|
Citat:
|
Citat:
Teza care se vehicula aici, dar se vede că iar ați citit firul pe diagonală, era că din moment ce ochii umani pot surprinde o astfel de lumină minunată, și aparatul de foto poate să o surprindă pe peliculă. Întrebarea pe care am pus-o, și nu doar eu, pe lângă multe alte întrebări pe care le-am pus și la care nu a răspuns nimeni concludent, este dacă în acele poze cu botezul au apărut acele "ființe de lumină" atunci de ce acea lumină, chipurile fiind la fața locului în mod real, nu a mai fost văzută de nimeni altcineva decât de pelicula aparatului? Întrebarea este foarte logică și simplă! Chiar nu înțeleg de ce unii trebuie să complice lucrurile? |
Dumnezeu n-a facut nimic inutil
Citat:
Dumnezeu n-a facut nimic inutil. Din punct de vedere anatomic ochii oamenilor si cei ai animalelor se aseamana foarte mult. Nu sunt la fel pentru ca, de exemplu, omul n-are nevoie de o vedere aproape perfecta, ca a vulturului. Dar un animal de prada, cu siguranta vede mai bine decat omul. Si fiziologia este asemanatoare (nu identica dar nu in favoarea omului, in primul rand). Si cu adevarat si ochii oamenilor si cei ai animalelor sunt creatia lui Dumnezeu. Omul vede mai prost decat vulturul, dar ceva mai colorat decat cainele. Specialistii ne spun ca albinele, de exemplu, vad lumea florilor mult mai colorata si mai frumoasa decat noi. Referitor la simtul vazului (si nu numai), biologii vorbesc despre adaptarea acestui organ de simț la nevoi. Asa ca, afirmatia domnului cu nume de forum N. Priceputu nu este deloc „abracadabranta”. <<Cainii par sa aibe o vedere dicromatica, ei pot vedea numai o parte a spectrului cromatic. Oamenii au vedere tricromatica, ceea ce inseamna ca pot vedea intregul spectru de culori. Cainilor le lipseste capacitatea de a distinge culorile de la verde la rosu. Asta inseamna ca daca teoria este corecta, ei disting umbre de culoare galbena si albastre. Deocamdata este imposibil sa-i intrebam si de aceea nu stim inca exact daca ei vad culorile in acelasi fel cu oamenii. Desigur, e greu de spus daca este asa de important pentru caini sa distinga culorile.>> http://goofypet.radgs.com/Article.csp?id=26 <<Oamenii, primatele, insectele, pestii, unele reptile si majoritatea pasarilor percep culorile.>> http://www.animalutul.ro/trendy/tehn...-animale/1867/ <<DE CE VEDEM ÎN CULORI? Retina conține două tipuri de celule sensibile la lumină: conurile și bastonașele. Distribuția acestora poate fi văzută în imaginea de mai jos. Ceea ce se observă cu ușurință este că cele mai numeroase sunt bastonașele. Nu toate animalele văd la fel cum vedem noi. Păsările, de pildă, au patru ori cinci tipuri distincte de conuri, ceea ce le permite acestora un contrast mai bun între culori și observarea unor detalii care pentru noi sunt imposibil de văzut.>> http://www.scientia.ro/biologie/37-c...l-vazului.html Fragmente din VEDEREA-ANIMALELOR <<Pisicile, fiind prădătoare nocturne, și-au dezvoltat vederea în întuneric foarte mult. Ochii pisicilor au mai multe bastonașe și mai puține conuri decât noi, însemnând că în timp ce noi avem o percepție mai bună a culorilor ele pot detecta mișcarea mai bine. Însa ele nu pot vedea obiectele apropiate foarte bine. Totuși percep culorile: auriu, verde, portocaliu, galben, albastru, violet.>> <<Ochii noștri funcționează de la 7000 de angströmi până la 4000 de angströmi, din roșu până în violet, dar ai albinei pot vedea în ultraviolet până la 3000 de angströmi. Aceasta duce la o serie de efecte interesante. În primul rând, albinele pot face o distincție între multe flori care nouă ni se par la fel, trebuie să ne dăm seama că, culorile florilor nu au fost inventate pentru ochi noștri, ci pentru ai albinelor; ele fiind semnale pentru atragerea albinelor către o anumită floare.>> <<Dacă am putea vedea florile așa cum le văd albinele, ele ar fi încă mai frumoase și mai variate!>> http://ro.scribd.com/doc/10036238/VEDEREA-ANIMALELOR |
Aparent Off-topic
<<Domnul ne iubește fără sfârșit pe noi, păcătoșii, și dă omului pe Duhul Sfânt, și prin Duhul Sfânt sufletul cunoaște pe Domnul și își găsește fericirea în El, Îi mulțumește și-L iubește, și în marea lui bucurie îi este milă de întreaga lume și dorește cu tărie ca toți oamenii să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul Însuși dorește aceasta pentru toți. Însă, într-adevăr, aceasta este cu putință numai prin har, chiar și într-o mică măsură. Dar, fără har, sufletul e asemenea unui dobitoc. Cât îmi e milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creștinii ortodocși, suntem norocoși pentru că Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Ne-a învățat Duhul Sfânt. El ne învață să-i iubim pe vrăjmași.