisor din Romania unde sa nu calcam pe sfinte moaste. Cum atunci sa se spuna despre un convertit la ortodoxie ca are un cuvant despre ortodoxie, atat de corect exprimat incat ii intrece pe toti luptatorii si dreptii credintei noastre?
  
  In monologul parintelui Necula e o defaimare asupra a tot ce-i romanesc, ortodox, curat si simplu. Uimitor cum ne ponegrim si neamul si biserica. Si asta pentru ce?
  
  Dumnezeu sa ne ierte
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 10:07 pm
Gabriel spune:

Hristos S-a inaltat !
Felicitari pentru luarea de pozitie autentic ortodoxa si la obiect ( specifica unui eminent absolvent de Automatica ), Parinte Mihail Stanciu.
Asa a strigat si Arhanghelul Mihail ingerilor cazuti : ” Sa stam bine, sa stam cu frica ! “.
Trebuie subliniat si girul pe care il aveti din partea parintelui Adrian Fageteanu.
Detractorii dvs nu raspund la obiect, preferand atacul la persoana, specific celor care nu au argumente, sau invocand chestiuni hilare : absenta din enciclopedii, studii teologice…
Se pare ca sunt (iarasi) multi care nu vor “sa stea bine, sa stea cu frica ” !
Dumnezeu sa le lumineze mintea si celor care va denigreaza, pentru a-si intelege starea de inselare ( de fapt, traim intr-o epoca a inselarii prin excelenta ).
Sa va rugati si pentru mine, pacatosul.

Răspunde
mai 22, 2010 la 12:25 am
Daniil A spune:

Felicitari, parinte! Si nu va mahniti de cuvintele ne-la-locul-lor ale promoterilor lui KK, acum si-au aratat adevarata dragoste crestina…
Pana la urma adevarul iese la iveala.
Multumim si sa va rugati si pentru mine.

Răspunde
mai 23, 2010 la 12:07 am
denisa spune:

Mai sunt si alti catolici intre catolici. Vreau sa va prezint un catolic care traieste in duh si in adevar. Inca unul!
Parinte, Nu stiu cum sa fac sa pun pozele cu icoane, dar sunt la link-ul:
http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/sfinti-si-sarbatori/3188-sfantul-isidor-tverdislov-cel-nebun-pentru-hristos-facatorul-de-minuni-din-rostov-14-mai.html

Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai
E-mail
DESPRE: – Sfinti si Sarbatori
Friday, 14 May 2010 20:31
Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai

Defăimat fiind, mângâia prin cuvânt şi faceri de minuni

Iniţial catolic, provenind dintr-o familie bogată din Germania, Isidor s-a remarcat de mic prin dispoziţia înţelegătoare faţă de semeni. Nu se supăra niciodată pe cineva şi se gândea neîncetat la împărăţia cerurilor. Şi-a părăsit casa părintească, după ce şi-a împărţit averea la săraci, şi a ales o viaţă de „fugar”, călătorind în loc în loc, în diferite ţări şi oraşe.

——————————————————————————–

Nu se ştie momentul şi modul în care a trecut de la catolicism la ortodoxie, ci doar că a făcut acest lucru. În cele din urmă s-a stabilit în Rusia, la Rostov. Vieţuia într-o colibă din lemn construită de el, suportând sărăcia, frigul, ploaia, zăpada, dispreţul semenilor, cu seninătate neştirbită.
A urmat astfel calea nebuniei pentru Hristos, descrisă şi de Sfântul Apostol Pavel:

„Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste! Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân-acum.” (I Corinteni 4, 10-13)

Sfântul Isidor şi-a petrecut timpul vieţii acesteia în rugăciune neîncetată, fără a-şi permite odihnă sau somn îndestulat. Noaptea priveghea, dăruindu-se trup şi suflet lui Dumnezeu.
Ziua, binecuvântatul mergea în jurul oraşului, purtându-se ca un nebun. Totuşi, ştia să dea sfat bun şi să sară în ajutor, la timp, tuturor. Răbdător precum Iov, se purta cu înţelegere, cu inimă curată şi veghetoare, plină de iubire adevărată pentru toţi, şi cu credinţă neştirbită. În timpul vieţii a primit darul facerii de minuni.

A trecut la cele veşnice în 1474 şi nu a ştiut nimeni că a murit, până când nu s-a simţit un miros deosebit de plăcut venind dinspre coliba lui, de la sfintele moaşte. Pe locul mormântului său din Rostov s-a construit Biserica Înălţarea Domnului, moaştele fiind păstrate într-o criptă, făcătoare de minuni.

Sfântul Isidor e singurul numit „cel statornic în cuvântări”, el fiind întotdeauna la fel de generos, înţelegător, bun sfătuitor, iubitor cu toţi, indiferent dacă era apreciat sau nu de ei. Acest lucru a fost precizat de Bulgakov, într-o carte din 1900, „Nastolnaia Kniga”.
Sfântul Isidor Tverdislov este pomenit în sinaxarele ruse la 14 mai.

Din minunile şi profeţiile Sfântului Isidor cel nebun pentru Hristos

Se cunosc cel puţin două minuni ale acestui Sfânt: prima dintre ele îl aseamănă pe Isidor Sfântului Nicolae. O corabie prinsă în furtună risca să naufragieze. Atunci pasagerii au tras la sorţi, convinşi că necazul se datorează unuia dintre ei, care L-a supărat pe Dumnezeu. Sorţii l-au desemnat pe un negustor din Rostov, care a fost abandonat pe mare, pe o scândură. Acesta deznădăjdui, plutind în derivă, însă deodată a apărut lângă el Sfântul Isidor, care l-a readus pe puntea corăbiei. Iar aceasta nu s-a mai scufundat.

Altă dată, la nunta prinţului Sava Obolensky, Sfântul a intrat brusc în palat şi a aşezat pe capul mirelui o coroană de flori, zicând: „Iată mitra ta episcopală!” Profeţia s-a adeverit în scurtă vreme, când soţia prinţului a murit la naşterea primului copil, iar prinţul văduv s-a călugărit cu numele de Ioasaf, după care a fost sfinţit ca episcop de Rostov, în 1481.

Răspunde
- mai 24, 2010 la 3:20 am
  ellaina spune:
  
  @ Denisa …Vrei sa spui un catolic care a trecut la Duhul Ortodoxiei Ruse in Rostov si s-a nevoit in ortodoxie…
  
  Răspunde
  - mai 24, 2010 la 9:08 am
    denisa spune:
    
    Intr-adevar! Sunt si convertiti carora ortodoxia le-a schimbat viata cu totul.
mai 24, 2010 la 7:41 pm
Clara spune:

Si eu am citit cartea lui Klaus K. si am incercat un sentiment de bulversare, am simtit ca ceva nu e bine, nu e ortodox si nu seamana cu marturiile ortodocsilor obisnuiti, care cauta cu lacrimi si cu umilinta iertarea lui Dumnezeu. Nu mi-a placut si chiar am ramas surprinsa de recomandarile facute acestei carti in reviste crestin ortodoxe. Ma bucur ca parintele Mihail a luat atitudine; se risipesc in felul acesta indoielile cititorilor. Parinte, va doresc sa traiti si sa marturisiti Adevarul pana la sfarsit.
Bucurie in Hristos!

Răspunde
mai 25, 2010 la 1:11 pm
Alexei spune:

Acest comentariu am dorit sa-l postez la articolul http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/05/cateva-intrebari-pentru-fratii-de-la.html de pe blog-ul lui Ciprian Voicila. Cum optiunea “Trimiteti un comentariu” este, in acest moment, dezactivata, imi permit sa-l postez aici, cu permisiunea Parintelui Mihail, implicita in cazul in care va permite postarea

Draga Ciprian,

Ne bucuram ca iti gasim numele pe net impreuna cu toata bogatia studiilor si publicatiilor! Ba chiar aflam ca ai la baza si studii de psihologie. Te intreb si eu acum, care este rezultatul practic cel mai important al tuturor studiilor de psihologie efectuate in lume pana la ora asta? Daca nu te superi, pot sa raspund eu? – Manipularea! De la tehnicile de control individual “targetat” prin reclamele comerciale, pana la controlul si determinarea legitatilor de manifestare unitara a multimilor/grupurilor manipulate in sens politic. Plus altele, la fel de non-nevinovate… Si atunci, frate draga, ti-ai pus intrebarea care este scopul? Ca Parintii asa spun: fapta buna nu este fapta buna in sine, ci SCOPUL cu care este facuta fapta o defineste asa! Ca poate stii si tu din Pateric cum vreun staret ascundea sub copaie cate un calugar cazut in desfranare (cazut in fapta, nu in gand!) TOCMAI pentru a-l intoarce si a-l mantui, iar pe frati pentru a-i feri de sminteala si cadere de-a dreapta. Presupune asta ca NOI trebuie sa ingaduim pacatul? Eheeeee…..

Si atunci, Ciprian, ce sa insemne asta? Ca spune Mantuitorul: “dupa roade se cunoaste omul”! Si care e roada, de exemplu, a acestui “fenomen” Klaus Keneth? Fratii “razboinici” ti-au raspuns, altii, mai mult sau mai putin anonimi, au gasit si ei sa evidentieze, chiar decent si politicos, niste lucruri de bun simt (obiective, cu referire la Sfintii Parinti, nu subiectiv-umorale) referitoare la “fenomen”. Intr-un cuvant, se pare ca, pana una-alta, roada este controversa!

Evanghelia spune ca impotrivirea fata de Adevar este pacat impotriva Duhului Sfant (adica impotriva Duhului Adevarului). Ori, noi stim: ce are in comun Dumnezeu si mamona? Ce te faci insa daca la pachet ti se livreaza, sa zicem, 90% adevar si 10% inselare? Mai accepti pachetul? Tu ce zici? Pacatuiesti impotriva Duhului Sfant ca nu accepti cei 90%, ori de fapt esti plin de trezvie ca nu inghiti cei 10% minciuna? Si daca pachetul este astfel conceput INTENTIONAT, tocmai pentru impactul lui 10% mai mare ca folosul celor 90%? Ca si daca n-ar fi intentionat, tot aia e!….

Frate Ciprian, ma intelegi?……Tu ce zici, daca te-ai aseza intr-o stare, sa zicem, mai “sarac cu duhul” (adica avand cugetare simpla si smerita, iar nu mediata prin informatia specializata asimilata) si ai percepe “fenomenul” asta prin prisma “unei babe credincioase” de la tara (cum o lua Petre Tutea de etalon), cum crezi ca s-ar vedea?

Bucurie!

Alexei

P.S. Ti-ai explicat vreodata, daca ai remarcat, cum e posibil ca un adevar de credinta (in credinta revelata prin Ipostasul Adevarului intrupat, bineinteles!) sa se verifice de la nivel de “taran prost” pana la nivel “universitar” (pe o scara meritorie lumeasca), pe orice temei de argumentare?…. Si atunci, unde ar fi problema in cazul de fata?

Răspunde
- mai 25, 2010 la 4:25 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  il cunosc pe Ciprian Voicila si daca imi indagui, ceea ce ai scris nu i se potriveste. Nu e chiar asa.
  Eu insami nu am fost de acord cu parerile sale despre KK, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne certam.
  
  Nu suntem perfecti, si eu si dvs si toti am putea cadea intr-o incercare. Ce sa facem acum? toti trecem prin ispite, important sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie.
  Sa avem nadejdea ca lucrurile se vor limpezi si sigur asa va fi.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
  - mai 26, 2010 la 2:16 pm
    Lumina lina spune:
    
    Incerc sa postez un comentariu pe blog-ul lui Ciprian Voicila si nu reusesc.
    
    Felicia,
    
    Citeste (cu atentie sporita) , pe blog-ul lui Ciprian Voicila, raspunsurile – punctuale – ale lui razboiintrucuvant (la provocarea lui C.V) – raspunsuri documentate si bine intentionate – si ia in calcul (si) modul in care C. V se adreseaza lui Florin M. (ce-l sur-claseaza, raspunzandu-i limpede, smerit – ca un ortodox autentic).
    
    Poate iti schimbi parerea – ce te face sa afirmi – ca cele spuse de Alexei “nu i se potrivesc”.
    
    Nu “se cearta ” nimeni. Dimpotriva, Alexei ii vorbeste cu blandete, cu intelegere – dar si cu fermitate caci asa se cade din partea unui adevarat crestin (ortodox).
  - mai 26, 2010 la 7:30 pm
    Ana 1 spune:
    
    Tu_l aperi pe Ciprian, insa daca-i citesti cu atentie articolul lui ai sa observi ca-l pune laolalta cu K.K, Danion Vasile, Dan Puric…pe parintele Cleopa.
    
    Depaseste sentimentele pe care le ai ptr el si vezi articolul lui taios/ fin la adresa oricui incearca sa spuna ceva despre K. K.
    
    Mi se pare din nou defaimator sa vad scris “razboinicii” de catre cineva care se vrea un marturisitor al credintei ortodoxe. Mai poate fi considerat articolul lui serios sau ironic/ taios?
    
    Doamne ajuta
mai 26, 2010 la 10:29 am
Alexei spune:

Felicia,

In primul rand, faptul ca “nu i se potriveste lui Ciprian” ceea ce am scris eu este irelevant pentru 99% din posibilii cititori ai postarii mele pentru simplul motiv ca acestia nu-l cunosc personal pe Ciprian asa cum se pare ca il cunosti tu, ei neputand face astfel o diferenta specifica.

Mai mult (in al doilea rand), ceea ce am scris eu nu face referire absolut deloc la persoana lui Ciprian, pentru ca nici eu nu-l cunosc personal. Am si precizat la inceputul luarii mele de pozitie ca am gasit pe net datele despre el. Ceea ce eu am postat, insa, este un comentariu la un articol al lui, deci o replica la o maninfestare partiala a personalitatii sale (adica a persoanei formatate prin prisma experientei dobandite) relevata in textul pe care si l-a asumat. Din acest punct de vedere, apararea ta muta din start (voit ori nu, caci nici pe tine nu te cunosc personal) centrul de greutate de pe analiza obiectiva a celor scrise de el (analiza care se face in sistemul de referinta al ortodoxiei/ortopraxiei Sfintilor Parinti), pe afirmatii personale gratuite (pro/contra) lipsite de continut real in raport cu obiectul discutiei noastre.

In al treilea rand, nu esti duhovnicul lui Ciprian, deci cunoasterea pe care o ai cu privire la persoana lui este partiala si nu suporta, deci, o afirmatie absoluta in sensul in care te pronunti tu.

Si nu in ultimul rand, faptul ca Ciprian este inca in viata (sa-i dea Bunul Dumnezeu sanatate si mantuire!) inseamna ca el este inca supus ispitei si caderii, luptei, dar si biruintei atunci cand aceasta din urma aduce Pacea Domnului. Care Pace se produce atat in sufletul lui cat si in al celorlalti prin intermediul manifestarilor sale fata de aproapele, manifestari uneori ne-voite, dar mai ales prin cele voite (“…iar din inima voastra va curge izvor de Apa vie”).

Asadar, problema nu este nici pe departe “sa ne certam”, asta fiind cea mai proasta optiune intr-o discutie in tipar intra-ortodox. Din acest punct de vedere, noua deviere la care recurgi printr-o noua mutare a campului de argumentare pe aceesi directie personala face ca discutia, intr-adevar, sa tinda a ajunge intr-un punct mort (daca eu ori ceilalti acceptam acest lucru) atat pentru noi, dar mai ales pentru martorii acestei asa-zisa “cearta”.

Miza nu este cearta (ca reflex al manifestarii contradictorii a personalitatilor) ci ceva mult mai important si care intotdeauna se are de fapt in vedere tacit in toata discutia: inima celui de-al treilea, adica a CITITORULUI pozitiilor exprimate. Iar acest castig al inimii nu poate fi decat in adevar ori in minciuna, nu intuituu personae (adica luand in considerare persoana).

Inteleg ca tu insati crezi/accepti/stii ca Ciprian “a cazut intr-o incercare”, dar aceasta cadere un justifica apararea ta personala, caci pana si un necrestin a zis: “drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e adevarul”. Mai important ar fi fost, daca il cunosti personal pe Ciprian si “nu esti de acord cu parerile sale despre KK”, sa discutati si sa aflati impreuna resortul ultim al unei optiuni ori al alteia, iar la urma sa-si defineasca el insusi (argumentat) pozitia finala in spatiul public. Asta deoarece din capul locului el stie care este consecinta expunerii publice a propriilor conceptii, singur asumadu-si acest risc. Deci nici aici sa nu crezi ca este un neajutorat (intelegem chiar de la el ca este un bun “incasator”)!

Si pana la urma daca am zis rau, unde am gresit, iar daca am zis bine, de ce ma certi?

Iar daca vrei “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si cu smerenie” atunci, te rog frumos, ia-l pe Ciprian, ia-i si pe fratii de la razboiintrucuvant, vin si eu si ne intalnim la Parintele Mihail! Ce zici? Te oferi sa aranjezi asta?

Bucurie!

Alexei

Răspunde
- mai 26, 2010 la 11:15 pm
  razbointrucuvant spune:
  
  @ Felicia, Alexei:
  
  Ne raliem propunerii. Cu atat mai mult cu cat Ciprian si-a inchis blogul, noi inca speram ca doar temporar, din pricina suprararii cauzate de contradictia cu noi, ceea ce este chiar regretabil si de neinteles.
  
  @ Alexei:
  
  Ne-a placut cum ai pus problema, departajand planurile cu un simt analitic foarte riguros, de care multi am avea nevoie.
  
  @ Ana:
  
  Va multumim, dar sa stiti ca Felicia a fost chiar prima care l-a infruntat -prieteneste- pe Ciprian si l-a “tulburat” pe problema Klaus K.
  
  @ Toti:
  
  E trist ca nu se mai termina odata nebunia asta…:(
  
  Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:29 am
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei, Lumina Lina si Ana 1,
  
  am scris ca nu se potriveste lui, pentru ca pe un om nu poti sa-l “caracterizezi” in momentul incercarii lui. Este un moment delicat si aceasta nu constituie ESENTA lui. (chiar si pentru o parte a manifestarii lui).
  
  “Mirarea” (parerea) mea am exprimat-o deja pe blogul lui (si daca o sa cautati, o sa gasiti), de citit, am citit toate comentariile.
  
  DA, IL APAR, e datoria mea de crestin sa-l si sprijin in momentul incercarii.
  
  Da, asa este, cei de la Razboi intru cuvant au adus explicatii consistente si punctuale, dar tot cei de la Razboi intru Cuvant, au adus si cuvinte de pace si incurajare.
  
  Asta era si mesajul meu cand i-am raspuns lui Alexei, caci cumva faptul s-a consumat, ca sa zic asa, si ca lucrurile se vor limpezi, sa nu insistam acum sa avem un raspuns.
  
  Iar Alexei, ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste.
  
  Acestea fiind zise si sper si clarificate, va doresc numai bine.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
mai 26, 2010 la 5:32 pm
Pustnicul Digital spune:

Am primit acest COMENTARIU DE LA GEORGE si cred că se potrivește aici:

Smintelile continua si la Pitesti! Ratacitul Klaus Keneth a tinut de curand (pe 24 mai) o conferinta la Muzeul judetean din Pitesti, organizata si prezentata de…cine credeti!-marele “misionar” Laurentiu Dumitru, prieten devotat al p. Lucian Grigore, cel cu…lingurita!

Ambii au fost prezenti la conferinta, sustinandu-l si oferindu-i toata asistenta lui K.K.! Dealtfel, L.D. il promoveaza din plin pe K.K. pe blogul sau, afisand si programul conferintelor acestuia,atentie!!! – ASTA SI DUPA CE P. MIHAIL STANCIU A ARATAT DEVIATIILE ACESTUI K.K. intr-un articol preluat de mai multe bloguri ortodoxe! Daca va uitati la comentarii, multi i-au atras atentia lui L.D. deaspre acest aspect, el insusi avand cunostinta de aceste lucruri, dupa cum a declarat la inceputul conferintei, dar cu toate acestea nu a renuntat nici la conferinta si nici la a-l promova in continuare pe K.K.!

Conferinta a fost o adevarata parodie, K.K. facand gesturi comice si teatrale, avand o exprimare ciudata si controversata, cu abateri grave de la invatatura Bisericii, emanand, pe tot parcursul conferintei, prin discurs si gestica, un duh mai degraba protestant decat ortodox!

Iata cateva “perle” ale lui K.K.(imi pare rau ca n-am inregistrari!):
- “Eu nu am scris o carte ortodoxa…(!!!)…ci una care-L slaveste pe Dumnezeu!”
Intrebat, in mod firesc, daca Dumnezeu poate fi slavit, si deci trait, si altfel decat in fel ortodox, acesta raspunde ca “da, poate fi slavit asa, mai putintel, si-n alte feluri( confesiuni, etc.), nu pe deplin ca-n Ortodoxie, dar INTR-O MASURA MAI MICA!!!“…Fara comentarii!
- Alta: Spune la un moment dat: Luther a fost IN ESENTA ORTODOX!!!…Pus sa lamureasca aceasta afirmatie, a dat un raspuns ambiguu, practic n-a avut raspuns!

Asa ca, cititi si va minunati!…
Baiatul asta, K.K., a batut atata drum ca sa ne spuna ca noi nu mai traim ortodoxia la intensitate, si ca s-a instalat o platitudine, o amortire…si, cumva, el vine sa ne resusciteze! Cam asta e demersul lui…

DOAMNE APARA SI PAZESTE!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:23 am
  Lumina lina spune:
  
  Ciprian Voicila spune : ”Din scandalul de pe bloguri lipseşte o voce: aceea a lui Laurenţiu Dumitru, o persoană care a contribuit la apariţia cărţii la editura Agnos”.
  
  Asa ca nu trebuie sa ne mire – “Fenomenul Pitesti”.
  Se intelege ca a sustinut – si financiar – aceasta “tentativa”.
  
  (L.D a facut – la vemea respectiva – reclama buna filmului Tarul – odiosul film in care se confunda Imparatia lui Dumnezeu cu puterea secularizata a acestei lumi -desi fusesera numeroase reactiile – contra – din partea multora).
  
  Este foarte bine ca si-a dezvaluit adevarata identitate – ca acum stim (clar) in ce tabara se afla.
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:09 am
dodo dumitriu spune:

Pentru dl Alexei,

Nu il cunosc pe dl Ciprian, nici pe dvs, dar din ceea ce ati postat pe net pe acest blog si din ce am vazut si pe blogul dl-ului Ciprian pot trage o concluzie: daca adoptati duhul smerit si intelept al Parintilor ca model sunteti mai in castig. Nu stiu ce indreptare puteti aduce cuiva cu ton zeflemitor. Mie asa mi-ati lasat impresia. Si poate ne spuneti dumneavoastra ce facultate ati absolvit, daca vi se pare ca este edificator.

Răspunde
mai 27, 2010 la 3:37 pm
Alexei spune:

Felicia,

Nu ma-ntelege gresit!

Faptul ca Ciprian este aparat in conditiile in care o faci tu ma bucura si este pur si simplu dovada clara ca Bunul Dumnezeu il iubeste! Dovada dovezii? Ciprian si-a blocat/inchis blog-ul datorita “controversei” K.K.! Asta ar putea insemna ca doreste sa-si clarifice starea de “tulburare”, iar daca o face de buna credinta si cu rugaciune va afla sigur raspunsul. Iar raspunsul nu inseamna neaparat unul categoric cu privire la K.K. (alb/negru) ci inseamna activarea in cadrul propriului for interior a acelui “cercetati duhurile” evanghelic. Ca din neatentie si indoiala pecetluite de neascultare au cazut protoparintii nostri, iar prin trezvie (“.. sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”), credinta (in Mantuitorul Hristos si Biserica Sa) si ascultare (fata de Sf. Parinti ai Bisericii celei Una) ne mantuim noi astazi.

Daca vrei sa ne crezi si noi il aparam! Iar cel mai mult l-a aparat pe el si pe toti ceilalti Parintele Mihail cand a scos la iveala umbrele fenomenului. Ori, chiar daca le numim umbre, ele sunt bine conturate – in scris si in inregistrari – neputand fi indoielnice. E adevarat ca realitatea constiintei care afla ca ar putea fi in inselare este dureroara pentru cel care o traieste, deoarece presupune implicit o renuntare la sine, iar asta se traduce prin durere sufleteasca. Bineinteles ca tu, persoana feminina din apropierea lui Ciprian, ai sesizat nemijlocit acea durere interioara si aici tinteste apararea ta (lucru pe care Ciprian ar trebui sa-l aprecieze in mod absolut si independent de discutia asta!). Insa noi, aici, dupa cum am spus si mai sus, avem in vedere PE CEL DE-AL TREILEA care, dincolo de aspectele personale ale celor ce se manifesta public, raman fie cu clarificare, fie cu sminteala (si starea de mijloc, nebuloasa, tot spre sminteala trage) referitoare la fenomen. Miza acelora e in joc.

Si inca un lucru: noi nu analizam aici, in primul rand, convertirea ori trairile lui K.K. pentru a le pune in discutie. Asta este strict treaba lui K.K. si a duhovnicului sau, chiar daca acele aspecte ar fi ajuns la cunostinta publicului mai mult sau mai putin intamplator.

Noi avem in vedere actiunea lui nemijlocita de a insera un mesaj in sufletul celui de-al treilea – ascultatorul/cititorul/target-ul! Iar strategia aleasa denota un plan care are o tinta. Nu exista plan fara tinta! Ori aceasta actiune de exteriorizare cu un scop a interiorului lui K.K. e supusa criticii. Noi stim care este criteriul de referinta – ni l-a transmis insusi Hristos: dupa roade se cunoaste omul! Are omul roadele Duhului si ale Iubirii? Il credem! Nu arata aceste roade si nu marturiseste ca Sf. Parinti care au dobandit aceste roade? Macar privim cu luare aminte!

Nici un raspuns al tau, insa, nu este mai de tristete decat retractarea pe care ai facut-o la final! Ce-ai scris la sfarsit, anume “ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” anuleaza concretetea miscarii finale de nimicire a lucrarii diavolesti. Ca era o treaba “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie” (te-am citat tot pe tine!). Cu alte cuvinte, era o treaba sa fie data pe fata lucrarea vrajmasului intr-o intalnire reala care sa inceapa cu “Imparate Ceresc Mangaietorule…..”. Altfel, vorbim si cu nimic ramanem, din pacate…..

Bucurie!

Alexei

P.S. Blagosloviti, Parinte Savatie! Socul pe care l-a suferit K.K. si pe care il aduceti in discutie este socul trecerii din imaginar in real, de la minciuna la Adevar, de la viata trupeasca la moartea reala a trupului. Poate abia acest soc sa-i dea directia reala (bineinteles, daca e de buna credinta!), adica sa-i transforme “calea de iesire” in Cale. Acum eu as intreba, insa, cine sunt cei care l-au “impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor” si in ce scop? Iertati!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 10:07 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  scuze daca m-am exprimat nepotrivit, chestia cu ““ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” – vroiam sa exprim doar sa lasam lucrurile un pic asa, sa nu le fortam, adica sa lasam sa se linisteasca si ca rezolvarea va veni.
  
  Hai ca poate o sa mai avem ocazia sa mai scriem/vorbim, deocamdata sunt pe graba.
  
  Numai bine ! Pa Pa!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:05 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail,
Hristos in mijlocul nostru!

Ai dreptate in tot ce zici. Ceea ce cred eu este ca, fiind obisnuit cu publicul occidental, adica unul fara dreptar al credintei si cu atit mai mult al deosebirii duhurilor, Klaus a suferit un soc in mijlocul Ortodoxiei care este Romania. A fost impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor. Eu am intelegere fata de el in masura in care vine dintr-o lume si dintr-o viata slabanogita, de aceea mi s-a parut ca l-ai luat poate prea tare, nedindu-i nici o cale de iesire.

Poate ca aceasta confruntare cu Ortodoxia dura si adevarata, care este Romania, repet, il va pune pe Klaus pe o noua treapta, caci cred in dorinta lui de mintuire si cred si in Cel care cheama, si ne-a chemat si pe noi toti, ca poate sa indrepte cele strimbe si sa vindece cele vatamate.

Am zis acestea pentru ca am fost mustrat ca sint ambiguu in opinia mea despre polemica in cauza. Ambiguitatea mea insa reiese si dintr-o dorinta, pe care nu mi-o pot stavili, de a-l vedea si pe Klaus in consens cu noi toti.

Răspunde
- mai 31, 2010 la 11:05 am
  Mircea spune:
  
  Parinte Savatie, blagosloviti!
  
  In primul rand vreau sa spun ca am cartea despre “calatoria” domnului Klaus dar nu am citit-o. Deci ma pozitionez ca un necunoscator direct al celor spuse (scrise) de el. In schimb mi-au atras atentia tare mult disputele de pe web. Sunt un tanar din Arad, si dupa o viata pacatoasa si plina de mila lui Dumnezeu care s-a revarsat in toate momentele de ratacire, am ajuns si eu Acasa. Dar pana sa ajung am cautat in multe directii si am intrat in contact si cu neoprotestantismul, care e “in floare” prin Ardeal. Caut sa imi insusesc Drapta Credinta dar de multe ori am dificultati tocmai ca nu reusesc sa ma situez pe o pozitie de echilibru duhovnicesc. Referitor la persoana domnului Klaus, pot spune ca dupa o viata ratacita ca a dansului, de multe ori arde in mine o dorinta de a exclama “Ce mult bine mi-a facut mie Dumnezeu!”. Acesta e defapt motorul marturisirii. Daca nu ma insel, intr-una din Evanghelii e descris cand Mantuitorul l-a tamaduit pe indracit, iar acela vroia sa-L urmeze. Dar Hristos l-a indemnat sa mearga si sa spuna alor sai, ce bine i-a facut lui Dumnezeu. Si scriind aceste randuri mi-a venit un gand… Nu cumva multimea disputelor sunt o lupta intre madularele Bisericii. Nu cumva nu-si mai gasesc crestinii rostul in Trup din lipsa dragostei, din lipsa trairii practice a invataturii de credinta? Stim noi ca in teorie e simplu si clar, si linile de urmat sunt cu totul si cu totul clar definite, dar in practica lucrurile stau altfel. Fiecare vine cu trecutul sau, fiecare are un sac de murdarie in spate. Oare nu ar fi mai minunat ca in vorba buna si in blandete sa ne povatuim unii pe altii? Oare nu cumva e vre-unul dintre noi, care inainte de a ajunge la Hristos sa fi fost deja sfant? Exista intr-adevar erezii pierzatoare, si de multe ori fratii nostrii sunt atinsi de ele, dar tot dragostea e cea care ii scoate din ratacire. Noi ne tot etichetam unii pe altii si defapt parca vrem sa ne spunem “tu esti eretic!”, “ba tu esti eretic!”, “tu nu repecti cutare!”, “tu nu esti merit!”. Lipseste pacea dintre noi si e mult zbucium.
  Eu ma regasesc cumva in trasaturile lui Klaus si chiar in marturisirea aceasta cu mult zel, si in tot felul de forme. Dar toate dintr-un foc al inimii de a exprima mila lui Dumnezeu care cheama pe cel pacatos, pe cei care au umblat pe fundul iadului. Ce pot sa marturisesc e ca de cand m-am intors cu fata spre Dumnezeu, am trait lucruri minunate, care nu le pot tine in mine si simt sa le impartasesc. Nici nu sunt cuvinte destule ca sa le exprim. Nu spre slava mea, chiar daca uneori alunec in directia slavei desarte din slabiciune, dar ca oamenii sa vada prezenta lucratoare a lui Dumnezeu in viata omului. Nu-mi doresc sa fiu eretic!!! Ma inspaimanta un astfel de gand. Nu vreau sa fiu Iuda! Am chinuit mult ca sa ajung la o credinta lucratoare in Dumnezeu, incat nu as vrea sa ma pierd. Mi-e teama intru dragoste sa nu Il rastignesc iarasi pe Hristos, si mi-e scarba de faptele mele. Dar mila Lui care m-a coplesit nu ma lasa sa fiu trist, ci ma face sa-mi salte inima si sa vestesc mila Lui. Dar marturisesc ca cititnd despre cum este privit acest domn Klaus, ma regasesc cumva. Este intr-adevar ceva cu care Biserica din Rasarit nu e obisnuita, pentru ca e o marturisire in afara Traditiei. Este o marturisire spontana, a unui om care NU a cunoscut profunzimea Traditiei Ortodoxe intr-u totul. Am fost indrumat ca ar trebui sa fiu mai smerit, sa ma adancesc in pocainta, sa imi plang faptele trecutului. Dar marturisec ca am ajuns iarasi in iad. Aproape un an de zile am chinuit incercand sa-mi intristez inima pentru trecutul meu. Incercand sa-mi insusesc o smerenie care nu era sincera, nu era interioara. Sigur ca regret ce am facut, dar nu pot ramane in trecut. Pocainta o faci din inima atunci cand atarna sabia dreptatii asupra capului, pentru faptele nepocaite. Am tras invatamintele ca sa nu ma mai intorc la faptele cele vechi si am primit bucuria iertarii. O imensa revarsare de bucurie in suflet… Daca Dumnezeu nu iarta si uita, atunci cum sa ni se ceara noua sa iertam si sa uitam gresala aproapelui? Dar daca El iarta si uita, atunci eu, ramas in bolile trecutului pe care El le-a tamaduit, pur si simplu refuz iertarea. Abia, abia ma ridicat Dumnezeu din deznadejdea in care m-am afundat incercand sa ma (fals)smeresc, sau mai bine zis sa-mi plang pacatele iertate. Am fost in cel mai adanc iad al vietii mele scurmand printre aceste pacate. Si pe masura ce scurmam mai adanc ele se luptau cu mine si ma biruiau pana la deznadejde si pana la dureri trupesti. Ajunsesem nemultumit, frustrat, impulsiv, neiubitor, departe de Dumnezeu, intristat de moarte si judecam pe toata lumea care gresea catusi de putin, pe cand pe mine ma chinuiau ganduri groaznice de mandrie. Toate acestea dupa ce am incercat eu sa ma intorc in trecutul pacatos, neacceptand ca am fost iertat si crezand ca voi avea roada astfel. Defapt nu doresc decat ca fiecare sa-si gaseasca locul in Trup si sa radieze bucurie si dragoste. Departe gandul de a ma referi la o bucurie superficiala si o dragoste fatarnica sau toleranta la tot tavalugul vremurilor noastre. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne ierte, sa ne lumineze! E greu discernamantul in vremurile noastre, de aceea si spun Sfintii Parinti ca e cea mai mare virtute. Ar trebui sa ne compatimim mai mult si sa ne doara unii de altii in loc sa ne taiem unii pe altii, caci toti gresim. Trebuie sa ne intelegem scopul. Si cred ca toti vrem mantuirea si dragostea in casa Tatalui. Sa ne ajutam mai mult… Iertati ca am deviat oarecum de la subiect, dar nu am putut sa nu-mi vars durerea! Doamne ajuta-ne!
  
  Răspunde
  - mai 31, 2010 la 5:27 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    Atenție! Nu l-am judecat pe amicul K.K. pentru ce a făcut cândva, ci am tras semnalul de alarmă pentru că el, creștin-ortodox declarându-se, continuă să propage idei neortodoxe, mincinoase și păguboase și pentru suflet și pentru trup, propunându-se pe sine și gândirea sa nu numai înaintea simplilor mireni, ci chiar în fața preoților, călugărilor și uneori și în fața episcopilor, dintre care, mulți dintre ei, slavă Domnului!, nu au avut parte de zbuciumul și experiențele lui nefericite și nedorite… Că Dumnezeu ne vrea mântuirea tuturor asta este sigur, că El vrea ”ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită” și asta este sigur, dar de acestea trebuie să fim și noi conștienți și doritori. Mai ales că Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ”Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. (…) şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tes. 5, 22-23). Deci, tot ce nu este susținut pe mărturia Sfinților Părinți, trăitorii și vestitorii Adevărului – Hristos, nu trebuie nici primit, nici încurajat, pentru că nu duce la Adevăr, nici la sfințenie. Nu trebuie să ne îndulcim cu teologumenele oricui, ci trebuie să rămânem în dogmele, canoanele și rânduielile Bisericii, cele prin care s-au sfințit toți Sfinții lui Dumnezeu dacă vrem să ne mântuim. Pentru că nu există sfințenie și mântuire în afara Ortodoxiei.
  - mai 31, 2010 la 9:41 pm
    daniel spune:
    
    Va recomand si chiar va rog sa cititi marturiile ortodoxe despre convertire ale unor englezi in viata (12 englezi), printre care si mitropolitul Kallistos Ware. Cartea a aparut nu demult la editura Deisis. Si mitropolitul Kallistos predica in Anglia si in toata Europa, si vorbeaste despre convertirea sa insa marturia este alta, este plina de smerenie si de bunacuviinta.
    
    http://www.edituradeisis.ro/index.php?controller=product&product_id=134
  - mai 31, 2010 la 10:42 pm
    Cristian spune:
    
    Mircea
    
    Cu adevarat pare ca te regasesti in unele manifestari pe care le descrii. Dar tu le numesti asa cum si sunt, niste neimpliniri, niste trairi de la inceput. Ceea ce nu este cazul despre modelul pe care l-ai descris, care numai vrednic de mila nu se considera, si cautand sa invete de la monahii nostri romani imbunatatiti. Daca va fi trezit ca sa spuna ca ii este rusine ca a vorbit atat desi este pe o treapta atat de incepatoare, si va inceta sa vorbeasca spre a se reculege, ar fi de luat in seama si de asteptat roade. Altfel… mai degraba nu asteptam nimic bun….
  - iunie 2, 2010 la 7:54 pm
    Mircea spune:
    
    Multumesc, Părinte Mihail, pentru lamurire! Iertati!
- mai 31, 2010 la 10:27 pm
  Cristian spune:
  
  Parinte Savatie,
  
  Iertare, Iertare, de multe ori Iertare!
  
