Zilele Babei Dochia
Moartea Dochiei in ziua de 9 martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros. Vremea in luna martie este insa foarte capricioasa, iar trecerea de la un anotimp la altul se realizeaza, de obicei, nu intr-o singura zi, ci intr-o perioada mai mare de timp. Din acest motiv poporul a incercat sa umple zilele friguroase care urmau dupa 9 martie cu asa numitele zile "imprumutate": Ziua Strutului, Ziua Mierlei, Ziua Cocostarcului, Ziua Ciocarliei, Ziua Cucului, Ziua Randunelelor, Ziua Omatului, Ziua Mieilor, Ziua Berzelor.
Zile "imprumutate” este o denumire generica a timpului schimbator, cu ninsoare, lapovita si vant care urmeaza dupa 9 martie. Acestea sunt dedicate pasarilor de padure, in special celor migratoare (Ziua Berzei, Ziua Mierlei, Ziua Sturzului, Ziua Cucului), mieilor care se nasc in aceasta perioada a anului (Ziua Mieilor). Adesea, aceste zile primesc determinativul "zapada": Zapada berzelor, Zapada Mieilor, Zapada Randunelelor etc.
In raport cu conditiile meteorologice, numarul zilelor imprumutate difera de la an la an (Muntenia, Moldova, Bucovina). In unele zone ale tarii se considera ca, dupa incheierea Zilelor Babelor, ar urma alte noua zile, Zilele Mosilor, ceva mai calduroase, intre 10 si 17 martie (Alexi) sau pana la Blagovestenie, 25 martie.
Bunavestire sau Blagovestenia este ziua cand Biserica crestina praznuieste vestea adusa Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavriil ca va naste Fiul fara inaintasi, Iisus Hristos. Sarbatoarea, situata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara, cand sosesc randunelele si incepe cucul a canta este numita in Calendarul popular si Ziua cucului.
La Blagovestenie se efectuau multe acte de purificare a spatiului, de alungare a serpilor de pe langa casa, a insectelor si omizilor din livezi: afumarea cu tamaie si carpe arse a cladirilor, curtilor, oamenilor si vitelor (Transilvania, Banat); producerea zgomotelor de care sa se sperie fortele malefice prin tragerea unui clopotel legat de picior (Transilvania) sau lovirea fiarelor (Banat); aprinderea focurilor in gradini si livezi; scoaterea din lazi a straielor si tesaturilor la aerisit.
Fertilitatea in noul an era invocata prin stropitul radacinii prunilor cu tuica si amenintarea cu securea a pomilor fructiferi ca vor fi taiati daca nu rodesc (Banat, Transilvania). In alte zone ziua de Blagovestenie era insa considerata neprielnica pentru rodul pasarilor, animalelor si plantelor: nu se puneau clostile sau se credea ca din ouale ouate in aceasta zi nu ies pui; vacile nu se "goneau"; nu se semana porumbul (Moldova, Bucovina).
Blagovestenia era un timp favorabil pentru aflarea norocului si rodului pomilor fructiferi, pentru previziuni meteorologice. Femeile strangeau apa provenita din neaua topita pentru a fi folosita in practicile de medicina si cosmetica populara. Importanta sarbatorii este subliniata de sacrificiul pestelui care se mananca, indiferent daca ziua de 25 martie este de post sau de dulce.
Repartizarea celor 9 sau 12 zile "cosmogonice" ale Babei Dochia (1-9 sau 1-12 martie) pe persoanele de sex feminin dintr-o colectivitate (familie, vecinatate, serviciu) pentru a afla, pe principiul Similia similibus, cum le va fi firea de-a lungul anului este cunoscuta sub numele de Pusul Babelor. Criteriul cel mai obisnuit pentru impartirea zilelor este varsta participantelor. Firea si sufletul persoanei se aprecia in raport cu vremea din ziua aleasa: insorita sau intunecoasa, frumoasa sau urata (Muntenia).
Materialul etnografic prezentat contine o mare nedumerire: este Dochia o reprezentare mitica bipolara, asemanatoare zeului Ianus, sau cele doua forte ale naturii, iarna si vara, aflate in permanenta opozitie, imbraca relatia soacra-nora? in al doilea caz Baba Dochia ar reprezenta anotimpul vechi (anul vechi), iarna, in timp ce nora sa ar simboliza anotimpul nou, vara. O lupta nedecisa se da intre aceste forte pana la 9 sau 12 martie: cand e frig, ger, viscol, invinge iarna; cand e cald, soare, invinge vara. In final, dupa moartea Dochiei la 9 martie, vara iese triumfatoare, intr-adevar, dupa echinoctiul de primavara ziua creste, neincetat pana la solstitiul de vara.
Daca ar fi sa dam crezare ipotezei, acceptata de unii cercetatori ca geto-dacii au avut o zeitate feminina, mama buna a pamantului si sotia lui Zamolxis, al carui nume s-a pierdut in vremuri, atunci Baba Dochia ar fi mama vitrega a pamantului despre care se vorbeste intr-o legenda bucovineana. Asemanarea dintre mama vitrega a pamantului si Dochia este evidenta: prima scoate brandusa afara in luna martie cand e frig si vreme rea, spunandu-i: "Du-te, du-te, afara, ce sezi, c-amu ii cald, e soare", a doua isi trimite nora in padure dupa fragi sau la rau sa spele lana pe timp de iarna. "Mama buna" si "Mama rea" reprezinta unul si acelasi personaj mitologic, aflat la varste diferite ale anului.
Spre deosebire de Mos Craciun, Baba Dochia este o reprezentare mitica lunara, echinoctiala si materna. Determinativele de "mos" si "baba" precizeaza ca cele doua zeitati au ajuns la batranete, la pragul mortii si al renasterii anuale. Prin intermediul riturilor si al ceremoniilor, acestea devin ceea ce au fost cu 365 de zile in urma: copii si apoi tineri, maturi si din nou mos si baba.
Schimbarile sezoniere ale naturii (infrunzitul si desfrunzitul copacilor, incoltitul si infloritul plantelor, coacerea semintelor etc.) erau asemuite cu varstele omului si puse pe seama unor zeitati care-si petreceau viata cu iuteala fulgerului in schimbul marelui avantaj al renasterii anuale. Plantele si animalele (natura in totalitatea ei) aveau patroni paterni (Santoaderul, Lazarelul, Sangiorzul, Santilie, Samedru, Nicoara, Ajun, Craciun) si materni (Dragaicele sau Sanzienele, Maica Precesta, Paraschiva, Dochia).
Cele doua perechi de reprezentari mitice romanesti, una dominata de Zeita mama, Dochia, si alta de zeul Tata, Craciun deschideau anul solar (Craciunul) si anul lunar (Dochia). In cel de al doilea caz, Dochia s-ar numi Dragaica la imparguirea si coacerea graului (24 iunie); Santamarie la semanatul si incoltitul graului (8 septembrie); Vinerea Mare la imperecherea oilor (14 octombrie); Stretenie la fatatul ursilor (2 februarie) s.a.m.d.
Exista argumente plauzibile ca Dochia si alte reprezentari mitice feminine ale Calendarului popular sunt de origine lunara. De altfel, scenariul ritual al renovarii timpului la echinoctiul de primavara dura 9 zile, cifra de origine lunara.
-
Datini si obiceiuri la romani
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Datini si obiceiuri de Sfantul Ilie
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.