>> (Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr., Editura DEISIS, Sibiu, pag. 275)>> Fara sa ne simtim jigniti, uitati ce ne propune un text de pe site-ul nostru crestin ortodox: <<Experienta stiintei moderne dovedeste ca animalele pot fi mai mult decat s-a crezut multa vreme despre ele. Fara sa acceptam unele exagerari care se fac in acest sens, potrivit carora animalele pot deveni superioare omului, tinem totusi sa amintim un pasaj interesant al Psalmistului. In psalmul 103, "puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu hrana lor". Iata un amanunt de scandal atat pentru materialisti, cat si pentru misticii minori care, atribuind omului trairea metafizica, gandeau ca l-au separat pentru totdeauna de lumea animala. Animalele se roaga, traiesc o relatie tainica cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le poarta de grija, deoarece ele sunt destinate omului - faptura iubita a lui Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeste porunca sa ia cu sine in corabie nu doar din "animalele curate", ci chiar si din cele "necurate", cate o pereche, "ca sa le pastreze soiul pentru tot pamantul" (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune: "oameni si dobitoace vei izbavi Doamne" (Ps. 35, 6).>> <<Iata, in cateva cuvinte, ratiunea dupa care cel ce se desparte de Dumnezeu devine mai rau decat dobitocele si chiar decat dracii. De fapt, acesta este mesajul evanghelic, care intervine obsedant mai ales in epistolele pauline: "Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti; fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate" (Rom. 6, 16). "Caci si noi eram alta data fara de minte [fara ratiune, ca si dobitoacele], neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul; iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat, El ne-a mantuit nu din faptele cele intru dreptate savarsite de noi, ci dupa a lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant" (Tit 3, 3-4).>> <<Daca am vazut ca si animalele se roaga (si se stie ca au si constiinta mortii), despre om trebuie sa spunem ca el nu numai ca se roaga, ci are posibilitatea sa devina ca si Dumnezeu, si nu numai ca are constiinta mortii, dar are puterea, data de Hristos, sa devina nemuritor! Asadar, ceea ce il deosebeste pe om de dobitoc, este calitatea de a-si insusi o invatatura concreta si corecta despre Dumnezeu, pe care sa o transmita si altora. Omul are sadita in fiinta sa nevoia de a raspandi stiinta despre Dumnezeu, exprimata in psalmul 50: "invata-voi pe cei faradelege caile tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce". Indeplinind aceasta conditie, omul incepe sa nu mai fie dobitoc, pentru a deveni ceva mai mult.>> Ierodiacon Savatie Bastovoi, „Omul - chip al lui Dumnezeu si chip al animalului” http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-70283.html |
Citat:
In Faptele apostolilor 9,7 se spune ca cei care-l insoteau pe Saul au auzit glasul Mantuitorului Hristos, dar n-au vazut lumina. <<Iar bărbații care mergeau cu el pe cale stăteau încremeniți, glasul auzindu-l, dar nevăzând pe nimeni.>> <<Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina și s'au înfricoșat, dar glasul Celui ce-mi vorbea nu l-au auzit.>> (Fapte 22,9) (In capitolul 22 in care” Pavel se apără în fața Iudeilor din Ierusalim; mărturisește cum s'a convertit și cum a fost trimis la neamuri. Pavel și tribunul roman.”) <<în calea mea, o, rege, am văzut în miezul zilei o lumină din cer mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce mergeau cu mine. Și căzând noi toți la pământ, eu am auzit un glas zicându-mi în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Greu îți este să lovești cu piciorul în țepușă;>>(Fapte 26, 13-14) (In cap. 26 in care ”Pavel se apără în fața lui Festus și a regelui Agrippa; amândoi îl găsesc nevinovat.”) Imi pare rau ca, atunci cand am scris pe topic, din Faptele apostolilor, capitolul 9, am citat doar versetele 1-6 in care e prezentat Saul. (Biblia nu se citeste doar pe bucatele; cand citim si trimiterile de la fiecare verset, avem o imagine completa a aceea ce a vrut Dumnezeu sa ne transmita. Si poate important ar fi sa nu ne grabim. M-am grabit si am gresit.) Asa gresim si iii smintim si pe ceilalti. Inca o data, pentru toti cei care au citit, va rog frumos sa ma scuzati. Suntem responsabili pentru cuvantul rostit si/sau scris. Poate privind asa lucrurile, prin prisma responsabilitatii cuvantului (rostit sau scris) nu ne-am mai certa, nu ne-am mai arunca vorbe (de ocara) nu ne-am mai privi in oglinzi strambe. Dumnezeu sa ne ajute sa fim crestini si prin fapte, gandire, iubire… nu numai prin Botezul ortodox care a ajuns sa fie „fotografiat” ca marturie pentru veridicitatea lui. Cu asa MARTURIE, nu e de mirare ca ne certam si ne impartim in tabere, desi Apostolul Pavel ne spune sa nu fim dezbinati si sa nu dezbinam Biserica. |
Ma adresez acum tuturor forumistilor de pe acest topic si va rog frumos sa nu va suparati.