  Cu multa nevrednicie , nu ma voi opri sa spun gandurile despre aceste trei dorinte ale sfintiei voastre.
  
  Destul de clar reiese ca nu este binecuvantat de nici un SOC, de nici o trezire reala, de o coplesire in fata valorilor ortodoxiei romanesti. Pare mai degraba convins ca el este intr-o stare mai inalta, de unde este chiar dator sa ajute cat poate.
  
  Iarasi despre trepte mai inalte decat primirea de catre ierarhii locului nu pare ca are nevoie.
  
  Cat despre dorinta finala, cu siguranta trebuie stavilita ca sa fie ajutata de Adevar, pentru ca altfel este o “judecata” din cele neingaduite, considerand deja BUN pe cineva, care ramane doar sa vina in consens. Totusi, inca se discuta, si avem inca nevoie de marturia Adevarului inainte de “dorinta” mai inalta.
  
  Le-am spus ca simple ganduri de mirean, fara cunoastere, totusi cu ceva experienta. Inca o data iertati, dar nu treceti cu vederea!
  
  Răspunde
- iunie 1, 2010 la 10:20 pm
  Elena Grancea spune:
  
  Cer permisiunea parintelui Mihail de a-mi posta mesajul adresat parintelui Savatie (pe blog-ul sau). Motivul acestei rugaminti este faptul ca, parintele Savatie a luat mesajul meu ca pe “o mustrare”, lucru nedorit si negandit de mine, cu atat mai mult cu cat parintele Savatie este unul dintre parintii dragi mie.
  
  Elena G. spune:
  mai 24, 2010 la 19.30
  
  Parinte Savatie,
  
  Va stiu de foarte multi ani, m-am folosit de sfaturile sfintiei voastre (anii 2000 -2002), va port respectul cuvenit unui slujitor al Sfantului Altar, insa, in ultimul timp, nu mai reusesc sa inteleg din care tabara faceti parte – caci va exprimati ambiguu.
  
  Iertata sa-mi fie indrazneala dar, sfintia voastra ce alegeti:
  
  1. Sa-L marturisiti pe Hristos Domnul alaturi de alti parinti (recunoscuti ca avand marturisire curata a Sfintei Ortodoxii)?
  2. Sau alegeti sa fiti de acord si cu acesti parinti dar si cu cei pe care (parinti respectivi) ii combat. (?)
  
  Va scriu pentru ca m-am intristat de ambiguitatea exprimarii sfintiei voastre in postarile referitoare la cartea lui K.K. si pentru ca nu aveti o pozitie ferma in acest sens.
  Sau, poate ca nu vreti sa suparati pe cineva.
  
  Va rog sa ma iertati, parinte Savatie!
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 2:12 pm
    Cristian spune:
    
    Sora Elena
    
    Aceasta este o mustrare, si cred ca este nu numai indrazneata ci cu totul nedreapta. Este necesar sa ceri iertare cu adevarat parintelui Savatie, dupa ce intelegi bine ca sfintia sa este cu mult deasupra alegerii din cele doua intrebari.
    
    Totusi , indrazneala de a semnala ambiguitatea, pare binevenita , cu conditia sa gasim prin rugaciune ce ne spune Duhul Sfant, noua si parintelui Savatie.
mai 28, 2010 la 10:26 am
Alexei spune:

Roaga-te pentru mine, dodo dumitriu!

Răspunde
iunie 2, 2010 la 11:46 am
dodo dumitriu spune:

In acest schimb de pareri mi se pare important sa nu impartim comentatorii in tabere.

Noi suntem, sau cel putin fiecare dintre noi vrem sa fim, de partea Adevarului, Domnul nostru Iisus Hristos.
Si Parintele Mihail si Parintele Savatie exprima, foarte clar, fiecare in mod propriu personalitatii si formarii sale, acelasi gand: sa iubesti pe aproapele, chiar daca se numeste Klaus, dar sa nu incurajezi ceea ce nu este manifestare ortodoxa in ceea ce face, sa te delimitezi de actiunile neortodoxe. Si lamuresc lucrurile pentru cei ce nu sesizeaza ce este gresit in manifestarile lui.
Nu este dl Klaus singurul responsabil pentru turneul sau in Romania. Aici este durerea. Fiecare dintre noi este parte vie a Bisericii, dator sa marturiseasca, in randuiala lui, credinta Ortodoxa.

Răspunde
iunie 3, 2010 la 12:18 pm
Intrebator spune:

As vrea ca Pr. Mihail Stanciu sa ne confirme daca informatia potrivit careia Sfintia Sa nu mai e staret al Manastirii Antim e sau nu reala. Din cate am auzit, s-au luat oarece masuri impotriva campaniilor sale virtuale. Multumesc!

Răspunde
- iunie 3, 2010 la 5:57 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  ”Noi locului ne ținem, cum am fost așa rămânem…”
  
  Răspunde
  - iunie 3, 2010 la 6:20 pm
    Ana 1 spune:
    
    Doamne ajuta Parinte Mihail. Dumnezeu sa va tina cu toata bucuria care ne-o faceti.
    
    Cat de dulce si frumoasa este limba ortodoxiei.
  - iunie 3, 2010 la 11:48 pm
    Laura spune:
    
    @ Intrebator
    
    Parintele Mihail, ti-a dat un raspuns cum nu se putea mai complet si frumos si doar in cateva cuvinte…Mihai Eminescu . Complet si frumos raspuns !
    
    …iar noi va sustinem…
  - iunie 10, 2010 la 2:40 am
    Pr.Claudiu Wellington NZ spune:
    
    Toate cuvintele acestea ma incalzesc duhovniceste recunoscand in ele duhul de veselie si bucurie permanenta al Preacuviosului Parinte Arhim. Mihail.
    Dupa cum scriam si in alta parte as vrea sa va rog sa-mi comunicati o adresa de email a dumneavoastra sau a Parintelui Protos. Vicentiu la: preotclaudiucoroaba@yahoo.com
    
    Cu multumiri,
    Pr.Claudiu
- iunie 3, 2010 la 6:24 pm
  Ana 1 spune:
  
  Elena Grancea & Intrebator
  
  La mesajele pe care le tot postam noi pe aici incercand sa judecam parintii drepti ai bisericii noastre, imi vine in gand un citat dintr-o poveste “daca-i dai nas lui Ivan, se suie pe divan”.
  
  Răspunde
  - iunie 4, 2010 la 11:17 am
    Cristian spune:
    
    Ana 1
    
    “DIVANUL” este orice treapta ierarhica in biserica, iar mirenii nu se pot “urca pe divan” decat facand slujirea vreunei trepte in Biserica in locul celor unsi canonic. Ceea ce nu este cazul in discutiile de pe acest blog. Acest plan ierarhic , nu se poate amesteca in ceea ce tine de planul duhovnicesc, unde sunt alte reguli, ale libertatii , si unde fiecare crestin marturiseste credinta pentru el insusi , si judeca potrivit treptei de adevar pe care a ajuns sa o cunoasca. Respectarea treptelor ierarhice trece pe planul doi cand Adevarul ia conducerea.
    
    Ceea ce am incercat sa explic, repetand aproximativ argumantatia parintelui Staniloae, este ca nu este bine sa amestecam cele doua planuri, aplicand regulile supunerii fata de ierarhie in cele liturgice, la marturisirea si argumentarea adevarului, care cere si judecare a cuvintelor spuse si nu a persoanelor, cere si sustinere a parintilor cu fapte nu cu vorbe, cu jertfa si impartirea pedepselor care apar in situatii grele, si mai putin cu “concluzii” trase inainte de a se lamuri despre ce este vorba, cat de grava este situatia.
  - iunie 5, 2010 la 4:05 pm
    Elena Grancea spune:
    
    Ana 1,
    
    Spui: “imi vine in gand un citat dintr-o poveste”…
    
    Si mie: “Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala” – deoarece postarea mea – adusa pe acest blog cu permisiunea parintelui Mihail – nu facea nici o referire la persoana ta.
    
    Pe de alta parte te inteleg, caci, vazandu-te si pe blog-ul celuilalt parinte – in acelasi CONSENS – ca si aici – trag concluzia ca tu “canti” la 2(doua) piane – necontand cine este cel ce scrie “partitura”.
    
    P.S.
    Nu te sili sa-mi raspunzi caci: Promit! Nu te voi mai lua in seama.
    Fair-play era sa spui direct ce te-a deranjat si ti-as fi explicat ce motiv am avut sa adopt o asa postura. Pe cand tu…ai “intervenit” (tam-nesam)cu o ironie foarte “fina”.
    
    Sanatate! Maxima!
iunie 5, 2010 la 10:30 pm
Ana 1 spune:

Elena Grancea, o sa vina si clipa cand o sa ne lamurim cu acesti predicatori, si poate atunci o sa avem curajul sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am judecat degeaba, si aici ma refer la parintii bisericii.

Doamne ajuta

Răspunde
Predicatorii-vedete, prooroci proorociti. Azi, cazul Klaus Kenneth in viziunea Parintelui Arhimandrit Mihail Stanciu de la Manastirea Antim: După două milioane de kilometri, încă în înșelare… | Victor Roncea Blog spune:

mai 12, 2010 la 12:59 am

[...] Parintele Mihail Stanciu Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: capusele ortodoxiei, Dan Puric, Danion Vasile, Klaus Kenneth, parintele mihail stanciu, puricii ortodoxiei « “Nasul” lanseaza “Diavolul este politic corect” la Libraria Sophia din Bucuresti in prezenta calugarului basarabean Savatie Bastovoi. VIDEO: Puterea tamaduitoare a iubirii You can leave a response, or trackback from your own site. [...]
Război întru Cuvânt » ARHIM. MIHAIL STANCIU (Man. Antim) pune in discutie una din cele mai recente “vedete” duhovnicesti in voga: KLAUS KENNETH spune:

mai 12, 2010 la 4:10 am

[...] După două milioane de kilometri, încă în înșelare… [...]
Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 12, 2010 la 11:37 am

[...] STANCIU, KLAUS KENNETH, Manastirea ANTIM by saccsiv on mai 12, 2010 Citez din articolul După două milioane de kilometri, încă în înșelare…, scris de Arhimandrit Mihail Stanciu, de la Mănăstirea Antim, [...]
Profețiile cultului satanic pentru vremurile de azi — Pustnicul Digital spune:

mai 13, 2010 la 3:17 am

[...] este ambalată frumos și rafinată de inteligențe demonice mult superioare nouă. Ca și exemplul lui Klaus Kenneth care îmbină rigorile ortodoxiei cu indulgențele lumești într-un mod atât de atractiv încât [...]
Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice spune:

mai 17, 2010 la 2:23 pm

[...] In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)… [...]
Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 18, 2010 la 3:00 pm

Klaus Kenneth--suspect de inselare

Postat: 9.07.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

Arhivat în: Cărți, Înșelare
Etichetat: Klaus Kenneth

(A se vedea și comentariile altor creștini ortodocși aici: Concluziile conferintei de la Pireu despre primatul papal – comentariul 27 mai ales)

Ar fi interesantă de aflat părerea lui D.V. despre periplul lui Klaus K., mai ales că vine din partea unui rigorist ortodox, care a devenit și el un apologet al ”ortodoxiei”... lui.

Numar afișări: 7,142

136 Comentarii

mai 11, 2010 la 5:08 pm
crestin orto spune:

va multumim mult parinte,

erau necesare astfel de punctari si corectari ortodoxe, fata de ratacirile evidente ale acestui personaj cosmo-confesional; trecuse multa vreme de cand acest calator ajunsese si pe meleaguri romanesti si isi facea show-ul nestingherit.

este prima luare de pozitie in Duh si in Adevar asa cum se astepta demult din partea ortodoxiei romanesti…

cunosc multi oameni din jurul meu care au citit (cel putin) astazi acest articol al sfintiei voastre si s-au luminat la suflet, s-au declarat entuziasmati. Ma mir de cum nu au aparut postari ale lor sau ale altora, pana acum. Pana atunci, o fac eu, multumindu-va inca o data in numele lor.

Hristos a inviat !

Răspunde
- mai 11, 2010 la 11:32 pm
  Pater Mihail spune:
  
  Adevărat a înviat Domnul Hristos!
  
  Răspunde
mai 11, 2010 la 6:35 pm
Ana spune:

Dupa ce am citit analiza pe marginea cartii lui K., m-am gandit daca noi toti care l-am ascultat pe K. sau i-am citit cartea (eu nu am citit cartea), nu ne-am dat totusi seama ca ceva nu este in regula cu el.

Am observat ca atunci cand citesc sau ascult un mesaj de la un parinte al bisericii noastre, raman cu o stare de liniste. Sunt insa parinti care au un ton mai rapid sau mai dur, mai neclar dar cu toate astea cuvantul lor lasa multa pace in suflet.

Acum e usor de concluzionat pentru ca ne-ati dat “totul pe tava”, insa daca si noi am fi mai atenti, am putea sa vedem ce stare sufleteasca avem dupa ce-i ascultam/citim pe acesti rapizi increstinati.

Răspunde
mai 11, 2010 la 6:40 pm
Policarp monahul spune:

Hristos a inviat!

Va felicitam pentru noua versiune a blogului, foarte placuta si mult mai lesnicioasă pentru navigare. Recenzia dintr-o perspectivă autentic ortodoxă a cărţii lui KK este mai mult decât binevenită, într-o vreme de acută criză duhovnicească şi gravă derută spirituală. KK este, fără îndoială, unul din puzderia de profeţi mincinoşi care, îmbolnăviţi de trufie luciferică, îşi arogă statutul de călăuze spirituale în marasmul capitalismului sălbatic de astăzi. Sf. Apostol Pavel ne atenţionează foarte limpede: “Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor…” (I Tim 4,1) Şi, avertizându-l tot pe acelaşi iubit ucenic Timotei, spune: “Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Tim 4,3-4).
Astfel de impostori ai vieţii spirituale, lupi înveşmântaţi în haine de miei trebuie demascaţi cu promptitudine şi învăţătura lor trebuie înfăţişată cu mult curaj şi fermitate drept ceea ce este: înşelare demonică şi goană după slavă omenească, al cărei sfârşit ne este prea bine cunoscut. Dumnezeu să ne păzească şi să ne ocrotească în har, smerenie, iubire şi ascultare.

Răspunde
mai 11, 2010 la 10:16 pm
Claudia Tuclea spune:

Hristos a înviat!

Părinte, mă bucur pentru acest material. Mi-am amintit că am fost şi eu în noiembrie 2009 la conferinţa lui KK de la Facultatea de Drept. Impresiile mele le-am scris atunci în primul rând pentru a le cere ieratre tuturor celor cărora le spusesem de această conferintă. Am postat mesajul şi pe un grup denumit “credinţa ortodoxă”. Moderatoarea grupului şi alţi membrii mi-au demonstrat cu multă râvnă ce creştin ipocrit sunt eu prezentând lucrurile aşa cum se poate citi mai jos. Redau în continuare cele pe care le-am scris atunci. Nu vă ascund că doamna care moderează grupului mi-a scris şi mie că sunt “baby face”. Până acolo a mers identificarea cu KK şi îmbrăţişarea “propovăduirii” lui. Aşa că semnez: baby face, Claudia Ţuclea

Mesajul din noiembrie:
“Conferinţa de aseară de la Facultatea de Drept m-a intrigat pur şi simplu. Nu doar că KK şi-a depăşit “mandatul” (părea normal să povestească despre convertirea lui şi atât, fără să mai facă alte “judecăţi de valoare”), dar a făcut nişte afirmaţii foarte grave (“împărtăşirea” la protestanţi a fost autentică, cineva care fumează se poate împărtăşi bine merci -la ortodocşi, de data aceasta- iar preoţii care nu ar accepta acest lucru nu ar avea dragoste, Maica Tereza este, fără dubiu, sfântă etc.). Dumnezeu singur ştie cine cum este, nu e treaba mea să analizez, dar aseară era o audienţă ortodoxă!

În plus, m-a deranjat stilul exagerat de teatral în care şi-a spus povestea, mult mai accentuat decât la Cluj (unde, la o adică l-aş fi găsit rezonabil dacă s-ar fi adresat unor persoane aflate în derivă spirituală şi care nu ar fi putut suporta ceva … prea duhovnicesc).

Până la urmă, este de folos să întâlnim oamenii pentru a ne face o părere cât mai aproape de adevăr. Nu exclud ca şi de data aceasta să greşesc, dar nu a fost deloc în duh ortodox felul în care a vorbit aseară şi, mai ales, ceea ce a grăit.

Desigur, când începe să spună că Pr. Sofronie, ucenicul Sf. Siluan, i-a fost duhovnic 10 ani, când în România are girul lui Laurenţiu Dumitru şi al altora asupra cărora nu a(vea)m dubiu, pare uşor să nu fii atent şi să vrei să crezi că ai în faţă o convertire aşa cum mulţi dintre noi ne dorim încă. Dar ascultându-l şi văzându-l pe viu, lucrurile capătă altă culoare…

Iertare că i-am făcut “publicitate”; am vrut cu tot sufletul să fie autentică această convertire. Până una-alta cred că şi el are mare nevoie de rugăciune, duhul mândriei părând să nu îi fie străin. Eu am mai luat o palmă, înţelegând că nu trebuie să mă mai entuziasmez de nimeni prea uşor.”

Răspunde
mai 11, 2010 la 11:35 pm
azucena spune:

Parinte Mihail,
Hristos a inviat!

Va multumesc pentru clarificarile atat de necesare pe care le-ati adus in ceea ce priveste corecta intelegere a activitatii “misionare” a lui K.K.
Foarte interesant ar fi de subliniat si natura cameleonica a personajului, care in functie de tara in care isi face turneul oratoristic, adopta alt limbaj si alta atitudine, se pliaza foarte bine pe specificul locului, in functie de tipul de credinta marturisit de auditoriu, cu o ablitate si un talent demne de o cauza mai buna. Am inteles ca titlul cartii lui autobiografice a fost tradus in aceeasi maniera cameleonica, pentru a „prinde” la fiecare dintre culturile si credintele careia i se adreseaza.
Avem si noi un soi de K.K. autohton. O trasatura comuna celor doi ar fi exhibarea cu lux de amanunte in cartile lor autobiografice, ale celor mai sordide si rele experiente prin care au trecut, totul fiind prezentat cu un sange rece si cu o surprinzatoare detasare, de parca ar fi vorba de o alta persoana. Poate fac asta din dorinta de a impresiona, de a soca, de arata din ce infern au iesit si pe ce culmi marete au ajuns.
Traim vremuri cat se poate de tulburi si trebuie sa fim foarte atenti, ce carti citim, ce oameni ascultam si ce invataturi asimilam, pentru ca foarte usor se poate cadea in inselare. Vorbele frumoase, frazele intoarse din condei invelite in minunata haina a ortodoxiei, pot acoperi rataciri paganesti-orientale din care s-a iesit doar la suprafata, si a caror radacini nu au fost smulse, si erezii catolico-protestante, care sunt amestecate intr-un „cocktail” exploziv. Suntem prea slabi in credinta pentru a ne pierde vremea cu astfel de rataciri care ne pot dauna ducandu-ne in grave confuzii. Ceea ce este surprinzator este „ravna” neobosita, energia inepuizabila si uimitoarea forta de convingere de care astfel de personaje dau dovada atunci cand pornesc in turneele lor „misionare”, lucruri care ar putea sa ne dea de gandit …

De aceea cuvintele lamuritoare pe care ni le-ati adresat, pot salva din ratacire pe unii dintre noi, si trezi din ignoranta pe altii.

Răspunde
- mai 12, 2010 la 11:05 am
  iuliana spune:
  
  Sa presupunem ca pana diseara moare “cameleonul” acesta: unde ziceti sa-l trimitem? In adancul iadului, nu? Este, la urma urmei, doar un “personaj”, nu o persoana!
  
  Răspunde
  - mai 12, 2010 la 12:24 pm
    azucena spune:
    
    @iuliana:
    
    Ce vrei sa spui? Nu inteleg prea bine. Faptul ca am folosit cuvantul personaj te-a deranjat? Stiu ca noi toti suntem persoane si nu personaje, si suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca si K.K. de altfel. Am folosit insa cuvantul personaj (vezi explicatia in dexonline.ro/definitie/personaj), pentru ca eu cred, dar s-ar putea sa ma insel, ca dl K.K. joaca de fapt un rol, un rol care nu este total intamplator si nici nevinovat.
    
    In ceea ce priveste cine si unde merge dupa moarte, asta este judecata lui Dumnezeu si nu a noastra. Important este ca persoana K.K. sa accepte sa fie ajutat ca sa iasa din inselare. Este el constient insa ca se afla in inselare? Asta e intrebarea. L-a cunoscut timp de aproximativ 10 ani pe Cuviosul Sofronie de la Essex. Sunt convinsa ca parintele a avut toata dragostea ca sa-l invete credinta cea adevarata. Este foarte important ca sa cunostem parinti imbunatatiti, dar trebuie si noi sa facem ceva efort ca sa ne indreptam, nu sa cerem numai altora sa faca in locul nostru ceea ce trebuie noi sa facem pentru propria mantuire.
  - mai 12, 2010 la 12:42 pm
    necesar spune:
    
    trebuie spus lucrurilor pe nume, cu orice risc.
- iunie 12, 2010 la 2:18 am
  bibi spune:
  
  Doamne ajuta!
  
  Daca ati auzit de Pilda Fiului Risipitor, care s-a intors din Tara Indepartata – rupt si GOL – iat Tatal l-a primit, cu siguranta ati auzit si de fratele sau mai mare.
  Cineva se crede mai mare!Si mai ales, ascultator, apoi se face judecatorul fratelui sau si mai ales al Tatalui sau care nu-i acorda atentia cuvenita pentru “ascultarea” sa.
  
  Astfel ne asemanam cu “babutele” care judeca pe oricine intra in biserica: cum e imbracat, cum isi tine capul… Nimeni nu-i drept: numai Dumnezeu. iar omul cat traieste invata.
  Insusi K.K. a declarat public ca nu este perfect.
  Cat despre R.P. si despre D.V., toata stima!Ei macar fac ceva, dau din maini, invata sa se strecoare prin valtoarea lumii acesteia.Raman statornici in credinta, si asta e cel mai important lucru.
  
  Nu incerc sa-i iau apararea lui K.K. dar …
  
  Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim numai cu vorba, ci mai ales cu fapta implinitori!Asta m-a surprins la conferinta lui K.K.
  Si am auzit sfatul acesta de multe ori in ultima vreme…
  Ortodoxia are nevoie de traire!
  Mi-a placut intelegerea sa fata de icoane: nu se inchina la icoana, ci la Fecioara Maria, Maica Domnului. Si a amintit si de cele doua ipostaze ale Bisericii: cea Biruitoare si cea Luptatoare. Pentru asta este impresionat de manastirile si bisericile nostre, pentru frescele care aduc Biserica Biruitoare in sustinerea Bisericii Luptatoare.
  
  Ortodoxia nu se vede, nu se citeste, nu se judeca, se simte, se traieste!Iar Sf. Liturghie ne uneste pe toti, cu mic, cu mare, tanar batran, viu sau adormit intr-o unica simtire, intr-un singur trup: Trupul Lui Hristos!
  
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
  - iunie 12, 2010 la 11:07 pm
    Cristian spune:
    
    bibi
    
    Felicitari! Foarte bine ca NU incerci sa iei apararea cuiva.
    Daca totusi ai scris, este bine sa stii ca un amestec atat de superficial de idei , arata ca sustii o TRAIRE ortodoxa din cele interzise , acea traire numita pamanteasca, trupeasca, de care trebuie sa se pocaiasca orice ortodox, sa o paraseasca pentru a cauta TRAIREA duhovniceasca.
mai 12, 2010 la 7:36 am
ellaina spune:

Multumim mult parintelui pt articol. Sa ne fereasca Dumnezeu de astfel de predicatori, ca doar se scrie in cartea Apoc ca multi profeti mincinosi vor iesi in lume ca sa insele pe cat mai multi …insa dupa faptele lor ii ve-ti cunoaste…asa va fi si cu antihrist, se va propovadui pe el ci nu pe Hristos. Inapoi la sfintii parinti fratilor ca ei sunt adevaratul model de vietuire in Adevar. Ortodoxia nu se propovaduieste pe scene de spectacol, ci cu viata prin cruce.

Răspunde
mai 12, 2010 la 8:41 am
cristina boicu spune:

Multumesc mult pentru toate clarificarile din acest articol. Am citit cartea ca sa imi fac o parere si am ramas cu impresia ca ceea ce este scris in ea nu propovaduieste deloc ortodoxia, ci, dimpotriva ceva care are un duh protestant;nu vorbisem cu nimeni despre ea si eram foarte curioasa sa aflu impresii de la alti cititori crestini pt.a putea sa îmi clarific ceea ce simţisem.Mulţumesc încă o dată pr. Mihail !

Răspunde
mai 12, 2010 la 9:19 am
Mihai spune:

Am si eu o nelamurire…totusi Cuviosul Sofronie Saharov a spus despre K ca a reusit sa il gaseasca pe Hristos. Ori nu cred ca acest mare parinte ar fi fost in inselare stiindu-se grija lui in a judeca lucrurile.
Exista si posibilitatea sa fi cazut pe parcursul frumului sau, insa nu credeti ca macar un parinte care il cunoaste…gen parintele Simeon, parintele Zacharia sau parintele Rafael ar fi sesizat asta si ar fi anuntat lumea?
Astea sunt niste semne de intrebare la care as dori sa primesc si eu raspuns daca se poate, inainte de a judeca un om…indiferent daca il simpatizez sau nu…
CU drag pentru toti in Hristos Domnul

Răspunde
- mai 13, 2010 la 1:12 pm
  altcineva spune:
  
  Hristos s-a Inaltat!
  
  Parerea mea este ca nimeni nu poate garanta despre viitoarea stare duhovniceasca a unei alte persoane, fie ea publica sau nu. Or, faptul ca parintele Sofronie (pe care-l iubesc din tot sufletul), sau parintele Rafail, este luat drept chezasie pentru autenticitatea si duhovnicia domnului KK, ma face sa pun sub oarecare indoiala spusele domnului KK ca si a altor persoane care-l sustin.
  
  Adevarul, daca pe el il propovaduieste, nu are nevoie de sustinerea si garantia nimanui pentru ca el iese singur la suprafata.
  
  Acum, in alta ordine de idei, parintele Sofronie l-a avut ca prieten pe David Balfour care, se stie din corespondenta publicata recent, s-a convertit de la catolicism la ortodoxie; a fost hirotonit preot, a primit, conform propriilor marturii, nenumarata semne si minuni de la Dumnezeu, insa, la un moment dat a renuntat la preotie. Avea sa se reintoarca la ortodoxie cu putin timp inainte de a muri si, daca imi amintesc eu bine, a fost extrem de bucuros vazand ca Dumnezeu si-a revarsat din nou harul, spunand ca acum crede din nou.
  
  Iar mie una mi-e greu sa cred ca daca s-a schimbat ceva in sufletul domnului KK unul dintre parintii nostri dragi sa iasa la scena deschisa si sa anunte oficial tot poporul.
  
  Răspunde
- mai 24, 2010 la 7:28 pm
  crip81 spune:
  
  fratele meu , tu nu ai vazut sau auzit , sau citit despre oameni care L-au intalnit pe Hristos si apoi l-au tradat? Apropo , ai auzit de Iuda?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:05 am
cristina catrina spune:

Hristos a inviat Patros!
Nu am citit cartea,nu imi place cand se face valva in jurul unui personaj,care apoi,urmeaza sa iti fie bagat pe gat.Acum sunt lamurita despre”valoarea”acestei carti.Ce ma nedumereste este urmatorul lucru:cine l-a chemat? cine i-a facut reclama?Cine i-a aranjat”conferintele”si pentru ce?(oare pentru otravirea sufletelor incepatorilor si mai putin stiutorilor,care si asa prinsi in valtoarea aceasta,au nesansa de a cadea?)Apoi daca acest “impresar”este ortodox si/sau cleric,este deosebit de grav acest lucru si va trb sa procedam conform zicalei:”cine se frige cu ciorba ,sa sufle si in iaurt”,sa avem grija ce privim si ce ascultam(vezi Trinitas)
Doamne ajuta!

Răspunde
- mai 14, 2010 la 11:13 pm
  Ana 1 spune:
  
  Buna nedumerire ai. Azi de pe blogul editurii agnos, am aflat si eu cine l-a invitat, cine i-a platit turneul, cine i-a facilitat interviurile si toate aparitiile din Romania lui K.K. Este editura agnos prin dl Romeo Petraşciuc.
  
  La intrebarea pentru ce s-au facut toate astea nu exista decat un singur raspuns: afacere. Daca ne uitam insa la atacul care se face impotriva tuturor care au curajul sa critice spiritul euforic al lui K. K. intelegem ca cei care fac asta nu sunt iubitori de ortodoxie si ca se cauta sa se aduca in atentia tinerilor o credinta euforica care sa aiba forma ortodoxiei dar duh pretestantism.
  
  Am crezut mereu ca o editura de carte ortodoxa are la conducere ortodocsi traitori. Din nefericire, nu-i asa. Si vorba ta “sa suflam si-n iaurt” si sa avem grija ce citim, ce ascultam si de cine editat.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:34 am
aliviu spune:

Hristos a inviat. parinte arhimandrit !

Preacuvioase parinte staret,

Prezenta lui Klaus Kenneth este o provocare. Dar la fel si articolul preacuvioasiei voastre.
Evident, citirea cartilor ne da cateva dubii.

In incercarea de a lamuri cat mai mult subiectul voi aduce cateva argumente si in favoarea acestui om, fara a exclude pericolele:

-K.K. a fost invitat in Romania, nu a cerut-o
-a doua carte nu este initiativa sa
-este membru al Bisericii Ortodoxe de 25 de ani
-afirma unicitatea Bisericii Ortodoxe
-nu este de acord cu ecumenismul de tip sincretist
-a fost un ucenicul marelui duhovnic Sofronie
-se intalneste cu parintele Rafail Noica

Iata si pericolele marturisirii lui(din perspectiva mea de teolog):

-continua sa raspunda la invitatii de propovaduire in mediul protestant, terminate cu rugaciuni la care este cu sau fara voie implicat
-isi afirma o autoritate pe care nu o are criticand impartasirea “prea rara” in viziunea sa in tarile ortodoxe,fenomen manifestat si la alti convertiti din protestantism si afirmand ca multi preoti mai au de invatat
-este intr-adevar inca departe de ceea ce noi numim a fi smerenie

Fara a contrazice pe cuviosii nostri parinti Mihail si Macarie si observand totusi cateva lucruri dubioase in marturia lui, tragem urmatoarele concluzii:

1.La o prima apropiere, o astfel de marturie nu este rea pentru incepatori (liceeni de exemplu), cum se poate vedea din ultima sa carte insa nu este relevanta pentru cei inaintati in credinta.

2.KLaus Kenneth este un om care are de luptat cu slava desarta, dar cati dintre slujitorii nostri sfintiti sunt cu totul curati fata de asa ceva? Sa fim sinceri…

3.K. Kenneth a publicat, si nu fara obstacole traduceri din trei mari parinti ai ortodoxiei (dintre care doi canonizati) in germana si a primit multa recunostinta din partea celor care au reusit astfel sa cunoasca scrieri ortodoxe.

4.Conferintele la care a fost invitat sunt in primul rand un eveniment cultural, pot a avea si rezultate in ce priveste constientizarea adevarului ortodoxiei si a unei trairi personale
dar pot prezenta si pericole pentru cei neavizati.

Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?

Concluzii:

Răspunde
- mai 12, 2010 la 2:49 pm
  Ana spune:
  
  aliviu@ “Daca K. K. ar fi totusi un eretic, asa cum il proclama unii, l-ar mai primi cu imbratisare parintele Rafail Noica?”
  
  Noi nu avem nici o siguranta de cuvintele lui K cu privire la parintele Rafail. Poate l-a primit, poate l-a imbratisat. Nu putem insa crede ca parintele ia citit cartea si dupa asta a mai fost si de acord cu el.
  
  Cineva care intalneste un duhovnic ca parintele Sofronie, e imposibil sa nu se smereasca, sa nu se schimbe, pe cand el asa cum a subliniat si parintele Mihail, isi etaleaza pacatele public. In asta seamana bine cu D. V. Cui foloseste marturia lui?
  
  Poate l-a cunoscut in treacat pe p Sofronie, poate l-a avut duhovnic in treacat. Ce stim noi? Stim doar ca el e mantuit si ca i s-au iertat toate pacatele. Tu esti teolog, ce crezi suna asta asta a ortodoxie?
  
  Mie imi suna a amalgam de credinte. Cred ca stilul lui poate place mult la ecumenisti, caci atinge toate curentele. Mai pune si nitica ortodoxie prin adaugarea unor mari parinti ai bisericii, si s-a asigurat de credibilitate.
  
  Doamne ajuta
  
  Răspunde
  - mai 14, 2010 la 11:29 am
    aliviu spune:
    
    Ana, stiu unde bati.Sincer sa fiu, n-am obsevat , in afara influentelor de tip protestant intalnite la ORICE protestant convertit la ortodoxie, o marturisire neortodoxa a credintei.
    Asa cum deja a spus inca cel putin o persoana aici, Klaus Kenneth si parintele Rafail Noica s-au intalnit in postura de vechi prieteni si frati in credinta.Repet, un parinte recunoscut ca duhovnic mare ar ingadui sa aiba legatura cu un om din afara ortdodoxiei, care sa fie si cunoscuta?
    Cred ca n-ai citit bine mesajul meu deoarece el a precizat ca este impotriva sincretismului, lucru mentionat de mine.Dar ai dreptul la o alta parere.Cat despre carte, am precizat in al doilea mesaj, nu se pune problema necunoasterii.
- mai 12, 2010 la 7:14 pm
  Andra spune:
  
  1.Am fost la conferinta tinuta de KK in orasul meu. Apoi am citit si cartea. Recunosc ca a fost ceva, nu stiu ce, care m-a oprit sa-l aprob in totalitate pe KK. In primul rand aerul de “stie tot” pe care-l avea si care nu este ortodox. Apoi criticarea in ansamblu a ortodoxiei noastre. Este adevarat ca toti avem momente cand suntem mai vii duhovniceste sau cand suntem mai nepasatori dar sa fim toti etichetati ca netraitori, este prea mult! A fost oare KK in manastirile noastre? Acolo inca mai sunt marii batrani care ne povatuiesc si care pastreaza vie dreapta credinta.
  2. Si totusi nu pot sa spun ca nu este util ceea ce face KK. Eu am tinut in primul rand sa-i duc la conferinta pe cei care nu sunt ortodocsi practicanti sau chiar mai rau. Eu cred ca pentru ei este util misionarismul facut de KK.
  3. Nu cred ca face rau facandu-ne cunoscute experientele traite de el. Sa ne gandim la maica Ecaterina care a publicat ceva asemanator, este adevarat dupa ce jurnalul i-a fost bine curatat de duhovnicul sau. Conferintele tinute de maica au acelasi tel de a ne trezi. Apoi sa nu uitam convertirea lui Danion. Deci mai exista asemenea carti si asemenea conferinte si nu fac rau mai ales pentru cei aflati la inceput de drum in viata duhovniceasca.
  4. Apoi KK poarta totusi binecuvantarea lui Rafail Noica, dealtfel si maica Ecaterina. Inainte de a tine conferinta in orasul meu, KK a stat 3 zile impreuna cu pr. Rafail Noica de la care ne-a adus si cuvant. Deci a fost primit de pr. Rafail Noica despre care stim ca nu mai primeste la spovedanie.
  5. Apoi faptul ca a trecut prin atatea religii si spune clar ca ortodoxia este singura cale este foarte util pentru ca sunt multi pierduti prin yoga si alte rataciri orientale.
  7. In concluzie eu spun ca nu trebuie sa-l judecam aspru pe KK. Nu este perfect, dar care dintre noi este? Eu nu cred ca face ceea ce face (conferinte, traducere de carti) doar pentru a-si face un nume. Eu cred ca face totul din convingerea ca trebuie cat mai multi sa se trezeasca. A si spus ca a dorit sa se calugareasca, dar arh. Sofronie i-a spus ca menirea lui este de a spune oamenilor despre convertirea sa. Eu personal am indemnat cat mai multi tineri sa-i citeasca cartea.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 11:51 am
mihailt spune:

Ce credeti preacuvioase parinte Klaus Kenneth chiar a fost pe la parintele Rafail Noica sau nu?

Răspunde
- mai 12, 2010 la 12:34 pm
  aliviu spune:
  
  Imi permit sa-i raspund lui mihailt inaintea parintelui.
  
  In a doua carte exista fotografia intalnirii lor de anul trecut.In plus, parintele Rafail a fost chestionat de un preot din Sibiu asupra autenticitatii celor scrise de K. in carte.
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 12:07 pm
Gheorghe Serafim spune:

Hristos a inviat!

Este binevenita aducerea in lumina a imposturii domnului KK. Pe mine m-a nedumerit chiar titlul cartii (in “traducere” romaneasca), in contrast evident cu invatatura ortodoxa. De ce trebuia sa parcurga atatea milioane de kilometri, cand era evident ca putea sa-l gaseasca pe Dumnezeu fara sa se miste un metru, dupa marturia avvei Visarion din patericul egiptean care zice “Dumnezeu aici si pretutindeni Dumnezeu”.

Răspunde
mai 12, 2010 la 1:04 pm
karenin spune:

Hristos a inviat!

