Moartea nu este naturala, ci nefireasca. Moartea nu provine din fire, ci merge impotriva firii. Intreaga natura striga cu groaza: eu nu cunosc moartea, eu nu doresc moartea, mi-e frica de moarte, eu lupt impotriva mortii.
Moartea este o venetica in natura. Intreaga natura este cuprinsa de groaza din pricina mortii.
Cand o suta de filosofi spun: moartea este naturala, intreaga natura se cutremura de indignare si striga: nu, moartea nu este a mea, este o venetica! Glasul naturii nu este sofistica.
Protestul naturii impotriva mortii este mai tare decat orice protest al filosof iei. Iar daca universul spune ceva prin armonia netulburata si fara nici un glas razlet, apoi acest ceva este protestul impotriva mortii. Aceasta este singura elegie chinuitoare si sfasietoare pe care o canta natura despre moarte.
Daca moartea este nefireasca, daca ea este impotriva firii, se pune intrebarea: de unde a venit moartea in natura? Nici o imparatie a luminii si a vietii nu recunoaste ca moartea ar fi a sa. Ea a trebuit sa se strecoare tainic in lumile luminii, tarandu-se pe nesimtite, tainic si inspaimantator in acelasi timp, dintr-un adanc fara fund, unde ii era frig si unde era singura.
Cat timp a zacut moartea sub dintele sarpelui, ea si-a fost siesi moarte. Si in lume nu s-a stiut de bine si de rau - atunci exista numai fericirea; nu s-a stiut nici de stiinta si nestiinta - atunci exista numai intelepciunea; nu s-a stiut nici despre viata si moarte - atunci exista numai fiinta fericita si inteleapta.
Insa printr-o intamplare mai ingrozitoare decat cel mai groaznic vis, gura sarpelui s-a deschis, iar in gura s-a deschis si dintele otravitor, si moartea a sarit in natura cea dintai. Ca si viermele nevazut care, atunci cand patrunde in sira spinarii, la inceput nici nu se simte, omul continuand sa infloreasca si sa se veseleasca. Mai tarziu, omul il simte ca o mancarime placuta si se scarpina, rade si zice: nu este nimic ! Nu este nimic pana ce viermisorul nu creste si nu se inmulteste si nu usuca sira spinarii si nu face din om o trestie goala, care canta fara inteles triumful nebuniei si al mortii.
Care medic vorbeste nebunului cu sira spinarii uscata, cand acesta canta in fata lui ca si trestia goala imnul triumfal al mortii: mergi si nu mai pacatui si vei fi sanatos ? Nici unul din lume, afara doar de acela care este in aceeasi stare cu pacientul lui.
De ce atunci moralistii cu morala dulceaga nu-l infatiseaza pe diavol pe prima pagina a moralei? De ce vorbesc ei catre pacatos: mergi si nu mai pacatui ? Adica, mergi si nu mai permite sa intre viermele in sira spinarii!
Ah, cat de mult se bucura viermele din sira spinarii cand aude astfel de sfatuitori! intr-adevar, se bucura cu bucuria flamandului care are atat cat ii trebuie pentru masa si stie ca va manca fara altii.
Sfantul Nicolae Velimirovici
.Pe aceeaşi temă
-
Moartea spirituala a societatii consumiste
Publicat in : Editoriale -
Boala si moartea sufletului
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.