Poate recititi comentariul parintelui Petru Pruteanu (referitor la „minunea” cu botezul etc.), chiar daca din prima, nu sunteti de acord cu ce scrie acolo. Poate, n-ar fi rau, sa cititi atent si cu sufletul si cu mintea, ce scriu Sfintele canoane despre Botez. Chiar nu mai sunt importante? Din Sfintele canoane nu reiese CLAR ca botezul romano-catolic nu este valid/ dar nici ca ar fi valid. Sunt nuanțe. Trebuie citit, inteles. Si oricum, trebuie sa apelam la un duhovnic. Poate n-ar fi rau sa recitim din sfintii parinti despre minuni, idoli, idolatrie, false minuni etc. Revenind la poza topicului, cred ca ideea e din aceeasi categorie (si sunt si altele dar acum n-am avut vreme sa caut) cu topicul: „Intoarcerea raului Iordan – numai pe stil vechi”. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15960 <<Raul Iordan se intoarce, imaginile acestea sunt elocvente. Dumnezeu ne trimite un semn pentru noi necredinciosii. Data este aceasi ca si acum 2000 de ani, de Boboteaza pe stil vechi.>> Daca ortodoxia are nevoie de astfel de dovezi pentru a demonstra validitatea Botezului, atunci: 1. ori ortodoxia nu e ceea ce tot spunem la fiecare doua mesaje din cinci 2. ori nici unul dintre noi nu e ortodox 3. trebuie sa-i dam dreptate domnului Decebal care vorbeste despre „ortodoxisti” Mesajul domnului Decebal:<<Dar ce este tipic Ortodoxiei......propaganda ortodoxistă cu fotografii trucate, falsificate? Credeți cumva că are Ortodoxia nevoie de o atât de dezavantajoasă propagandă? De ce nu apără ortodoxiștii "ortodoxia" lor cu argumente reale, spre exemplu cu prezența Duhului Sfânt în viața lor? Dar este mai ușor să-L "prinzi pe Duhul" în poze trucate și măsluite decât să Îl ai prezent și lucrător în viață, nu-i așa?>> Cred ca este printre putinele mesaje care, referindu-se strict la fotografia de pe topic, spune exact ce trebuia sa spuna: ca ortodxia nu are nevoie de astfel de propaganda pagubitoare. Ba chiar astfel de mesaje, poze, idei etc. sunt impotriva ortodoxiei. Si atunci, se naste intrebarea: Sustinem ortodoxia, sau o denigram? Ce inseamna sa crezi in Dumnezeu? Credinta e totuna cu confirmarea? Atunci de ce ne spune Biblia: ”Cred Doamne, ajuta necredintei mele?” (Marcu 9,24) Si, in tot ceea ce spunem si scriem sa plecam de la Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie si atunci, cu siguranta, n-am mai bate campii. |
Citat:
|
Doamnă Nastya, aș vrea de asemenea, pe lângă cele argumentate aici de mine și de Cezar Ioan, să vedem chiar așa mai îndeaproape lucrurile și "dovezile".
Rog pe oricine să observe că povestea, așa cum ne-a fost livrată, este cusută cu foarte multă ață albă și este prezentată într-un chip foarte ciuntit și fragmentar. Nu ni se arată efectiv cine și când a fost botezat. Nu ni se arată fotografii cu persoanele, chipurile în cauză, înainte de botez. Deci nu avem pe ce baze să facem vreo diferențiere. Din câte văd, acea "ființă de lumină" îmi pare mai mult a avea conturul unui bărbat cu părul tuns scurt decât al unei femei, chiar și cu batic în cap. Repet încă o dată, nu sunt date fotografii dinainte de botez să vedem cine ar fi persoanele, chipurile lor și pentru a putea face vrei comparație. Altfel pe acea "ființă de lumină" cu cine o comparăm? De unde are cineva certitudinea că nu este o făcătură? Din nou, așa cum am mai spus, sunt suficiente întrebări și argumente logice, care stau sau pot sta de fapt la mintea oricui pentru a investiga acele poze și veridicitatea lor. Cum de nimeni nu a mai surprins acea luminare minunată în afară de, chipurile, aparatul de fotografiat? Cum de nimeni din cei prezenți nu mai sunt înveșmântați în vreo lumină măcar asemănătoare cu a presupusei nou botezate? Să fi pierdut toți, inclusiv preoții de acolo, harul Botezului, de nu mai strălucește nimeni precum acea "ființă de lumină"? Întrebări logice, doamnă și ceilalți, întrebări simple și logice la care văd că nu se răspunde, pentru că nici nu poți răspunde, dacă vrei să întreții obscurantismul și superstiția, decât prin divagații de la subiect, apelul la tot felul de încrengături și abordări obscurantiste. |
Citat:
|
Citat:
Dar nu sunt de acord ca ceea ce vede ochiul poate neaparat sa surprinda pe pelicula si aparatul foto, caci ochiul poate vedea ceva ce nu este, adica poate avea o iluzie (ca doar traim in vremea magiei) si atunci aparatul nu are ce surprinde; pe de alta parte, ochiul, sustinut de o inima curata poate vedea ceea ce alti oameni, cu un nivel de spiritualitate scazut, nu pot vedea si ceea ce aparatul fotografic nu poate surprinde. Doar in cazuri exceptionale, din voia Domnului, atunci poate vedea toata lumea, indiferent de gradul de spiritualitate la care a ajuns. Parerea mea! Cuv. Seraphim Rose reda in cartea sa un episod petrecut in India, unde un grup de crestini se duc la un ascet budist, care prin concentrare le prezinta pe cer, ca pe un mare ecran, scena cu vaporul cu care sosisera; desi erau in pustiu, ei se pot vedea la bordul vaporului. Unul dintre ei este un preot crestin, care parca trezit din transa, se intreaba ce cauta el acolo si spunand o rugaciune, se spulbera imaginea pentru el, ceilalti ramanand in transa si fiind absorbiti de ceea ce "vad" pe cer. La plecare, preotul a vazut cea mai rautacioasa privire indreptata asupra lui din partea acelui budist. ... asta, ca exemplificare ca nu tot ce vedem noi este si adevarat. |
Citat:
|
V-am mai răspuns la lucrurile ăstea în altă postare, dar probabil că iar ați citit pe diagonală, sau poate vă faceți că nu ați citit.
Un om poate să aibă mai mult Duh Sfânt decât la Botez, în primul rând prin celelalte Sfinte Taine, cum sunt Ungerea cu Duhul Sfânt și Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos; apoi poate să primească prin daruri și haruri ale Duhului Sfânt, potrivit râvnei personale spre sfințenie. V-am mai spus atunci că nu cred că ÎPS Serafim a putut să facă o astfel de afirmație, pentru că este greșită, iar dacă nu mă credeți puteți oricând să îl întrebați ca să vă lămurească, deși eu spun că v-am oferit destule argumente viabile în favoarea celor spuse de mine. Cred că ÎPS Serafim a spus ceva, dar bunii noștri ortodocși, mai ales prin mecanismul de tip telefonu' fără fir, au interpretat greșit spusele ÎPS iar după aceea au început să răspândească aceste erori ale lor de interpretare pe post de cuvinte autentice ale ÎPS Serafim. Citat:
|
.........................