Mai mult decat atat! In urma rasfoirii noii carti a lui KK. “Calator pe pamant romanesc”, am paragrafe intregi despre intalnirea lui cu Pr. Rafail care l-a primit si gazduit 2 zile in locatia din Apuseni unde se nevoieste. Asta dupa ce a trecut prin Lupsa si Albac, manastiri foarte dragi mie, si unde a fost intampinat cu entuziasm de monahi si m onahii. Nedumerirea mea pleaca de la faptul ca stiu ca Pr. Rafail a intrerupt in cea mai mare masura legaturile cu oameni din afara anturajului sau strict si a fiilor si fiicelor duhovnicesti. In schimb, a avut timp pentru gazduire, cuvant si sfat timp de 2 zile pentru KK., pe care deduc ca-l cunoaste de multa vreme inca de la Essex din preajma Pr. Sofronie. Nu vreau sa pun cu asta la indoiala duhovnicia sau puterea de a discerne a parintelui, insa poate parea smintitor pentru multi oameni din Biserica faptul ca parintele are resurse pentru un strain hoinar, chiar vechi cunoscut fiind, insa pentru omul de rand nu mai are nimic de spus, toate fiind spuse si lamurite suficient in cartile si cd-urile sfintiei sale, dupa cum chiar KK marturiseste.
Cine stie…?! Parintele doar poate lamuri asta. Poate duce si sfintia sa o munca de readucere la dreapta credinta precum cea dusa de staretul Sofronie la randu-i cu Daniel Balfour. Neindoielnic insa, parintele ar fi trebuit sa-l opreasca pe KK de la ceea ce acesta si-a asumat ca si misiune. Sper din suflet ca a facut-o. Desi nu inteleg de ce atunci ucenici ai parintelui din Timisoara organizeaza intalniri cu kk, zilele astea….

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:24 pm
Maria spune:

mai urmeaza sa spuneti “multumescu-ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca Klaus asta…”!
l-ati judecat degraba.
bine ca Domnul nu e ca noi oamenii.

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:27 pm
narcis spune:

Cred ca asta se intampla cand masura lucrarii noastre o intrece pe cea a rugaciunii si smereniei; lucrarea e o fapta fata de tine sau de cei din jur, si trebuie sa stea sub umbra(a se misca catre soare urmand umbritorului) firii tale. As parafraza cu “mult comert, putina munca”!

Toate cele bune…

Răspunde
mai 12, 2010 la 2:33 pm
VASILICA spune:

Cred ca ne grabim a eticheta un om care sincer se bucura ca a gasit adevarul.Ce suntem noi ?secta?ne inchidem intr-un cerc si aruncam cu pietre in ceilalti.Lipsa noastra de dragoste ne departeaza de Hristos.Sunt convinsa ca pr.Rafail Noica ar fi sesizat ca KK este in inselare.Fiecare om are firea lui si se manifesta in felul sau .L-am cunoscut pe KK si sa stiti ca este un om minunat.

Răspunde
mai 12, 2010 la 4:39 pm
M.G. spune:

Parinte Mihail,

Am citit acum cateva luni cartea lui Klaus Kenneth (pe care il numiti cumva dispretuitor K.K.) si am luat parte si la una din conferintele tinute in Romania.

Impresia pe care mi-au lasat-o atat cartea cat si conferinta sunt foarte departe de ceea ce scrieti in articolul de mai sus. Nu voi intra in detalii deoarece nici nu sunt un crestin prea induhovnicit, nici nu am o formare ortodoxa temeinica, ba nici macar lecturi ortodoxe prea multe nu mi-am insusit. Astfel ca se poate sa ma insel in eventuala analiza.

Totusi, nu pot sa nu remarc aciditatea cu care ati scris acest articol. Mi se pare ca ati pornit de la ideea ca Klaus Kenneth este un demonizat, pentru ca apoi sa cititi cartea doar pentru a cauta dovezi in sprijinul acestei teorii.

Iar daca intr-adevar asa este, de ce parinti precum parintele Rafail, parintele Zaharia de la Essex sau altii, cu care tine o oarecare legatura, nu i-au atras atentia ?

Răspunde
- mai 13, 2010 la 4:31 pm
  Ana spune:
  
  Cum poti sa spui ca initialele numelui unui strain pot fi folosite dispretuitor?
  
  Deja devin idoli astia? Ii protejati?
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 5:09 pm
ellaina spune:

Eu cred ca a fi in preajma unui parinte cu viata sfanta (cum sunt parintii Sofronie, Noica) nu te face automat sfant. Mai cred ca “uncenic” este acela care isi urmeaza invatatorul in sfintenie; sa nu uitam ca si Iuda a fost ucenic al Domnului Hristos si ca oricare din noi ne putem lepada in ultima clipa (fereasca Dumnezeu)! Eu insa cam m-am saturat de “vedete din acestea duhovnicesti” care se folosesc de numele marilor duhovnici pt a se scoate pe ei in evidenta. Nu cred ca l-a numit cineva aici pe KK irecuperabil, insa a tace din gura inseamna ca esti de acord cu o atitudine eretica predicata drept ortodoxie.
Cunosc multi convertiti la ortodoxie in lumea occidentala si cu toate acestea nu isi fac parada…uitati-va doar la cuviosul Seraphim Rose; vorba pr Paisie Aghioritul lumea nostra de astazi este insetata dupa o predicare a Scripturii cu viata, pt ca oricine, mai mult sau mai putin educat, poate vorbi despre ceea ce a citit intr-o carte sau alta, insa ceea ce a citit nu prea se regaseste in viata lor de “predicatori” carand astfel in spate povara pe care Domnul Hristos a aruncat-o asupra fariseilor…

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 7:51 pm
  Andrada spune:
  
  Aici ai gindit ca mine, pe temeiul unor Parinti care spun ca incepatorul, infierbintindu-se de rivna, iese la propovaduire, spre pierzarea sa si a multora. (Filocalie)
  
  Sau proorocul Isaia, cind Domnul l-a chemat la propovaduire, cu infricosate vedenii,
  zice:”Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!”
  6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
  7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi”.
  8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: “Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?” Şi am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Isaia, VI, 5-8)
  
  Au curatit serafimii gura lui, ca sa vorbeasca fara de patima?
  Daca a vazut pe Dumnezeu si-a dat seama ca e praf si cenusa, mai neinsemnat decit bobul de nisip, mai trecator ca iarba… Nu sfint!!!!
  Eu cred ca modelul lui Isaia ar trebui urmat de oricine indrazneste sa ia in gura sa cuvintul lui Dumnezeu.
  Iertati-ma!
  
  Răspunde
- iunie 2, 2010 la 9:06 pm
  Andrada spune:
  
  Si sfintul Serafim de Sarov spunea”cind vorbesc de la mine, gresesc”. De aceea si noi cautam cuvintul lui Dumnezeu; sau, poate, pe Dumnezeu-Cuvintul, care nu e vorbarie multa, ci Persoana, Dumnezeu, sfint, sfint, sfint!
  
  Răspunde
mai 12, 2010 la 6:17 pm
Saurian spune:

Aştept replica http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/05/12/despre-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:00 pm
floricringasu spune:

Hristos a inviat!

Pe timpul Sfantului Vasile cel Mare veneau tineri crestini la el si-l intrebau ce atatudine sa aiba fata de cartile pagane. Era perioada de rascruce intre paganism si crestinism. Literatura aceasta, pagana, mai ales, era foarte placuta si voiau sa citeasca, insa le era frica ca nu cumva sa greseasca, citindu-le. Erau si lucruri necuviincioase. Sfantul Vasile le da un sfat foarte practic : ” Faceti si voi asa cum fac albinele, merg din floare in floare si unde gasesc nectar si polen mai mult, se opresc mai mult, iar de unde nu gasesc, zboara in alta parte “. Asa incat, acest sfat al Sfantutui Vasile cel Mare e bun si in cazul de mai sus.

Maria (rosteste Crezul cu voce stridenta de fiecare data si ne cerem scuze pe aceasta cale dar se simte minunat de fiecare datacand vine la manastirea Antim), Cristian, Ion si Flori

Răspunde
mai 12, 2010 la 10:41 pm
Tavi spune:

Parinte, ma iertati, dar din cate stiu Danion intotdeauna si-a publicat cartile cu binecuvantare si numai sub indrumarea duhovnicului.

Răspunde
- iunie 2, 2010 la 3:39 pm
  ALTUL 2 spune:
  
  STIE CINEVA CINE ESTE DUHOVNICUL LUI DANION?
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 9:43 pm
    Cristian spune:
    
    Daca dai “duhovnicul lui danion” , ZEUL GOOGLE va raspunde, intre altele:
    
    http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=785&Itemid=96
    
    Dar daca de fapt nu te intereseaza ce spune EL, si bine faci, ci vrei sa afli ce spun eu de exemplu despre pacatul curiozitatii fara folos, cred ca ar fi bine sa se fereasca oricine , deoarece exact asa procedeaza ispititorul ca sa ma impinga pe mine in pacatul de a te judeca pe tine care nu ai nici o vina, dar totusi ai pacat, adica fara voie, din nestiinta, STRIGI fara rost.
mai 13, 2010 la 8:48 am
cristina catrina spune:

Dupa cate vad,ar trebui sa ne incredem mai mult in simtirea unuia sau a altuia dintre crestinii care,mai beau si ei o bere,se mai duc la un film deocheat,mai trag cate o tigara,dupa care se cuviosesc la sf Liturghie si nu ar trebui sa cred “flerului”duhovnicesc al unor parinti ca P.Adrian,P.Macarie,saup.Mihail si altii ca ei…….Regret ca o spun dar nu cred ca ati inteles.P Mihail nu a judecat omul ci faptele lui,apoi crestinul se cunoaste dupa fapte ca pomul dupa roade ..nu?
Iar daca ne-a atentionat asupra unor nuante ale acestui mult umblatorpe calea cea larga,p.Mihail a facut-o pentru a ne pune in garda ,pentru a fi vigilenti,pentru ca vrasmasul umbla ca un leu,cautand sa ii inghita daca e posibil si pe cei alesi.Asa ca eu,prefer sa cred acestor parinti care isi stiu ei singuri si Doamne nevointa si privegherile si metaniile si posturile si…lacrimile,decat unuia care sa ma ierte toti canta in carciumi dupa care vorbeste despre ceeea ce avem mai sfant..Ortodoxia.Hristos s-a inaltat!

Răspunde
mai 13, 2010 la 8:50 am
Laura spune:

Parintele Mihail a facut un comentariu dintr-o perspectiva autentic ortodoxa. De curiozitate, cititi cartea “Parintele Paisie si Marii initiati ai Indiei”- acolo veti vedea la un moment dat cata osteneala a dus par Paisie si acel ex-yoghin pana sa revina cat de cat la normal.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:42 pm
Ana spune:

Stie oare cineva cum este adevarata ortodoxie traita? nu citita…comentam ceva ce nu stim ce inseamna, asta e parerea mea.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 7:27 pm
  Ana 1 spune:
  
  Ana, ori iti schimbi tu ID-ul ori eu:). Am mai intrat pe aici si am scris cu numele asta si vazand ce-ai scris tu, nu ma recunosteam. Deci, schimbi tu si raman eu Ana pe mai departe?:)
  
  Multumesc
  
  Răspunde
mai 13, 2010 la 3:52 pm
denisa spune:

In adevar sau cu fatarnicie, Hristos se vesteste si prin el. Si ortodoxia.
In rest, daca luam aminte bine, la fiecare dintre noi mai e cite ceva de indreptat.

Răspunde
mai 13, 2010 la 3:59 pm
Ana spune:

Conferinte, discutii, carti UMAMI. Gust special, cautat de toata lumea, gust irezistibil.

K.K, D.V. D.P sau al cincilea gust, pretiosul UMAMI.

http://stirileprotv.ro/video/romania-te-iubesc-umami-al-cincelea-gust/60420698

PS: Asta pentru ca indiferent cat de clar ni se explica pericolul unor astfel de predicatori, noi tot ii cautam, noi ORTODOCSII tot incercam sa le gasim ceva bun. Dependenta de UMAMI

Răspunde
mai 13, 2010 la 4:16 pm
Florin spune:

Daniel, ce patimas ai devenit, esti avocatul lui Klaus Kenneth pe toate blogurile ortodoxe! Nu cred ca sufletului tau ii face bine o astfel de exaltare. O stiu din proprie experienta. Sa avem grija ca legandu-ne sufletul de unul sau de altul sa nu ni-l dezlipim de Dumnezeu!
Cat priveste punctul de vedere al lui Romeo Petrasciuc e bine sa fim prudenti. Membru al organizatiei “Oastea Domnului”, prieten al stilistului si comentatorului de la tabloidul monden Libertatea, Florian Bichir, alaturi de care a scos o carte in care descrie triumfal alegerea cuiva…, scoasa la aceeasi editura unde a fost ingrijita si cartea lui Klaus Kenneth. Mentorul lui Romeo, se pare ca si unul dintre finantatorii editurii, este Parintele Necula, cel care a scris ca Sfantul Maslu este o superstitie. Si inca ceva, este un foarte bun prieten al lui Danion, alaturi de care a ingrijit o carte despre martirii nostri din inchisori. Nu slavindu-i pe ei, ci lustruindu-se pe sine. Si, bineinteles pe Dan Puric, mimul Regelui Mihai.
Parerea mea este ca totul este doar o afacere din care pagubiti ies doar ortodocsii. Nu atat financiar, cat sufleteste.

Răspunde
mai 13, 2010 la 5:50 pm
ana spune:

HRISTOS S-A INALTAT!
Mult ma bucur, parinte, de rostirea adevarului. Nu-si are locul in ortodoxie inselarea.

Răspunde
mai 13, 2010 la 9:08 pm
Lumina lina spune:

Indubitabil – Klaus Kennet este o marioneta in mana papusarilor ce vor „binele” Sfintei Ortodoxii – cea sanatoasa si cu jerfa intretinuta de Sfinti Parinti – unii trecuti la Domnul – altii (inca) in viata (stiuti / nestiuti de oameni) dar bineplacuti lui Dumnezeu.

1. „Cu părintele Rafail Noica am vorbit mult despre asta. Ortodoxia e dragoste. Canoanele sunt valori ale experienţei,NU SUNT LEGI. Sunt experienţe! Sunt importante, dar mereu pe cel mai înalt plan stă dragostea!”
( K. Kennet).

Uite cum gandirea protestanta se vrea „superioara” Sfintei Ortodoxii ale carei atribute sunt – deopotriva – SMERENIA si DRAGOSTEA. (De smerenie nu se pomeneste nimic).

Parintele Rafail pare sa fi „omis” sa-i spuna lui K.K ca Sfintele Canoane sunt carma Bisericii Ortodoxe.
Parintele Rafail subestimeaza importanta Sfintelor Canoanelor. Ba chiar le ignora. (Si rau face!)

Canonul I al Sinodului VII ecumenic precizeaza in acest sens:
“Cu bucurie primim dumnezeiestile Canoane si intarim asezamantul lor intreg si nestramutat, date fiind de trambitele Duhului Sfant, de prealaudatii Apostoli si de catre cele sase Sfinte Sinoade ecumenice si de catre cele locale adunate spre a da astfel de asezaminte si de catre Sfintii nostri Parinti”.

Iata ce spune (si) Cuviosul Arhiereu Tit Smedrea – Despre Sfintele Canoane:

“… refuzãm a primi ideea cã mãcar una din Tocmelile Bisericii ar fi perimate, ori cel putin cãzulte în desuetitudine si ca atare supuse revizuirii…”

“Aceasta înseamnã a te aseza pe tine deasupra Bisericii si a te opune cu experinta ta personalã – limitatã de contingentele fizice – experientei infailibile, vesnice si cãlãuzitã de Duhul Sfînt a Bisericii. Niciodatã Sfintele Sinoade ecumenice n-au afirmat perimarea vreunuia din canoanele formulate mai înainte.”

“Unii cautã sã reducã Biserica la mãsura lor personalã, nu pe sine la mãsura Bisericii; si prin aceasta substituindu-se Bisericii, se situeazã în afara ei, încetînd de a mai participa la viata Bisericii.”

2. Imaginatia

„dacă îmi deschid ochii sufletului şi îl văd pe Sfântul Nicolae sau pe Sfântul Vasile sau pe alt Sfânt, atunci îmi dau seama şi că el este prezent acolo”

„diferenţa între religii? Îmi imaginez că…”
(Klaus Kennet)

Si puncte de vedere – Despre imaginatie:

„Studiul scrierilor Sfintilor Parinti rastigneste imaginatia.Cel mai eficace mijloc de scapare de imaginatie este pocainta. Numai in adanca pocainta poate omul sa curete imaginarul. Pocainta este fapta despre care atat de multe spun Sfintii Parinti. Pocainta este legata cu suferinta si plans. ( Hierotheos Vlachos)

Este respinsa imaginatia “din cauza pocaintei si suferintei, durerii si smereniei” (Calist si Ignatie Xantopol).

S-a vorbit undeva ( in acest exemplu – K.K) despre smerenie, suferinta, pocainta sincera si plans?

Ce demonstratie mai clara de manipulare – a acestui individ – cu look-ul lui Sting (sau o alura…benedictina) – plin “de sine” – in poza pare “ in transa” parca vrand sa dea (chiar) o “binecuvantare” – cu mana stanga….etc. etc.

Rusinos, pentru noi – românii – să (se) vina din Apus si să «ni se dea » lectii de Ortodoxie – atata timp cat avem de unde s-o invatam. Avem Slava Domnului : Pastori si Invatatori, mari Dascali ai lumii si Ierarhi si, de la ei incoace pe ai nostri păstori (crescuti si formati de marii duhovnici români – ACESTE REPERE – ale caror rugaciuni (aici sau dincolo) – pentru neamul nostru românesc – nu au incetat si nu vor inceta NICIODATA).

Adresa cu trimiteri spre citatele din K.K.(si alte exemple despre…)
http://www.agnos.ro/blog/2010/05/01/de-ce-ortodoxia-interviu-cu-klaus-kenneth/

Răspunde
mai 13, 2010 la 10:39 pm
Florin M. spune:

Parinte Mihail, va multumesc!
Sarutmana si binecuvantati!

Răspunde
mai 14, 2010 la 12:18 am
Andrei spune:

Hristos s-a inaltat!
Iertati-ma parinte Mihail.
Am gasit aici http://www.agnos.ro/blog/ replica editorului.
Este cred onest sa cantarim si argumentele lor chiar daca nu e tocmai usor.

Stiu ca pe toti cei de aici ne uneste un gand bun: “sa ne iubim unii pe altii si sa facem tot binele spre a ne invrednici de bunatatile Tale cele ceresti”. Sa stam bine, sa stam cu frica… asadar.

Nadajduiesc ca Dumnezeu sa aduca lumina sa lamuritoare ce poate indrepta. Nu imi permit sa exprim judecati. Nu stiu care din parti trebuie sa se indrepte. Stiu ca aciditatea polemicii se naste din dorinta de a ramane drept-maritori. Nadajduiesc intr-un fel sa gresiti. Altfel, mi-e teama doar ca acest radicalism al nostru sa nu vatame chipul lui Hristos din omul pe care il tintim.

Dumnezeu sa va ajute tuturor. Dumnezeu sa-i ajute si acestui calator, Klaus K. si sa ii descopere daca greseste. Si-a asumat o responsabilitate. Si dumneavoastra, parinte, v-ati asumat un risc si o responsabilitate de dragul lui Hristos, cred.

Iertati-mi va rog indrazneala.
A.

Răspunde
- mai 14, 2010 la 8:32 pm
  Ana 1 spune:
  
  Am citit jumatate din articolul de pe agnos si nu am simtit nici o clipa ca comentariul editorului e al unui ortodox traitor. O fi macar ortodox?
  
  Asa cum editorul a cautat numele parintelui Mihail si nu l-a gasit nicaieri, si eu am cautat adresa editurii si nu am gasit-o nicaieri. Am vrut sa vad cat de mare este distanta dintre editura si manastirea Antim, sa pot intelege de ce nu a putut domnul editor sa mearga direct la manastirea Antim sa-l intalneasca pe parinte.
  
  Desigur editura are reclama sus in bara despre K.K. si ar avea de pierdut daca ar spune adevarul despre euforicul ortodox. Dar atunci, ce are editura asta cu Ortodoxia in afara de un bun business?
  
  Pentru afacere editorul isi permite sa insinueze la adresa unui parinte si implicit asupra noastra a tuturor care ne-am exprimat parerea impotriva lui K.K.
  
  D-le editor, comentariul meu nu-l publici pe site-ul dumitale, asa ca-ti las o informatie aici legata de businessul cu carte ortodoxa. Cred ca ai citit cartea Sfantul Inchisorilor_ Valeriu Gafencu. Cred ca ai citit-o pe cea in limba romana, caci pe cea in engleza nu cred, caci e cam greu de citit.
  
  Daca dumneata te ocupi de afacere si stii ca o carte ortodoxa tradusa in engleza este pentru cetatenii din afara granitei, verific-o cu atentie sa iasa cartea in buna stare, sa poata fie si citita, nu numai cumparata.
  
  Răspunde
  - mai 17, 2010 la 12:15 pm
    ovidiu spune:
    
    Nu s-a plins nimeni pina acum de problema asta. Cartea a fost tradusa de monahul Sava de la Oasa- care e american si a fost corectata in state de 2 persoane. Se poate sa fi mai scapat vre-o gresala. Daca vrei sa faci o critica constructiva trimite-ne mesaj aici.
    
    Editura Agnos nu prea are vina aici. De carte sa ocupat Asociatia Synaxis.
mai 14, 2010 la 3:22 am
mihailt spune:

Nu stiu de ce se zice de KK ca nu s-ar fi lepadat de vechile rataciri.
Mai intai se spune de KK ca ar fi primit Sfantul Botez crestin ortodox.
citat:
“De aceea, nu este de ajuns doar să fii botezat ortodox”…..
Apoi se zice:
“Or, eu unul nu am auzit ca K. să se dezică public de toate rătăcirile în care a fost până acum.”

Acum din putinele mele cunostinte cand primesti Sfantul Botez ortodox zici acolo “Ma lepad de Satana si de toate lucrurile lui” cu voce tare si te mai aud si altii.
Mie asta imi pare lepadare publica de toate ratacirile de pana atunci.

Acum nu iau apararea lui KK da nici nu doresc sa il acuz.
(nici nu am idee daca KK a primit sau nu Sfantul Botez crestin ortodox,ca nu am citit acea carte).

Da asta e o simpla parere eu sunt om rau si pacatos si pot usor gresi.

Răspunde
mai 14, 2010 la 6:05 pm
FLORIN - deva spune:

http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
Ascultati va rog un cuvint al Par TEOFIL ( parintele bucuriei) despre rugaciunea cu cei care nu sunt ortodocsi. VREAU SA VAD SI EU O ADITUDINE DREAPTA SI PLINA DE IUBIRE-fata de parerea Par TEOFIL.
Sa va mai spun si altceve mai grav. La Deva intr-o conferinta sustinuta de Par TEOFIL intr-o sala de 600 de crestini Par a spus legat de .. catolici”":
Par STANILOAIE spune ca harul Sf Duh este lucrator numai in Biserica Ortodoxa- INSA NU ESTE ASA: SI CATOLICI AU SFINTI- Ce ziceti iubitilor de acest duh, de unde este?

Răspunde
- mai 15, 2010 la 3:36 pm
  Lumina lina spune:
  
  Florin,
  
  SA CREZI CE SPUNE PARINTELE DUMITRU STANILOAE! ( E ca si un Testament…)
  
  Mai informeaza-te! Parintele Dumitru Staniloae este: Cel mai mare teolog ortodox al secolului XX. Nu o spunem numai noi (romanii) o spun teologi de pretutindeni – nume de certa valoare.
  
  Citeste cu atentie (mai jos):
  
  În prefaţa lucrării La prière de Jesus et l’expérience du Saint Esprit – Olivier Clément vorbeşte despre faptul că „atunci când opera lui Dumitru Stăniloae se va traduce în limbile occidentale, va revoluţiona gândirea teologică”.
  
  Alţi teologi occidentali îi recunosc certa valoare şi contribuţie la dezvoltarea teologiei: „Kalistos Ware, John Meyendorff, Ch. Yannaras, Jürgen Moltmann îl consideră cel mai mare teolog ortodox al vremurilor noastre, un teolog panortodox, un Heidegger al zilelor noastre, un Părinte al Bisericii, în sensul patristic tradiţional al cuvintelor, teologul speranţei, Profesorul, Călăuzitorul duhovnicesc”
  
  (Theodor Damian, Cuvânt de deschidere la al VI-lea Simpozion dedicat Părintelui Stăniloae, New York, 1999).
  
  Ceea ce ai postat tu este – pentru mine – un motiv de intristare pentru ca, lipsa de studiu, de informare (corecta) – a existat (si exista din nefericire) si in randul acelora care “formeaza ucenici”. Ucenici care fac – la randul lor – idoli din “ei”.
  
  Cu tristete,
  …
  
  Răspunde
- mai 16, 2010 la 5:33 pm
  Maria spune:
  
  au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.
  
  Răspunde
  - mai 16, 2010 la 11:34 pm
    Ana 1 spune:
    
    si din 1054 deci nu au mai trait credinta in Hristos, sau de ce nu mai au sfinti?
  - mai 16, 2010 la 11:38 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    … când nu erau catolici (papaliști).
mai 14, 2010 la 6:40 pm
FLORIN - deva spune:

Ieri seara 13.05.2010 Klaus Kenneth a fost la Deva in zi de PRAZNIC. De data acesta a fost altfel decit anul trecut, mai linistit mai echilibrat mai atent la cuvinte, nemaiaducind aminte de ,, trupul dumnului ” care la primit in cladirea ( caci Biserica nu ii putem spune) de la GENEVA. Printre altele a spus: Eu sunt la inceput in viata duhovniceasca—–Inca il putem pomeni la rugaciune si la SF LITURGHIE ca DOMNUL SA-L CURATEASCA DE TOATA VICLENIA( daca este ) SI DE TOATA INTINACIUNEA SUFLETEASCA SI TRUPESCA. In gindul LUI DUMNEZEU TOTI MILIARDELE DE SUFLETE -de la inceputul lui ADAM si pina la ultimul om nascut pe pamint SUNTEM -O SINGURA FIRE OMENEASCA -UN SINGUR OM. NUMAI SINGURA RUGACIUNEA SINCERA SI CU DUH DE UMILINTA FACUTA UNII PT ALTII POATE SA NE ADUCA LA CONSTIINTA CA UNA SUNTEM, SI CA ATITA TIMP CIT MAI SUNTEM IN VIATA DOMNUL POATE SA REFACA IN NOI CHIPUL SAU -PE CARE NOI L-AM SCHIMONOSIT-
UN ULTIM CUVINT AL LUI KK- ORTODOXIA NU ESTE RELIGIE-CI ESTE DESCOPERIRE DUMNEZEIASCA. FRATILOR DACA AVEM CONSTIINTA CA SUNTEM IN BISERICA-ATUNCI AR TREBUI SA VIETUIM CA IN CER ( CACI REALMENTE SUNTEM PRIN BOTEZ MADULARE ALE BISERICII DUMNEZEULUI CELUI VIU SI ADEVARAT. DUHUL CEL SFINT SA NE DEA NOUA TUTUROR A GINDI SI A FI TOTI IN ACELAS GIND AL LUI HRISTOS -UNII PT ALTII-dupa cuvintul marelui apostol.

Răspunde
mai 15, 2010 la 5:02 pm
Lumina lina spune:

Andrei,

O poveste asemanatoare – de sminteala – ca aceasta cu K.K – petrecuta prin 1994 – sigur ti-o amintesti. Parintele (…) invita in Romania pe Dr. Kennet McAll autorul cartii VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC…Conferinta la Palatul Patriarhiei, prezentarea cartii, reactii CONTRA – in primul rand din partea PS. Teofan (pe atunci secretar al Sfantului Sinod) – moderatorul intalnirii – apoi (aproape huiduieli din sala – studentii teologi)…

Acest K.M – “vindeca” (medic fiind) – si in Cancelaria Bisericii unde slujea parintele (…). Cineva , cand a iesit de acolo mi-a spus ca “si-a vazut fratii ( avortati – de mama comuna) – in timp ce dl. dr. K.M. “se ruga” – pentru aceasta)…No comment!
…
Andrei,
Te-ai intors in Romania dupa ce ai cautat raspunsuri in lumea budismului.

”Am avut sansa de a petrece o vreme langa parintele (…). El m-a luminat cu adevarat, aratandu-mi unde si ce trebuie sa aflu “. Acum – Andrei D. – n-ar mai cauta raspunsuri pentru suflet in Tibet. Dar si-ar oferi oricand experienta pentru cei care si-ar propune sa-i afle pe tibetanii adevarati, cei din drumurile si inima lui. »
(Revista Felicia – Pelerin prin Tibet – 23 aprilie 2007)

Eu as indrazni sa spun ca, dupa ce ai trait « astfel de experiente » nu se cade
(nu este cuviincios) – Andrei – sa faci remarci (nepotrivite) la adresa unui preot (calugar) – crescut si format la marea Scoala a Ortodoxiei (romanesti) – ucenic al unor Cuviosi Parinti ( unii trecuti la Domnul, altii in viata) – deoarece tu ai – se vede clar – ALTE REPERE.

Mai degraba – “fi ascultator” – ca nu ai decat de castigat!
Si, nu te teme ca “se vatama chipul lui Hristos din omul pe care il tintim”!
…

“Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri” (Matei 5, 11-12).

Răspunde
mai 15, 2010 la 11:49 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail, blagosloveste.
Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
“… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.

Răspunde
mai 17, 2010 la 12:13 am
Părintele Mihail spune:

Pentru Ana 1:
Chiar mai dinante de 1054, cu aproape 200 de ani, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, a arătat ereziile strecurate în ideologia creștinilor apuseni. Erezie înseamnă minciună, diversiune a diavolului. Or, cum poti sluji și cum I te poti închina Domnului în Duh și în Adevăr, când primești, trăiești și propagi minciuna? Cum poți dobândi Duhul Adevărului în afara Adevărului? Deci nu lucrează Duhul Sfânt unde este minciună și erezie, deci nu există sfinți. Mai mult, teoriile catolice juridice ale împăcării omului cu Dumnezeu nu presupun din partea omului o nevoință pentru iertarea și vindecarea de păcate. Deci, cum să se sfințească un om fără asceză, fără pocăință? Apoi catolicii au eliminat invocarea (chemarea, epicleza) Duhului Sfânt asupra pâinii și vinului de la Sfânta Liturghie. Deci, nu are loc sfințirea darurilor, și nici sfințirea nimănui…Îți recomand cartea Părintelui Stăniloae ”Ascetica și mistica ortodoxă”.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 7:05 pm
  Ana 1 spune:
  
  Doamne ajuta parinte Mihail.
  
  Pusesem intrebarea Mariei in legatura cu raspunsul dat de ea “au sfinti – pe cei care au trait inainte de 1054.”
  
  Stiu ca mantuire este numai in biserica ortodoxa. Multumesc pentru recomandarea de carte.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 1:50 am
Părintele Mihail spune:

Cu pace, Părinte Savatie. Delir, delir, dar nu e doar al lui, e și al tuturor celor ce-l promovează pe la noi.

K.K. continuă diversiunea și propaganda ecumenisto-new-age-istă și azi, trecutului amețitor îi este foarte fidel. Iată câteva ”perle” din conferința de la facultatea de teologie – București, 5 mai 2010:
- min. 40-41: “Buda nu a fost un fariseu, a fost autentic si cred ca este in rai, adica daca eu as fi Dumnezeu, eu l-as primi in rai.” Iar mai inainte a zis ca ceea ce a facut Buda a fost prima parte, lepadarea de omul vechi, dar fiindca nu Il stia pe Hristos, nu a avut ce om nou sa imbrace. Deci Buda e un fel de precursor al lui Hristos, asa se intelege, practic e un soi de profet, care si merita raiul… – Parcă Hristos a zis că ”Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari.” (Ioan 10, 8).
- min. 39: “Acum nu ma mai intereseaza muzica”, “lumea, pur și simplu, a cazut de la mine.” – Atunci la Varna ce a fost? Atunci de ce își face reclamă propriului CD de muzică pop-folk american din care ”nu e chiar totul creștin” (min. 99)?
- min. 101: “Mergeti la discoteca din cand in cand; nu e nimic rau in asta. Si eu dansez bucuros. Dar doar atunci cand sunteti pe marginea prapastiei. [Cuum? Păi până acolo te momește diavolul, ca apoi să te ia în brațe cu totul. n.n.] Discoteca nu e rea, insa depinde in ce masura mergi.” … “Am vazut oameni convertindu-se acolo, la carnaval!… Eu nu ma tem… Acesta este Hristosul Cel viu.” – Nu, fraților, Dumnezeu nu găsește plăcere la discotecă, nici la carnaval!
Mai sunt și altele… Uitasem să spun că de la început s-a urcat și se plimba pe băncile (mesele de scris ale) studenților… Ce să mai ceri unui asemenea om necuviinvios? Dar, grav este că auditoriul n-a protestat, profesorii erau și ei ”vrăjiți” de tupeul, gesturile și vorbăria acestui escroc…
*
Apoi, folosește unele artificii retorice pentru a-și câștiga simpatia auditoriului vrăjit de poveștile lui:
- face pe victima pentru a-și atrage compasiunea: copil fiind mamă-sa l-a agresat, apoi 7 ani a fost abuzat (min. 46-47) (etc… Înseamnă că nu a uitat, deci nici n-a iertat, deci nici lui nu i s-au iertat păcatele.), că ce spune nu e pe placul Patriarhiei și că va fi ”penalizat” – asta ca să-i ”câștige” pe nemulțumiții față de structurile oficiale…
- presară multe ”glumițe” și exemple forțate (unele fără legătură cu subiectele) pentru a degaja atmosfera și pentru a distrage gândirea sobră și trezvia spectatorilor. Nu mai știi apoi ce să apreciezi: umorul interesat și manipulator, sinceritatea și seriozitatea ”mărturisirilor” sau jocul de scenă cu efecte emoționale (actorie desăvârșită) între două extreme: râs și lacrimi…
- invocă adesea ”M-am întredat adesea: de ce, Doamne?…”, ”Doamne, Dumnezeule dacă ești viața, dacă exiști, dă-mi viață!” (min. 45), ”Hristos cel viu”, luând în deșert numele Domnului, dar arătând că-L și cheamă pe Dumnezeu doar în ocazii critice… – Oare nu se cade să-I și mulțumim lui Dumnezeu cu smerenie?
- ne laudă pe noi, românii, că suntem cei mai credincioși, cei mai ”trăitori” dintre ortodocși, ca să credem că ne și apreciază, ca și noi să-l apreciem, să-l aplaudăm eventual, pentru ”periatul și gâdilatul” lui. ”God bless Ameri… aa Romania, pardon!” Asta e cea mai folosită metodă de câștigare a bunăvoinței auditorilor…
*
Am aflat cu tristețe că azi, duminică, după Sfânta Liturghie, K.K. a predicat chiar în biserica unei mănăstiri (L.). E jale! Și-a respectat întocmai ideile din carte: iertare prin glas nu prin pocăință și dreaptă credință, el s-a despătimit deja, toate confesiunile au ”taine” și părți din învățătura lui Hristos, mare vrajă și ”iubire” ecumenistă, ce mai! Oricum, lumea a început să iasă din biserică, dezamăgită… Mă întreb dacă nu cumva, păstrând ritmul ăsta, peste vreo 10 ani îi vom lăsă pe toți transsexualii și psihopații să ne vestească ”ortodoxia” vieții și a căutării lor. Dumnezeu să ne lumineze mințile să nu luăm lupii drept pastori!

Răspunde
- mai 17, 2010 la 3:57 pm
  M.G. spune:
  
  Parinte Mihail,
  
  Oare ce anume demonstreaza viata lui Budha decat ca fara Hristos, oricat de intalept ar fi omul, intalepciunea lui duce fix nicaieri.
  Si nu doar Budha, ci toti intaleptii (socotind din punct de vedere omenesc) care au fost pe pamant, din Grecia pana in Orientul Indepartat au demonstrat cu viata lor exact acelasi lucru.
  
  Si bineintales ca au fost sinceri, nici nu se poate altfel. Daca nu ar fi fost, ma indoiesc ca astazi le-am mai fi rostit numele. Cu atat mai mult, sinceritatea lor nu face decat sa intareasca dumnezeirea lui Hristos, fara de care omul nu se poate mantui, oricat de mult s-ar stradui.
  
  Oare daca ei nu au fost sinceri, nu se pot simti oamenii indreptatiti sa inceapa o cautare sincera, in afara lui Hristos ?
  Dar nu, acest drum, iata, a fost incercat si dovedit ca nu duce nicaieri.
  
  Si oare nu este nevoie in ziua de azi sa se spuna raspicat: intalepciunea omeneasca, oricat de inalta ar fi ea, nu mantuieste; priviti la cei de dinainte, stradania lor a fost zadarnica, in ciuda sinceritatii cu care au pornit la drum.
  
  Eu nu as indrazni in nici un caz sa-mi dau cu parerea asupra locului (rai sau iad) unde se afla Budha sau alti mari intalepti ai lumii de dinainte de Hristos, dar sunt convins ca ei intr-adevar au fost sinceri in cautarile lor, si prin asta au demonstrat ce spuneam mai sus.
  
  Oare nu aici incerca sa bata si Klaus Kenneth ? Personal ma indoiesc profund ca ar fi vazut in Budha sau in alt intalept -oriental sau nu- un precursor al lui Hristos sau un profet.
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 8:40 am
altcineva spune:

Un interviu mai mult decat edificator, doar pentru cei ce mai au urechi de auzit…
http://vimeo.com/7525238
… la emisiunea “Flori de pateric”, TV Eveniment Sibiu, 01.11.2009.

