Așteptăm Crăciunul cu mult drag, pregătindu-ne pentru el în fel și chip. Ne dorim unii altora tot binele din lume, ne facem cadouri, ne promitem să fim mai buni, să ne iubim unii pe alții și să ducem o viață fericită. Suntem la înălțimea așteptărilor pe care le avem? Ce se întâmplă cu planurile noastre, cât ne reuşesc ele?
Ne străduim să fim fericiți, iar pentru asta nici un efort nu este prea mare. Vedem în Crăciun o zi specială, o sărbătoare la care suntem gata să participăm cu sufletul, în care, ca să fim adecvați momentului, vrem să fim altfel decât în restul timpului. Ne-am dori ca tot balastul care se adaugă cotidian să dispară cu ocazia sărbătorii, să nu mai fie decât pacea, bucuria și liniștea pe care o punem în urările făcute către prieteni. De Crăciun petrecem cât putem, și mulți găsim în asta un sens, căutăm buna dispoziție oferită de divertismentul omniprezent, ne punem speranțele în buna înțelegere cu cei din familia lărgită, cu care ne întâlnim în aceste zile. Ne mai facem și cadouri unii altora, iar dacă ni se pare că suntem pe o treaptă superioară de înțelegere mai dăm cate ceva și către cei săraci, dacă ne prisosește.
Facem toate aceste lucruri dar, dacă suntem sinceri cu noi înșine și avem timp de un pic de reflecție, ne dăm seama că totuși ceva lipsește. E o sărbătoare în care știm că trebuie să ne bucurăm, iar noi simțim, cu surprindere și frustrare, că suntem aceiași, cei de fiecare zi. Am vrea să ieșim din noi înșine, să fim altfel, să simțim altfel, să gustăm din bucuria pe care ar trebui să o avem. Dar, realizăm rapid, suntem cei care am fost și în ziua precedentă, nu s-a produs nicio transformare magică, ne regăsim cu aceleași dureri de spate, cu invidiile, cu poftele și pasiunile care ne frământă în tot cursul anului, suntem aceiași tocmai când am vrea mai mult să fim diferiți. Avem aceleași enervări, ticuri verbale, nemulțumiri și în ziua în care ne-am dori să fim alți oameni, când am vrea ca nimic din ceea ce face parte din zgura cotidianului zilnic să nu pătrundă și să strice spiritul sărbătorii. Ne dăm seama că nu putem să ne depășim condiția, că nu e posibil să fim într-un fel toate zilele anului, și cu totul altfel într- o zi specială.
Atmosfera de Crăciun nu ne poate ascunde golul lăuntric, neputința de a ne bucura, căci esența sărbătorii este bucuria. Avem destule modalități ca să ne umplem timpul dar niciuna ca să ne umplem sufletul. Continuăm să mergem mai departe pe cursul vieții, căci nu știm cum am putea repara golul creat. Într-un fel, sărbătoarea ne arată mai mult decât zilele obișnuite incapacitatea de a trăi plenar. În ciuda îndemnului de a fi veseli, și a veseliei ostentative din templele societății de consum, sărbătoarea ar trebui să fie o zi tristă, pentru că ne dezvăluie incapacitatea de a ne bucura.
Care ar fi condiția să “simți” ceva, să fii conform cu prescripțiile sărbătorii, cum să facem față exigențelor pe care ni le presriem ca să putem să spunem că am petrecut un Crăciun fericit? Sunt multe modalități să ți se pară de Crăciun s-a întâmplat ceva special. Dar singurul mod adevărat să simți ceva ar însemna să ieși din rânduielile lumești, și să te lași atins de adierea Duhului. Cât timp suntem în starea noastră lumească, putem doar bănui că mai există și o altă stare. Ratăm sărbătoarea, dar păstrăm totuși speranța că ne vom întâlni cu ea cândva.
Important este acum să nu înlocuim ceea ce lipsește cu ceea ce facem, să ne gândim că sărbătoarea constă în masa îmbelșugată, în cadourile oferite sau primite, în binele lumesc pe care putem să îl simțim, și nici măcar în participarea la slujbele Bisericii. Să lăsăm golul ca gol, să nu îl umplem cu artefacte, să nu substituim lipsa Duhului cu ceea ce putem face omenește.
Și totuşi, ce mai poţi face în atare situaţie? Ce şanse mai ai să te bucuri de Crăciun, şi ce poţi face concret? După ce devii conştient că te afli în stare de incompletitudine, faci tot ceea ce se cuvine făcut de Crăciun fără să te mai semeţeşti cumva. Te străduieşti să fii mai blând, mai iubitor, să îţi ajuţi aproapele, ştiind că asta te apropie de spiritul Crăciunului, nefiind însă Crăciunul. E un început însă, iar Dumnezeu, în marea Lui milostivire, va adăuga restul.
Paul Curca
Paul Curca
-
Craciunul - Nasterea Domnului
Publicat in : Nasterea Domnului - Craciunul -
Craciunul pe rit vechi
Publicat in : Viata liturgica -
Craciunul branduit
Publicat in : Craciun -
Cu Craciunul la Gioni Teologul
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.