|
.....................
|
Citat:
In general nu mint, asa ca nu mai repeta aceasta prostie si retrage cuvintele. |
Citat:
Sunt multe astfel de hotarari foarte clare. Am mai scris un mesaj pe tema asta pe topic adresat lui Alin, nu-l mai gasesc acum. Canoanele spun ca un preot ce repeta un botez valid este caterisit. Daca ar fi botezul catolic valid niciun preot nu ar putea sa reboteze un catolic ce vine la ortoodxie. Ori nu se intampla asa, am precizat ca in BO Greaca toti catolicii sunt rebotezati. |
Sa raspund la unele intrebari, se poate ca cineva sa vada o minune sau lumina harului si ceilalti sa nu vada nimic. De exemplu parintele Cleopa vedea lumina de deasupra unei credincioase care se ruga, acea persoana nu vedea nimic si nici cei din jur. Exista cazuri si cu credinciosi obisnuiti care vedeau aceste lucruri.
Se poate ca ceva ce se poate vedea de oricine sa nu poata fi fotografiat? Am vazut ca se poate, in relatarile Parintelui Paisie, cand daca nu dorea nu se vedea nimic in poza. E o minune, nu o intamplare obisnuita. Atunci de ce ceva ce nu se vede sa nu poata aparea in poza? Pentru ca nu e ceva normal, vorbim de minuni. Vedem din mai multe poze ca se poate. |
Citat:
Rog pe oricine să observe că povestea, așa cum ne-a fost livrată, este cusută cu foarte multă ață albă și este prezentată într-un chip foarte ciuntit și fragmentar. Nu ni se arată efectiv cine și când a fost botezat. Nu ni se arată fotografii cu persoanele, chipurile în cauză, înainte de botez. Deci nu avem pe ce baze să facem vreo diferențiere. Din câte văd, acea "ființă de lumină" îmi pare mai mult a avea conturul unui bărbat cu părul tuns scurt decât al unei femei, chiar și cu batic în cap. Repet încă o dată, nu sunt date fotografii dinainte de botez să vedem cine ar fi persoanele, chipurile lor și pentru a putea face vrei comparație. Altfel pe acea "ființă de lumină" cu cine o comparăm? De unde are cineva certitudinea că nu este o făcătură? Din nou, așa cum am mai spus, sunt suficiente întrebări și argumente logice, care stau sau pot sta de fapt la mintea oricui pentru a investiga acele poze și veridicitatea lor. Cum de nimeni nu a mai surprins acea luminare minunată în afară de, chipurile, aparatul de fotografiat? Cum de nimeni din cei prezenți nu mai sunt înveșmântați în vreo lumină măcar asemănătoare cu a presupusei nou botezate? Să fi pierdut toți, inclusiv preoții de acolo, harul Botezului, de nu mai strălucește nimeni precum acea "ființă de lumină"? Întrebări logice, doamnă și ceilalți, întrebări simple și logice la care văd că nu se răspunde, pentru că nici nu poți răspunde, dacă vrei să întreții obscurantismul și superstiția, decât prin divagații de la subiect, apelul la tot felul de încrengături și abordări obscurantiste. |
Citat:
Un crampei de logica: un ortodox care este asa de cand s-a nascut, ai carui stramosi sunt ortodocsi, intr-o tara ortodoxa , asa gandeste ca dumneata. Si e corect. Insa un american, care acum aude de ortodoxie, si care nu intelege ce este ortodoxia, si care acum incet o descopera, gandeste diferit de dumneata. Toate astea Dumnezeu le stie, asa cum stie totul pe pamantul asta iar judecatile lui Dumnezeu nu vor fi niciodata ca judecata unui vajnic ortodox. |
Un american convertit la ortodoxie
http://www.crestinortodox.ro/intervi...xie-70455.html "Va marturisesc ca, o saptamana dupa ce am primit botezul la Athos, am fost in cer. Va rog sa va rugati pentru mine, deoarece acum sunt departe cu trairea de acel har." - Ce ne puteti spune despre convertirea dumneavoastra? - Eu cred intr-o convertire continua. Aceasta dureaza toata viata. Este un proces de trecere de la moarte la viata. Din nou simt ca as putea sa merg la nesfarsit. Atatea si atatea lucruri au conlucrat cu harul lui Dumnezeu sa ma duca la hotararea de a deveni ortodox! Dar am devenit eu cu adevarat ortodox? Cand imi privesc viata mea, nu cred ca as putea sa ma numesc pe mine crestin. Cred toate, dar numai cu mintea mea. Inima mea este foarte departe de Dumnezeu. Este ortodox cineva a carui inima este rece si lipsita de caldura harului? Ma rog sa ma convertesc deplin inainte de moarte. Ca sa fiu putin mai concret, cand am inceput sa inteleg rugaciunea si sa ma rog mai mult, am realizat ca traditia ortodoxa a pastrat si a trait cea mai adanca experienta cu putinta a rugaciunii. Ea singura, in afara tuturor celorlalte Biserici, proclama ca Dumnezeu a devenit om pentru ca omul sa poata deveni Dumnezeu. Doar ea marturiseste ca teolog este acela care se roaga cu adevarat. Numai ea ne invata ca trebuie sa ne eliberam pe noi insine de propriile preconceptii despre Dumnezeu pentru a ne apropria de El. Numai Biserica Ortodoxa ne invata ca mintea are nevoie sa fie unita cu inima. Toate aceste lucruri sunt clar bazate pe Sf. Scriptura si, din punct de vedere istoric, numai Biserica Ortodoxa le pastreaza fara greseala. - Cum privesc americanii ortodoxia? - America este dominata de polemica dintre protestanti si catolici, dar lumea pare deschisa si spre o alta alternativa. In general, Biserica Ortodoxa este vazuta mai degraba ca o parte a confesiunii catolice. Cei mai multi protestanti (si chiar unii catolici) considera aceasta ca fiind o simpla subdiviziune a confesiunii catolice. Cu toate acestea, am auzit de la multi oameni ca Biserica Ortodoxa castiga pe zi ce trece tot mai multi credinciosi din mediile protestante ori catolice. Biserica Ortodoxa este la loc de cinste printre multi americani, pentru ca ea este intemeiata cu adevarat in Hristos si bine ancorata in realitate." Cred ca in acest climat in care traieste americanul, in confuzia in care se zbate e nevoie de interventie divina. Slava lui Dumnezeu pentru toate cate face pentru copiii Lui. |
..........................