Răspunde
mai 17, 2010 la 2:11 pm
FLORIN - deva spune:

PT VOI TOTI,
IUBITILOR NU L-ATI AUZIT PE PAR TEOFIL CA ,, NU MAI SUNT ERETICI ”http://www.youtube.com/watch?v=UKR49eYXIbI&feature=related
CE VA TOT AGITATI ATIT,
DACA ESTI OM ,, CUMSECADE ” ESTE DESTUL.(Zisa Par TEOFIL-Dumnezeu sa-l ierte ca-ci mult rau a putut sa faca, asa incit ucenicii lui si multime de popor cauta aici bucuria(citez tot din cuvintele Par TEOFIL-,, CINE NU-I DE VESELIE LA NUNTA SA NU MAI VIE)
CU CE DIFERA ,,PROPOVADUIREA BUCURIE FARA DE DUH ADEVARAT” a acestui batrin orb- FATA DE GHIVECIUL CELORLALTI,,APOLOGETI CRESTINI”.
RATACIREA TOT RATACIRE ESTE SI INSELARE (UNII RATACESC IN PUTINE IAR ALTII IN MAI MULTE). PE CEI CARE RATACESC IN PUTINE , PE ACEIA VOI TOTI II IERTATI. ASA AU FACUT SFINTII PARINTII IUBITILOR? FATA DE RATACIREA PAR TEOFIL TOTI A-TI TACUT MILC-IAR URMAREA TACERII A FOST NEBUNIA DE LA TIMISOARA SI SIBIU, ADICA CONSTINTA CELOR BOTEZATI CA BISERICA NU ESTE UNA. DUHUL ACESTA IL INTILNESC PESTE TOT CU PUTINE EXCEPTII(ROSTESC CREZUL MECANIC INSA IN CAPUL LOR ESTE UN GHIVECI).
TOTI CAUTAM BUCURIA -INSA FARA POCAINTA, IAR POCAINTA SE TERMINA NUMAI LA TRECEREA DIN ACEASTA VIATA, NU ATUNCI CIND AI AJUNJI LA O MASURA DUHOVNICEASCA.

Răspunde
- mai 17, 2010 la 8:09 pm
  cristian spune:
  
  Ia uite că s-a mai descoperit un eretic în biserică: păr. Teofil Părăian!!! Ce păcat că a murit deja şi nu-l mai putem pune la stâlpul infamiei, evtl. să-l şi ardem. Din multa noastră dragoste şi înţelepciune…
  Frate Florin, bagă de seamă, cine eşti tu să judeci şi să dai sentinţe??? Dacă nu înţelegi ce spune părintele Teofil, de ce mai asculţi? Numai ca să dai sentinţe? La ce-ţi foloseşte? Te arată pe tine mai drept???
  Ca să-ţi traduc, părintele spune, că dacă te afli cu cei de altă confesiune creştină, adică cu cei care zic că cred în Preasfânta Treime, şi spui Tatăl Nostru- care nu-i aşa, este o rugăciune- nu păcătuieşti. Pe înţelesul tău, prilej înseamnă o nuntă, un botez, o înmormântare ş.a. asemenea (de ex prin Ardeal se întâmplă să vieţuiască la un loc mai multe etnii, mai multe confesiuni creştine, iar înainte de începerea mesei, se spune această rugăciune). Apoi, rugăciunea Tatăl Nostru nu se deosebeşte cu nimic la ortodocşi sau protestanţi sau catolici!!! Tot ca să înţelegi, părintele nu spune să ne amestecăm cu ei, adicătelea nu mergem noi la slujbele lor că vrem noi, precum mitropolitul Banatului, dar dacă ne invită la vreun eveniment şi social şi religios, cum este nunta de ex., apăi acolo mergem. Şi spunem Tatăl Nostru!!! Dacă e să spunem Crezul precum catolicii, nu-l spunem, căci nu e corect! Dar aceasta nu este rugăciune, ci declaraţie. Apoi nunta fără veselie e înmormântare, nu-i aşa? De unde vine veselia, bucuria, dacă nu de la Dumnezeu??? NU cumva şi Sf. Pavel ne povăţuieşte să fim veseli? NU cumva a fost şi Domnul Nostru vesel la nunta din Cana Galileii??? Dacă nu eşti de nuntă, atunci nu te du, fă-te călugăr, că aceia nu prea au voie să participe la astfel de evenimente. Dacă nici una nici alta şi umbli tot timpul cătrănit, chipurile că te pocăieşti, atunci nu-i ceva în regulă cu tine!!!
  Părerea mea pt tine şi pt alţii asemenea ţie, că muuult mai de folos ţi-ar fi să cauţi dragostea şi bucuria Domnului, decât pe eretici. Lasă-i pe alţii cu discernământ şi cu puterea de a deosebi duhurile să facă aceasta.
  Iar din smerenie, ai putea să-l numeşti pe păr Teofil şi în alt fel mai respectuos decât “acest bătrân orb”!?!
  Să te ierte şi să te lumineze bunul Dumnezeu!
  
  Răspunde
mai 17, 2010 la 4:55 pm
leo spune:

Oare nu ati citit fratilor pe Cuv. Serafim Rose? Este foarte clar ce se intampla!
Cititi “Ortodoxia si religia viitorului” si veti intelege.
Rau cand se tace, dar mai rau vad ca este cand se spun lucrurilor pe nume. Cu unii nu se poate scoate la capat oricum ai lua-o!
Pr.Mihail binecuvantati si ma iertati!

Răspunde
mai 18, 2010 la 1:58 am
oana spune:

Preacuvioase Parinte,

ma iertati pentru indrazneala, dar am ramas cu o tulburare dupa ce am citit raspunsul pe care l-ati dat parintelui Savatie. Sunt in acelasi gand cu tot ceea ce ati spus insa m-am speriat cand am citit ca daca nu ai uitat de tot raul pe care ti l-a facut cineva, candva inseamna ca de fapt nu ai iertat persoana respectiva. Daca de exemplu cineva te-a jignit demult si tu l-ai iertat chiar imediat sau poate dupa o perioada scurta insa, in anumite imprejurari care starnesc aducerea aminte, iti amintesti de acea jignire insa fara sa iti provoace nici un fel de resentiment, practic te minti singur crezand ca tu ai iertat? Nu ma refer la situatia in care te gandesti intentionat la acest lucru sau tii sa povestesti despre respectiva jignire. Ma gandeam de exemplu si la cei care au supravietuit inchisorilor comuniste, multi dintre ei oameni cu viata conforma cu perceptele crestin-ortodoxe, dar care au scris memorii despre cele ce au suferit ei si ceilalti detinuti din partea temnicerilor. Dar evident ca tulburarea s-a starnit pentru ca ma intereseaza personal un raspuns. Multumim pentru luarea dvs. de atitudine. E foarte mare nevoie ca in ispitele care se intind in fata noastra, a mirenilor pacatosi, din ce in ce mai des (ma refer la cele de acest gen care sunt de interes mai larg) sa avem o mana intinsa de ajutor de care sa ne putem agata. E sete de cuvinte si luari de pozitie pe care sa le avem ca reper in probleme duhovnicesti publice. E drept ca exista duhovnic insa orice ajutor e foarte binevenit. Poate parintii nostri au nevoie de incurajari si din partea noastra in marturisirea lor, altfel pe mine personal ma depaseste in a intelege de ce nu se reactioneaza, ma incred totusi in discernamantul lor si cred ca cel mai probabil parintii binecredinciosi au motive intemeiate.
Sa traiti parinte, binecuvantati si Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:51 am
gil spune:

chiar ca e KK ! pai fratilor desi pare minor nu este!! Crestinul ortodox fara mustatza si barba NU se poate impartasi!!!pe la 1880 s a tinut un sinod care zice ca mirenii se pot impartasi si doar cu barba!! cat este de sinod acel sinod nu stiu! crestinul fara barba nu are voie in sf altar!! asa spun sfintii,asa se spune in legi si canoane!! cine nu le crede treaba lor!

Răspunde
mai 18, 2010 la 10:15 am
Radu spune:

Preacuvioase parinte ,

Domnul sa va intareasca . Avem nevoie de aparare in fata celor care ne vor fara de glas . Vreau doar sa va dau citeva detalii in limita in care pot . De ce oare se folosesc de asa zisele recomandari din partea unor parinti acesti oameni ? De ce au nevoie de girul parintelui Noica ? Oare parintele DIONISIE de la Colciu sau parintele PETRONIU sau parintele IULIAN au nevoie de recomandarea cuiva ? Multi din cei care accepta conferintele le fac la indemnul anumitor profesori de teologie sau sustin bincuvintarea mitropoliei de la SIBIU . Interes sau necunoastere?
Nu-l cunosc pe domnul KK si nu doresc sa merg la conferintele lui . Doar am urmarit articolele si polemica din perspectiva unei persoane avizate . Dar daca asa arata un orotdox care spune ca a fost ucenic al parintelui SOFRONIE atunci mai bine lipsa de exemplul sau . Urmariti rugaciunea lui KK din articolul publicat in Lumea Credintei si o sa vedeti cea mai buna influenta neoprotestanta . Certurile de cuvinte sunt de prisos .
Uitati-va la parintele Iustin Pirvu , priviti-l pe parintele Arsenie Papacioc , priviti orice calugar sau staret imbunatatit si veti vedea linistea , pacea si harul lui Dumnezeu . Vazind inregistrarile lui KK nu descopar bucuria smereniei acestora .
Ascultati-l pe parintele Proclu inregistrat de exemplu si comparati singuri .Linistea sufleteasca o aduce doar prezenta Mantuitorului Hristos in sufletele semenilor nostri si nimic altceva .
Iertati indrazneala si rugati-va pentru noi .

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:01 pm
  Lumina lina spune:
  
  Radu,
  
  Mie, personal, mi-ai facut o bucurie cu postarea ta. Cu logica si, deopotriva cu deosebirea raului de bine (ele impreuna fiind in aceeasi Structura…).
  …
  
  Unii ca K.K – au nevoie de girul unor parinti – cu “larghete” – ca de la parintii adevarati (pe care i-ai enumerat – mai sus), parinti iubitori si aparatori ai Sfintei Ortodoxii – nu ar fi pupat K.K binecuvantare – in veci. Nici nu cred ca a auzit K de acesti parinti.
  
  Acum 10 ani se putea merge la parintele Rafail Noica (in Apuseni) – fara prea mare efort – caci ne primea – (si) pe noi, romanii. Cu vreo 7 ani in urma parintele Rafail anunta public sa nu mai fie “deranjat” ca suntem (prea) multi si nu-si mai poate face “lucrarea”. De inteles, desigur.
  
  Astazi, “lucrarea” parintelui Rafail vizeaza exclusiv “formarea de misionari” gen K.K. caci cu “ei” sta zile in sir, invatandu-i sa ignore Sfintele Canoane caci “Dumnezeu este iubire” si Iarta! – (zice el).
  …
  
  Nu este necunoastere – este desigur – INTERES.
  
  Este trist, dar sa ne gandim ca Unul Singur este Acela si in Mana Sa sunt toate (inclusiv cele rele, pe care – inca – le ingaduie) – ca sa aleaga graul de neghina.
  
  Răspunde
mai 18, 2010 la 10:40 am
Lavinia spune:

Buna ziua,
de ce sa smintesti , cand poti face lucrul Domnului si prin tacere. Fapta vorbeste de la sine. Traim intr-o societate in care facem cu greu fata avalansei de informatii atat de falsa pentru suflet. Iar acum ca vine cineva si ne invata, ca prin calea cea larga il aflam pe Hristos, sa il credem, sa il sustine sa il aparam cand Hristos ne-a invatat cu totul altceva!
Sa ne ascultam duhovnicii, si daca nu avem incredere in ceea ce spun ei sa avem incredere in ceea ce spun sfintii despre ascultare si duhovnici.
Parintele Mihail are o misiune grea si noi ar trebui sa il ajutam si sa ii usuram povara pe care o duce. Lumea veacului acesta este inselatoare, Parintele ne cheama la Adevar.

Hristos este acelasi , atunci si acum, si nu poate o carte , ce intra in categoria atat de ieftina a best seller, sa trunchieze adevarul.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa marturisim in Adevar numele cel Sfant al lui si Preasfanta Treime sa ne binecuvanteze spre pocainta si bun inceput.

Parinte sa ma iertati si sa ne binecavantati pe toti.

Răspunde
mai 18, 2010 la 12:46 pm
FiulRisipitor spune:

Acum fiind pe drumul convertirii mele d ela ortodoxism la ORTODOXISM parerea despre K.K. si despre cele afirmate de si despre dansul ar fi cam asa:

K.K. cred eu ca mai are pana sa devina ORTODOX cu toate ca a fost botezat. Pararea exprimata in articolul de pe acest blog o consider binevenita mai ales pentru cei care vor sa aprofundeze ORTODOXISMUL si nu sa ramana inca la faza de: WOW ce interesant! Trecand prin “jurnalele” mai multor convertiti, pentru mine K.K. este mult prea departe pentru a fi luat in seama. Am citit cartea lui si nu m-a impresionat (in sens religios) mai deloc, a fost mai mult un roman, desi nu am fost in stare sa vad aceste amanunte expuse aici in articol. Am fost mirat sa le constat acum, dar e bine ca le-am aflat. Pentru cei cu mult discernamant cartea poate fi folositoare dar intr-o masura atat de mica incat mai bine citesti Patericul. Pentru incepatori sau pentru eretici cred ca elementul ortodox este atat de neinsemnat incat vor fi mai mult impresionati de viata lui K.K. decat de religia ortodoxa. In concluzie cartea este prea putin folositoare.

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:21 pm
Alexei spune:

Hristos s-a inaltat!

Oana,

Parintele Mihail face referire la neuitarea lui K.K. in sensul in care, exhiband-o, inseamna ca rana nu este inchisa, ca efectele ei sunt inca prezente in psihicul dar, mai ales, in sufletul acestei persoane. Ori raportarea la ea este facuta ca la o chestiune negativa care, tocmai pentru ca il doare pe cel care a suferit, face sa se trezeasca in ceilalti compasiunea. Practic el nu comunica starea si pacea celui care si-a iertat potrivnicul, ci comunica starea unui suflet, sa zicem asa, sangerand. Ori, aici intr-adevar este o problema. Deci, nu este vorba pur si simplu de o memorie intelectuala a unui eveniment, care in mod natural nu dispare din intelect, ci e vorba de o memorie afectiva a sufletului, care poate fi a unui suflet vindecat (prin Har) ori ranit (nevindecat).

Cu privire la acea memorie intelectuala spune si Psalmistul: “pacatul meu inaintea mea este pururea”, dar o spune nu ca sufletul ranit si, deci, deznadajduit, ci o spune tocmai ca cel care stie ca a dobandit iertarea si regreta numai ca l-a putut supara pe Dumnezeu prin fapta sa. In plus, faptul ca pacatul se pastreaza in memoria intelectuala a celui vindecat face ca el sa-si pastreze cugetul smerit si trezvitor.

Exemplul proorocului David evidentiaza cum e posibil sa ai o memorie a unui pacat (al tau sau al altuia) intr-un cuget vindecat de Dumnezeu. E adevarat, ca in acest caz e vorba de fapta altuia fata de persoana in cauza, dar tocmai acum se vadeste actualitatea poruncii “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, cu alte cuvinte iarta-ti aproapele cum te-ai ierta pe tine. Si noi stim ca iubirea aproapelui care-ti este dusman e semnul clar al prezentei Harului, nefiind posibil lucrul asta dupa firea omului.

Deci, nu memoria pur intelectuala a unui lucru reprobabil din trecut pe care l-ai suferit s-au l-ai infaptuit trebuie sa-ti atraga atentia, ci numai daca evenimentul respectiv mai raneste inca in vreun fel sufletul tau, daca mai are ecouri si nu stii cum sa mai scapi de acele reverberatii. Daca nu mai exista aceste efecte, atunci Bunul Dumnezeu a vindecat rana ta si tu nu trebuie decat sa ramai cu invatatura dobandita (adica sa nu uiti cum lucreza pacatul in sine) si cu trezvia.

Doamne ajuta!

Răspunde
mai 18, 2010 la 2:51 pm
pr.vasile spune:

Foarte interesantă aprecierea. Am avut și eu de gând să particip la conferința lui K.K. ținută în urbea noastră, ba chiar i-am făcut un pic de publicitate, fără însă a fi citit mai înaintea cartea „best-seller”. Cu o zi înaintea conferinței, cineva mi-a dat cartea – chipurile să mă convingă de mesajul autentic al autorului. Efectul a fost invers. Cartea m-a convins din primele 30 de pagini că: 1. nu merită să citesc și restul; 2. nu merită să particip la nicio conferință, întâlnire, și nimic altceva cu acest „convertit”. În concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km. Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot… va continua cartea cu un nou capitol despre cum a simțit o nouă chemare în altă parte… părerea mea.
Eu aș aprecia convertiții, dar abia după ce dovedesc până la moarte statornicia în ortodoxie. Să nu canonizăm oamenii înainte de vreme…

Răspunde
- mai 18, 2010 la 7:04 pm
  Ana 1 spune:
  
  “Când nu se vor mai vinde cărțile și nu va mai primi invitații de peste tot”
  
  A mai fost invitat si-n alte tari (in afara de Bulgaria)? Eu nu cred ca a fost invitat si nici nu v-a fi invitat. Nu prea are unde. Nu cred ca rusii sau grecii sa-l primeasca. Sa-l primeasca in Moldova?
  
  Răspunde
  - mai 18, 2010 la 8:25 pm
    Pustnicul Digital spune:
    
    Vad ca a fost si in Grecia: http://vimeo.com/11001676.
mai 18, 2010 la 7:34 pm
Ana 1 spune:

Am ascultat ceva din interviul acesta si din el reiese clar ceea ce a scris mai jos parintele Vasile:

” In concluzie, după tot ce am mai auzit și văzut despre K.K. mai spun doar atât: nu cred că va muri în ortodoxie. Veți vedea că încă va mai căuta… poate alți 2 milioane de km.”

De fapt din primele clipe ale emisiunii el spune ca de fiecare data s-a convertit din tot sufletul.

Vorbeste mult despre mama lui, dar vorbeste defaimator, dur, cu multa indiferenta si rautate. E dureros de ascultat.

Cum de a fost promovat la noi omul asta ca ortodox convertit? Ma mir si mai mult dupa emisiunea asta.

Uimitor

Răspunde
mai 18, 2010 la 9:18 pm
Alexandra spune:

Eu nu mai inteleg nimic… Am 20 de ani si am citit recent cartea lui Klaus. Personal vorbind, cred ca mi-a „picat” bine, m-a ajutat sa devin mai atenta la multe lucruri, sa ezit putin , sa cantaresc… Sa realizez ca nu tot ceea ce e facut cu spontaneitate este si util pentru mine si sufletul meu. Nu stiu insa daca el este sau nu un ortodox emblematic, dupa parerea mea, nimeni nu este, inafara Sfintilor Parinti.

Maine va veni Klaus in Sibiu, si abia asteptam sa merg sa il vad… Acum, dupa ce-am citit acest articol, argumentele si contraargumentele din comentarii… chiar nu stiu ce sa mai fac. ?

Răspunde
- mai 19, 2010 la 11:26 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  Dacă mergi, te vei convinge ascultând. Dacă nu, te vei folosi rugându-te și citind din Sfinții Părinți.
  
  Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:18 pm
  Ana 1 spune:
  
  Alexandra, daca citeai cartea Intoarcere la Hristos a lui Ioan Ianolide, ai fi simtit mult mai mult decat ai simtit acum.
  
  S-a intamplat sa citesti cartea lui Klaus. Asta este.
  
  Incearca daca ai resurse sa citesti cartea despre care ti-am scris. Ai sa vezi marea diferenta si ce inseamna credinta in Hristos.
  
  Dumnezeu sa-ti ajute
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:40 pm
Iubesc Patriarhul spune:

Cat timp acest om este ortodox este fratele nostru, nu este pagan. Cand o sa se departeze de ortodoxie o sa mai vorbim. Pana atunci este frate.

Răspunde
- mai 20, 2010 la 7:19 pm
  Ana 1 spune:
  
  Pai sa-l lasam sa fie frate, nu sa ni-l facem idol.
  
  Răspunde
mai 19, 2010 la 1:49 pm
Pr Matei spune:

Felicitari Parintelui Mihail care s-a pus pe treaba si ne-a lamurit cum nu se poate mai bine, prin sfatuire, despre inselatul si inselatorul Klaus Keneth!

Răspunde
mai 19, 2010 la 1:54 pm
isaac spune:

Excelent articol!
Parinte imi permit sa va fac o sugestie, inaugurarea unei rubrici cu comentarii despre Babilonia ortodoxa… sau Din lumea Ortodoxiei de fatada…

Răspunde
mai 20, 2010 la 6:14 pm
ellaina spune:

Imi cer iertare parintelui (ca am mai scris aici) si ca ii iau din timpul pretios…
As vrea sa le pun o intrebare celor care il promoveza pe kK atat de agresiv…

Am o mare nedumerire (una din multele…) nu stiu ce evanghelizeaza K.K. in tarile ortodoxe si de ce, de cine este platiti si invitat, si cu ce binecuvatare vine in tara!!! Sunt si eu convertita la sf credinta ortodoxa in occident, trecuta prin protestantism (multi ani) si catolicism si va pot spune ca duhul in care K.K predica sub “masca ortodoxiei” este 100% protestant, eretic, in inselare (cata diferenta este intre el si sfintii parinti din toate vremurile!)
Imediat dupa revolutia din ‘89, parintele patriarh al Romaniei de atunci Teoctist a trimis scrisore oficiala aici in occident (in SUA in speta…stiu de la episcipul nostru de aici si de la alti parinti americani care au vizitat Romania atunci pt cateheze), si a invitat oficial si cu binecuvantarea episcopului ortodox din diaspora preoti americani convertiti la dreapta credinta, care au tinut o serie de cateheze ortodoxe si predici in Ardeal la cateva sf manastiri si parohii., unul din ei fiind parintele Peter Gilquist.

Si cu toate ca erau preoti ortodocsi au venit la invitatia patriarhului de atunci si cu binecuvatarea episcopului de aici!
Intrebarea mea cei ce tin atat de mult sa aparate invatatura eretica a lui KK, cu ce binecuvantare, la invitatia cui, si pe ce bani vine el in Romania?
Alta intrebare: ce incearca K.K sa evanghelizeze intr-o tara ortodoxa de 2000 de ani??? De ce nu merge sa faca evanghelizate in tarile pagane care nu au auzit de ortodoxie, poate nici chiar de Hristos. Aceasta din urma ar fi (si este) adevarata evangelizare. Cunosc preoti misionari ortodocsi in occident care fac asta – insa in tarile ne-crestine si ne-ortodoxe, tari ca Indonezia (99% musulmana) unde pur si simplu iti iei viata in maini (iti ei ramas bun de la viata atunci cand incepi o misiune ortodoxa). Au fost preoti misionari care au fost ucisi pt asta (acesta cred eu ca este modelul apostolic si singurul adevarat si convingator). Acolo as vrea sa il vad pe K.K. predicand pe Hristos, nu cu chitara in baruri prin Bulgaria, prin statiuni, din fotolii (scaune) confortabile si la o audienta insetata mai mult de confort si senzational (multe iertari dar asa se vede).
Inca ceva, exista (cum spun marii parinti) “turisti de manastire si biserici ortodoxe” si exista “cautatori ai Adevarului”, pt. mine KK face doar impresia unui “turist de manastire” si atat.
Sa ne dea Domnul discernamant si smerita cugetare, caci “vremurile grele sunt” si a venit timpul cand ” multi profeti mincinosi au iesit in lume ca sa insele daca se poate si pe cei alesi”…Apocalipsa).

Răspunde
- mai 20, 2010 la 6:48 pm
  ellaina spune:
  
  Pr Peter Gilquist (un pastor convertit la ortodoxie) vorbeste (unei audiente in maj protestante~80%) de ce ortodoxia este calea, si vizita lui misionara in Romania la invitatia pr Patriarh Teoctist.
  http://orthodoxword.wordpress.com/2010/02/01/why-orthodoxy/
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 12:24 am
razbointrucuvant spune:

Ca vrea sa ne re-evanghelizeze in duh protestant, asta e limpede. Strategia e foarte atent ticluita.

http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-sibiu-mai-2010/

Din prea marea sa “largire a inimii” (despre care vorbeste), pr. Necula il face nici mai mult nici mai putin decat “dobitoc” pe pr. Mihail si pe “blogistii” de alde noi, care au indraznit sa se lege de idolul KK. De asemenea, ne blestema sau ne ameninta, practic cu pierderea mantuirii, prin “neiertarea acestui pacat nici in veacul de acum, nici in cel va sa fie”.

Ce poti sa mai spui: la asa “largime a inimii” si “inclusivism” ramanem total muti de uimire. Pielea de oaie a cazut, coltii ascutiti si coarnele s-au itit…

De altfel, la fel de generos s-a dovedit a fi si Klaus insusi, care nu a ezitat, in alta conferinta, sa il catalogheze pe p. Mihail, laolalta cu noi, drept ”spalati pe creier care nu vor decat sa omoare, plini de venin”, facand aluzie la necesitatea ca ierarhul sa intervina pentru pedepsirea unui astfel de preot si apoi laudandu-se (cum se si face, crestineste) despre cati a convertit cu cartile sale si despre cum a dat el toti banii la manastiri. Asta ca sa ne fie foarte clar cu cine avem de-a face.

Răspunde
- mai 21, 2010 la 10:48 pm
  Lumina lina spune:
  
  Pr.Necula are legaturi stranse cu Agnos si Oastea Domnului. Si edituri si…fractiuni rupte de Biserica Dreptslavitoare. Ca pr.Necula coordoneaza, controleaza, sustine sau “mentine” aceasta fractiune in BOR, ce mai conteaza…
  
  Agnos va publica zilele acestea – cartea lui Costel Busuioc. Parintele Necula, K.K, acum si Costel Busuioc… Ce melange! Sfatuiri – catre tineri, misionari “ortodocsi”, muzica “culta”…Adevarat ecumenism! (Afacerist).
  
  Pr. Necula, mai bine ati lua seama la ce spune avva Cleopa despre Oastea Domnului! Si avva Cleopa a fost (si este) adevarata autoritate in BOR.
  
  Iar Trambitele lui Hristos nu au cum sa deranjeze – decat pe cei care vor sa “trambiteze” pe …altul.
  
  Fratilor,
  
  A spune adevarul – in zilele noastre – este ADEVARATA MUCENICIE.
  …
  
  C’o moarte tot suntem datori!
  Totuna e dac-ai murit
  Flacau ori mos îngârbovit;
  
  DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI
  ORI CÂNE ‘ NLĂNŢUIT.
  
  (George Cosbuc – Decebal catre popor)
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
- mai 21, 2010 la 11:48 pm
  Ana 1 spune:
  
  Parintele Necula are un vocabular bogat in epitete. Si in conferinta asta isi permite sa foloseasca expresii gen “Jesus Christ S.R.L.” la care desigur auditoriul rade.
  
  Dar recunoaste singur “fiind eu insami bufon in punerea in scena a ortodoxiei”.
  
  Apoi arata asemanarea lui cu K.K:
  
  “Stiti ca eu insumi am o reactie Kennet la pupatul crucilor, linsul podelelor, aratatul fundului in timpul caditului … “.
  
  Facand referire la cartea lui K. parintele Necula spune ceva dureros pentru orice crestin ortodox roman “niciodata nu am vazut ortodoxia romaneasca, – poate ca mai sunt doua trei exceptii – dar niciodata atat de corect exprimata”.
  
  Spunea un parinte drag ca nu este coltisor din Romania unde sa nu calcam pe sfinte moaste. Cum atunci sa se spuna despre un convertit la ortodoxie ca are un cuvant despre ortodoxie, atat de corect exprimat incat ii intrece pe toti luptatorii si dreptii credintei noastre?
  
  In monologul parintelui Necula e o defaimare asupra a tot ce-i romanesc, ortodox, curat si simplu. Uimitor cum ne ponegrim si neamul si biserica. Si asta pentru ce?
  
  Dumnezeu sa ne ierte
  
  Răspunde
mai 21, 2010 la 10:07 pm
Gabriel spune:

Hristos S-a inaltat !
Felicitari pentru luarea de pozitie autentic ortodoxa si la obiect ( specifica unui eminent absolvent de Automatica ), Parinte Mihail Stanciu.
Asa a strigat si Arhanghelul Mihail ingerilor cazuti : ” Sa stam bine, sa stam cu frica ! “.
Trebuie subliniat si girul pe care il aveti din partea parintelui Adrian Fageteanu.
Detractorii dvs nu raspund la obiect, preferand atacul la persoana, specific celor care nu au argumente, sau invocand chestiuni hilare : absenta din enciclopedii, studii teologice…
Se pare ca sunt (iarasi) multi care nu vor “sa stea bine, sa stea cu frica ” !
Dumnezeu sa le lumineze mintea si celor care va denigreaza, pentru a-si intelege starea de inselare ( de fapt, traim intr-o epoca a inselarii prin excelenta ).
Sa va rugati si pentru mine, pacatosul.

Răspunde
mai 22, 2010 la 12:25 am
Daniil A spune:

Felicitari, parinte! Si nu va mahniti de cuvintele ne-la-locul-lor ale promoterilor lui KK, acum si-au aratat adevarata dragoste crestina…
Pana la urma adevarul iese la iveala.
Multumim si sa va rugati si pentru mine.

Răspunde
mai 23, 2010 la 12:07 am
denisa spune:

Mai sunt si alti catolici intre catolici. Vreau sa va prezint un catolic care traieste in duh si in adevar. Inca unul!
Parinte, Nu stiu cum sa fac sa pun pozele cu icoane, dar sunt la link-ul:
http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/sfinti-si-sarbatori/3188-sfantul-isidor-tverdislov-cel-nebun-pentru-hristos-facatorul-de-minuni-din-rostov-14-mai.html

Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai
E-mail
DESPRE: – Sfinti si Sarbatori
Friday, 14 May 2010 20:31
Sfantul Isidor Tverdislov, cel nebun pentru Hristos, facatorul de minuni din Rostov, 14 mai

Defăimat fiind, mângâia prin cuvânt şi faceri de minuni

Iniţial catolic, provenind dintr-o familie bogată din Germania, Isidor s-a remarcat de mic prin dispoziţia înţelegătoare faţă de semeni. Nu se supăra niciodată pe cineva şi se gândea neîncetat la împărăţia cerurilor. Şi-a părăsit casa părintească, după ce şi-a împărţit averea la săraci, şi a ales o viaţă de „fugar”, călătorind în loc în loc, în diferite ţări şi oraşe.

——————————————————————————–

Nu se ştie momentul şi modul în care a trecut de la catolicism la ortodoxie, ci doar că a făcut acest lucru. În cele din urmă s-a stabilit în Rusia, la Rostov. Vieţuia într-o colibă din lemn construită de el, suportând sărăcia, frigul, ploaia, zăpada, dispreţul semenilor, cu seninătate neştirbită.
A urmat astfel calea nebuniei pentru Hristos, descrisă şi de Sfântul Apostol Pavel:

„Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste! Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân-acum.” (I Corinteni 4, 10-13)

Sfântul Isidor şi-a petrecut timpul vieţii acesteia în rugăciune neîncetată, fără a-şi permite odihnă sau somn îndestulat. Noaptea priveghea, dăruindu-se trup şi suflet lui Dumnezeu.
Ziua, binecuvântatul mergea în jurul oraşului, purtându-se ca un nebun. Totuşi, ştia să dea sfat bun şi să sară în ajutor, la timp, tuturor. Răbdător precum Iov, se purta cu înţelegere, cu inimă curată şi veghetoare, plină de iubire adevărată pentru toţi, şi cu credinţă neştirbită. În timpul vieţii a primit darul facerii de minuni.

A trecut la cele veşnice în 1474 şi nu a ştiut nimeni că a murit, până când nu s-a simţit un miros deosebit de plăcut venind dinspre coliba lui, de la sfintele moaşte. Pe locul mormântului său din Rostov s-a construit Biserica Înălţarea Domnului, moaştele fiind păstrate într-o criptă, făcătoare de minuni.

Sfântul Isidor e singurul numit „cel statornic în cuvântări”, el fiind întotdeauna la fel de generos, înţelegător, bun sfătuitor, iubitor cu toţi, indiferent dacă era apreciat sau nu de ei. Acest lucru a fost precizat de Bulgakov, într-o carte din 1900, „Nastolnaia Kniga”.
Sfântul Isidor Tverdislov este pomenit în sinaxarele ruse la 14 mai.

Din minunile şi profeţiile Sfântului Isidor cel nebun pentru Hristos

Se cunosc cel puţin două minuni ale acestui Sfânt: prima dintre ele îl aseamănă pe Isidor Sfântului Nicolae. O corabie prinsă în furtună risca să naufragieze. Atunci pasagerii au tras la sorţi, convinşi că necazul se datorează unuia dintre ei, care L-a supărat pe Dumnezeu. Sorţii l-au desemnat pe un negustor din Rostov, care a fost abandonat pe mare, pe o scândură. Acesta deznădăjdui, plutind în derivă, însă deodată a apărut lângă el Sfântul Isidor, care l-a readus pe puntea corăbiei. Iar aceasta nu s-a mai scufundat.

Altă dată, la nunta prinţului Sava Obolensky, Sfântul a intrat brusc în palat şi a aşezat pe capul mirelui o coroană de flori, zicând: „Iată mitra ta episcopală!” Profeţia s-a adeverit în scurtă vreme, când soţia prinţului a murit la naşterea primului copil, iar prinţul văduv s-a călugărit cu numele de Ioasaf, după care a fost sfinţit ca episcop de Rostov, în 1481.

Răspunde
- mai 24, 2010 la 3:20 am
  ellaina spune:
  
  @ Denisa …Vrei sa spui un catolic care a trecut la Duhul Ortodoxiei Ruse in Rostov si s-a nevoit in ortodoxie…
  
  Răspunde
  - mai 24, 2010 la 9:08 am
    denisa spune:
    
    Intr-adevar! Sunt si convertiti carora ortodoxia le-a schimbat viata cu totul.
mai 24, 2010 la 7:41 pm
Clara spune:

Si eu am citit cartea lui Klaus K. si am incercat un sentiment de bulversare, am simtit ca ceva nu e bine, nu e ortodox si nu seamana cu marturiile ortodocsilor obisnuiti, care cauta cu lacrimi si cu umilinta iertarea lui Dumnezeu. Nu mi-a placut si chiar am ramas surprinsa de recomandarile facute acestei carti in reviste crestin ortodoxe. Ma bucur ca parintele Mihail a luat atitudine; se risipesc in felul acesta indoielile cititorilor. Parinte, va doresc sa traiti si sa marturisiti Adevarul pana la sfarsit.
Bucurie in Hristos!

Răspunde
mai 25, 2010 la 1:11 pm
Alexei spune:

Acest comentariu am dorit sa-l postez la articolul http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/05/cateva-intrebari-pentru-fratii-de-la.html de pe blog-ul lui Ciprian Voicila. Cum optiunea “Trimiteti un comentariu” este, in acest moment, dezactivata, imi permit sa-l postez aici, cu permisiunea Parintelui Mihail, implicita in cazul in care va permite postarea

Draga Ciprian,

Ne bucuram ca iti gasim numele pe net impreuna cu toata bogatia studiilor si publicatiilor! Ba chiar aflam ca ai la baza si studii de psihologie. Te intreb si eu acum, care este rezultatul practic cel mai important al tuturor studiilor de psihologie efectuate in lume pana la ora asta? Daca nu te superi, pot sa raspund eu? – Manipularea! De la tehnicile de control individual “targetat” prin reclamele comerciale, pana la controlul si determinarea legitatilor de manifestare unitara a multimilor/grupurilor manipulate in sens politic. Plus altele, la fel de non-nevinovate… Si atunci, frate draga, ti-ai pus intrebarea care este scopul? Ca Parintii asa spun: fapta buna nu este fapta buna in sine, ci SCOPUL cu care este facuta fapta o defineste asa! Ca poate stii si tu din Pateric cum vreun staret ascundea sub copaie cate un calugar cazut in desfranare (cazut in fapta, nu in gand!) TOCMAI pentru a-l intoarce si a-l mantui, iar pe frati pentru a-i feri de sminteala si cadere de-a dreapta. Presupune asta ca NOI trebuie sa ingaduim pacatul? Eheeeee…..

Si atunci, Ciprian, ce sa insemne asta? Ca spune Mantuitorul: “dupa roade se cunoaste omul”! Si care e roada, de exemplu, a acestui “fenomen” Klaus Keneth? Fratii “razboinici” ti-au raspuns, altii, mai mult sau mai putin anonimi, au gasit si ei sa evidentieze, chiar decent si politicos, niste lucruri de bun simt (obiective, cu referire la Sfintii Parinti, nu subiectiv-umorale) referitoare la “fenomen”. Intr-un cuvant, se pare ca, pana una-alta, roada este controversa!

Evanghelia spune ca impotrivirea fata de Adevar este pacat impotriva Duhului Sfant (adica impotriva Duhului Adevarului). Ori, noi stim: ce are in comun Dumnezeu si mamona? Ce te faci insa daca la pachet ti se livreaza, sa zicem, 90% adevar si 10% inselare? Mai accepti pachetul? Tu ce zici? Pacatuiesti impotriva Duhului Sfant ca nu accepti cei 90%, ori de fapt esti plin de trezvie ca nu inghiti cei 10% minciuna? Si daca pachetul este astfel conceput INTENTIONAT, tocmai pentru impactul lui 10% mai mare ca folosul celor 90%? Ca si daca n-ar fi intentionat, tot aia e!….

Frate Ciprian, ma intelegi?……Tu ce zici, daca te-ai aseza intr-o stare, sa zicem, mai “sarac cu duhul” (adica avand cugetare simpla si smerita, iar nu mediata prin informatia specializata asimilata) si ai percepe “fenomenul” asta prin prisma “unei babe credincioase” de la tara (cum o lua Petre Tutea de etalon), cum crezi ca s-ar vedea?

