Nascut la 12 iulie 1912 in comuna Pantelimon, langa Bucuresti, primeste numele de Nicu - Aurelian Steinhardt. Tatal sau, evreu, inginerul si arhitectul Oscar Steinhardt, a participat activ la primul razboi mondial fiind ranit la Marasti si decorat cu "Virtutea militara". Intre anii 1919-1929 urmeaza cursurile scolii primare si ale liceului "Spiru Haret" unde il are ca si coleg mai mare pe Constantin Noica. Dupa 1929 frecventeaza cenaclul literar "Sburatorul" al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se in el germenii viitorului literat. In 1934 isi ia licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti si publica primul volum intitulat "In genul ... tinerilor". In 1936 isi sustine la Bucuresti doctoratul in drept constitutional. Intre 1937-1938 calatoreste in Elvetia, la Viena, la 
cadrul actiunii de "purificare etnica" declansata sub guvernarea Antonescu-Sima, urmand o perioada de privatiuni pe motive etnice (1940-1944). Din 1944 pana in 1948 revine la "Revista Fundatiilor Regale" depunand o intensa activitate publicistica si critica. Intre 1948 si 1959 sufera o noua perioada de privatiuni alaturi de pleiada intelectualitatii romanesti interbelice si este in cele din urma anchetat in procesul intentat lui Constantin Noica pentru ca nu a depus marturie impotriva acestuia. Este condamnat la 13 ani de munca silnica sub acuzatia de "crima de uneltire contra ordinii sociale". La 15 martie 1960 este botezat in inchisoarea de la Jilava de ieromonahul Mina Dobzeu. Este supus rigorilor detentiei din inchisorilor comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. pana in august 1964 cand este eliberat. Dupa 1964 incepe o intensa activitate de traducator si odata cu volumul "Intre viata si carti" publicat in 1976, si volumul "Incertitudini literare" (1980) incepe "deceniul operelor de autor".
In acelasi an, 1980, este primit in manastirea Rohia de catre IPS Iustinian Chira, care il ia sub aripa sa ocrotitoare si de parintele Serafim Man, staretul manastirii Rohia care il integreaza in obstea manastirii, si este calugarit la 16 august 1980 de catre IPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului. La manastire indeplineste functia de bibliotecar, punand in ordine cele peste 23.000 de volume ale manastirii, iar in paralel isi intensifica activitatea literara dar si preocuparile legate de viata manastireasca (participarea la slujba, povatuirea pelerinilor si elaborarea predicilor). Volume publicate antum: "Geo Bogza - Un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului" (1982), "Critica la persoana intai" (1983), "Escale in timp si spatiu" (1987) si "Prin altii spre sine" (1988).
A trecut la cele vesnice la 29 martie 1989 in spitalul din Baia Mare, la inmormantarea sa, riguros supravegheata de securitate, strangandu-se totusi cei mai buni prieteni alaturi de care a suferit nedreptatile regimului (N. Steindardt, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pp. 417-423).
Cea mai importanta parte a operei sale nu a putu fi publicata in timpul vietii sale si a aparut postum datorita conjuncturii politice favorabile creata de revolutia din decembrie 1989 si din aceasta parte necenzurata am extras majoritatea textelor din lucrarea de fata. Aparitii postume: "Jurnalul fericirii" (1991), "Monologul polifonic" (1991), "Daruind vei dobandi" (1992), "Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangiorzan" (1992 si 1998), "Primejdia marturisirii" (1993) si "Drumul catre iubire" (1999).
(scrisa de Pr. Ioan Velcherean)
http://www.nicolaesteinhardt.com
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.