|
Citat:
Dar cel care nu e scufundat de trei ori in apa, nu are „har dumnezeiesc”? Botezul este „canonic” si atunci cand este facut in regim de urgenta. Regulile le gasiti in Catehismul Bisericii Ortodoxe Romane, in scrierile Sfintilor parinti, in Sfintele canoane etc. Un crestin (adevarat) se gandeste si la aproapele său si daca aproapele este ateu, eretic sau cazut in mari pacate etc. Un crestin nu traieste sub un clopot de sticla sau intr-un borcan, fara sa fie in contact cu lumea din afara. Suficiența nu este o calitate. 2. <<am atentionat inca de atunci ca Biserica ortodoxa nu are nevoie de confirmari ca sa demonstram Duhul Sfant cu care se umple cel care se boteaza canonic in biserica noastra. Am mai mentionat ca pentru cei care nu cred , Dumnezeu uneori mai face si minuni si de asemenea am apreciat pozitia lui N. Priceputu care a spus nu stiu. Pentru ca noi chiar nu stim, nici unii nici altii, doar presupunem cu diverse argumente stiintifice, sau nu.>> Sunteti sigura ca pentru aceia care NU CRED, Dumnezeu face minuni prin Sfintii Sai, prin Sfintele Moaste sau prin icoanele facatoare de minuni? Un om care nu crede in Dumnezeu va desfiinta orice MINUNE, dupa legile („intelepciunii acestei lumi”) care-l ajuta sa masoare, sa cantareasca si sa numere. Credinta e un dar de la Dumnezeu. Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa credem. ”Cred Doamne, ajuta necredintei mele?” (Marcu 9,24). E paradoxal, dar asa se intampla. Si e nevoie de Har. <<Constatăm că Domnul pune credința orbilor la încercare, întrebându-i în prealabil: „Credeți voi că pot face aceasta?” De unde reiese că săvârșirea minunii implică din partea celui în cauză credința. Ajutorul Domnului, săvârșirea minunii apar legate de credință; operația are loc într-un câmp al efectului de rezonanță. Domnul, apoi, grăiește: „După credința voastră, fie vouă”. Ajutorul, așadar, e proporțional credinței. Cu cât este credința mai mare, cu atât va fi și ajutorul mai deplin. Hananeancăi, următor manifestării unei credințe de neclintit și neabătută de respingere, tăcere și chiar de o gravă jignire, Domnul îi spune: fie ție după cum voiești (Matei 15, 28), pogorământ excepțional motivat de o excepțională tărie de caracter.>> http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...inta/#more-106 |
@dobrin7m
<<Pentru ca noi chiar nu stim, nici unii nici altii, doar presupunem cu diverse argumente stiintifice, sau nu.>> 1. Daca „noi nu stim ci doar presupunem”, nu e mai corect, mai simplu, mai cinstit si mai benefic sa citim – mai intai, ca sa aflam – si pe urma sa avem pareri? Cred ca toata atitudinea de respingere a citatelor din Biblie sau din Sfintii parinti, Sfintele Canoane etc. (pe care o vedem in general pe forumul nostru crestin ortodox) nu are darul de a ne ajuta. Parerile „personale” care nu sunt argumentate prin Cuvantul din Biblie sau din Sfintii parinti, Sfintele canoane etc. pot sa fie neadevarate sau, si mai grav, la limita dintre adevar si neadevar; dintre adevar si smintire (sminteala). Aici e ca la matematica. Regula e regula; formula e formula. Nu e ca la discutiile de cultura generala: muzica, film, teatru, literatura, filosofie, arta etc. A „argumenta” Credinta in Dumnezeu „in mod stiintific”, adica prin ceea ce numim „Intelepciunea acestei lumi” e lipsit de sens. Si nu mai are legatura cu Crestinismul. Tocmai aici e marea taina a Credintei: sa crezi fara argumente, fara dovezi. Sa CREZI pur si simplu. 2. << Bine era totusi sa fi vazut acele randuri din postarea mea, corect si atunci nu mai apareau zeci de pagini de contraziceri si de jigniri interminabile.>> Aici, sa nu va suparati, e ca si cum ati spune: „Eu detin adevarul”. Deci: orice cuvant peste ceea ce spun EU cade, nu se pune, e neadevar etc. Cred ca e cam mult. Poate va mai ganditi. Mai ales ca, referitor la poza MINUNE, in unele mesaje ati cautat sa argumentati veridicitatea celor prezentate. Poate va hotarati: - poza e făcătură sau nu? - avem nevoie, noi crestinii, de astfel de MINUNI? Referitor la contraziceri, jigniri ai altele asemenea: - Daca avem pareri contradictorii nu inseamna ca trebuie sa ne luam la bataie si sa ne jignim; asta tine de o minima educatie a dialogului. - Cu adevarat credeti ca doar daca (noi toti) va citeam postarile „corect” dispareau neintelegerile? Atunci..... 3. <<oare sa spun si eu doamna, ca ortodoxistii de aici au simtit nevoia sa se impuna in fata celorlalti? daca stam sa privim bine, cine sunt ortodoxistii? Oare nu ar fi mai intelept sa nu acuzam pe nimeni de nimic? consider ca pentru mine acest subiect este inchis.>> Cred ca domnul Decebal a vrut sa faca diferenta intre ortodocsi (acei crestini care....) si aceia care, doar datorita botezului, isi aroga acest nume. Nu stiu daca a vrut sa acuze pe cineva; a constatat asa cum am facut si eu si dvs. Asa cum au facut si altii. Doar ca la dansul „constatarea” a fost mai dura si ne-a facut sa sarim, cu elan crestinesc, in lansarea de pareri. Cand a aparut celalalt subiect, din aceeasi categorie si parca scris de aceeasi mâna, topicul despre „Intoarcerea raului Iordan – numai pe stil vechi”, reactia a fost restransa pentru ca, din nefericire, noi crestinii avem obiceiul de a ne baga capul in nisp ca strutul, si atunci ni se pare ca totul e perfect. Pe acel topic discutiile s-au oprit pentru ca era o problema grea a crestinismului ortodox (si din tara noastra sau din tara naostra in special): stilismul. Ne facem ca nu exista; dar stilismul exista. Si din nefericire a dus si duce la dezbinarea Bisericii. Si e pacat mare. Daca cititi cam ce spun Stilistii despre noi, ceilalti.... o sa aveti mari dureri de cap. Dumnezeu sa ne ajute. Iar daca discutam doar atunci cand argumentele sunt exclusiv in favoarea credintei pe care ne place sa spunem ca o avem, atunci ceva nu e in regula. Si poate mai reflectam. |
<< Textul pune de fapt însăși problema credinței și ne îndeamnă să ne întrebăm: ce este credința?