Bucurie!

Alexei

P.S. Ti-ai explicat vreodata, daca ai remarcat, cum e posibil ca un adevar de credinta (in credinta revelata prin Ipostasul Adevarului intrupat, bineinteles!) sa se verifice de la nivel de “taran prost” pana la nivel “universitar” (pe o scara meritorie lumeasca), pe orice temei de argumentare?…. Si atunci, unde ar fi problema in cazul de fata?

Răspunde
- mai 25, 2010 la 4:25 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  il cunosc pe Ciprian Voicila si daca imi indagui, ceea ce ai scris nu i se potriveste. Nu e chiar asa.
  Eu insami nu am fost de acord cu parerile sale despre KK, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne certam.
  
  Nu suntem perfecti, si eu si dvs si toti am putea cadea intr-o incercare. Ce sa facem acum? toti trecem prin ispite, important sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie.
  Sa avem nadejdea ca lucrurile se vor limpezi si sigur asa va fi.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
  - mai 26, 2010 la 2:16 pm
    Lumina lina spune:
    
    Incerc sa postez un comentariu pe blog-ul lui Ciprian Voicila si nu reusesc.
    
    Felicia,
    
    Citeste (cu atentie sporita) , pe blog-ul lui Ciprian Voicila, raspunsurile – punctuale – ale lui razboiintrucuvant (la provocarea lui C.V) – raspunsuri documentate si bine intentionate – si ia in calcul (si) modul in care C. V se adreseaza lui Florin M. (ce-l sur-claseaza, raspunzandu-i limpede, smerit – ca un ortodox autentic).
    
    Poate iti schimbi parerea – ce te face sa afirmi – ca cele spuse de Alexei “nu i se potrivesc”.
    
    Nu “se cearta ” nimeni. Dimpotriva, Alexei ii vorbeste cu blandete, cu intelegere – dar si cu fermitate caci asa se cade din partea unui adevarat crestin (ortodox).
  - mai 26, 2010 la 7:30 pm
    Ana 1 spune:
    
    Tu_l aperi pe Ciprian, insa daca-i citesti cu atentie articolul lui ai sa observi ca-l pune laolalta cu K.K, Danion Vasile, Dan Puric…pe parintele Cleopa.
    
    Depaseste sentimentele pe care le ai ptr el si vezi articolul lui taios/ fin la adresa oricui incearca sa spuna ceva despre K. K.
    
    Mi se pare din nou defaimator sa vad scris “razboinicii” de catre cineva care se vrea un marturisitor al credintei ortodoxe. Mai poate fi considerat articolul lui serios sau ironic/ taios?
    
    Doamne ajuta
mai 26, 2010 la 10:29 am
Alexei spune:

Felicia,

In primul rand, faptul ca “nu i se potriveste lui Ciprian” ceea ce am scris eu este irelevant pentru 99% din posibilii cititori ai postarii mele pentru simplul motiv ca acestia nu-l cunosc personal pe Ciprian asa cum se pare ca il cunosti tu, ei neputand face astfel o diferenta specifica.

Mai mult (in al doilea rand), ceea ce am scris eu nu face referire absolut deloc la persoana lui Ciprian, pentru ca nici eu nu-l cunosc personal. Am si precizat la inceputul luarii mele de pozitie ca am gasit pe net datele despre el. Ceea ce eu am postat, insa, este un comentariu la un articol al lui, deci o replica la o maninfestare partiala a personalitatii sale (adica a persoanei formatate prin prisma experientei dobandite) relevata in textul pe care si l-a asumat. Din acest punct de vedere, apararea ta muta din start (voit ori nu, caci nici pe tine nu te cunosc personal) centrul de greutate de pe analiza obiectiva a celor scrise de el (analiza care se face in sistemul de referinta al ortodoxiei/ortopraxiei Sfintilor Parinti), pe afirmatii personale gratuite (pro/contra) lipsite de continut real in raport cu obiectul discutiei noastre.

In al treilea rand, nu esti duhovnicul lui Ciprian, deci cunoasterea pe care o ai cu privire la persoana lui este partiala si nu suporta, deci, o afirmatie absoluta in sensul in care te pronunti tu.

Si nu in ultimul rand, faptul ca Ciprian este inca in viata (sa-i dea Bunul Dumnezeu sanatate si mantuire!) inseamna ca el este inca supus ispitei si caderii, luptei, dar si biruintei atunci cand aceasta din urma aduce Pacea Domnului. Care Pace se produce atat in sufletul lui cat si in al celorlalti prin intermediul manifestarilor sale fata de aproapele, manifestari uneori ne-voite, dar mai ales prin cele voite (“…iar din inima voastra va curge izvor de Apa vie”).

Asadar, problema nu este nici pe departe “sa ne certam”, asta fiind cea mai proasta optiune intr-o discutie in tipar intra-ortodox. Din acest punct de vedere, noua deviere la care recurgi printr-o noua mutare a campului de argumentare pe aceesi directie personala face ca discutia, intr-adevar, sa tinda a ajunge intr-un punct mort (daca eu ori ceilalti acceptam acest lucru) atat pentru noi, dar mai ales pentru martorii acestei asa-zisa “cearta”.

Miza nu este cearta (ca reflex al manifestarii contradictorii a personalitatilor) ci ceva mult mai important si care intotdeauna se are de fapt in vedere tacit in toata discutia: inima celui de-al treilea, adica a CITITORULUI pozitiilor exprimate. Iar acest castig al inimii nu poate fi decat in adevar ori in minciuna, nu intuituu personae (adica luand in considerare persoana).

Inteleg ca tu insati crezi/accepti/stii ca Ciprian “a cazut intr-o incercare”, dar aceasta cadere un justifica apararea ta personala, caci pana si un necrestin a zis: “drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e adevarul”. Mai important ar fi fost, daca il cunosti personal pe Ciprian si “nu esti de acord cu parerile sale despre KK”, sa discutati si sa aflati impreuna resortul ultim al unei optiuni ori al alteia, iar la urma sa-si defineasca el insusi (argumentat) pozitia finala in spatiul public. Asta deoarece din capul locului el stie care este consecinta expunerii publice a propriilor conceptii, singur asumadu-si acest risc. Deci nici aici sa nu crezi ca este un neajutorat (intelegem chiar de la el ca este un bun “incasator”)!

Si pana la urma daca am zis rau, unde am gresit, iar daca am zis bine, de ce ma certi?

Iar daca vrei “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si cu smerenie” atunci, te rog frumos, ia-l pe Ciprian, ia-i si pe fratii de la razboiintrucuvant, vin si eu si ne intalnim la Parintele Mihail! Ce zici? Te oferi sa aranjezi asta?

Bucurie!

Alexei

Răspunde
- mai 26, 2010 la 11:15 pm
  razbointrucuvant spune:
  
  @ Felicia, Alexei:
  
  Ne raliem propunerii. Cu atat mai mult cu cat Ciprian si-a inchis blogul, noi inca speram ca doar temporar, din pricina suprararii cauzate de contradictia cu noi, ceea ce este chiar regretabil si de neinteles.
  
  @ Alexei:
  
  Ne-a placut cum ai pus problema, departajand planurile cu un simt analitic foarte riguros, de care multi am avea nevoie.
  
  @ Ana:
  
  Va multumim, dar sa stiti ca Felicia a fost chiar prima care l-a infruntat -prieteneste- pe Ciprian si l-a “tulburat” pe problema Klaus K.
  
  @ Toti:
  
  E trist ca nu se mai termina odata nebunia asta…:(
  
  Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:29 am
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei, Lumina Lina si Ana 1,
  
  am scris ca nu se potriveste lui, pentru ca pe un om nu poti sa-l “caracterizezi” in momentul incercarii lui. Este un moment delicat si aceasta nu constituie ESENTA lui. (chiar si pentru o parte a manifestarii lui).
  
  “Mirarea” (parerea) mea am exprimat-o deja pe blogul lui (si daca o sa cautati, o sa gasiti), de citit, am citit toate comentariile.
  
  DA, IL APAR, e datoria mea de crestin sa-l si sprijin in momentul incercarii.
  
  Da, asa este, cei de la Razboi intru cuvant au adus explicatii consistente si punctuale, dar tot cei de la Razboi intru Cuvant, au adus si cuvinte de pace si incurajare.
  
  Asta era si mesajul meu cand i-am raspuns lui Alexei, caci cumva faptul s-a consumat, ca sa zic asa, si ca lucrurile se vor limpezi, sa nu insistam acum sa avem un raspuns.
  
  Iar Alexei, ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste.
  
  Acestea fiind zise si sper si clarificate, va doresc numai bine.
  
  Doamne ajuta !
  
  Răspunde
mai 26, 2010 la 5:32 pm
Pustnicul Digital spune:

Am primit acest COMENTARIU DE LA GEORGE si cred că se potrivește aici:

Smintelile continua si la Pitesti! Ratacitul Klaus Keneth a tinut de curand (pe 24 mai) o conferinta la Muzeul judetean din Pitesti, organizata si prezentata de…cine credeti!-marele “misionar” Laurentiu Dumitru, prieten devotat al p. Lucian Grigore, cel cu…lingurita!

Ambii au fost prezenti la conferinta, sustinandu-l si oferindu-i toata asistenta lui K.K.! Dealtfel, L.D. il promoveaza din plin pe K.K. pe blogul sau, afisand si programul conferintelor acestuia,atentie!!! – ASTA SI DUPA CE P. MIHAIL STANCIU A ARATAT DEVIATIILE ACESTUI K.K. intr-un articol preluat de mai multe bloguri ortodoxe! Daca va uitati la comentarii, multi i-au atras atentia lui L.D. deaspre acest aspect, el insusi avand cunostinta de aceste lucruri, dupa cum a declarat la inceputul conferintei, dar cu toate acestea nu a renuntat nici la conferinta si nici la a-l promova in continuare pe K.K.!

Conferinta a fost o adevarata parodie, K.K. facand gesturi comice si teatrale, avand o exprimare ciudata si controversata, cu abateri grave de la invatatura Bisericii, emanand, pe tot parcursul conferintei, prin discurs si gestica, un duh mai degraba protestant decat ortodox!

Iata cateva “perle” ale lui K.K.(imi pare rau ca n-am inregistrari!):
- “Eu nu am scris o carte ortodoxa…(!!!)…ci una care-L slaveste pe Dumnezeu!”
Intrebat, in mod firesc, daca Dumnezeu poate fi slavit, si deci trait, si altfel decat in fel ortodox, acesta raspunde ca “da, poate fi slavit asa, mai putintel, si-n alte feluri( confesiuni, etc.), nu pe deplin ca-n Ortodoxie, dar INTR-O MASURA MAI MICA!!!“…Fara comentarii!
- Alta: Spune la un moment dat: Luther a fost IN ESENTA ORTODOX!!!…Pus sa lamureasca aceasta afirmatie, a dat un raspuns ambiguu, practic n-a avut raspuns!

Asa ca, cititi si va minunati!…
Baiatul asta, K.K., a batut atata drum ca sa ne spuna ca noi nu mai traim ortodoxia la intensitate, si ca s-a instalat o platitudine, o amortire…si, cumva, el vine sa ne resusciteze! Cam asta e demersul lui…

DOAMNE APARA SI PAZESTE!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 12:23 am
  Lumina lina spune:
  
  Ciprian Voicila spune : ”Din scandalul de pe bloguri lipseşte o voce: aceea a lui Laurenţiu Dumitru, o persoană care a contribuit la apariţia cărţii la editura Agnos”.
  
  Asa ca nu trebuie sa ne mire – “Fenomenul Pitesti”.
  Se intelege ca a sustinut – si financiar – aceasta “tentativa”.
  
  (L.D a facut – la vemea respectiva – reclama buna filmului Tarul – odiosul film in care se confunda Imparatia lui Dumnezeu cu puterea secularizata a acestei lumi -desi fusesera numeroase reactiile – contra – din partea multora).
  
  Este foarte bine ca si-a dezvaluit adevarata identitate – ca acum stim (clar) in ce tabara se afla.
  
  Fie Doamne, mila Ta spre noi!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:09 am
dodo dumitriu spune:

Pentru dl Alexei,

Nu il cunosc pe dl Ciprian, nici pe dvs, dar din ceea ce ati postat pe net pe acest blog si din ce am vazut si pe blogul dl-ului Ciprian pot trage o concluzie: daca adoptati duhul smerit si intelept al Parintilor ca model sunteti mai in castig. Nu stiu ce indreptare puteti aduce cuiva cu ton zeflemitor. Mie asa mi-ati lasat impresia. Si poate ne spuneti dumneavoastra ce facultate ati absolvit, daca vi se pare ca este edificator.

Răspunde
mai 27, 2010 la 3:37 pm
Alexei spune:

Felicia,

Nu ma-ntelege gresit!

Faptul ca Ciprian este aparat in conditiile in care o faci tu ma bucura si este pur si simplu dovada clara ca Bunul Dumnezeu il iubeste! Dovada dovezii? Ciprian si-a blocat/inchis blog-ul datorita “controversei” K.K.! Asta ar putea insemna ca doreste sa-si clarifice starea de “tulburare”, iar daca o face de buna credinta si cu rugaciune va afla sigur raspunsul. Iar raspunsul nu inseamna neaparat unul categoric cu privire la K.K. (alb/negru) ci inseamna activarea in cadrul propriului for interior a acelui “cercetati duhurile” evanghelic. Ca din neatentie si indoiala pecetluite de neascultare au cazut protoparintii nostri, iar prin trezvie (“.. sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”), credinta (in Mantuitorul Hristos si Biserica Sa) si ascultare (fata de Sf. Parinti ai Bisericii celei Una) ne mantuim noi astazi.

Daca vrei sa ne crezi si noi il aparam! Iar cel mai mult l-a aparat pe el si pe toti ceilalti Parintele Mihail cand a scos la iveala umbrele fenomenului. Ori, chiar daca le numim umbre, ele sunt bine conturate – in scris si in inregistrari – neputand fi indoielnice. E adevarat ca realitatea constiintei care afla ca ar putea fi in inselare este dureroara pentru cel care o traieste, deoarece presupune implicit o renuntare la sine, iar asta se traduce prin durere sufleteasca. Bineinteles ca tu, persoana feminina din apropierea lui Ciprian, ai sesizat nemijlocit acea durere interioara si aici tinteste apararea ta (lucru pe care Ciprian ar trebui sa-l aprecieze in mod absolut si independent de discutia asta!). Insa noi, aici, dupa cum am spus si mai sus, avem in vedere PE CEL DE-AL TREILEA care, dincolo de aspectele personale ale celor ce se manifesta public, raman fie cu clarificare, fie cu sminteala (si starea de mijloc, nebuloasa, tot spre sminteala trage) referitoare la fenomen. Miza acelora e in joc.

Si inca un lucru: noi nu analizam aici, in primul rand, convertirea ori trairile lui K.K. pentru a le pune in discutie. Asta este strict treaba lui K.K. si a duhovnicului sau, chiar daca acele aspecte ar fi ajuns la cunostinta publicului mai mult sau mai putin intamplator.

Noi avem in vedere actiunea lui nemijlocita de a insera un mesaj in sufletul celui de-al treilea – ascultatorul/cititorul/target-ul! Iar strategia aleasa denota un plan care are o tinta. Nu exista plan fara tinta! Ori aceasta actiune de exteriorizare cu un scop a interiorului lui K.K. e supusa criticii. Noi stim care este criteriul de referinta – ni l-a transmis insusi Hristos: dupa roade se cunoaste omul! Are omul roadele Duhului si ale Iubirii? Il credem! Nu arata aceste roade si nu marturiseste ca Sf. Parinti care au dobandit aceste roade? Macar privim cu luare aminte!

Nici un raspuns al tau, insa, nu este mai de tristete decat retractarea pe care ai facut-o la final! Ce-ai scris la sfarsit, anume “ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” anuleaza concretetea miscarii finale de nimicire a lucrarii diavolesti. Ca era o treaba “sa stam alaturi unii de altii si sa ne sfatuim cu dragoste si smerenie” (te-am citat tot pe tine!). Cu alte cuvinte, era o treaba sa fie data pe fata lucrarea vrajmasului intr-o intalnire reala care sa inceapa cu “Imparate Ceresc Mangaietorule…..”. Altfel, vorbim si cu nimic ramanem, din pacate…..

Bucurie!

Alexei

P.S. Blagosloviti, Parinte Savatie! Socul pe care l-a suferit K.K. si pe care il aduceti in discutie este socul trecerii din imaginar in real, de la minciuna la Adevar, de la viata trupeasca la moartea reala a trupului. Poate abia acest soc sa-i dea directia reala (bineinteles, daca e de buna credinta!), adica sa-i transforme “calea de iesire” in Cale. Acum eu as intreba, insa, cine sunt cei care l-au “impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor” si in ce scop? Iertati!

Răspunde
- mai 27, 2010 la 10:07 pm
  Felicia Strimbeanu spune:
  
  Alexei,
  
  scuze daca m-am exprimat nepotrivit, chestia cu ““ceea ce scrii tu acolo, sa luam pe unii si pe altii sa discutam, nu se procedeaza asa. Vor ajunge ei sa discute intr-un moment de liniste” – vroiam sa exprim doar sa lasam lucrurile un pic asa, sa nu le fortam, adica sa lasam sa se linisteasca si ca rezolvarea va veni.
  
  Hai ca poate o sa mai avem ocazia sa mai scriem/vorbim, deocamdata sunt pe graba.
  
  Numai bine ! Pa Pa!
  
  Răspunde
mai 27, 2010 la 11:05 pm
Părintele Savatie spune:

Parinte Mihail,
Hristos in mijlocul nostru!

Ai dreptate in tot ce zici. Ceea ce cred eu este ca, fiind obisnuit cu publicul occidental, adica unul fara dreptar al credintei si cu atit mai mult al deosebirii duhurilor, Klaus a suferit un soc in mijlocul Ortodoxiei care este Romania. A fost impins prea devreme si prea cu putere sa vesteasca in fata ortodocsilor. Eu am intelegere fata de el in masura in care vine dintr-o lume si dintr-o viata slabanogita, de aceea mi s-a parut ca l-ai luat poate prea tare, nedindu-i nici o cale de iesire.

Poate ca aceasta confruntare cu Ortodoxia dura si adevarata, care este Romania, repet, il va pune pe Klaus pe o noua treapta, caci cred in dorinta lui de mintuire si cred si in Cel care cheama, si ne-a chemat si pe noi toti, ca poate sa indrepte cele strimbe si sa vindece cele vatamate.

Am zis acestea pentru ca am fost mustrat ca sint ambiguu in opinia mea despre polemica in cauza. Ambiguitatea mea insa reiese si dintr-o dorinta, pe care nu mi-o pot stavili, de a-l vedea si pe Klaus in consens cu noi toti.

Răspunde
- mai 31, 2010 la 11:05 am
  Mircea spune:
  
  Parinte Savatie, blagosloviti!
  
  In primul rand vreau sa spun ca am cartea despre “calatoria” domnului Klaus dar nu am citit-o. Deci ma pozitionez ca un necunoscator direct al celor spuse (scrise) de el. In schimb mi-au atras atentia tare mult disputele de pe web. Sunt un tanar din Arad, si dupa o viata pacatoasa si plina de mila lui Dumnezeu care s-a revarsat in toate momentele de ratacire, am ajuns si eu Acasa. Dar pana sa ajung am cautat in multe directii si am intrat in contact si cu neoprotestantismul, care e “in floare” prin Ardeal. Caut sa imi insusesc Drapta Credinta dar de multe ori am dificultati tocmai ca nu reusesc sa ma situez pe o pozitie de echilibru duhovnicesc. Referitor la persoana domnului Klaus, pot spune ca dupa o viata ratacita ca a dansului, de multe ori arde in mine o dorinta de a exclama “Ce mult bine mi-a facut mie Dumnezeu!”. Acesta e defapt motorul marturisirii. Daca nu ma insel, intr-una din Evanghelii e descris cand Mantuitorul l-a tamaduit pe indracit, iar acela vroia sa-L urmeze. Dar Hristos l-a indemnat sa mearga si sa spuna alor sai, ce bine i-a facut lui Dumnezeu. Si scriind aceste randuri mi-a venit un gand… Nu cumva multimea disputelor sunt o lupta intre madularele Bisericii. Nu cumva nu-si mai gasesc crestinii rostul in Trup din lipsa dragostei, din lipsa trairii practice a invataturii de credinta? Stim noi ca in teorie e simplu si clar, si linile de urmat sunt cu totul si cu totul clar definite, dar in practica lucrurile stau altfel. Fiecare vine cu trecutul sau, fiecare are un sac de murdarie in spate. Oare nu ar fi mai minunat ca in vorba buna si in blandete sa ne povatuim unii pe altii? Oare nu cumva e vre-unul dintre noi, care inainte de a ajunge la Hristos sa fi fost deja sfant? Exista intr-adevar erezii pierzatoare, si de multe ori fratii nostrii sunt atinsi de ele, dar tot dragostea e cea care ii scoate din ratacire. Noi ne tot etichetam unii pe altii si defapt parca vrem sa ne spunem “tu esti eretic!”, “ba tu esti eretic!”, “tu nu repecti cutare!”, “tu nu esti merit!”. Lipseste pacea dintre noi si e mult zbucium.
  Eu ma regasesc cumva in trasaturile lui Klaus si chiar in marturisirea aceasta cu mult zel, si in tot felul de forme. Dar toate dintr-un foc al inimii de a exprima mila lui Dumnezeu care cheama pe cel pacatos, pe cei care au umblat pe fundul iadului. Ce pot sa marturisesc e ca de cand m-am intors cu fata spre Dumnezeu, am trait lucruri minunate, care nu le pot tine in mine si simt sa le impartasesc. Nici nu sunt cuvinte destule ca sa le exprim. Nu spre slava mea, chiar daca uneori alunec in directia slavei desarte din slabiciune, dar ca oamenii sa vada prezenta lucratoare a lui Dumnezeu in viata omului. Nu-mi doresc sa fiu eretic!!! Ma inspaimanta un astfel de gand. Nu vreau sa fiu Iuda! Am chinuit mult ca sa ajung la o credinta lucratoare in Dumnezeu, incat nu as vrea sa ma pierd. Mi-e teama intru dragoste sa nu Il rastignesc iarasi pe Hristos, si mi-e scarba de faptele mele. Dar mila Lui care m-a coplesit nu ma lasa sa fiu trist, ci ma face sa-mi salte inima si sa vestesc mila Lui. Dar marturisesc ca cititnd despre cum este privit acest domn Klaus, ma regasesc cumva. Este intr-adevar ceva cu care Biserica din Rasarit nu e obisnuita, pentru ca e o marturisire in afara Traditiei. Este o marturisire spontana, a unui om care NU a cunoscut profunzimea Traditiei Ortodoxe intr-u totul. Am fost indrumat ca ar trebui sa fiu mai smerit, sa ma adancesc in pocainta, sa imi plang faptele trecutului. Dar marturisec ca am ajuns iarasi in iad. Aproape un an de zile am chinuit incercand sa-mi intristez inima pentru trecutul meu. Incercand sa-mi insusesc o smerenie care nu era sincera, nu era interioara. Sigur ca regret ce am facut, dar nu pot ramane in trecut. Pocainta o faci din inima atunci cand atarna sabia dreptatii asupra capului, pentru faptele nepocaite. Am tras invatamintele ca sa nu ma mai intorc la faptele cele vechi si am primit bucuria iertarii. O imensa revarsare de bucurie in suflet… Daca Dumnezeu nu iarta si uita, atunci cum sa ni se ceara noua sa iertam si sa uitam gresala aproapelui? Dar daca El iarta si uita, atunci eu, ramas in bolile trecutului pe care El le-a tamaduit, pur si simplu refuz iertarea. Abia, abia ma ridicat Dumnezeu din deznadejdea in care m-am afundat incercand sa ma (fals)smeresc, sau mai bine zis sa-mi plang pacatele iertate. Am fost in cel mai adanc iad al vietii mele scurmand printre aceste pacate. Si pe masura ce scurmam mai adanc ele se luptau cu mine si ma biruiau pana la deznadejde si pana la dureri trupesti. Ajunsesem nemultumit, frustrat, impulsiv, neiubitor, departe de Dumnezeu, intristat de moarte si judecam pe toata lumea care gresea catusi de putin, pe cand pe mine ma chinuiau ganduri groaznice de mandrie. Toate acestea dupa ce am incercat eu sa ma intorc in trecutul pacatos, neacceptand ca am fost iertat si crezand ca voi avea roada astfel. Defapt nu doresc decat ca fiecare sa-si gaseasca locul in Trup si sa radieze bucurie si dragoste. Departe gandul de a ma referi la o bucurie superficiala si o dragoste fatarnica sau toleranta la tot tavalugul vremurilor noastre. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne ierte, sa ne lumineze! E greu discernamantul in vremurile noastre, de aceea si spun Sfintii Parinti ca e cea mai mare virtute. Ar trebui sa ne compatimim mai mult si sa ne doara unii de altii in loc sa ne taiem unii pe altii, caci toti gresim. Trebuie sa ne intelegem scopul. Si cred ca toti vrem mantuirea si dragostea in casa Tatalui. Sa ne ajutam mai mult… Iertati ca am deviat oarecum de la subiect, dar nu am putut sa nu-mi vars durerea! Doamne ajuta-ne!
  
  Răspunde
  - mai 31, 2010 la 5:27 pm
    Părintele Mihail spune:
    
    Atenție! Nu l-am judecat pe amicul K.K. pentru ce a făcut cândva, ci am tras semnalul de alarmă pentru că el, creștin-ortodox declarându-se, continuă să propage idei neortodoxe, mincinoase și păguboase și pentru suflet și pentru trup, propunându-se pe sine și gândirea sa nu numai înaintea simplilor mireni, ci chiar în fața preoților, călugărilor și uneori și în fața episcopilor, dintre care, mulți dintre ei, slavă Domnului!, nu au avut parte de zbuciumul și experiențele lui nefericite și nedorite… Că Dumnezeu ne vrea mântuirea tuturor asta este sigur, că El vrea ”ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită” și asta este sigur, dar de acestea trebuie să fim și noi conștienți și doritori. Mai ales că Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ”Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. (…) şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tes. 5, 22-23). Deci, tot ce nu este susținut pe mărturia Sfinților Părinți, trăitorii și vestitorii Adevărului – Hristos, nu trebuie nici primit, nici încurajat, pentru că nu duce la Adevăr, nici la sfințenie. Nu trebuie să ne îndulcim cu teologumenele oricui, ci trebuie să rămânem în dogmele, canoanele și rânduielile Bisericii, cele prin care s-au sfințit toți Sfinții lui Dumnezeu dacă vrem să ne mântuim. Pentru că nu există sfințenie și mântuire în afara Ortodoxiei.
  - mai 31, 2010 la 9:41 pm
    daniel spune:
    
    Va recomand si chiar va rog sa cititi marturiile ortodoxe despre convertire ale unor englezi in viata (12 englezi), printre care si mitropolitul Kallistos Ware. Cartea a aparut nu demult la editura Deisis. Si mitropolitul Kallistos predica in Anglia si in toata Europa, si vorbeaste despre convertirea sa insa marturia este alta, este plina de smerenie si de bunacuviinta.
    
    http://www.edituradeisis.ro/index.php?controller=product&product_id=134
  - mai 31, 2010 la 10:42 pm
    Cristian spune:
    
    Mircea
    
    Cu adevarat pare ca te regasesti in unele manifestari pe care le descrii. Dar tu le numesti asa cum si sunt, niste neimpliniri, niste trairi de la inceput. Ceea ce nu este cazul despre modelul pe care l-ai descris, care numai vrednic de mila nu se considera, si cautand sa invete de la monahii nostri romani imbunatatiti. Daca va fi trezit ca sa spuna ca ii este rusine ca a vorbit atat desi este pe o treapta atat de incepatoare, si va inceta sa vorbeasca spre a se reculege, ar fi de luat in seama si de asteptat roade. Altfel… mai degraba nu asteptam nimic bun….
  - iunie 2, 2010 la 7:54 pm
    Mircea spune:
    
    Multumesc, Părinte Mihail, pentru lamurire! Iertati!
- mai 31, 2010 la 10:27 pm
  Cristian spune:
  
  Parinte Savatie,
  
  Iertare, Iertare, de multe ori Iertare!
  
  Cu multa nevrednicie , nu ma voi opri sa spun gandurile despre aceste trei dorinte ale sfintiei voastre.
  
  Destul de clar reiese ca nu este binecuvantat de nici un SOC, de nici o trezire reala, de o coplesire in fata valorilor ortodoxiei romanesti. Pare mai degraba convins ca el este intr-o stare mai inalta, de unde este chiar dator sa ajute cat poate.
  
  Iarasi despre trepte mai inalte decat primirea de catre ierarhii locului nu pare ca are nevoie.
  
  Cat despre dorinta finala, cu siguranta trebuie stavilita ca sa fie ajutata de Adevar, pentru ca altfel este o “judecata” din cele neingaduite, considerand deja BUN pe cineva, care ramane doar sa vina in consens. Totusi, inca se discuta, si avem inca nevoie de marturia Adevarului inainte de “dorinta” mai inalta.
  
  Le-am spus ca simple ganduri de mirean, fara cunoastere, totusi cu ceva experienta. Inca o data iertati, dar nu treceti cu vederea!
  
  Răspunde
- iunie 1, 2010 la 10:20 pm
  Elena Grancea spune:
  
  Cer permisiunea parintelui Mihail de a-mi posta mesajul adresat parintelui Savatie (pe blog-ul sau). Motivul acestei rugaminti este faptul ca, parintele Savatie a luat mesajul meu ca pe “o mustrare”, lucru nedorit si negandit de mine, cu atat mai mult cu cat parintele Savatie este unul dintre parintii dragi mie.
  
  Elena G. spune:
  mai 24, 2010 la 19.30
  
  Parinte Savatie,
  
  Va stiu de foarte multi ani, m-am folosit de sfaturile sfintiei voastre (anii 2000 -2002), va port respectul cuvenit unui slujitor al Sfantului Altar, insa, in ultimul timp, nu mai reusesc sa inteleg din care tabara faceti parte – caci va exprimati ambiguu.
  
  Iertata sa-mi fie indrazneala dar, sfintia voastra ce alegeti:
  
  1. Sa-L marturisiti pe Hristos Domnul alaturi de alti parinti (recunoscuti ca avand marturisire curata a Sfintei Ortodoxii)?
  2. Sau alegeti sa fiti de acord si cu acesti parinti dar si cu cei pe care (parinti respectivi) ii combat. (?)
  
  Va scriu pentru ca m-am intristat de ambiguitatea exprimarii sfintiei voastre in postarile referitoare la cartea lui K.K. si pentru ca nu aveti o pozitie ferma in acest sens.
  Sau, poate ca nu vreti sa suparati pe cineva.
  
  Va rog sa ma iertati, parinte Savatie!
  
  Răspunde
  - iunie 2, 2010 la 2:12 pm
    Cristian spune:
    
    Sora Elena
    
    Aceasta este o mustrare, si cred ca este nu numai indrazneata ci cu totul nedreapta. Este necesar sa ceri iertare cu adevarat parintelui Savatie, dupa ce intelegi bine ca sfintia sa este cu mult deasupra alegerii din cele doua intrebari.
    
    Totusi , indrazneala de a semnala ambiguitatea, pare binevenita , cu conditia sa gasim prin rugaciune ce ne spune Duhul Sfant, noua si parintelui Savatie.
mai 28, 2010 la 10:26 am
Alexei spune:

Roaga-te pentru mine, dodo dumitriu!

Răspunde
iunie 2, 2010 la 11:46 am
dodo dumitriu spune:

In acest schimb de pareri mi se pare important sa nu impartim comentatorii in tabere.

Noi suntem, sau cel putin fiecare dintre noi vrem sa fim, de partea Adevarului, Domnul nostru Iisus Hristos.
Si Parintele Mihail si Parintele Savatie exprima, foarte clar, fiecare in mod propriu personalitatii si formarii sale, acelasi gand: sa iubesti pe aproapele, chiar daca se numeste Klaus, dar sa nu incurajezi ceea ce nu este manifestare ortodoxa in ceea ce face, sa te delimitezi de actiunile neortodoxe. Si lamuresc lucrurile pentru cei ce nu sesizeaza ce este gresit in manifestarile lui.
Nu este dl Klaus singurul responsabil pentru turneul sau in Romania. Aici este durerea. Fiecare dintre noi este parte vie a Bisericii, dator sa marturiseasca, in randuiala lui, credinta Ortodoxa.

Răspunde
iunie 3, 2010 la 12:18 pm
Intrebator spune:

As vrea ca Pr. Mihail Stanciu sa ne confirme daca informatia potrivit careia Sfintia Sa nu mai e staret al Manastirii Antim e sau nu reala. Din cate am auzit, s-au luat oarece masuri impotriva campaniilor sale virtuale. Multumesc!

Răspunde
- iunie 3, 2010 la 5:57 pm
  Părintele Mihail spune:
  
  ”Noi locului ne ținem, cum am fost așa rămânem…”
  
  Răspunde
  - iunie 3, 2010 la 6:20 pm
    Ana 1 spune:
    
    Doamne ajuta Parinte Mihail. Dumnezeu sa va tina cu toata bucuria care ne-o faceti.
    
    Cat de dulce si frumoasa este limba ortodoxiei.
  - iunie 3, 2010 la 11:48 pm
    Laura spune:
    
    @ Intrebator
    
    Parintele Mihail, ti-a dat un raspuns cum nu se putea mai complet si frumos si doar in cateva cuvinte…Mihai Eminescu . Complet si frumos raspuns !
    
    …iar noi va sustinem…
  - iunie 10, 2010 la 2:40 am
    Pr.Claudiu Wellington NZ spune:
    
    Toate cuvintele acestea ma incalzesc duhovniceste recunoscand in ele duhul de veselie si bucurie permanenta al Preacuviosului Parinte Arhim. Mihail.
    Dupa cum scriam si in alta parte as vrea sa va rog sa-mi comunicati o adresa de email a dumneavoastra sau a Parintelui Protos. Vicentiu la: preotclaudiucoroaba@yahoo.com
    
    Cu multumiri,
    Pr.Claudiu
- iunie 3, 2010 la 6:24 pm
  Ana 1 spune:
  
  Elena Grancea & Intrebator
  
  La mesajele pe care le tot postam noi pe aici incercand sa judecam parintii drepti ai bisericii noastre, imi vine in gand un citat dintr-o poveste “daca-i dai nas lui Ivan, se suie pe divan”.
  
  Răspunde
  - iunie 4, 2010 la 11:17 am
    Cristian spune:
    
    Ana 1
    
    “DIVANUL” este orice treapta ierarhica in biserica, iar mirenii nu se pot “urca pe divan” decat facand slujirea vreunei trepte in Biserica in locul celor unsi canonic. Ceea ce nu este cazul in discutiile de pe acest blog. Acest plan ierarhic , nu se poate amesteca in ceea ce tine de planul duhovnicesc, unde sunt alte reguli, ale libertatii , si unde fiecare crestin marturiseste credinta pentru el insusi , si judeca potrivit treptei de adevar pe care a ajuns sa o cunoasca. Respectarea treptelor ierarhice trece pe planul doi cand Adevarul ia conducerea.
    
    Ceea ce am incercat sa explic, repetand aproximativ argumantatia parintelui Staniloae, este ca nu este bine sa amestecam cele doua planuri, aplicand regulile supunerii fata de ierarhie in cele liturgice, la marturisirea si argumentarea adevarului, care cere si judecare a cuvintelor spuse si nu a persoanelor, cere si sustinere a parintilor cu fapte nu cu vorbe, cu jertfa si impartirea pedepselor care apar in situatii grele, si mai putin cu “concluzii” trase inainte de a se lamuri despre ce este vorba, cat de grava este situatia.
  - iunie 5, 2010 la 4:05 pm
    Elena Grancea spune:
    
    Ana 1,
    
    Spui: “imi vine in gand un citat dintr-o poveste”…
    
    Si mie: “Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala” – deoarece postarea mea – adusa pe acest blog cu permisiunea parintelui Mihail – nu facea nici o referire la persoana ta.
    
    Pe de alta parte te inteleg, caci, vazandu-te si pe blog-ul celuilalt parinte – in acelasi CONSENS – ca si aici – trag concluzia ca tu “canti” la 2(doua) piane – necontand cine este cel ce scrie “partitura”.
    
    P.S.
    Nu te sili sa-mi raspunzi caci: Promit! Nu te voi mai lua in seama.
    Fair-play era sa spui direct ce te-a deranjat si ti-as fi explicat ce motiv am avut sa adopt o asa postura. Pe cand tu…ai “intervenit” (tam-nesam)cu o ironie foarte “fina”.
    
    Sanatate! Maxima!
iunie 5, 2010 la 10:30 pm
Ana 1 spune:

Elena Grancea, o sa vina si clipa cand o sa ne lamurim cu acesti predicatori, si poate atunci o sa avem curajul sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am judecat degeaba, si aici ma refer la parintii bisericii.

Doamne ajuta

Răspunde
Predicatorii-vedete, prooroci proorociti. Azi, cazul Klaus Kenneth in viziunea Parintelui Arhimandrit Mihail Stanciu de la Manastirea Antim: După două milioane de kilometri, încă în înșelare… | Victor Roncea Blog spune:

mai 12, 2010 la 12:59 am

[...] Parintele Mihail Stanciu Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: capusele ortodoxiei, Dan Puric, Danion Vasile, Klaus Kenneth, parintele mihail stanciu, puricii ortodoxiei « “Nasul” lanseaza “Diavolul este politic corect” la Libraria Sophia din Bucuresti in prezenta calugarului basarabean Savatie Bastovoi. VIDEO: Puterea tamaduitoare a iubirii You can leave a response, or trackback from your own site. [...]
Război întru Cuvânt » ARHIM. MIHAIL STANCIU (Man. Antim) pune in discutie una din cele mai recente “vedete” duhovnicesti in voga: KLAUS KENNETH spune:

mai 12, 2010 la 4:10 am

[...] După două milioane de kilometri, încă în înșelare… [...]
Articolul zilei (12.05.2010): KLAUS KENNETH, un RATACIT … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 12, 2010 la 11:37 am

[...] STANCIU, KLAUS KENNETH, Manastirea ANTIM by saccsiv on mai 12, 2010 Citez din articolul După două milioane de kilometri, încă în înșelare…, scris de Arhimandrit Mihail Stanciu, de la Mănăstirea Antim, [...]
Profețiile cultului satanic pentru vremurile de azi — Pustnicul Digital spune:

mai 13, 2010 la 3:17 am

[...] este ambalată frumos și rafinată de inteligențe demonice mult superioare nouă. Ca și exemplul lui Klaus Kenneth care îmbină rigorile ortodoxiei cu indulgențele lumești într-un mod atât de atractiv încât [...]
Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice spune:

mai 17, 2010 la 2:23 pm

[...] In incheiere sa reflectam putin si asupra parerii parintelui Savatie Bastovoi, el insusi un convertit (VEZI)… [...]
Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi … « Saccsiv’s Weblog spune:

mai 18, 2010 la 3:00 pm

OSTROVUL Acolo unde se termina filmul...

Postat: 1.07.2010 - 6 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Ostrovul. Acolo unde se termina filmul...

Ostrovul. Acolo unde se termina filmul... Autor (i): Pr Constantin Necula, Monica Fermo, Romeo Petrasciuc Editura: Agnos An aparitie: 2007 Nr. pagini: 114 pagini Disponibilitate: nedisponibila

CARTI > Religie > Crestinism > Ortodoxie

în spatiul ortodox se scriu rar carti despre filme. în 2001 criticul de film Elena Dulgheru, cunoscuta si pentru traducerile sale din teologia rusa, publica la Arca învierii, “Tarkovski, filmul ca rugaciune”. Anul trecut apare la “Reîntregirea” cartea Diaconului Andrei Kuraev �" “Filmul: Restartare prin teologie”. Razlet, la aparitia unor productii cinematografice care meritau a fi vizionate sau osândite pe fata, diversi teologi au scris recenzii ori scurte articole.
Piata de carte ortodoxa se îmbogateste de acum cu o noua aparitie editoriala, “Ostrovul. Acolo unde se termina filmul…”.Cartea cuprinde între copertile sale discutia din miez de noapte dintre Parintele Conf. Univ. Dr. Constantin Necula si Maica Ecaterina (Fermo), discutie moderata inspirat de editorul Romeo Petrasciuc.
“Ostrovul” e vazut ca “un film eveniment, eminamente ortodox” (CN), care se deosebeste categoric de filmele cuminti care vin doar cu “stravezimi de ortodoxie” (CN), “un film care da un bobârnac zdravan mofturilor noastre” (CN). Parintele C. Necula atrage atentia ca filmul “Ostrovul” da un semnal bun pentru toti cinefilii: “Sinaxarul nu s-a încheiat, e loc pentru toti”
Discutia nu se rezuma doar la filmul “Ostrovul”, cei doi protagonisti ai discutiei trec lejer de la una la alta, ca într-un dialog liber, vorbind despre filmul rusesc si românesc, despre teatru bun ori filmul inspirat de Scripturi, despre C.S. Lewis si “Cronicile din Narnia” etc. Maica Ecaterina vorbeste, printre altele, despre bântuirea actorilor de catre personajele interpretate, pomenind de Oana Pellea, dar amintind si de experienta sa, povestita în “Talita kumi”, când a întâlnit pe strada, oarecând, înainte de convertire, pe fostul iubit îngropat cu un an de zile înainte.
Sunt evocati în dialog si mari actori ai scenei românesti, dar si necredinciosii care au dezbracat actul artistic de tot ce are el sacru. E amintit în treacat si actorul Dragos Pîslaru (Par. Valerian de la Frasinei) si rugaciunea lui cu lacrimi pentru breasla actoriceasca. Maica aminteste si ea ca pusese în pomelnic, la morti, pe Jimi Hendrix, Janis Joplin sau Freddie Mercury.
Cartulia editata de Agnos e o alternativa la corupaciunea de zi cu zi a televizorului, o carte vie care se poate citi lejer într-o pauza de curs, în autobuz, la munte în weekend… E o carte care te prinde înca de la prima pagina. Fervoarea celor doi vorbitori te face sa nu o lasi din mâna.

Laurentiu Dumitru

Cuviosul PAISIE AGHIORITUL

Postat: 1.07.2010 - 4 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Cuviosul Paisie Aghioritul: “Ca să ne rugăm împreună cu cineva, trebuie să fim de aceeaşi credinţă”

În probleme de credinţă Cuviosul Paisie era neînduplecat. Avea o sensibilitate foarte mare în privinţa Ortodoxiei, de aceea nu era de acord cu rugăciunile făcute împreună şi cu comuniunea cu persoane neortodoxe. Spunea: "Ca să ne rugăm împreună cu cineva, trebuie să fim de aceeaşi credinţă". Stareţul rupea legăturile sau evita să vorbească cu clerici care participau la rugăciuni comune cu eterodocşii. "Tainele" eterodocşilor nu le recunoştea şi sfătuia ca cei care vin la Ortodoxie să fie catehizaţi bine înainte de a se boteza.

A luptat împotriva ecumenismului şi vorbea întotdeauna despre măreţia şi unicitatea Ortodoxiei, îndemnat fiind de harul dumnezeiesc care sălăşluia în inima sa. Viaţa lui dovedea superioritatea Ortodoxiei. Pentru un timp Stareţul, împreuna cu aproape toţi părinţii din Sfântul Munte, a încetat să-l mai pomenească pe patriarhul Atenagora pentru compromisurile făcute cu romano-catolicii. Dar aceasta a făcut-o cu durere. "Mă rog la Dumnezeu, spunea el, ca să ia zile din viaţa mea şi să le dea patriarhului Atenagora, ca să se pocăiască".

Despre monofiziţi spunea: "Aceştia nu spun că nu i-au înţeles pe Sfinţii Părinţi, ci spun că Sfinţii Părinţi nu i-au înteles. Ca şi cum ar spune că ei au dreptate, iar Sfinţii Părinţi i-au înteles greşit". A considerat că este o hulă împotriva Sfinţilor Părinţi scoaterea din cărţile liturgice a textelor în care Dioscor şi Sever sunt numiţi eretici, propusă de unii ierarhi şi teologi din Biserica Greciei. Spunea: "Oare ataţia Sfinţi Părinţi care au avut iluminarea dumnezeiască şi au trăit în aceeasi vreme cu ei, i-au inteles greşit şi venim noi acum, după atâtea veacuri, ca să-i corectăm pe Sfinţii Părinţi? Dar nici minunea Sfintei Eufimia nu o pun la socoteală? Oare şi ea a înţeles greşit tomul ereticilor?".

Cuviosul Paisie lupta, în felul său, împotriva ecumenismului, vorbind şi scriind anumitor persoane bisericeşti. "Biserica, spunea el, nu este corabia fiecarui episcop, astfel încât să facă ce vrea el". Împotrivirile lui erau întotdeauna însoţite de multă rugăciune şi dragoste pentru Biserică, dar şi pentru cei care se abăteau de la dreapta credinţă.

Biserici rupestre in Basarabia

Postat: 21.06.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Biserici rupestre din Basarabia

expozitie de fotografie

Muzeul Taranului Roman in colaborare cu Institutul "Fratii Golescu" pentru relatii cu romanii din strainatate va invita, marti, 8 iulie, de la ora 18, la Clubul Taranului, la vernisajul expozitiei Biserici rupestre din Basarabia, o marturie fotografica de Dan Barcea (Austria).

Schitul lui Bosie, Manastirea Pestera din Butuceni, Manastirea Saharna, Manastirea Japca si Manastirea Tapova sunt singurele locasuri de cult in care se mai slujeste si in zilele noastre dintre cele peste cincizeci de biserici rupestre care au existat pe cursul mijlociu si nordic al raului Nistru, in Basarabia. Le puteti admira intr-o expozitie de fotografie realizata de cineastul Dan Barcea.

Dan Barcea a absolvit Academia de Film si Televiziune din Viena. Filmografia sa cuprinde filme artistice, documentare si filme publicitare, realizate atat in Romania, cat si in Franta, Italia, Japonia si Statele Unite. Cineast independent, in prezent colaboreaza cu televiziuni din Germania si Austria.

Pentru cei interesati, se pot afla mai multe pe Google search, ma refer la film, autorul lui, etc.

Bisericile rupestre de la Basarabi in Dobrogea

Postat: 20.06.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Misterul din dealul de creta: Bisericile rupestre de la Basarabi

Nu stie nimeni cine a fost primul crestin care a simtit nevoia sa sape o chilie intr-un munte de creta, pentru a i se inchina, in liniste, lui Cristos. Se intampla in urma cu peste o mie de ani, pe vremea cand istoria mirosea inca a ceata. Important e faptul ca s-a petrecut in Dobrogea, la Basarabi, si ca Romania se afla printre tarile cu cele mai pretioase vestigii crestine din Europa.

*
Orasul Basarabi se afla pe malul canalului Dunare-Marea Neagra, pe drumul ce duce de la Constanta la Cernavoda. Dupa podul de peste apa, un drumeag prafuit se desprinde spre stanga, strajuit de o parte de dealuri joase. In apropierea lor era, candva, o cariera de creta. In vara anului 1957, ca urmare a detonarilor efectuate pentru extinderea exploatarii, s-a descoperit intrarea intr-o chilie rupestra. Au inceput imediat cercetarile arheologice si, in anii urmatori, au fost descoperite mai multe astfel de incaperi sapate in dealul de creta, unele cu rol de biserici, altele folosite ca locuinte sau incaperi funerare. In total, sase bi

serici si multe alte galerii si chilii. S-au facut si lucrari de restaurare, caci unii pereti erau prabusiti. Valoarea intregului complex era data, in primul rand, de numarul mare de inscriptii si desene de pe pereti: cruci, oameni, animale, figuri geometrice, multime de simboluri stranii, zeci de inscriptii scrise cu caractere grecesti, chirilice, glagolitice, cu rune, unele nici astazi descifrate, si intre toate acestea, o data: anul 6500 de la facerea lumii, ceea ce inseamna 992 dupa Hristos.

Vestea descoperii ansamblului de biserici vechi de peste un mileniu a atras, la vremea aceea, multi turisti, care nu au stiut sa pretuiasca aceasta comoara. Intemperiile au lucrat si ele la degradarea complexului, chiar daca arheologii s-au grabit sa protejeze proaspata descoperire. Masurile au fost insuficiente. Din suprafata de aproape trei hectare, doar o treime a fost acoperita printr-o constructie de beton armat, cu aspect vag de catedrala si cu acoperisul in trepte, ridicata in anii '70. Pentru restul suprafetei s-a facut un fel de sopron din lemn si stuf, acoperit cu carton asfaltat, care nu a putut sta cu folos in calea ploilor. Creta, fiind un material foarte moale, s-a degradat rapid. Peretii s-au exfoliat, zeci de desene si inscriptii au disparut. Lipsa fondurilor, dar poate si lipsa interesului din partea oficialitatilor comuniste pentru un monument crestin au contribuit la distrugerea treptata a bisericilor de la Basarabi. Anii de dupa Revolutie nu au adus vesti bune pentru aceasta minune a crestinatatii de pe teritoriul Romaniei. Ploile au continuat sa roada peretii incarcati de istorie. Aceasta era situatia la sfarsitul primaverii acestui an, cand am incercat sa vizitez complexul. Dar cum astazi, din fericire, nu se poate patrunde in spatiul sacru milenar de la Basarabi fara acordul Muzeului de Arheologie din Constanta, a trebuit sa aman vizita pentru mai tarziu. Iar cand am revenit, in plina toamna dobrogeana, se produsese minunea din cel de-al doisprezecelea ceas.

Dealul sfant

Nimic din aspectul exterior al complexului de la Basarabi nu-ti spune ca ar fi vorba de o "minune". Dincolo de un gard oarecare se zareste o constructie stranie, structurata pe trei nivele, cu pereti si acoperisuri din fibra de sticla, ce pare sa tasneasca direct din dealurile de creta acoperite cu vegetatie rara. Remarc repede: acoperisul care asta vara lipsea acum exista. Vechiul invelis de carton, prin care se scurgeau apele ploilor si prin care treceau viscolele iernii, a fost inlocuit.

Mai trebuie inlocuiti cativa stalpi de lemn, subreziti de vreme si, cel mai important, trebuie sa se gaseasca bani pentru conservarea incintei rupestre, operatiune ce necesita milioane de euro. Dar e de-ajuns sa vezi doar cateva dintre incaperile ce le-au folosit drept biserici primilor crestini din Dobrogea, ca sa intelegi ca ansamblul de la Basarabi este cu adevarat o minune, al carei pret nu se poate tocmi.
Ghidul ne conduce in cea mai mare biserica, numita de cercetatori "B4". Dimensiunile sale sunt de 7 x 3,5 m. E suficient luminata pentru a zari, chiar de la intrare, un porumbel urias, sapat pe unul dintre cei trei stalpi ai pronaosului, iar alaturi de porumbel, siluete umane, cruci malteze, dragoni impletiti, inscriptii in rune misterioase. Pe celelalte fete ale stalpului, alte cruci malteze uriase, sapate in relief. Tavanul naosului se sprijina pe alte cinci coloane, iar intrarea in altar se face prin trei arcade frumos ornamentate cu vopsea rosie, pastrata pana astazi. Intr-un colt al naosului e desenata o figura umana cu bratele larg deschise, probabil in atitudine de ruga. Are o imbracaminte larga, pe care se vede desenata o cruce, iar in jurul sau sunt multime de alte cruci si de rune. Exista si un cavou, in care se intra din naos, iar in tavanul naosului se zareste o deschizatura prin care se comunica cu o alta biserica, aflata deasupra. Iar deasupra aceleia se afla inca o biserica! Fiecare bisericuta are pronaos, naos si altar, dar si alte incaperi alaturate si galerii prin care incaperile comunica unele cu altele: un adevarat labirint. Lumina slaba, alb-galbuie, da un contur cald desenelor. In incaperi e o tacere absoluta, de mormant. Din loc in loc, creta alterneaza cu cimentul folosit la consolidare, iar peretii au aspectul unui mozaic. "Ideea a fost proasta", explica ghidul, "deoarece cimentul atrage umiditatea si grabeste deteriorarea cretei". Bisericuta de deasupra este mai mica. Pe un perete al incaperii centrale se zareste un cap de taur, pe peretele din dreapta intrarii altarului o pasare, cruci si inscriptii runice, intr-o incapere laterala se vad banci sapate in creta, intr-o alta un mormant... Un univers intreg, ce reuneste viata cu moartea si somnul cu rugaciunea, unde lumina se dilueaza si zgomotul se stinge, un labirint in care sufletul se curata si mintea se limpezeste.

Primii crestini

Bisericile de la Basarabi sunt unicat prin dimensiuni si complexitate, dar nu sunt singulare: asemenea asezari exista si in alte locuri apropiate de noi, in Bulgaria si in Basarabia. Se crede ca modelul acestor manastiri rupestre ar fi fost adus din Cappadocia, unde exista cu sutele. Dar cine si cand a sapat chiliile de la Basarabi? Cat timp au fost locuite si de catre cine? De ce apar simboluri atat de diverse? Am solicitat cateva raspunsuri de la parintele Ionut Holubeanu, cadru didactic la Facultatea de Teologie a Universitatii Ovidius din Constanta, foarte preocupat de complexul de la Basarabi, despre ale carui reprezentari sustinuse, de curand, o comunicare stiintifica. Tanar, inteligent, foarte bine documentat, vorbeste repede, cu caldura si har. Ne primeste in biserica Sf. Spiridon din Constanta, iluminata sarbatoreste pentru a celebra o cununie religioasa.

"Complexul de la Basarabi a fost datat in secolele 9-10 dupa Hristos, pe baza inscriptiilor de pe pereti, care contin si ani, pe baza ceramicii gasite acolo, care apartine evului mediu timpuriu, si pe baza arhitecturii bisericilor. Totusi, este posibil sa fi existat o prima etapa de locuire mult mai devreme, in secolele 4-6, iar un indiciu in acest sens ar fi una dintre bisericute, care are o arhitectura specifica lumii crestine primare. E vorba de o biserica in forma unei corabii, cu absida si contraabsida (absida este peretele incovoiat al altarului). Este doar o ipoteza, dar argumentul arhitecturii este puternic. Mai avem un caz asemanator la Dumbraveni. Acolo s-a descoperit un ansamblu monahal rupestru, cioplit in stanca, exact ca cel de la Basarabi, unde exista doua bisericute, datate initial in secolele 9-10. Si acolo, una dintre bisericute are arhitectura specifica secolelor 4-6, la fel ca la Basarabi, si cu toate acestea a fost datata mai tarziu. Apoi s-a descoperit un mormant, in care s-a gasit o moneda din secolul al 4-lea, iar cel care le datase initial a fost obligat sa admita ca a existat o prima etapa de locuire mai veche cu cateva secole si a coborat datarea acelei

bisericute in secolul 4. Aceeasi este situatia si la Basarabi, doar ca aici nu s-au gasit dovezi suplimentare."

- Mai existau in zona astfel de manastiri rupestre?

- Basarabi nu este un caz unic. In sudul Dobrogei - atat in Dobrogea romaneasca, dar si in Cadrilater, exista o intreaga arie monahala. Si bulgarii au gasit vestigii monahale rupestre, unele sunt din secolele 9-10, dar unele dintre ele sunt mai timpurii, din secolele 4-6, refolosite apoi in secolele 9-10 si pana in secolul 11, la fel ca la Basarabi. De fapt, acestea sunt etapele in care viata monahala a fost infloritoare in aceasta zona. Pana au venit slavo-avarii, care au inabusit-o, si ea dispare brusc, in secolul 6 si inceputul secolului 7, si reapare dupa crestinarea bulgarilor, cand conditiile erau din nou prielnice vietii crestine, cand au venit si multi misionari bizantini si au dat probabil si ei un impuls pentru revigorarea vietii monahale din zona.

Sfantul fara nume

- Cele mai interesante reprezentari de la Basarabi sunt cele umane. Multe dintre figuri sunt in pozitie de rugaciune, cu bratele ridicate, uneori tinand o cruce intr-una din maini, unele au chiar o aura in jurul capului. Cine sunt aceste personaje?

- In cea mai mare dintre bisericutele din grupul celor notate cu B este reprezentat un sfant in pozitie de rugaciune, cu mainile ridicate. Semn distinctiv este aura specifica sfintilor si vesmintele bisericesti. Reprezentarea este insotita de un text in caractere runice, care n-a fost descifrat. Este evident vorba de un sfant, dar pe care nu il putem identifica deocamdata. In schimb, o alta reprezentare, din aceeasi bisericuta, a fost identificata, deoarece de o parte si de alta a figurii se afla o inscriptie in limba greaca, din care rezulta ca este vorba de Sfantul Teodor. Chipul sfantului e distrus, nu se mai vede, dar atributele principale sunt clare: un vesmant lung, o tunica, probabil de blana, in mana dreapta o sulita, iar in mana stanga un scut ca o litera "O" alungita. Pornind de la aceasta imagine, am cautat sa gasesc reprezentari apropiate in iconografia traditionala bizantina din aceeasi epoca si am gasit intr-un manuscris, o evanghelie din secolul al 12-lea, o reprezentare a sfantului Teodor, cu exact aceleasi elemente: sfantul e reprezentat pedestru, ca si cel de la Basarabi, are in mana dreapta o sulita, in cea stanga un scut, iar ca vesmant o tunica lunga cu dungulite. Reprezentarea de la Basarabi seamana izbitor de mult cu cea din manuscris. Acest lucru ma face sa cred despre crestinii de la Basarabi ca au avut niste modele, fie icoanele vremii, fie reprezentarile de sfinti de pe manuscrisele din epoca.

- Sunt numeroase aceste reprezentari de sfinti in bisericile de la Basarabi?

- Nu sunt foarte numeroase. Pe langa Sfantul Teodor, in aceeasi bisericuta mai sunt doi sfinti. Intr-o alta bisericuta mai exista o reprezentare interesanta, foarte frumoasa, a nasterii Mantuitorului, dar este atat de schematic reprezentata, incat interpretarea ei a ridicat probleme.

Este figurat un drum curbat, o cladire cu o cruce deasupra, interpretata ca fiind Betleemul, mai sus este o iesle in care se afla un copil in fasa si deasupra o stea, din care coboara trei raze catre pruncul din iesle. Si in acest caz, eu consider ca este o reproducere dupa o icoana a vremii. Cautand modele posibile, am gasit o icoana de la Muntele Sinai, de la sfarsitul secolului 12 si inceputul secolului 13, care contine exact aceleasi elemente de baza ca in reprezentarea de la Basarabi, adica ieslea, pruncul culcat si steaua cu razele. Nu apare Maica Domnului, nici magii care se inchina, asa ca in icoanele din vremea noastra. Si asta m-a facut sa cred ca au avut modele pe care au incercat sa le reproduca schematic, asa cum s-au priceput. Mai exista intr-una din bisericute un sfant, despre care eu personal cred ca este un arhanghel. Are o aura clara si frumoasa, dar literatura de specialitate l-a descris drept "barbat cu nimb". De ce cred ca este un arhanghel? Deoarece are umerii foarte proeminenti, ridicati, la fel ca in reprezentarile de arhangheli.

- Exista astfel de icoane rudimentare si in alte parti?

- In Bulgaria, la Ravna, dincolo de limita de sud a Cadrilaterului, exista un complex monahal unde s-au descoperit multe reprezentari de tip graffiti asemanatoare cu cele de la Basarabi. Acolo apare figura Sfantului Vasile, la fel de rudimentar incizata.

- De ce sunt atat de schematice aceste icoane?

- Aceste reprezentari exprima saracia crestinilor din acele vremuri. De pilda, la Capidava s-a gasit un ciob de ceramica dintr-un vas romano-bizantin spart, pe care mai tarziu cineva a scrijelit figura Sfantului Gheorghe, extrem de rudimentara, dar a obtinut astfel un fel de iconita. Oamenii simteau nevoia sa aiba astfel de icoane langa ei, sa se simta mai protejati.
Pelerini la altarele albe
Ce poate fi mai straniu decat un perete de biserica, vechi de mai mult de o mie de ani, scrijelit peste tot in sus si-n jos, in diagonala si pe orizontala, in toate directiile, cu figuri si semne care se intretaie si se suprapun, unele mai noi, altele mai vechi, unele mai adanci, peste altele mai putin adanci, mai mici, mai mari, in relief, sau doar simple linii subtiri, naive sau pline de arta, oameni, pasari, cai, cruci, cizme, barci, serpi, alfabete cunoscute si necunoscute? Un mozaic ametitor ce se intinde pe cei mai multi pereti ai labirintului, al carui sens ii scapa celui ce ar incerca sa afle care este rostul acestei babilonii... Si totusi, specialistii au reusit sa inteleaga ce s-a petrecut in acele grote. Cercetatorii bulgari care au studiat complexul monahal de la Ravna au lansat ideea ca unele dintre reprezentari au fost facute de pelerinii care au trecut pe acolo. Aceeasi ar putea fi situatia si la Basarabi. De fapt, pe langa icoanele cu sfinti, care sunt foarte putine, exista un numar foarte mare de simboluri. Dintre toate, cizma pare simbolul cel mai misterios.

- De ce apar atat de multe cizme, ce anume simbolizeaza incaltamintea desenata pe peretii bisericilor de la Basarabi?

- E greu sa interpretezi un simbol din acea epoca. Exista mai multe ipoteze, iar cercetatorii nu au ajuns la un acord. Dar cea mai plauzibila dintre ele spune ca acesta este un mod de a marca locul sfant pe care pelerinii l-au vizitat, dupa modelul Sinaiului. Acolo, Dumnezeu i-a spus lui Moise: "Descalta-te, ca acesta este loc sfant". Si atunci incaltarea a ramas un simbol al locului sfant. Apar cizme, sandale, opinci - la Ravna apare sandaua -, fiecare pelerin desena semnul sau distinctiv, pentru a marca faptul ca a trecut pe acolo.

- Ce alte simboluri sunt frecvente?

- Apare arcul cu sageata, chiar in altarul uneia dintre bisericutele de la Basarabi. In simbolistica crestina acesta semnifica alungarea lui Adam din Rai. Mai apar caii, sunt multi cai, iar acest lucru este legat de prezenta unei populatii nomade in zona, probabil pecenegii. Exista chiar un chip cu trasaturi mongoloide. Apoi sunt reprezentati porumbei, iepuri, dragoni, corabii - s-a spus chiar despre o corabie ca seamana cu o corabie de vikingi. Simbolurile sunt foarte

numeroase, interpretarea lor ridica mari probleme si nu am ajuns inca in faza in care sa ne putem pronunta sigur asupra semnificatiei acestora. Putem insa presupune ca apartineau pelerinilor de diverse neamuri care ajungeau in zona. Cele mai multe apartin epocii evului mediu timpuriu, deci secolelor 10-11.

- De ce neam erau cei ce au locuit si cei ce au trecut pe la Basarabi?

- Este greu de stiut. Ce putem spune este ca, la vremea respectiva, complexul de la Basarabi oglindea mozaicul etnic al regiunii. Unii spun ca au fost si populatii nordice. S-au descoperit si schelete ale unor nordici, probabil erau vikingi, caci pe aici, pe malul vestic al Marii Negre, trecea drumul cunoscut "de la varegi la greci", adica de la vikingi la bizantini. E posibil ca unii vikingi sa fi murit in zona sau chiar sa fi ramas sa vietuiasca la Basarabi, dar mai probabil este ca au venit aici dupa abandonarea complexului. De ce spun asta?

Pentru ca unele dintre locuintele de la Basarabi au fost refolosite mai tarziu drept cavouri. De pilda, exista doua incaperi folosite probabil drept chilii de unii monahi, pentru ca au vatra, scaunele sapate in creta, iar incaperea avea o usa de lemn prinsa in peretele de creta cu carlige de fier. Insa mai tarziu, acolo au fost asezate trupurile unor oameni, iar intrarea a fost zidita cu calupuri de creta. La fel s-a intamplat si cu unele galerii, in care au fost gasite oseminte umane, chiar si de femei, semn ca aceste galerii au capatat destinatie funerara numai dupa ce complexul monahal nu a mai fost locuit. Altii spun ca au fost si populatii nomade, pecenegi. Altii spun ca au fost si slavo-bulgari, caci au fost identificate inscriptii in limba slavona. Altii spun ca au fost si bizantini, caci avem si inscriptii in greaca. Iar altii spun ca au fost si autohtoni, protoromani, deci stramosii nostri, pentru ca inscriptiile acestea in limba greaca au greseli de ortografie si e clar ca au fost scrise de cineva care nu stapanea foarte bine alfabetul grecesc. Deci, cea mai sigura ipoteza este ca Basarabi fost un loc de pelerinaj pentru crestinii din regiune.

"Doamne ajuta pe robul tau"

- Peretii bisericilor rupestre de la Basarabi au, pe langa desene, si extrem de multe inscriptii. Le-a descifrat cineva?
- Iata una dintre inscriptiile de la Basarabi, scrisa in limba slavona, cu caractere chirilice: "Eu, Aian (sau Dimian), preotul, merg pe drum (in sensul de "calatoresc"), pun lumanari pentru pacatele mele, omule, in aceasta biserica. Iar Dumnezeu sa va miluiasca cu Sfintii Parinti. Amin. Dimian. Luna mai." Si o alta, tot in slavona: "In numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant s-a inchinat nedestoinicul rob Simion, prima data, in biserica, in luna august in 31." Deci, este vorba de oameni care veneau, se inchinau si isi marcau trecerea pe acolo. O alta inscriptie, de data aceasta in limba greaca, spune: "Doamne ajuta pe robul tau Iosif preotul".

- Pe langa alfabetele cunoscute - chirilic, grec - exista si multe inscriptii inca nedescifrate. In ce limba si cu ce alfabet sunt scrise?

- Da, este vorba de alfabetul numit "runic" ce a fost folosit de scandinavi si de protobulgari, dar e vorba de alfabete diferite, doar ca sunt incadrate ca aspect in categoria "rune". Deci, sunt numite alfabete runice, dar cu precizarea de rune protobulgare sau rune nordice. La Basarabi apare un alfabet considerat de unii original, care amesteca rune nordice cu rune protobulgare. Poate fi o scriere locala, originala, folosita in aceasta zona intr-o anumita etapa istorica, dupa care alfabetul a fost uitat, nu a mai fost folosit. Cateva caractere runice apar si la Dumbraveni, dar acolo peretii sunt de stanca si cu greu puteau fi scrijeliti. Pentru aceste inscriptii runice inca nu s-au dat solutii sigure de descifrare.
*
Discutia cu parintele Holubeanu este din ce in ce mai animata. Dar la intrarea in biserica se face zarva, se apropie alaiul multicolor de nuntasi. Maine e duminica. Vor veni credinciosii, poate pelerini moderni, vor lasa acatiste - tot un fel de inscriptii, dar nu pe pereti, ci pe hartie -, se vor inchina la icoane si vor lua parte la Sfanta Liturghie. Iar ca semn al trecerii lor pe acolo, vor lasa, in loc de o inscriptie pe un perete, puterea unei rugaciuni. O mie de ani inseamna o zi in fata lui Dumnezeu. La Basarabi, aceasta zi parca nici nu a trecut. Daca privesti cu ochiul limpede, pe drumeagul de la poalele dealului de creta se intrevad in praf urme de sandale si de opinci, pasii pelerinilor de mai ieri, ce urca incet cararea, strangand la piept un ciob, o iconita cu un sfant grabnic-ajutator.

Fotografii de Marian Coman

Maica Domnului in Spiritualitatea Ortodoxa

Postat: 19.06.2010 - 3 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa

Mareste imaginea.

Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa

In Biserica noastra drept-maritoare -Biserica Ortodoxa -, Maica Domnului este la loc de cinste si este pomenita totdeauna dupa Domnul nostru Iisus Hristos. Anume, la sfarsitul slujbelor, cand se face incheierea, preotul, dupa ce Il pomeneste pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicand, de pilda: "Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru", spune indata: "Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale", apoi ii pomeneste si pe unii dintre sfinti si cere ajutor de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi. Asta inseamna ca, in gandirea ortodoxa, indata dupa Domnul nostru Iisus Hristos este Maica Domnului.

Slujbele dumnezeiesti ale Bisericii noastre, care sunt prilej de intalnire cu Dumnezeu, prilej de a sta in fata lui Dumnezeu, prilej de indoctrinare, de invatatura duhovniceasca, sfintele noastre slujbe care ne aduc in fata lui Dumnezeu, care creeaza o atmosfera pentru Dumnezeu si pentru credinciosi, in gandul la Dumnezeu, sfintele slujbe ale Bisericii noastre o cuprind la loc de cinste si pe Maica Domnului.

La sfintele slujbe suntem cu totii si cinstitori ai Maicii Domnului, pentru ca la sfintele slujbe slujesc toti cei care participa. Unele slujbe sunt in asa fel randuite de parintii cei duhovnicesti, incat in cuprinsul lor sunt chemati toti cei care iau parte la ele, ca slujitori, nu ca asistenti; adica noi suntem in fata lui Dumnezeu ca sa facem lucrul lui Dumnezeu, cu totii.

As vrea sa retineti, pentru toata cealalta vreme a vietii, ca la sfintele slujbe nu slujesc numai slujitorii sfintiti si cei care-i ajuta pe slujitorii sfintiti, de pilda cantaretii sau corul bisericesc, ci toti credinciosii trebuie sa slujeasca; si slujesc, la masurile lor.

Daca ne gandim la ziceri de la sfintele slujbe care o pomenesc pe Maica Domnului, cel mai des auzita in legatura cu Maica Domnului e partea aceea care zice asa:

Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim"; "Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam."

Asa se zice mai nou. Cand eram eu copil si cand eram tanar, zicerea aceasta era in felul urmator:

"Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenind-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam"; iar in timpul cat se ziceau aceste cuvinte, credinciosii cantau: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" Mai nou, zicem: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Asa cum se zic cuvintele acestea in vremea noastra, se are in vedere mai mult un indemn de a o pomeni pe Maica Domnului, de a ne gandi la Maica Domnului, iar cum se zicea in trecut, tot in Biserica noastra, dupa randuiala care era atunci, faptul de a o pomeni pe Maica Domnului se considera ca un lucru de sine inteles.

Indemnul pe care ni-l da Biserica acum, sa o pomenim pe Maica Domnului, cuprinde in contextul lui sapte calitati care tin de Maica Domnului. Mai intai, pe Maica Domnului, pe Fecioara Maria, o numim Preasfanta; dupa aceea, curata; apoi, preabinecuvantata - a treia; marita - a patra; stapana noastra - a cincea; de Dumnezeu Nascatoarea

- a sasea; si pururea Fecioara Maria - a saptea. Deci sapte lucruri care tin de Maica Domnului. Cine nu cunoaste ceva despre Maica Domnului, poate invata, daca e atent la sfintele slujbe, aceste sapte lucruri care tin de Maica Domnului. Astfel, invata ca Maica Domnului este Preasfanta, deci e mai mare decat sfintii ceilalti, e cea dintai intre sfinti; apoi, e curata; e binecuvantata: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" - sunt cuvinte pe care le gasim in Sfanta Evanghelie de la Luca (1, 28). Si anume, ingerul binevestitor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, i-a zis Preasfintei Fecioare Maria, cand i-a vestit ca este aleasa sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu: "Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine; binecuvantata esti tu intre femei". Iar Sfanta Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, purtandu-1 in pantecele sau pe Sfantul Ioan Botezatorul si primind vizita Preasfintei Fecioare Maria, care ii era rudenie si care il purta in pantecele ei pe Mantuitorul lumii, a zis catre Maica Domnului: ,Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" Luca 1, 42) si apoi a pus intrebarea: "De unde mie cinstea aceasta, ca sa rina Maica Domnului meu la mine?"

Deci Maica Domnului este Preasfanta, este curata, este preabinecu vantata si este marita - de ingeri si de oameni; este stapana noastra, este facatoare de Dumnezeu si este pururea Fecioara.

Toate slujbele dumnezeiesti ale Bisericii noastre o au in vedere si pe Domnului. Sa ne gandim, de pilda, la ceea ce se intampla la Sfanta Liturghie. Dupa ce preotul zice cuvintele:

"Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate", credinciosii canta: "Pe Tine Te laudam, Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru". In timpul acestor cuvinte cantate, in timpul acestui imn se intampla prefacerea celor ce inchipuie Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica prefacerea painii anume pregatite (prescura anume pregatita) si a vinului amestecat cu apa din potir in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iar cele dintai cuvinte rostite de preot dupa imnul "Pe Tine Te laudam..." sunt: "Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria". Ca si cand ni s-ar spune: "E bine ca-I aduceti lauda lui Dumnezeu, dar sa nu uitati nici de Maica Domnului". Numai asa ne putem explica alaturarea cuvintelor: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru", cu cuvintele: "Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria".

Legatura intre aceste cuvinte si cele care se spun inainte, insa nu cu glas tare, ci in taina (adica se spun de catre preot fara sa se auda), este urmatoarea: dupa ce se prefac Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, preotul spune de ce anume cere sa se intample aceasta, adica sa fie la indemana credinciosilor, pentru impartasire, Trupul si Sangele Mantuitorului. Si zice asa:

"inca aducem aceasta slujba cuvantatoare pentru cei ce s-au savarsit intru buna credinta: parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept care s-a savarsit intru buna credinta". Aceste cuvinte se spun fara sa se auda; si apoi, cu glas tare, in auzul tuturor: "Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, Marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria".

Noi spunem cuvintele acestea in legatura cu Sfanta Liturghie; anume, spunem ca Sfanta Liturghie este in amintirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si in amintirea celor alesi ai Lui, dintre care-i pomenim, cum am zis, pe parinti, pe patriarhi, pe prooroci - acestia toti din Vechiul Testament; apoi, pe sfintii apostoli, pe sfintii propovaduitori, pe evanghelisti - cei patru evanghelisti si pe toti evanghelistii, pentru ca toti propovaduitorii sunt, intr-un fel, evanghelisti, adica aducatori de veste buna; apoi pe mucenici, adica pe cei care si-au dat viata pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru credinta in Mantuitorul. Pe urma, pe marturisitori - cei care au suferit chinuri pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos; n-au murit, pentru ca n-au ajuns sa moara, nu li s-a cerut sa moara, dar au suferit inchisoare, au suferit mutilari si chinuri. Apoi, ii pomenim pe pustnici si pomenim tot sufletul drept care s-a savarsit intru buna credinta.

Si, dupa ce noi, preotii, spunem aceste cuvinte fara sa se auda, spunem apoi cu glas tare: "Mai ales - deci dintre toti acestia, o pomenim in chip special pe Maica Domnului - mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria".

Apoi se continua lista de sfinti si, tot fara sa se auda, preotul zice "Pentru Sfantul Ioan Proorocul, Inaintemergatorul si Botezatorul, pentru Sfintii, slavitii si intru-tot-laudatii Apostoli, pentru Sfantul (i se spune numele), a carui pomenire o savarsim, si pentru toti sfintii, cu ale caror rugaciuni, miluieste-ne pe noi, Doamne!" Si apoi, se pomenesc cei din Biserica luptatoare si cei din Biserica triumfatoare, se pomenesc credinciosii care au murit intru dreapta credinta, se pomenesc apoi episcopii ortodocsi, preotii si diaconii; se aduce aminte de cei care vietuiesc intru dreapta credinta, de conducatorii care asigura linistea popoarelor, de cei vii si de cei morti, si in felul acesta se arata ca Sfanta Liturghie ii cuprinde pe toti.