Știm că a crede înseamnă altceva decât a vedea, a constata, a înregistra; că vorbele spuse de arhierei și cărturari la răstignirea Domnului (Matei 27, 42; Marcu 15, 32) – „ca să vedem și să credem” – nu înseamnă numai hulă, batjocură și neîndurare ci și o greșeală de ordin semantic, confuzia dintre două verbe opuse: A vedea, a crede. Credința exclude vederea; este încredințarea celor nevăzute, o afirmă în repetate rânduri Sf. Apostol Pavel în mai toate epistolele sale. Dar spre o înțelegere mai adâncă a noțiunii, potrivit este să luăm aminte la textul din capitolul 9 (versetele 14-27) al Evangheliei Sf. Marcu și îndeosebi la versetele 2l-24. Acolo, cuvintele „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele” par a indica o gravă contradicție și existența unui paradox fără soluție. Cum oare, judecă orice minte sănătoasă, poate cineva totodată crede și-și mărturisi necredința? Nu-i aceasta, pentru filosofii existențialiști și pentru atei în general, justificarea obiecțiunii adresată credincioșilor: sunteți de rea credință, mințiți ori vă amăgiți pe voi înșivă? Astfel par a sta lucrurile dacă pierdem din vedere felul cum sunt rostite cuvintele de tatăl copilului: textul ne arată că tatăl (1) cere ajutorul Domnului, (2) cu lacrimi și (3) cu strigare. Credința nu-i lovită de nulitate și fățărnicie, de aparentul paradox deoarece tatăl copilului asumă precaritatea și smerenia condiției omenești (mereu ispitită de necredință), însă o și depășește cerând cu lacrimi și strigare ajutorul Domnului. Paradoxul se rezolvă prin chiar această depășire a momentului critic. Suntem ispitiți de necredință (un soi de umbră a credinței), însă ieșim din contradicție și paradoxal asumându-ne cu smerenie condiția noastră instabilă și incertă și afirmându-ne credința nu cu teoretică, indiferentă răceală, ci cu lacrimi și strigare, adică din adâncurile intimității noastre celei mai necontaminate de convenționalism.>> http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...inta/#more-106 <<Strigătul însoțit de lacrimi al tatălui e mai înainte de toate un act de smerenie: el recunoaște și mărturisește ticăloșia condiției sale omenești; îngâmfarea nu-l mai oprește să ceară ajutorul interlocutorului său. Prin smerenie, lacrimi și rugă, el (și o dată cu el tot omul) trece de la starea complexă (dubioasă, apăsătoare) de credință – necredința la starea stabilă de credință. Ce dovedește aceasta? Că e nevoie de har. Ființa omenească nu este îndeajuns de puternică pentru a putea ieși singură din paradoxalitate, dispersiune și fluctuație. Ii este însă larg deschisă poarta smereniei (rugăciune + lacrimi+ „strigare”); ea duce la credință, spre deosebire de ferecata poartă a marelui, tragicului Kafka (pentru a cărui mântuire nu mă îndoiesc că se va fi rugat și Pascal și Kierkegaard și Dostoievski).>> (Parintele Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi, Editura Manastirii Rohia, 2005, Predica la Duminica a IV-a, din Postul Mare) http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...n-postul-mare/ |
......................
|
........................
|
Cele 7 daruri ale Duhului Sfânt
Multe sunt darurile Duhului Sfânt în viața omului credincios, daruri-putere astfel ca harul îndreptării, primit prin Botez, să îl ajute pe creștin să câștige cele mai înalte virtuți.