Dupa ce se spun cuvintele aducatoare-aminte de Maica Domnului, de obicei credinciosii izbucnesc din sufletele lor, isi revarsa cinstirea catre Maica Domnului prin cuvintele:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim".

Aceste cuvinte sunt cuprinse in doua parti: o parte este cea in care se spune:

"Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Acestea sunt cuvinte alcatuite, sub puterea Duhului Sfant, de catre un imnograf, de catre un bun cinstitor al Maicii Domnului, Sfantul Cosma Melodul, la inceputul secolului al VIII-lea. Deci pe la anii 700 au inceput sa se spuna in Biserica cuvintele acestea: "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii...". Vorbim cu Maica Domnului prin aceste cuvinte si spunem ca Maica Domnului este mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii.

Cine sunt heruvimii, cine sunt serafimii? Heruvimii sunt fiinte ceresti re care se spune ca sunt cu ochi multi, adica sunt cu multa cunostinta de Dumnezeu (pentru ca asta inseamna ochi multi: multa cunostinta). Prin ochi vin foarte multe cunostinte in constiinta omului, iar despre heruvimi se spunene ca sunt cu ochi multi, deci cu multe posibilitati de a cunoaste. Pe cine? Se intelege, pe Dumnezeu. Revarsarea de cinstire fata de Dumnezeu, de preamarire fata de Dumnezeu, de cinstire fata de Maica Domnului, este o varsare pe masura cunostintei. In masura in care cunoastem maretiile lui Dumnezeu, in masura in care cunoastem maretiile Maicii Domnului, noi aducem preamarire lui Dumnezeu si preacinstire Maicii Domnului. Si zicem

"Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii - decat cei care au cunostinta multa de Dumnezeu - si mai marita fara de asemanare decat serafimii", adica decat fiintele care sunt in imediata apropiere de Dumnezeu. Heruvimii, serafimii si tronurile sunt in apropiere de Dumnezeu, iar Maica Domnului e mai cinstita decat heruvimii si e mai marita fara de asemanare decat serafimii.

Si zicem:

"Care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai nascut". L-ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul, pe Domnul nostru Iisus Hristos, in chip mai presus de fire, intr-un chip in care numai Domnul Hristos S-a nascut in aceasta lume, ca Fiu al lui Dumnezeu care S-a facut om. Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a nascut din Preasfanta Fecioara Maria, de la Duhul Sfant, in chip mai presus de fire, numai El, El singur S-a nascut in felul acesta. De aceea zicem: "Fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai nascut - deci in chip mai presus de fire -, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim". Adica pe tine, care esti cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, nu numai dupa parerea noastra, ci esti cu adevarat, in intelesul ca asa s-a intamplat in realitate.

Cum e Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu? Maica Domnului e Nascatoare de Dumnezeu in intelesul ca a nascut nu un om cu care S-a unit apoi Dumnezeu (cum ziceau ereticii, de exemplu nestorienii), ci L-a nascut pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om, si om adevarat, nascut din Preasfanta Fecioara. Deci, cum s-ar zice intr-o alcatuire de la slujbele noastre, Maica Domnului L-a nascut pe

"Dumnezeu nu simplu, ci unit cu omul, si pe omul nu gol, ci unit cu Dumnezeu" (Penticostar la Duminica Tomii). Aceasta este credinta noastra, si anume credinta noasta drept-maritoare (credinta ortodoxa) este ca firea dumnezeiasca cea vesnica Fiului lui Dumnezeu s-a unit cu firea omeneasca in pantecele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, asa incat Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu in acest inteles, ca a nascut un om unit cu Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu din vesnicie este Fiul lui Dumnezeu, "S-a nascut mai inainte de veci" - zicem noi in Crez.

Deci Maica Domnului il naste pe Acela care este Dumnezeu adevarat din vesnicie si om adevarat in vremelnicie, in vremea in care a trait Maica Domnului.

Asa ca o marim pe Maica Domnului pentru ca e mai cinstita decat heruvimii, e mai marita fara de asemanare decat serafimii, care L-a nascut pe Dumnezeu si care este Nascatoare de Dumnezeu. Asta este lucrarea Bisericii noastre.

Dar aceste cuvinte, scrise de Sfantul Cosma Melodul la inceputul veacului al VIII-lea, sunt precedate de alte cuvinte, care spun asa:

"Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru". Aceste cuvinte au fost aduse din cer pe pamant, prin ingerul Gavriil, in valea Adin din Sfantul Munte, prin secolul al XI-lea, asa incat din aceste doua alcatuiri s-a format una singura, care este reprezentativa pentru credinta noastra in Maica Domnului.

Cinstirea Maicii Domnului face parte din credinta noastra, in asa fel incat cineva care vrea sa slujeasca Sfanta Liturghie, preot fiind sau diacon sau episcop, slujitor sfintit, trebuie sa faca marturie despre cinstirea fata de Maica Domnului.

Inainte de a intra in altar ca sa slujeasca Sfanta Liturghie, face o marturisire de credinta ortodoxa prin rugaciunile pe care le spune; mai intai, face marturie despre cinstirea icoanei Mantuitorului nostru Iisus Hristos, zicand asa, inaintea icoanei Mantuitorului:

"Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Ca de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca sa-i mantuiesti din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumire iti strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea"; apoi saruta icoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in semn de ortodoxie. in cuvintele acestea marturisim ca Domnul Hristos are un chip si, daca are un chip, noi, cand il cinstim pe Domnul Hristos, cinstim si chipul Lui, pentru ca-i chipul Lui.

Apoi la icoana Maicii Domnului se spune asa: Ceea ce esti izvorul milei, milostivirii invredniceste-ne pe noi, Nascatoare de Dumnezeu! Cauta spre poporul cel pacatos, arata, precum de-a pururea, puterea ta, ca intru tine nadajduind, strigam: Bucura-te, asa cum a strigat oarecand Gavriil, al celor fara de trupuri mai-marele voievod."

Fara aceasta marturisire cinstitoare a Maicii Domnului nu exista Ortodoxie, iar cineva care nu-i ortodox nu poate sluji Sfanta Liturghie in Biserica Ortodoxa. Liturghia o pot face numai aceia care sunt cinstitori ai Mantuitorului si ai chipului Mantuitorului si cinstitori ai Maicii Domnului. Fara cinstirea Maicii Domnului nu exista Ortodoxie. Cei care nu-s ortodocsi _ credinciosi fiind, crestini fiind - se numesc eterodocsi, adica straini de credinta ortodoxa. Toti cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului nu sunt ortodocsi, ci sunt straini de credinta ortodoxa.

La Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (pentru ca in Biserica Ortodoxa sunt doua liturghii depline: Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur si Liturghia Sfantului Vasile cel Mare), in loc de

"Cuvine-se cu adevarat..." se spune asa: "De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc; ceea ce esti biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a facut, Cel ce este mai inainte de veci. Ca bratul tau, scaun l-a facut, si pantecele tau, mai desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie."

Ii aducem marire Maicii Domnului, de care se bucura toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc. Ingerii si oamenii se bucura de Maica Domnului. Spunem despre Maica Domnului ca este biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei.

Intr-o alcatuire de la slujba de Ziua Crucii, din 14 septembrie, vorbind cu Maica Domnului, zicem asa:

"Rai de taina esti, Nascatoare de Dumnezeu, care L-ai odraslit nelucrat pe Hristos, intru care lemnul Crucii, cel de viata purtator, pe Pamant s-a sadit. Pentru aceasta, inaltat fiind acum (lemnul Crucii, se intelege), inchinandu-ne lui (deci inchinandu-ne Crucii Mantuitorului), Pe tine te marim."

In Biserica noastra se face o legatura intre Maica Domnului si Crucea Domnului. O numim pe Maica Domnului

"biserica sfintita si rai cuvantator"; asa o numeste Biserica si asa o numim noi, ca oameni care facem parte din Biserica Ortodoxa. De ce? Pentru ca din ea S-a nascut Dumnezeu cel mai inainte de veci, adica Dumnezeu cel mai inainte de veci Si-a lucrat in pantecele Preasfintei Fecioare Maria firea omeneasca cu care S-a unit, trupul in care S-a intrupat pentru vesnicie. De aceea Maica Domnului este biserica sfintita si rai cuvantator, pentru ca Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-Se, Si-a facut locas in Maica Domnului. Si zicem: "Ca bratul tau, scaun l-a facut, si pantecele tau, mai desfatat decat cerurile l-a lucrat". Si de aceea, spunem inca o data, ca la inceput: "De tine se bucura ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie!"

Acum, in vremea aceasta, cand avem in vedere inaltarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, avem prilejul sa zicem catre Maica Domnului asa:

"Pe tine, Maica lui Dumnezeu, - fiti atenti si luati aminte! - cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait sub ani pe Cel fara de ani, noi, credinciosii, cu un gand, te marim (sau te fericim)."

Cum zicem?

"Pe tine - vorbim cu Maica Domnului, cu Maica lui Dumnezeu, si-i spunem cum e -, cea mai presus de minte si de cuvant". Maica Domnului nu poate fi cuprinsa cu mintea omeneasca si nu poate fi cuprinsa cu gandul omenesc; e mai presus de minte si de cuvant. Nu ne-ajunge mintea ca sa intelegem maretiile Maicii Domnului, iar maretiile Maicii Domnului tin de maretiile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat din ea. Si nu ne ajunge cuvantul ca sa exprimam ceea ce am intelege cu mintea, daca am intelege, cat de mult am intelege. De aceea zicem: "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait sub ani pe Cel fara de ani - pe Cel care n-are ani, Care-i din vesnicie si ramane in vesnicie -, credinciosii, cu un gand, te marim".

Stimati ascultatori, intr-o alta alcatuire de la sfintele slujbe, vorbind cu Maica Domnului, zicem asa:

"Spaimantatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta, ca tu, Fecioara neispitita de nunta, L-ai avut in pantece pe Dumnezeu, Cel peste toate, si ai nascut fiu pe Cel fara de ani, Cel ce daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine."

Vorbim cu Maica Domnului despre o marire a Maicii Domnului care copleseste, care uimeste, pentru ca asta inseamna

"spaimantatu-s-au toate": s-au uimit toate, toate stau cu uimire in fata maretiilor tale. De ce? "Ca tu, Fecioara neispitita de nunta - deci in chip mai presus de fire -, L-ai avut in pantece pe Dumnezeu, Cel peste toate, si L-ai nascut, ca fiu, pe Cel fara de ani, Care daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine". Domnul Hristos S-a nascut din vesnicie din Tatal, fara mama, iar in vremelnicie S-a nascut din maica, fara tata, de la Duhul Sfant.

Stimati ascultatori, acestea sunt perle de gand! Sunt lucruri pe care le auzim, le spunem, le citim si le cantam la slujbele noastre, dar la care prea putin luam aminte. Ne gandim prea putin la ceea ce se spune, ne gandim prea putin la ceea ce spunem, ne gandim prea putin la Maica Domnului.

La mine vin la spovedit multi credinciosi - destul de multi - si obisnuiesc sa-i pun, adica as vrea sa-i pun pe toti sa spuna

"Cuvine-se cu adevarat". De ce? Pentru ca eu, cand eram copil, in 1942 - aveam treisprezece ani si jumatate - am ajuns sa ma spovedesc la Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-1 odihneasca; si l-am auzit pe parintele, dupa ce a sfarsit spovedania, dupa ce mi-a dat dezlegare, spunand: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu...". Dupa aceea, m-am mai spovedit eu de multe ori si la multi alti preoti, si nimeni n-a zis "Cuvine-se cu adevarat", desi in Molitfelnic scrie ca preotul trebuie sa spuna "Cuvine-se cu adevarat" dupa ce-l dezleaga pe credincios. Dar prin anii '80 (in '81 parca) a venit la noi, in Eparhia Sibiului, un episcop-vicar, Preasfintitul Lucian, care acum este episcop plin la Tomis, la Constanta, si el ne-a spovedit pe noi la manastire; iar de fiecare data cand m-a spovedit pe mine, m-a pus sa zic "Cuvine-se cu adevarat". Eu atunci inca eram diacon, dar apoi mi-am luat si eu obiceiul acesta, sa-l pun pe credincios sa spuna "Cuvine-se cu adevarat". Si cu ocazia asta pot sa-mi dau seama si cat sunt oamenii de cinstitori ai Maicii Domnului, cati stiu rugaciunea. Totusi n-as putea spune ca de fiecare data ii pun sa zica... uneori ma mai si satur sa aud ca nu stiu s-o spuna, si atunci o zic eu si nu-i mai pun pe oameni. Dar de obicei intreb: stii sa zici "Cuvine-se cu adevarat"? Si multi zic: "Da, parinte!" Dar cand ii pun sa zica, ei zic doar "cuvine-se cu adevarat", ca si cand asta ar fi tot. Nu-i asta tot, dar omul nici nu stie despre ce-i vorba.

Asta inseamna ca oamenii nostri nu sunt destul de cinstitori ai Maicii Domnului, chiar daca fac parte din Biserica cinstitoare a Maicii Domnului. Pentru ca nu se poate ca cineva, facand parte din Biserica noastra si luand aminte la sfintele slujbe, sa nu auda la sfintele slujbe chemari la cinstirea Maicii Domnului. De pilda:

"Pe ceea ce este marirea a toata lumea, care din oameni a rasarit si pe Stapanul L-a nascut, usa cea cereasca, pe Maria Fecioara sa o laudam."

E o chemare, e o zicere in care ni se arata importanta Maicii Domnului.

Lucrurile mari si minunate nu pot fi cuprinse in ganduri intinate, nu pot fi cuprinse in ganduri firesti, fiindca sunt supralogice, suprapamantesti, sunt ceresti. Si atunci, noi le primim in gand la masurile la care putem primi -ceva care-i mai presus de noi. Mi-as inchipui - sa zicem asa - credinta noastra si lucrurile sfinte si mari si minunate, asa cum este, de pilda, aerul care e si in noi, si in afara de noi, iar noi cuprindem din aer atata cat ne trebuie noua, atata cat cuprinde fiinta noastra, cat cuprind plamanii nostri Dar aerul e mult mai mult decat putem noi cuprinde in noi. Tot asa-i si cu adevarurile de credinta: putem sa zicem ca ele sunt la masurile noastre, cat putem cuprinde noi, dar avem constiinta ca sunt mult mai presus de noi, sunt mult mai multe, mult mai inalte si nu putem cuprinde in fiinta noastra decat o parte din ele. Asa-i cu adevarurile de credinta.

Eu v-am spus acum niste lucruri pe care le puteati sti si fara mine, dar poate ca singuri nu v-ati gandit la ele. V-am atras atentia asupra unor lucruri care-s mai presus de ceea ce poate omul cugeta si spune. Am spus mai devreme ca zicem catre Maica Domnului:

"Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant". Noi intelegem lucrul acesta si ne dam seama ca oricat ne-am sili sa-i aducem cinstire Maicii Domnului, totusi nu-i putem aduce atata cinstire cata i se cuvine.

In fata Maicii Domnului stam in fata unor taine, in fata unor lucruri de necuprins. Noi zicem ca tainele nu pot fi cercetate. La o alcatuire pregatitoare pentru atmosfera de gand de la sarbatoarea Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, vorbim cu Maica Domnului si-i spunem Maicii Domnului ca ea L-a purtat in pantece pe Mantuitorul Iisus Hristos, ca L-a purtat in brate pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pe Dumnezeu Cuvantul intrupat, si ca aceasta e o taina, iar taina nu sufera ispitire, taina nu poate fi cercetata, ci taina ramane taina.

Cata vreme am putea s-o cercetam, daca am putea ajunge s-o cercetam, atunci n-ar mai fi taina si n-ar mai fi mai presus de noi si n-ar mai trebui credinta. Or noi avem o credinta pe care parintii cei duhovnicesti - Sfantul Isaac Sirul, de exemplu - o numesc

"usa tainelor". Prin credinta ajungem sa pretuim tainele credintei, care raman pentru noi tot taine si pe mai departe.

Ca sa putem intelege ceva din maretiile Maicii Domnului, trebuie sa avem o invrednicire, un ajutor chiar de la Maica Domnului. Sa stiti ca toate adevarurile de credinta sunt descoperite de Dumnezeu omului, nu sunt descoperite de om, in legatura cu Dumnezeu.

"Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri" (Matei 16, 17) - spune in Sfanta Evanghelie cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, referitor la Sfantul Apostol Petru, care a inteles ca Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om. Deci nu din putere omeneasca, din putere fireasca ai ajuns sa-ti dai seama ca Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ci Tatal Meu, Cel din ceruri, ti-a descoperit.

Toate adevarurile de credinta ni le descopera Dumnezeu prin credinta, in masura in care suntem curati cu sufletul:

"Fericiti cei curati cu inima, ca aceia il vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8) - sunt cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos si sunt cuvinte care trebuie sa ne dea de gandit. Daca suntem nereceptivi fata de lucrurile dumnezeiesti, inseamna ca inca suntem invartosati pamanteste si ne trebuie o sensibilizare pentru lucrurile lui Dumnezeu. Domnul Hristos a spus: "Fericiti cei curati cu inima, a aceia il vor vedea pe Dumnezeu". Vrei sa-L vezi pe Dumnezeu? Ce inseamna sa-L vezi pe Dumnezeu? Nu sa te uiti undeva sus si sa-L vezi, sa-L privesti pe Dumnezeu. Nu! Ci sa-L vezi pe Dumnezeu inseamna sa-ti dai seama ca Dumnezeu e mai presus de ceea ce poti intelege din Dumnezeu, ca orice ai vedea, Dumnezeu e mai presus de ceea ce vezi tu; si de fapt, Dumnezeu Se descopera omului cand vrea El si cum vrea El. Dar mai ales ni Se descopera daca intelegem ca Dumnezeu exista si ca Dumnezeu e Tatal nostru si ca Dumnezeu e "bun si iubitor de oameni", ca Dumnezeu e "milostiv si iubitor de oameni" si ca Dumnezeu are ca lucrare sa-i mantuiasca pe oameni: "Al Tau este a ne milui si a ne mantui".

Daca toate acestea le intelegem, deja L-am vazut pe Dumnezeu mai mult decat daca am vedea undeva, stiu eu, pe un nor, o aparitie care-am zice noi ca-i Dumnezeu. Parintii cei duhovnicesti se si fereau de astfel de imprejurari. Daca de exemplu vedeau ceva, isi inchideau ochii si ziceau ca nu-i pentru ei ceea ce vad. Si la mine vin oameni si-mi zic:

"Parinte, L-am vazut pe Domnul Hristos!" Si de fapt n-a vazut pe nimeni... a vazut o imagine si si-a inchipuit... Si mai ales ca el e si pacatos si face fel de fel de pacate, si-apoi zice ca L-a vazut pe Domnul Hristos... Nu se poate asa ceva!

Sau c-a vazut-o pe Maica Domnului... Nu se poate! Pe Maica Domnului o vezi atunci cand ai constiinta ca n-o poti vedea, cand ai constiinta ca Maica Domnului e mai presus de ceea ce ti se pare tie, ca Maica Domnului e de necuprins, ca Maica Domnului e o fiinta mai presus de ceea ce poate cuprinde mintea si de ceea ce poate cuprinde cuvantul. De aceea noi, pentru a intelege maretiile Maicii Domnului, cerem ajutor chiar de la Maica Domnului.

Am sa va aduc aminte acum de o alcatuire de la Sfantul Maslu, care uneori se spune, uneori nu se spune... Cel putin cand nu se face un Maslu deplin, e cam ocolita, dar mie-mi pare rau ca nu-i cunoscuta. E vorba de o alcatuire in care vorbim cu Maica Domnului si zicem asa:

”Pe tine, preacuratul palat al imparatului ceresc, ceea ce esti mult laudata, te rog, curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti, ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tau."

Ce frumos! Ce minunat! Vorbim cu Maica Domnului si o intai, "palat preacurat al imparatului ceresc". Ce e Maica Domnului? Palat preacurat al Imparatului ceresc". Cine este Imparatul ceresc? Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut om. Maica Domnului, care L-a purtat in pantece pe Domnul Hristos, a devenit "palat preacurat al imparatului ceresc"; de aceea, noi o rugam pe Maica Domnului sa faca si din mintea noastra, din fiinta noastra, locas al Preasfintei Treimi. Zicem: "Curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas preacurat al imparatului ceresc". Zicem catre Maica Domnului asa pentru ca dorim sa fim si noi cum a fost ea: palat preacurat al imparatului ceresc.

Bineinteles ca asta se poate intampla in alte conditii, in alt chip de cunoastere, in alt chip de realizare. Iar ca sa putem fi si noi palat al imparatului ceresc, trebuie sa avem mintea curatita; mintea, care-i intinata cu tot felul de pacate, s-o avem minte curatita. Daca nu avem minte curatita de tot felul de pacate, nu putem fi palat preacurat al imparatului ceresc. De aceea zicem: "Curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti". E vorba de locas infrumusetat al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Maica Domnului a fost si este locas infrumusetat al Preasfintei Treimi. De unde stim? Cum am ajuns la gandul acesta? Am ajuns urmarind relatarea de la Bunavestire, pe care o face Sfantul Evanghelist Luca in Evanghelia sa. Cand Preasfanta Fecioara Maria a intrebat: "Cum va fi aceasta?" (cum voi putea fi mama, de vreme ce nu stiu de barbat si nu am in vedere niste legaturi de felul acesta, care m-ar putea face mama?; cum pot sa-L nasc pe Fiul lui Dumnezeu?), ingerul binevestitor a zis asa: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; de aceea, Sfantul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Stiti ca noi credem in Dumnezeu unul in fiinta si intreit in persoana. E o taina de nepatruns, dar o taina in care noi credem. Si marturisim ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat din Preasfanta Fecioara Maria de la Duhul Sfant si S-a facut om, fiind de fata si Dumnezeu Tatal, Care a umbrit-o ("puterea Celui Preainalt te va umbri"), si Dumnezeu Duhul Sfant, Care S-a pogorat peste Preasfanta Fecioara, si Dumnezeu Fiul, Care S-a intrupat si S-a nascut din Preasfanta Fecioara Maria.

Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au fost de fata in Preasfanta Fecioara Maria si raman de fata pana in vesnicia vesniciilor. De ce? Pentru ca Maica Domnului nu L-a purtat pe Domnul Hristos numai in pantecele ei, ci L-a purtat si in inima ei. O mama nu se desparte de copil atunci cand il naste; desi copilul se desparte de mama, el ramane in inima mamei in vesnicie. O mama este mama in vesnicie, nu-i in vremelnicie.

Maica Domnului ramane locas al Preasfintei Treimi, pentru ca il poarta si in inima ei pe Domnul nostru Iisus Hristos, il are pe Duhul Sfant asupra ei si il are pe Tatal ceresc impreuna cu ea; asa incat Maica Domnului, fiind ea insasi locas al Preasfintei Treimi, ne poate ajuta sa venim si noi locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti.

Si spunem de ce, si aici e foarte important de luat-aminte. Spunem de cerem noi sa fim curatiti de tot felul de pacate, ca sa avem mintea locas al Preasfintei Treimi. De ce? Zicem noi: "Ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tau". Deocamdata, Maica preacurata, eu sunt un netrebnic rob al tau. Ce-mi doresc? Intai si-ntai, imi doresc sa fiu mantuit. Ce inseamna "sa fiu mantuit"? Inseamna sa fiu curatit de tot felul de pacate, ca sa pot deveni locas al Preasfintei Treimi, si apoi, fiind locas al Preasfintei Treimi, sa-I aduc marire lui Dumnezeu si sa-ti aduc marire tie, cunoscand maretiile tale.

Sunt niste lucruri extraordinare, stimati ascultatori, pe care le avem noi in comorile Ortodoxiei noastre! Cand suntem mantuiti, intelegem ceva din lucrurile pe care nu le intelegem ca oameni nepasatori, ca oameni pacatosi, ca oameni care nu urmarim lucrurile sfinte. Dar pe masura curatiei sufletesti, suntem tot mai proprii pentru a-i aduce cinstire Maicii Domnului.

V-am spus lucrurile acestea in legatura cu sfintele slujbe ale Bisericii noastre, care cuprind maretiile Ortodoxiei, care cuprind invatatura ortodoxa. Biserica noastra se exprima pe sine in slujbele dumnezeiesti, si mai ales in Sfanta Liturghie. Slujbele Bisericii noastre sunt prilejuri de a ne ruga si de a invata, sunt prilejuri de a invata rugandu-ne si de a ne ruga invatand. Ne aduc in constiinta noastra evenimentele pe care le sarbatorim, ni-i aduc in constiinta pe cei pe care ar trebui sa-i avem mereu in constiinta (si pe care abia daca-i avem) la sfintele slujbe. Aceasta este ceea ce are Biserica noastra mai deosebit si mai specific, slujbele dumnezeiesti.

Am amintit toate lucrurile acestea pentru ca cinstirea Maicii Domnului ne este prezentata in slujbele Bisericii noastre si slujbele noastre ne angajeaza si spre cinstirea Maicii Domnului, chiar daca noi nu ne-am gandi la lucrul acesta, ca trebuie sa fim si cinstitori ai Maicii Domnului.

Dintre cei care cred in Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dintre crestini, nu toti sunt si cinstitori ai Maicii Domnului, ci unii sunt oameni care nu-i aduc cinstire Maicii Domnului. Ei cauta niste motive ca sa nu fie cinstitori ai Maicii Domnului, dupa cum noi avem niste temeiuri pentru a fi cinstitori ai Maicii Domnului. Adevarul este ca nu vorbim aceeasi limba, nu avem in vedere aceleasi lucruri. Si anume, cei care nu au credinta in Maica Domnului cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului... hai sa nu zicem cei care o hulesc, pentru ca poate ca nu au intentia de a o huli pe Maica Domnului, dar faptul acesta ca nu o cinstesc, ca nu-i aduc cinstire Maicii Domnului, deja ii face straini de Ortodoxie. Si n-am avea nicio treaba cu ei si nici n-avem nicio treaba cu ei, numai ca sunt unele situatii de confruntare intre unii si altii, si omul poate sa-si puna intrebarea: Bine, dar uite, noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului; de ce nu sunt toti cinstitori ai Maicii Domnului? Ce motive au cei care nu o cinstesc pe Maica Domnului, sa n-o cinsteasca?

Unii dintre ei spun ca in Scriptura nu este destul de lamurit faptul ca noi trebuie sa avem un cult fata de Maica Domnului. Adevarul este ca, daca vrei sa gasesti temeiuri, gasesti, iar daca nu vrei sa gasesti temeiuri, le ocolesti pe cele pe care le-ai putea gasi. Si anume, stimati ascultatori, noi, care suntem cinstitori ai Maicii Domnului, stim ca Dumnezeu a ales-o pe Preasfanta Fecioara Maria sa fie mama a Fiului Sau, Care S-a intrupat; ca Preasfanta Fecioara Maria a primit sa fie mama a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a intrupat, si asta inseamna ca Maica Domnului este aleasa de Dumnezeu, de Dumnezeu Tatal. Stim ca Dumnezeu Duhul Sfant S-a pogorat peste ea si a conlucrat la intruparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, deci Maica Domnului este aleasa si a Duhului Sfant. Fiul lui Dumnezeu a primit sa Se intrupeze din Preasfanta Fecioara Maria, deci Maica Domnului este aleasa si de Fiul lui Dumnezeu. Aleasa de Dumnezeu Tatal, aleasa de Dumnezeu Fiul, aleasa de Dumnezeu Duhul Sfant. Aceasta este credinta noastra si nu se poate opune nimic acestui adevar. Ori crezi ca Maica Domnului este aleasa de Dumnezeu Tatal, de Dumnezeu Fiul si de Dumnezeu Duhul Sfant si o cinstesti pe Maica Domnului, ori neglijezi lucrul acesta, pentru ca nu vrei tu, nu te intereseaza.

Si-apoi vin unii - si Dumnezeu sa-i ierte - si zic: "Pai, Maica Domnului e o femeie ca toate femeile". Stimati ascultatori, e o inselare sa zici ca Maica Domnului e femeie ca toate femeile! Ganditi-va: daca noi credem in Domnul nostru Iisus Hristos si in maretia Lui si stim cine este Domnul Hristos, mai putem zice ca Maica Domnului e o femeie ca toate femeile?!

Se zice ca un copil s-a pierdut de mama lui si o cauta prin multime; si zicea catre cei din jurul lui: "N-ati vazut-o pe mama? N-ati vazut-o pe mama?" Si cineva-i raspunde: "Mai copile, am vazut adineaori o femeie care a trecut pe aici". Si copilul zice: "Eu nu caut o femeie, eu o caut pe mama!" Deci nici in ordinea fireasca o femeie nu-i ca toate femeile. Sotia cuiva, daca-i o femeie ca toate femeile, atunci nu-i sotia lui adevarata. Mama mea, daca-i o femeie ca toate femeile, nu-i mama mea; ci, dintre toate femeile, mama mea e o aleasa: asa a ales-o Dumnezeu, sa fie mama mea, si atunci eu o cinstesc pe mama mea mai mult decat pe alte femei. Mama mea are o situatie speciala -si la fiecare-i asa -, deci mama mea e una intre femei. Sora mea nu-i o femeie ca toate femeile; chiar daca-i si o femeie ca toate femeile, dar dintre toate, ea este deosebita: e sora mea, are un regim special in constiinta mea.

Deci Maica Domnului nu-i o femeie ca toate femeile. Ingerul vestitor a zis: "Binecuvantata esti tu intre femei", Sfanta Elisabeta a zis: Binecuvantata esti tu intre femei", deci una intre femei, celelalte femei sunt mai prejos de tine, tu esti unica fata de celelalte femei; si vine un amarat de pacatos si zice: "Apai, Maica Domnului e o femeie ca toate femeile".

Atunci, inseamna ca ingerul n-a spus drept, Sfanta Elisabeta n-a spus drept, dar el spune drept, ca Maica Domnului e o femeie ca toate femeile. Apai, pe astfel de oameni trebuie sa-i ocolim.

Calatoream cu trenul de la Bucuresti spre Fagaras, in toamna, si-mi spune cineva ca i-a zis la serviciu o femeie: "Numai degeaba te mai rogi la Maica Domnului, ca Maica Domnului e o femeie moarta". Iubiti credinciosi, stimati ascultatori! Sunt lucruri hulitoare, poti sa zici hulitoare de Maica Domnului! Ce spune Biserica despre Maica Domnului, unde-i Maica Domnului? Intr-o alcatuire din 15 august, de la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, se spune: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni si in folosinte neadormita, nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea n-au tinut-o. - De ce? - Caci ca pe Maica Vietii, la viata a mutat-o - cine? -Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc."

Credinta noastra este ca Maica Domnului e ridicata cu trupul si cu sufletul la cer. Nu-i numai cu sufletul la cer, ci e inaltata la cer si cu trupul, inviat si preschimbat. Nu stim unde este locul Maicii Domnului, dar fata de noi stim ca locul Maicii Domnului este mai presus de ceea ce putem noi gandi. E indata dupa Domnul Hristos, asta-i invatatura Bisericii noastre.

Multi oameni spun acum ca-i cauta unii si altii, care se prezinta ca martori ai lui Iehova, ca ce stiu eu ce, trimisi de Dumnezeu, si ca vor sa le aduca un mesaj, sa le spuna ceva deosebit. Stimati ascultatori, cand vin de astia, puneti-i sa zica: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar daca nu zic asa, nu stati de vorba cu ei, pentru ca nu sunt ortodocsi Si nu dau marturie despre Ortodoxie. Or noi n-avem ce vorbi cu oameni care ei insisi sunt inselati si care vor sa-i insele si pe altii.

Stimati ascultatori, ganditi-va ca Maica Domnului este la loc de cinste in credinta noastra si pentru faptul ca au cinstit-o cei care au fost in jurul ei. Am zis ca a fost aleasa de Dumnezeu Tatal, a fost aleasa de Dumnezeu Fiul, a fost aleasa de Dumnezeu Duhul Sfant, a fost si este locas al Preasfintei Treimi. Ca e mai presus de minte si de cuvant. Apoi, Maica Domnului a fost cinstita si de oameni din multime. In Sfanta Evanghelie de la Luca se spune ca Maica Domnului a fost cinstita de catre o femeie care a zis catre Domnul Hristos: ".fericit este pantecele care te-a purtat si pieptul la care ai supt". Si Domnul Hristos a zis: "Adevarat! Dar fericiti sunt si cei ce asculta cuvanti lui Dumnezeu si il pazesc" (Luca 11, 27-28).

Deci noi, ca cinstitori ai Maicii Domnului, suntem mai presus de cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului. Am zis ca n-avem nicio treaba cu ei Dumnezeu sa-i miluiasca si sa-i lumineze, ca fara lumina de la Dumnezeu nu se poate ajunge la credinta drept-maritoare a noastra. Cei care n-o cinstesc pe Maica Domnului si n-o socotesc pururea fecioara, cum o marturisim noi, spun ca in Sfanta Evanghelie sunt texte din care reiese ca Domnul Hristos a mai avut frati. E drept, se spune in Sfanta Evanghelie ca s-au dus la Domnul Hristos mama Lui si fratii Lui si ca Domnul Hristos a zis: "Mama Mea si fratii Mei sunt cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc" (Luca 8, 21).

E drept, dar asta nu inseamna ca Domnul Hristos a refuzat-o pe mama Lui si i-a refuzat pe fratii Lui, iar despre fratii Mantuitorului nu se spune nicaieri ca sunt fiii Maicii Domnului. Oricat ai cauta in Evanghelie sa gasesti asa ceva, nu gasesti. Auzi de fratii Domnului, gasesti "fratii Domnului", dar nu gasesti ca fratii Domnului sunt fiii Maicii Domnului. Deci fratii Domnului pot fi intelesi sau ca fii ai dreptului Iosif din casatoria lui, pentru ca s-ar putea intampla sa fi fost casatorit (nu e foarte sigura treaba, dar in orice caz, se da si explicatia aceasta, ca fratii Domnului ar putea fi fii ai lui losif din casatoria lui), sau au fost rudenii foarte apropiate, veri in special, pentru ca in limba ebraica, "frate" inseamna si var, si ruda apropiata.

Nu noi explicam lucrurile acestea, ci Biserica noastra vine si ne spune ca Maica Domnului e pururea fecioara, si noi primim invatatura Bisericii, iar la cei ce spun altceva nu luam aminte, desi si noi avem aceeasi Evanghelie. De altfel, textele din Sfanta Evanghelie in care vine vorba despre fratii Domnului sunt texte in care nu e vorba de niste adevaruri de credinta, ci e vorba despre ceea ce credeau si despre ceea ce stiau oamenii din vremea Mantuitorului. insa unii dintre ei il dispretuiau pe Mantuitorul si ziceau: "A, pai cine-i el, cine-i Iisus? Pai nu-i stim noi pe tatal lui si pe mama lui si pe fratii lui?

Un om dintr-o familie modesta..." (cf. Ioan 6, 42). Deci ei il defaimau pe Domnul Hristos, il scadeau pe Domnul Hristos, cand spuneau lucrurile acestea. Or noi stim ca Domnul Hristos e mai presus de oricine din lumea aceasta si ca Maica Domnului e mai presus de orice femeie, pentru ca L-a nascut pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asta-i logica noastra, si supra-logica noastra este mai presus de ceea ce putem noi cugeta si spune.

Ne spaimantam de maretiile Maicii Domnului. Dumnezeu sa-i lumineze pe toti care gandesc altfel, iar pe noi sa ne intareasca in credinta pe care o are Biserica noastra. Credinta noastra este izvoratoare de evlavie, de revarsare de cinstire fata de Maica Domnului; nu exista in Ortodoxie fara Maica Domnului. Adevarata noastra Ortodoxie o cuprinde pe Maica Domnului, ii cuprinde pe sfintii lui Dumnezeu, ii cuprinde pe alesii lui Dumnezeu, ii cuprinde pe cei sfintiti de Dumnezeu pentru randuielile de slujba ale Bisericii noastre.

Evlavia noastra fata de Maica Domnului se arata mai ales la sarbatorile Maicii Domnului: la Nasterea Maicii Domnului, din 8 septembrie, la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, din 21 noiembrie, la Soborul Maicii Domnului, din 26 decembrie, la Bunavestire, din 25 martie, la Adormirea Maicii Domnului, din 15 august.

Apoi, la sfintele slujbe sunt atatea si atatea alcatuiri in cinstea Maicii Domnului si sunt si slujbe speciale pentru Maica Domnului, de exemplu acatistele Maicii Domnului; ma gandesc la Acatistul Buneivestiri, la Acatistul "Bucuria celor intristati", la Acatistul Adormirii Maicii Domnului. Apoi, paraclisele Maicii Domnului, care sunt slujbe speciale in cinstea Maicii Domnului. Ne revarsam cinstirea noastra de drept-maritori crestini in aceste slujbe. Dintre sarbatorile Maicii Domnului, una singura are temei in Noul Testament, si anume Bunavestire; celelalte sunt sarbatori ale Bisericii, ale traditiei Bisericii noastre, si noi nu ne intemeiem numai pe Sfanta Scriptura, ci ne intemeiem si pe Sfanta Traditie a Bisericii noastre; asa incat noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului pentru ca ne conduce Biserica noastra sa fim cinstitori ai Maicii Domnului si avem bucurie din cinstirea Maicii Domnului.

Parintele Teofil Paraian

UNDE este CRUCEA ?

Postat: 10.06.2010 - 2 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Lupta pentru simboluri: Unde-i Crucea de pe ambulanţe?

Spitalul ca instituţie este o începătorie creştină. Fondatorii spitalului sînt Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, episcopi sfinţi care au organizat în eparhiile lor lăcaşuri de îngrijire a bolnavilor. Această îngrijire se făcea, desigur, în mod dezinteresat şi gratuit.

Despre sensul şi temeiul creştin al spitalului, care se bazează pe deplin pe mila şi dragostea creştină, veţi găsi mai multe în cursul marelui Doctor Nicolae Paulescu, denumit chiar aşa “Spitalul”. Doctorul Paulescu se pronunţa împotriva practicii de a lua bani pentru tratamentul medical, o practica pe care el o considera străină de duhul iniţial al spitalului, care era un duh evanghelic. Cu siguranţă, tocmai din acest motiv, cel mai mare doctor pe care l-au avut românii, descoperitorul insulinei şi al altor remedii folosite pe plan mondial, este azi necunoscut în România.

În apus creştinii catolici au fondat crucea roşie, organizaţie de voluntari care îngrijea gratuit bolnavii, în special pe fronturi. Crucea roşie a ajuns să fie simbol al medicinei fiind prezentă pe toate ambulanţele. Crucea roşie nu a fost scoasă nici de pe ambulanţele din URSS, un stat ateist.

De vreo cîţiva ani însă am constatat că ambulanţele nu mai sînt însemnate cu cruce roşie. Pe ele a apărut un simbol ciudat pe care am încercat să-l tălmăcesc în fel şi chip, iar înţelesurile la care am ajuns nu au nici o legătură cu medicina. Cu medicina aceea evanghelică, reprezentată prin crucea roşie.

Poate că aşa se explică răceala şi împietrirea tot mai multor medici, medici care ucid copii la naştere sau lasă femeile gravide să moară pe targă dacă nu scot şpaga. Medici care propovăduiesc avortul şi fac operaţii de “înfrumuseţare” şi schimbări de sex, operaţii care în orice caz duc la îmbolnăvire şi moarte prematură. Medici care au transformat industria de medicamente într-un ghişeft mai mare decît afacerile cu droguri şi arme. Medici care fabrică viruşi în laborator. În fine, medici care se simt mai bine reprezentaţi de şarpe decît de Cruce.

Cînd, de cine şi pentru ce a fost înlocuită Crucea Roşie de pe ambulanţe cu aceste noi simboluri străine nouă şi medicinei filantropice? Poate că o petiţie adresată Ministerului Sănătăţii şi Guvernului ar putea afla un răspuns.

Articol scris de parintele Savatie Bastovoi

Parintele martir Stefan Marcu

Postat: 10.06.2010 - 1 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (IV): PARINTELE MARTIR STEFAN MARCU

Postat de admin pe 09 Jun 2010 la 11:00 am | Categorii: Biserica rastignita, Despre preotie, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor Print

Preotul Stefan Marcu

“In Aiud, preotul Marcu a facut misionarism pana la sacrificiu. Era un om cu suflet curat, cu caracter integru, fara compromisuri in credinta, cu mare capacitate de dragoste si jertfa. A fost mult pedepsit, dar nu a renuntat nicio clipa la misiunea sa sfanta. Bolnav, tot mai bolnav, el a continuat slujirea si a murit ca un martir”. (Ioan Ianolide)

Sef legionar al judetului Putna si fin de cununie al lui Corneliu Zelea Codreanu, preotul Stefan Marcu a fost una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii prigonite. Cunoscut si iubit in tot tinutul Vrancei, parintele Marcu a mentinut vie flacara credintei si a dragostei de neam printre romani, aplecandu-se cu durere si mila la toate nevoile oamenilor. In 1940, a infiintat chiar o cantina pentru evreii saraci, gest pentru care comunitatea evreiasca i-a ramas recunoscatoare multa vreme. “Rasplata” acestor osteneli a fost un martiriu de zeci de ani in temnite si la Canal, unde statutul de “popa bandit” i-a inmultit umilintele si chinul. Eliberat in 1964, a murit cu putin inainte de evenimentele din ’89, intr-un “accident” ce poate fi suspectat de conotatii politice.

Eliberat printre ultimii din Zarca Aiudului, parintele Stefan se intoarce in 1964 la slujirea preoteasca.

“La Aiud, l-am intalnit pe Costica al Tudorei, flacau tanar din tinutul Vrancei. Venise de curand, bolnav, de la Baia-Sprie.

- Cati ani ai, Costica?

- 18, la 6 august!

- Si nu-ti pare rau ca, atat de tanar, ai intrat in puscarie?

- Ba, imi pare rau, da’ daca Dumnezeu a vrut asa, asa sa fie! Si daca am ajuns la puscarie, apoi oare sa ne vaitam ca babele? Neamul vrancenilor nu sufera asa ceva! Parintele Marcu ne-a spus de mai multe ori la biserica sa nu facem de ras sangele pe care-l avem de la strabunica noastra, matusa Tudora. Apoi sangele apa nu se face! Daca vrerea-i asa, cu rautate pentru toti, trebuie sa fiu si eu unde-i tata si Parintele nostru!”

(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornita cea mare)

Martir te fac!

“Si diavolul a intrat in Iuda. Iar Iuda era de asta data un alt preot, ucenic al lui Hristos. Si L-a vandut pe Hristos si pe fratii sai…

In seara aceea, mai intai s-a uitat crunt la inchinarea pe care o faceam inaintea mesei. I-am raspuns cu chip senin si l-am dezarmat.

Dincolo, pe ladita, isi face rugaciunea preotul stefan Marcu din muntii Vrancei. Celalalt se apropie in varful picioarelor, plecand de la mine, si-l loveste peste obraz:

- Ce-i cu semnele astea mistice? Nu stii ca sunt interzise? Vrei sa fim pedepsiti toti pentru tine?

Marcu, in picioare, ii raspunde senin:

- Loveste-ma si pe obrazul celalalt!

Si Iuda loveste. Loviturile cad peste cap si in coasta. Pe fata lui Marcu apare rosul sangelui. Rezemat de stalpul patului, primeste salbaticele lovituri. Iuda urla si loveste:

- Te invat eu traire crestina! Martir te fac!

Cand Iuda se opreste gafaind, cu sudori mici pe frunte, Marcu, tacut, isi face semnul crucii. Iuda se indeparteaza, maraind sudalmi cu tot calendarul ortodox…”

(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornita cea mare)

***

Omorît de Securitate?

“În urma condamnării părintelui Marcu, a suferit şi familia sa. Astfel, prin adresa Direcţiei Regionale Focşani către Biroul local de Securitate, din 8 februarie 1951, se cerea: “Luaţi măsura de a recruta o reţea informativă pe lângă familia preotului Marcu Ştefan din satul Nistoreşti, care este arestat. Interesează din ce trăieşte această familie, cine o ajută din punct de vedere material şi moral şi cu ce elemente are legături. Rezultatul acţiunii informative ne va fi înaintat în copie până la data de 20 februarie 1951“.

Faţă de acestea, la 16 februarie 1951, Biroul de Securitate răspundea că de aproximativ de trei luni soţia şi cei doi copii aflaţi în libertate s-au mutat în Focşani şi a fost dirijat un informator. În acest sens, la 22 martie 1951, sursa “Iscu” informa Securitatea despre soţia părintelui Marcu:

“Ea a început a-mi povesti că trăieşte cumplit de greu. A dat divorţ de soţ […] a plecat din Vrancea ca să poată întreţine o fetiţă la liceu. Până acum a mai vândut ce a avut, dar de acum nu prea mai are ce vinde şi nici n-are cu ce să se îmbrace şi să se jeneze de lume. A fost şi a cerut serviciu la plasare, dar nu avut acte bune. E dispusă să facă orice fel de muncă, dar toţi se feresc de ea. Nu ştie nimic de la soţ. De la fetiţă nu are veşti din noiembrie [Gabriela, n. n.], când i-a trimis haine. Ea în Focşani stă în camera închiriată pe nume fetiţei de la liceu”.

După eliberare, părintele Marcu a fost supravegheat cu o indiscreţie intenţionată. Era chemat foarte des la Securitate, uneori numai pentru a fi văzut de oameni pentru a fi compromis. Deşi pus în situaţii delicate, a sfârşit prin a-şi stăpâni urmăritorii cu iubirea sa capabilă de jertfă, câştigându-le respectul celor mai mulţi dintre ei. Nu de puţine ori, unii dintre securişti, în special spre apusul regimului comunist, şi-l alegeau duhovnic, tocmai pentru că îi cunoşteau verticalitatea.

De la 1 octombrie 1964, şi până la pensionare, 1 ianuare 1975, a slujit la parohia Maluri, din Protoeria Focşani, judeţul Vrancea, fiind apreciat, respectat şi iubit de cei păstoriţi.

După treizeci de ani de la plecarea din parohie este încă viu şi des pomenit de cei păstoriţi. Timp de 15 ani a slujit la diverse biserici din municipiul Focşani, fiind un duhovnic de excepţie, întorcând pe mulţi la credinţă. Medici, profesori, ingineri, avocaţi şi procurori, precum şi creştinii de rând îl căutau, atât pentru competenţa sfaturilor sale cât şi pentru puterea rugăciunii, prin care i-a salvat pe mulţi de la pieirea veşnică. A fost o conştiinţă slujitoare autentică, un ascet desăvârşit, un trăitor sincer al mesajului Evangheliei. Putea fi surprins, în timpul Sfintei Liturghii, cu lacrimi ce-i spălau faţa, cu chipul transfigurat, cu o voce răguşită, dar cu un simţ al melosului bizantin deosebit. Era un sfânt din icoană şi o voce din adânc, chip al blândeţii şi ocean al smereniei. A suferit, nu doar din partea organelor de represiune, ci chiar din partea unor colegi, care, obedienţi regimului, stăpâniţi şi de o ascunsă invidie, i-au interzis să slujească, făcându-l să se simtă un străin printre ai săi. A fost necruţător cu păcatul şi înţelegător cu păcătoşii.

În seara zilei de 28 septembrie 1989, pe când se întorcea de la piaţă, pe trecerea de pietoni, din faţa scării blocului unde locuia, o maşină l-a lovit şi numai după câteva ore de chin şi-a dat obştescul sfârşit în mâinile Ziditorului.

“Accidentul” poate fi suspectat de conotaţii politice, cu atât mai mult cu cât şoferul avea legături cu Securitatea, iar ochiul vigilent al partidului făcea verificări, în blocul în care locuia, cu o săptămână înainte de accident“.

(Pr. Ştefan Marcu – un simbol al rezistenţei anticomuniste din Vrancea de Adrian Petcu si pr. Ionel Ene, in revista “Rost”)

Prietenii Sfantului Munte

Postat: 9.06.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Category: Articole si studii

Options

Disable

Get Free Shots

Prietenii Sfântului Munte Athos

ianuarie 31, 2009

Avva Iulian, duhovnicul românilor din Athos

Înscris în: Schitul Lacu,Schitul Prodromu — prieteniisfmunteathos @ 10:06 am

avvaiulian01 Părintele Iulian este un călugăr. Adică un adevărat bătrân frumos. Eu îl iubesc tare mult pe avva Iulian pentru că trăieşte ceea ce învaţă pe alţii. Ai văzut pe aproapele, L’ai văzut pe Dumnezeu, asta îmi vine în gând atunci când îl întâlnesc. Dacă aş fi putut să’mi aleg un bunic drag, de poveste, exact aşa l’aş fi visat. Când se luminează faţa lui parcă se înseninează tot Prodromul. Aştept mereu să’l zăresc venind încet în noapte, luminând cu barba sa albă ca laptele întunericul tainic al liturghiilor prodromite. Mi’e drag să’l văd mereu în strana dreaptă a pronaosului sau cu crucea în mână, când ne primeşte în chilie la mărturisire…

- Părinte, toată lumea vorbeşte că aţi numit Sinodul, sinod tâlhăresc…

- Ei, ce am spus, am spus. Fiecare are o părere a lui. Şi eu o am pe a mea. Şi tu o ai pe a ta. Şi mulţi dintre ierarhii români aveau părerile lor cum că mitropolitul trebuia caterisit, sau măcar să i se asigure o retragere onorabilă. Dar nu ştiu ce s’a întâmplat dintr’o dată cu convingerile lor, că şi le’au schimbat în totalitate la Sinod! Toţi, mai puţin mitropolitul Bartolomeu, care a rămas fidel Sfintelor Canoane. Cum se poate aşa ceva? Oare nu ştiu că harul se depărtează de la cel ce părăseşte cugetarea ortodoxă? (zice sfântul Vasile cel Mare, nu eu). Dar aşa s-au condus lucrurile ca să nu mai poată spune nimeni adevărul. Şi adevărul vă va face liberi!

- Mitropolitul Corneanu a spus într’un interviu că „gestul rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă”. (Interviu luat de Francesca Strazzari în luna august 2008 şi publicat în Il Regno, nr. 16, p. 517-518). Şi noi ce să facem acuma părinte?

- Să ascultaţi ce vă vor învăţa duhovnicii. Că ei nu gândesc ca arhiereii. Să ţineţi canoanele Apostolice şi ale Sfinţilor Părinţi. Să ţineţi credinţa dreaptă, că oricât v’aţi osteni şi oricâte fapte bune a’ţi face, fără dreapta credinţă nu vă mântuiţi!

- Părinte, oamenii şi’au pierdut în ultimile vremuri liniştea şi simt o presiune pe libertatea lor, prin tot felul de îngrădiri şi sisteme supraveghetoare.

- Măi, ăsta’i semnul neputinţei diavolului, care face totul ca să vadă gândul omului! Asta e zvârcolirea lui! Zadarnic însă, pentru că numai Dumnezeu poate vedea în inima omului.

- Avva, ştiu că lumea este în stăpânirea celui rău. Şi că diavolul este tatăl minciunii. Oare de asta avem parte de atâta minciună zilnică, părinte?

- Măi, ia uită’te la II Paralipomena 18 cu 19. Cum citeşti?

-18.19. „Atunci Domnul a zis: „Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă şi să cadă în Ramotul din Galaad?” Şi a răspuns lui unul una, şi altul alta. 18.20. Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: „Eu îl voi duce în ispită”. Şi a zis Domnul: „În ce chip?” 18.21.Acela a zis: „Mă duc şi mă fac duh al minciunii în gurile tuturor proorocilor lui”. Iar Domnul a zis: „Tu îl vei duce în ispită şi ai să izbuteşti. Du’te şi fă aşa”. 18.22. Şi acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii…”

- Ei vezi? Pentru păcatele noastre multe îi dă voie Dumnezeu – asta e înţelepciune mare! – va să zică îngăduie Domnul pedepse pentru fărădelegile noastre. Vezi dară că Dumnezeu îngăduie pe duhul minciunii din ziua de azi, pentru nelegiuirile noastre. Ăsta’i mare lucru!

Acuma bineînţeles că omul e liber să aleagă: care vrea şi care nu vrea să primească toate aceste minciuni. Cel care taie de la început toate aceste… cum să zic… infectări, este cel care se roagă: că dacă lauzi pe Domnul de şapte ori în zi şi mai citeşti şi Paraclisul Maicii Domnului, pe lângă munca ta de zilnică, nu’ţi mai rămâne timp decât pentru odihnă, nicidecum pentru televizor, sau internet şi toate celelalte.

- Dar părinte, care e rezolvarea pentru copiii noştri care sunt deja virusaţi de calculatoare şi mass media? Pentru că dacă le spun eu de 7 laude pe zi mă iau în derâdere!

- Păi să’ncerci să’i opreşti acuma de la internet şi jocuri pe calculatoare – nici nu te ascultă! Chibzuit lucru ar fi să pui început bun copilului tău din pruncie, ca să nu ajungă dependent de internet şi calculatoare. Că asta’i boală deja!

- Dar dacă n’ai pus?

- Atuncea numai cu rugăciunea îl mai poţi ajuta. Rugăciunea cu credinţă în Dumnezeu, că Dumnezeu pentru credinţa ta poate să’l vindece. Lasă pe seama Domnului îndreptarea, că e mai înţelept decât tine. Domnul are multe căi prin care îl poate întoarce: poate să’i dea chiar un necaz, sau o boală prin care să’l întoarcă. Mai bine o boală decât să ajungă în iad şi să’şi piardă sufletul. Că dacă îi vine un necaz mai repede ajunge atunci la duhovnic şi acesta o să’l povăţuiască spre tămăduire şi se va ruga pentru el. Că mult poate rugăciunea duhovnicului!

- Avva, toată lumea se roagă să scape de boli, nu să’i vină suferinţe pe cap!

- Eei, multă lume s’a mântuit prin suferinţă! Uite ce’i, eu când vin la mine îi iau cu începutul: măi, din câte părţi este alcătuit omul? Din trup şi suflet. De’acuma să căutăm să vedem ce’i una şi ce’i cealaltă şi să ne ocupăm de amândouă. De cele trupeşti şi lumeşti se cam ocupă creştinii de azi, că se văd casele tot mai mari şi familiile tot mai mici. Dar ce spune Domnul? „Duhul este cel ce dă viaţă. Trupul nu foloseşte la nimic”. Trupul e muritor, (că e compus şi tot ceea ce e compus se descompune), dar sufletul e nemuritor. De ce ne silim atâta pentru cele muritoare, pentru cele ce pier, pentru odihnele acestea trecătoare? De ce nu facem mai multe pentru suflet, că este viu şi nemuritor? Trupul va rămâne aici, dar sufletul se va duce „dincolo”! Şi nu ştim clipa. Iar dacă nu te’ai grijit de suflet şi te’a prins moartea aşa, va fi vai de tine! Şi va fi vai pentru veşnicie! Îţi dai tu seama cât durează o veşnicie? Dar dacă tu nu faci nimica pentru suflet, tot Dumnezeu se’ngrijeşte să nu mori în păcat – că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului – şi’ţi va îngădui, la vreme potrivită, suferinţă pentru curăţire.

- Şi aşa, prin trup salvează sufletul!

- Da. Ai văzut acolo în osuariu cu ce te întâmpină monahii: „Ce sunt eu vei fi şi tu, ce eşti tu am fost şi eu”! Cum a zis Domnul? „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră”! Şi dacă l’a făcut, a zis că l’a făcut doar după chip – care este sufletul – că spre asemănare trebuie să ne silim în virtuţi, ca să ne îndumnezeim. Dar dacă nesocotim chipul lui Dumnezeu din noi şi punem trupul deasupra sufletului, în ce virtuţi ne silim? De’asta zic eu că sufletul trebuie salvat! Iar dacă noi nu suntem în stare, Dumnezeu ne ajută. Şi îngăduirea suferinţei tot pentru mântuire se face. Pentru că Domnul vindecă pe oricine’şi caută scăpare la El. Dar noi trebuie să ne silim, pentru că fără osteneală nimeni nu se poate elibera de patimi şi nici n’a primit de la Dumnezeu darurile Sale duhovniceşti.

- Cum vedeţi raportul suflet-trup la homosexuali?

- Măi… Dumnezeu să’i aibă în pază că mare păcat fac! S’au îngrămădit acuma tot felul de blăstămăţii peste ortodox, ca să distrugă omul duhovnicesc. Dar ce zic eu? Nu e păcat. Aiesta’i maare păcat! Păcat şi nu boală, cum încearcă ei să mintă oamenii. Ia canoanele şi vei vedea că mare urâciune’i înaintea Domnului aşa ceva!

- Părinte, zice sfântul Teodor Studitul că „nu este ortodox desăvârşit, ci pe jumătate, cel care crede că are dreapta credinţă dar nu se alătură dumnezeieştilor canoane”. Ce credeţi: câţi dintre noi suntem ortodocşi? Că l’am întrebat pe avva Adrian Făgeţeanu şi i’am spus că în sondaje sunt vreo 87% dintre români, iar el mi’a răspuns că probabil sunt 7%, adică doar aceia care păstrează legătura cu duhovnicul!

- Nu ştiu dacă sunt 7 sau 87%, dar ce’a spus părintele e adevărat. Doar cei ce sunt în grija duhovnicilor şi se mărturisesc se cheamă că sunt ortodocşi. Acuma se caută să se formeze o generaţie europeană, care nu’L include şi pe Dumnezeu. Duhovnicii însă pot face o generaţie ortodoxă. Noi, aceştia mai bătrâni, o să ne ducem însă. Rând pe rând. Dar dacă nu veţi avea sprijin, să căutaţi Sfinţii Părinţi. Să vedeţi ce’a zis cutare părinte despre problema voastră, ce’a zis alt sfânt părinte. Întotdeauna să luaţi dreptar pe Sfinţii Părinţi. Mai vin şi la mine – tineri teologi mai ales – cu fel şi fel de ispite. Bunăoară ca să mă întrebe aşa, de formă, ce părere am despre ecumenism? Părerea mea despre ecumenism este cea a Sfinţilor Părinţi. Ce zic sfinţii sârbi Nicolae Velimirovici şi Justin Popovici? Că este cea mai mare erezie a timpurilor noastre! Şi ce zice apostolul Pavel la Tit 3 cu 10? „De omul eretic, după una şi a doua mustrare, desparte’te”!

- Amin părinte! Mie îmi place cum a spus’o George Florovsky: unirea creştinilor înseamnă întoarcerea la Ortodoxie!

- El, dar cât s’au luptat sfântul Atanasie cel Mare – care a spus că „împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi îl predă diavolului” – sau sfântul Chiril al Alexandriei, alţii şi alţii, ca să pună temelia asta ortodoxă – de credinţă dreaptă – ş’acuma dintr’o dată nu mai sunt bune părerile şi credinţa lor! Mai mult chiar! Acuma ni se spune că şi credinţa noastră e bună şi credinţa lor şi’a celorlaţi e bună! Toate sunt bune! Dar nu în totalitate: adică la toate le lipseşte ceva!

- Adică se încearcă a se spune că nici una nu deţine plinătatea Adevărului! Păi am schimbat noi ortodocşii vreun cuvânt din ce ne’a lăsat Hristos? Şi nu El este Adevărul şi Viaţa?

- Măi, uite ce’i, am să’ţi aduc aminte de o istorioară din Pateric: un bătrân l’a trimis odată pe ucenicul său pe cale cu oarecare treabă. Şi mergând el s’a însoţit la drum cu nişte eretici. Şi ascultând învăţăturile lor pe drum şi nevrând să le strice inima a spus că „poate ş’a voastră’i bună” când l’au întrebat ce crede despre credinţa lor. Şi când a voit a se întoarce, din depărtare i’a strigat bătrânul său: „Ereticule! Să te depărtezi de la mine ereticule”! Văzător cu duhul, a cunoscut bătrânul ce zisese ucenicul pe cale şi l’a pus la canon, după ce acesta s’a pocăit. Poate ş’a voastră’i bună, asta’i o vorbă tare periculoasă. Nici nu’ţi dai seama cât de uşor te’nsoţeşti cu erezia! Ce zic Scripturile? Staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le’aţi învăţat! (2Tes 2, 15). Ce zic canoanele? Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească…(Canonul 45 Apostolic).

- Spunea cineva părinte că în ecumenismul ăsta dragostea pentru interes este mult mai mare decât interesul pentru dragoste!

- Da. Vasăzică tu mă recunoşti pe mine ca ortodox că sunt bun. Şi zici că şi tu eşti bun. Şi că şi învăţătura protestantă e bună. Păi ei legalizează căsătoriile între homosexuali. O fi şi asta bună? Învăţăturile acestea sunt bune, dar nu mai sunt buni Sfinţii Părinţi care spun să nu te însoţeşti cu ereticii!

- De câte ori să ne împărtăşim părinte, că în porunca a 4-a bisericească găsim scris: „să ne spovedim şi să ne împărtăşim în toate cele patru posturi mari de peste an, ori dacă în fiecare post nu putem, cel puţin odată pe an, în Postul Paştelui”, însă Canonul 9 Apostolic şi 2 Antiohia ne spun că trebuie să ne împărtăşim la fiecare Liturghie. Care e rânduiala potrivită?

- Măi… Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu când te împărtăşeşti e atât de important, ci cum iei trupul şi sângele Domnului. Eu regula asta o ţin. Care’i vrednic (cine oare poate spune asta?) poate să se împărtăşească mai des. Contează mult însă cum te cumineci, nu de câte ori! Mare lucru! Să facă credinciosul o pregătire, măcar cu trei zile de post aspru, fără untdelemn şi cu multă rugăciune şi sâmbăta, dacă nu e oprit pentru vreo pricină, poate să se împărtăşească.

- Dar, părinte, între a mă împărtăşi mai des şi a mă cumineca mai rar, ţinând cont de cum fac asta – ce să aleg?

- Mai des. E mai bine. Că ai Trupul şi Sângele Domnului în tine! Ai Viaţă! Uită’te în Filocalia 8. Ia caută la Ignatie Xantopol, cap 92 parcă, şi vezi ce scrie acolo!

- Zice şi sfântul Ioan Scărarul: Dacă un trup atingându-se de alt trup, se schimbă în puterea lui de lucrare, cum nu se va schimba cel ce se atinge de trupul Domnului cu mâini nevinovate? Căci e scris în Pateric: Ioan de Bostra, bărbat sfânt şi având putere asupra duhurilor necurate, i-a întrebat pe dracii care sălăşluiau în nişte fetiţe furioase şi chinuite de ei cu răutate, zicând: „De care lucruri vă temeţi de creştini?”. Aceştia au răspuns: „Aveţi cu adevărat trei lucruri mari: unul pe care-l puteţi atârna pe grumazul vostru (Crucea); unul cu care vă spălaţi în Biserică (Botezul) şi unul pe care-l mâncaţi în adunare (Cuminecătura)”. Întrebându-i iaraşi: „Din acestea trei, de care vă temeţi cel mai mult?”, au răspuns aceia: „Dacă aţi păzi bine aceea cu care vă împărtăşiţi n-ar putea nimeni dintre noi să facă rău vreunui creştin”.

- Ai văzut dară că dacă am lua cu cinste şi cutremur sfânta împărtăşanie, nici un rău nu s’ar abate asupra noastră. De asta n’are parte cu mine cel ce nu se’mpărtăşeşte! De câte ori mergi la Liturghie să fii gata de împărtăşanie! Mare lucru! Dacă ai o viaţă curată e bine să te bucuri de împărtăşania cu Sfintele Taine mai des. Că au bucurie şi Hristos lucrează în ei şi’i întăreşte în faţa ispitelor. Dar trebuie neapărat cu spovedanie! Da’ vezi că omul nu poate: că te’ai dus odată, de două ori, de mai multe ori la Sfântul Potir şi nu mai ai aceeaşi stare la cuminecare, dacă faci asta prea des. Şi cine se împărtăşeşte cu nevrednicie, judecată sieşi mănâncă, zice acelaşi părinte Ignatie. Şi cel ce are ceva împotriva cuiva, să nu cumva să se apropie de Trupul şi Sângele Domnului! Ferească Dumnezeu! Când a venit Mântuitorul pe pământ ce a zis? „Pocăiţi’vă că s’a apropiat Împărăţia Cerurilor”!

- Aveţi dreptate cu spovedania fiindcă şi părintele Adrian (Făgeţeanu) pune mare preţ pe ea. Zice el că primul om care a intrat în rai, tâlharul de pe cruce, prin mărturisire a găsit fericirea veşnică. Astăzi vei fi cu Mine în rai!

- Asta’i spovedania! Pocăinţa! Bine că îngăduie Dumnezeu timp de pocăinţă. Când L’a făcut pe Adam a suflat asupra lui suflare de viaţă şi i’a dat o singură poruncă. A căzut Adam, din neascultare a mâncat din rodul oprit şi cunoscându’şi greşala s’a ascuns. Dar n’a mărturisit’o! Şi Dumnezeu i’a dat timp de pocăinţă, că a zis: Adame, Adame unde eşti? Nu ştia oare Domnul unde e? Dacă Adam ar fi ieşit atunci în faţa lui Dumnezeu cu căinţă şi ar fi mărturisit păcatul?… Vezi dară cât de importantă e mărturisirea? Uite ce lipsă mare au protestanţii pentru că ei au desfiinţat preoţia făcând’o universală şi nu mai au taina spovedaniei în felul acesta. Omul e slab, că n’ar trebui să mai păcătuiască, dar el tot cade. Dar oare cel ce alunecă, nu se mai scoală? Ai căzut, tot atunci să te ridici şi să te duci la mărturisit. Că dacă nu te duci la început, te obişnuieşti cu păcatul şi nu’ţi mai pare aşa grav după o vreme. Şi trăieşti în păcat. Dar dacă te spovedeşti, iar duhovnicul îţi dă un canon, de’acuma Dumnezeu care vede pocăinţa ta sinceră, te va ierta. Că nu este păcat de neiertat, numai păcatul nepocăit. De’asta spun mereu: ai făcut păcat, dă fuga la duhovnic să’l vădeşti! Nu te spovedeşti lunar şi te împărtăşeşti săptămânal. Că oricât te’ai păzi tot păcătuieşti. Măcar şi cu gândul şi tot cazi.

- Sunt mai grele cele cu gândul părinte?

- Eei… Trebuiesc spovedite neapărat. Trebuiesc curăţite şi acelea. Că orice patimă pe care o iubeşti şi’i faci loc în inima ta, chiar dacă nu o făptuieşti, te duce la osândă. Mai ales dacă ştii că nu e bineplăcut Domnului. De’asta trebuie mărturisite aceste păcate. Că mărturisirea, taina aceasta, chiar Mântuitorul a lăsat’o. Fiindcă zice Domnul către ucenici Săi, la Evanghelia lui Ioan, 20 cu 22 şi 23: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.

- Părinte sunt vremuri destul de tulburi, amestecate. Trebuie multă dreaptă socotinţă în ceasul acesta. Eu am tras nădejde să nu prind vremurile din urmă, să nu trebuiască să’mi probez credinţa. Ce sfat de viitor îmi daţi?

- Să fii tare în credinţă! Şi dacă trebuie să alegi, să’ţi aduci aminte ce a spus apostolul: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (FA 5, 29). Şi atunci i’au bătut „iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându’se că s’au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară” (FA 5, 41). La asta trebuie să ne aşteptăm şi noi şi tot aşa trebuie să ne bucurăm de prigoană! Că asupririle nasc sfinţenie.

- Părinte, lăsând la o parte toată teologhisirea, eu… ca om simplu, ce să fac să mă mântuiesc?

- Primul lucru să te duci la un duhovnic şi să te spovedeşti. Şi de’acuma te va învăţa el mai departe ce să faci. Nu trebuie însă să te încrezi în judecata ta şi în toate cele pe care le citeşti. Du’te mai întâi la duhovnic şi mărturiseşte cu inima frântă şi smerită, dinlăuntrul tău, toate păcatele. Ia aminte şi fă asemenea vameşului ce’şi batea pieptul zicând „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul” şi te vei îndrepta. Să’ţi vezi păcatele tale. Asta e adevărata pocăinţă şi primul lucru pe care trebuie să’l faci. Şi dacă vei plini aceasta, să nu judeci pe nimeni şi sigur te vei mântui. Că zice chiar Domnul (la Matei 7 cu 1): „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”! Deci de vei face asta ai scăpat de Judecată!

- E cel mai sigur drum spre rai, părinte!

- Dar şi greu. Toată viaţa ta să plângi. „Cere cu plâns”! Cum scrie acolo sus pe crucea din dealul schitului „Aminteşte’ţi de moarte” şi nu vei greşi. Aşa că pocăinţă şi mărturisire şi’ţi faci drum spre mântuire. „Dacă vrei să râzi când vei muri, /Trebuie să plângi cât vei trăi”.

- E grea duhovnicia părinte?

- Eei… Trebuie să ai mare grijă să nu’l pierzi pe om! Maare grijă. Trebuie să’l înveţi să se asemene cu Dumnezeu , ca toată silinţa lui să fie spre păzirea poruncilor ca să dobândească asemănarea, îndumnezeirea. Căci chipul îl avem, dar asemănarea nu. Şi dacă nu ne vom curăţi inima de păcate, Duhul Sfânt nu va sălăşlui în noi! Să ne sârguim dară, că aşa cum Dumnezeu S’a făcut om-din dragoste pentru noi-aşa trebuie să ne facem şi noi dumnezei, din iubire pentru El…

- Şi pentru mântuirea noastră.

- Sigur că da. Pentru că „ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi’a dat mie?”, se’ntreabă psalmistul David (Ps 115, 3).

- Părinte, zice sfântul Grigorie Palamas că „aşa cum aici se vede sufletul prin trup, tot aşa acolo, în viaţa viitoare, se va vedea trupul prin suflet”. Cât de important e trupul şi cât sufletul, în iconomia mântuirii?

- E vorba de alt trup. De cel cu care Mântuitorul trecea prin uşile închise. Dar uite cum stă treaba asta: Toată Scriptura este viaţă şi duh. Cuvintele mele… duh sunt şi viaţă (In 6, 63). Iar în om, sufletul e cel care dă viaţă. Şi ce va putea da omul în schimb, dacă sufletul său şi’l va pierde? (Mc 8, 36-37). Să ne păzim să nu fim înşelaţi ca Adam odinioară, iar înşelăciunea să se răsfrângă asupra sufletului nostru. Trebuie neapărat să ne grijim ca sufletele să stăpânească asupra trupurilor noastre! Să ştii că într’un trup ghiftuit nu vei găsi ascunse tainele lui Dumnezeu! Dacă eu mor acuma, cum se va uita lumea la mine? Ca la un corp ne-însufleţit! Un trup mort. Să nu te gândeşti că sufletele sunt închise în noi ca într’o carapace. Nu. Cât suntem calzi, avem suflet, suntem însufleţiţi. Şi dacă sufletul biruie şi stăpâneşte asupra trupului – şi ăsta’i iarăşi un lucru mare, pe care trebuie să’l ştiţi – omul va cunoaşte măsura lucrurilor şi dreapta socoteală. Pentru că nemaifiind stăpânit de patimi – care sunt proprii firii trupeşti – omul nu va mai depăşi măsura, căci va mânca doar când îi va fi foame şi va dormi doar când îi va fi somn. Că tot ceea ce depăşeşte măsura vine de la diavolul! Un pahar de vin nu e rău, că e bun pentru întărire. Nu spune sfântul Ioan Gură de Aur că băutura e bună, dar beţia e de la diavolul? Deci cu dreaptă socotinţă trebuie luate toate. Că ce e mult, e patimă. Să’ţi fie dar trupul slugă bună şi să’i dai din toate doar atât cât îi trebuie.

- Avva, ştim că Dumnezeu cunoaşte mai dinainte cele care ne sunt trebuitoare şi ne poartă de grijă. De ce dară trebuie să’i repetăm aceleaşi rugăminţi? Doar ştie mai bine ca noi de ce avem nevoie şi mai mult, cele care într’adevăr ne sunt folositoare.

- Măi, măi… Duhul este cel care se roagă în noi! De asta cere David: „nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt, nu’l lua de la mine” (Ps 50). Roagă’te însă pentru că se apropie judecata! S-ar putea să’nceapă veşnicia mâine, pentru că „sfârşitul tuturor s’a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni” (1 Petru 4:7). Şi ce spune apostolul Pavel cătreTimotei: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugaciuni … ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi buna cuviinţă” (1 Tim. 2:1,2). Ai pentru ce te ruga.

- Şi un sfat pentru vremurile pe care le trăim ?

- Măi, să fiţi atenţi la cuvintele deşarte, că mult rău vă faceţi unii altora prin mass-media şi veţi da socoteală. „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert pe care’l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Mt 12, 36-37). „Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire” (Ef 5, 4) să aduceţi în toate zilele voastre. Domnul şi Maica Domnului să vă ocrotească…

Ioan Lazăr, ieromonahul Iulian 8 ianuarie 1926 născut la Vorona Botoşani. Tata Ilie, mama Elisabeta. 1946 închinoviat la Sihăstria. 1956 hirotonit diacon şi preot. 1950 termină armata. La 50 de ani vine în Athos. 4 ani la Lacu din 1977. În 1981 vine la Prodromu, unde este duhovnic.

Cristina David

Vezi Toate Intrarile

Arhiva

2012 (27)
2011 (141)
2010 (128)

Categorii

« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 34 | Urmatoarea Pagina »

Cuprins

Exemple

Sunt Sfinţi Părinţi

Nu sunt Sfinţi Părinţi

Împărţiri şi distincţii

Perioade

Autoritatea Sfinţilor Părinţi

Raspunsul lui Danion Vasile la atacurile legate de asa-zisa “propaganda stilista”

Parintele Sofronie de la Essex, inca din 1966: “NUMELE VEACULUI NOSTRU ESTE APOSTAZIA”

Hristos il indreptateste pe Dumnezeu in fata lumii, iar in fata lui Dumnezeu il indreptateste pe om.

Despre apostazie.

Pentru lumea de astazi este necesara, mai inainte de toate, renasterea omului in duh

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

136 Comentarii

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

136 Comentarii

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

136 Comentarii

Am considerat necesara afisarea, ca un comentariu in sine la articolul postat anterior pe blog, cu sub-comentarii pro/contra

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

136 Comentarii

Ostrovul. Acolo unde se termina filmul...

Misterul din dealul de creta: Bisericile rupestre de la Basarabi

Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa

Lupta pentru simboluri: Unde-i Crucea de pe ambulanţe?

File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (IV): PARINTELE MARTIR STEFAN MARCU

Preotul Stefan Marcu

Martir te fac!

Omorît de Securitate?

Prietenii Sfântului Munte Athos

ianuarie 31, 2009

Avva Iulian, duhovnicul românilor din Athos

Setari Cookie-uri

Despre Cookie-uri

Cookie-uri Necesare

Cookie-uri de Statistici

Cookie-uri de Publicitate

Cookie-uri de Preferinte