(Har peste har, așadar, cum ne scrie Apostolul Ioan și cum nu pricepea și se mira cineva pe forum, mai demult...) Dintre multele daruri, 7 anume (semnul plenitudinii harismatice exprimate prin numărul 7) se revarsă asupra creștinului nou-botezat prin Taina Mirungerii. În ce constă această pecete a darului Duhului Sfânt? Oare în vreo lumină cognoscibilă cu simțurile, direct sau indirect (pe suport material, de pildă printr-o hârtie sau, în cazul aparaturii electronice, prin fărâmițe de siliciu)? Ne poate ajuta pe drumul lămuririi proorocul Isaia, în Is. 11,2-3, enumerînd darurile/duhurile: - al înțelepciunii - al înțelegerii - al sfatului - al puterii - al cunoștinței - al bunei credințe (evlavia) - al temerii de Dumnezeu. Aceste duhuri nu sunt, evident, naturi materiale. Lumina lor e duhovnicească. Unii cred că acestea (duhurile care sprijină înțelepciunea, puterea, cunoștința etc.) pot fi văzute cu ochiul, fie direct fie indirect. Și încă, de orice om, indiferent cine și cum ar fi persoana în cauză. De pildă, un miliardar american, beat-criță, cu trabucul de Havana între degete, cât o mai fi-n stare să-l țină, între două pahare de scotch, no problem, tolănit între două blonde poate contempla darul/duhul/harul ori imaginea lui așazis fixată într-o poză pe net, cât poftește inima lui de miliardar adus la dreapta credință. Apoi, no problem, poate să-și continue activitatea. Cu frică de Dumnezeu și cutremur, pesemne... Să ne mai mirăm că iar va zice că a văzut extratereștri??? Alții cred că nu pot fi văzute, deoarece nu au natură concretă, materială ci au natură spirituală (sunt duhuri). Ca urmare, unica modalitate de vedere a lor este cea duhovnicească. În nici un caz nu pot fi văzute cu aparatul foto, deoarece acesta este un aparat care operează cu energii fizice, nu duhovnicești. Și nici cu receptorii lui din siliciu, din același motiv precizat deja. Biserica, însă, ne încredințează, spre îndreptarea noastră, că Harul poate acționa nemijlocit asupra materiei. De pildă, când Duhul Sfânt, prin preotul slujitor aflat între credincioși, sfințește apa, casa, corpul... Dar aceasta nu înseamnă că apa, casa ori corpul încep să strălucească, de pline de har ce sunt. Asta nu ne mai învață Biserica, nu, nu, nu. Ochiul și aparatul foto, cu toate ingredientele lui inclusiv hârtia atașată și siliciul, pot fi cel mult învăluite în lumină, dacă aceasta e de aceeași natură ca lumina contemplată de isihast la rugăciune, când rugătorul cu inimă curată primește în dar deschiderea vederii duhovnicești. Dar nu avem date să o poată și fixa și reda privitorilor care, indiferent de credința sau necredința lor, se uită (uitînd dintr-odată de toate) la o poză. Frica de Dumnezeu nu strălucește în poze. Nici duhul/darul care o nutrește. (Că doar nu e actriță americană la Hollywood.) De obicei, însă, ea îl ajută pe fotograf și pe proprietarul de siteuri cu poze strălucitoare, să nu se avânte prea tare în expuneri publice și în considerații care se pot întoarce împotriva lui, bumerang. Dumnezeu știe când. "Confirmările minunate" trec și ele prin aceleași 7 daruri ale receptorului de "minunății", creștinul de pretutindeni, ca prin tot atâtea grile cu rol de epurare a falsității. Oare le-a dat Duhul Sfânt degeaba, creștinului botezat, în Taina Mirungerii? |
Citat:
Vad ca mesajul meu v-a suparat si nu asta a fost intentia mea; si-mi pare rau. Supararea va face sa abordati un ton departe de a fi civilizat; dar e problema dumneavoastra. Eu sa stiti ca nu ma supar. Doar constat. Nu va stiu numele adevarat si nu vad de ce ar trebui sa-l stiu. Daca ne-am ales un nume de user pe forum (user name) semnam cu acel nume si ceilalti ni se adreseaza pe acel „user name”. De obicei spun: doamnei/domnului cu nume de forum....De putine ori am procedat altfel, tocmai ca sa nu gresesc. Am respect pentru om; si respect ideile oricarui om. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu orice parere sau punct de vedere. Dar nu atac pe nimeni. Dar daca-mi propun sa punct la punct pe cineva (nu sa-i dau peste nas – cum spuneti dvs. – expresia nu-mi place), de obicei, reusesc. De cand ma straduiesc sa am comportament crestin (fara sa reusesc, e adevarat) nu prea mai am obiceiul sa punct la punct pe cineva. Nu am citit nicaieri (dar poate n-am stiut eu sa caut sau n-am nimerit pe o situatie de acest gen) ca Biserica sa se pronunte pe marginea unui astfel de caz: o „minune” surprinsa cu aparatul de fotografiat. Asta intra in categoria „Dosarele X”, Paranormal etc. Pana sa se pronunte cei in drept (daca se ocupa cineva si de acest gen de intamplari) pot sa am un punct de vedere. Eu nu cred ca fotografia respectiva a surprins o minune. Si sunt convinsa ca o astfel de metoda nu ajuta nici credintei ortodoxe si nici credinciosilor ortodocsi. N-am spus nicaieri si nici macar n-am lasat sa se inteleaga ideea ca nu cititi etc. Si nu fac "atacuri la persoana". Daca asta ati simtit dumneavoastra, problema va apartine. Exista pe forum (asa am spus si in mesajul pe care vi l-am adresat) un fel de plictiseala sau cateodata chiar suparare cand cineva da citate din Biblie, Sfintii parinti etc. Nu m-am referit la dvs. Nu trebuia sa va suprati chiar asa de rau. Va rog frumos sa ma iertati. Nu dau citate care sa vina in sprijinul „teoriilor mele”. N-am lansat teorii: nu sunt academician, nu sunt un fel de Einstein... dar nici imbecila nu sunt. Imi argumentez gandurile cu citatele respective; nu talmacesc si nici nu rastalmacesc Cuvantul din Biblie; e pacat sa o faci; e pacat mare. Daca vi se pare ca in Evanghelia dupa Marcu acel: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele” este altceva decat esenta credintei in Dumnezeu.. atunci e dreptul dvs. sa ganditi asa. Eu asa am inteles si asa gandesc. Si ma ajuta si Parintele N. Steinhardt (si nu numai) in acest sens. Nu stiu unde este “viclenia” domnului cu nume de forum Decebal. Eu am avut multe controverse cu dânsul. Dar mi se pare corect sa recunosc daca un om are dreptate in ceea ce spune. Dar daca gandim la fel (pe o problema, la un moment dat) de ce sa nu sa spun? Nu mi-e frica de gandurile mele. Mie mi-e frica doar de Dumnezeu. Si-i multumesc Parintelui Rafail Noica pentru modul deosebit si cald in care vorbeste despre frica lui Dumnezeu. Este o diferenta mare intre a „judeca pe cineva” si a-ti formula o parere, un punct de vedere despre cineva. Nu putem sa traim fara sa vedem ce se intampla in jurul nostru. Nu cred ca daca facem comparatii intre oameni suntem munciti de cel rau. Cum sa stim daca suntem sau NU, pe drumul bun, daca nu facem comparatii? Stiti alta cale? Poate o impartasiti cu noi. Ca sa stii cine este crestin adevarat si cine nu este, trebuie doar sa citesti Biblia si Scrierile Sfintilor parinti. Stiti cat de mult se vorbeste despre ”cat de crestini sunt crestinii?” |
Citat:
Este o mare nedreptate si o si mai mare URACIUNE in ceea ce ati spus. Ma dor profund vorbele dvs.pentru ca nu ma ating pe mine direct; eu stiu sa suport tot felul de lovituri si nu ma tem; viata n-a fost prea blanda cu mine; dar Dumnezeu m-a ajutat; de multe ori I-am simtit prezenta; de multe ori mai tarziu am inteles ajutorul Lui si rostul celor care mi se intamplau; si m-am călit. Dar vorbele dvs. se refera la niste oameni (crestini romano-catolici), sange din sangele meu, care au plecat deja, de multa vreme, la Dumnezeu. Deci vorbele dvs. vin cam tarziu. Nu am ascuns, dar nici nu trebuie sa povestesc sau sa strig la drumul mare, la fiecare mesaj sau la doua mesaje din trei sau cat de des doriti dvs. ca provin dintr-o familie mixta. Nu e o rusine, nu e un pacat, nu a fost o optiune. E o realitate. Si ca mine mai sunt cateva sute de milioane in lume. Ce sa facem? Sa ne punem lațul de gât ca nu suntem crestini curati si adevarati ca dvs. si ca altii ca dvs. care gandesc la fel? Mama mea, Dumnezeu s-o ierte si s-o aseze cu Dreptii, a fost catolica (romano-catolica) si jumatate din neamul meu este de romano- catolici. Dar, spre marea dvs. suparare (sau surprindere), mama mea a trait ortodoxia mai ortodox decat multi dintre ortodocsii cu acte. Si n-ar fi lovit sufletul unui om doar pentru ca se inchina altfel decat ea sau pentru ca era evreu sau pentru ca era ateu sau pentru ca era adventist sau protestant. Toti suntem creatia lui Dumnezeu. N-o sa ne mantuim toti. E adevarat. Va lasam dvs. bucuria de a ne vedea perpelindu-ne in Iad. Sunteti multumita? Nu e un „of”doamna. E o mare DURERE. E o mare durere sa vad ca un om ca dvs. care nu vrea sa citeasca si cu ochiul sufletului; un om ca dvs. care in doua mesaje arunca atata ură cât sa poata sa distruga o armata de suflete; un om ca dvs. cu certificat de crestin ortodox isi permite sa judece milioane de oameni care s-au nascut in alta credinta. V-ati recitit mesajele pe care mi le-ati adresat? Va autocondamnati doamna. Si o faceti cu mult talent si cu multa stradanie, demne de o cauza mai buna. Din tot ce am scris pe forum ca Volga, MariaElena si Nastya, daca gasiti un singur mesaj, sau o singura fraza in care sa pun pe acelasi plan ortodoxia cu catolicismul, sau se le confund, atunci va dau dreptate. Am mai fost acuzata de ecumenism. M-am obisnuit deja. Poate cautati ceva mai nou. Dumnezeu sa ne ierte pe toti! |
Credinta, credulitate
<<Credinta nu e doar o adeziune intelectuala la invatatura crestina despre Dumnezeu, ci este un mod de viata sustinut de harul divin. Este acceptarea fagaduintelor lui Dumnezeu, Care se descopera prin Iisus Hristos si implinirea poruncilor Lui in viata.
Credinta foloseste puterile ratiunii dar face omului sesizabile taine si realitati duhovnicesti si dumnezeiesti superioare limitelor ratiunii si, prin aceasta, da omului un nou impuls in cunoasterea lui Dumnezeu si a lumii zidite de El. Prin “credinta lucratoare in iubire” (Galateni 5.6), omul il intalneste pe Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate, se uneste iubitor si intelegator cu El, se face el insusi templu sfintit al lui Dumnezeu. Credulitatea, insa, ca o acceptare simpla, fara discernamant si fara rezerve a unor invataturi, este o atitudine nefireasca si paguboasa a omului lenes in cele ale vietii morale si spirituale. Acesta nu-si foloseste trezvia si ratiunea in posibilitatile lor firesti, ci si le adoarme printr-o nepunere a lor in lucrare si, prin aceasta, el decade din punct de vedere duhovnicesc spre forme inferioare de traire religioasa, devenind o tinta foarte usor de atins de cei ce nu doresc mantuirea oamenilor.>> http://www.razbointrucuvant.ro/recom...i-paranormale/ http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html <<Cand diavolul ni se afla in inima, simtim ceva ca o greutate ucigatoare, neobisnuita, o para de foc in piept si in inima; sufletul simte ca ceva il strange si ca se intuneca; totul ne irita; simtim repulsie fata de orice fapta buna; interpretam anapoda orice cuvant si orice gest ale altora fata de noi, vedem in ele porniri impotriva noastra, facute cu rea intentie, o lezare a onoarei si de aceea nutrim fata de ei ura adanca, ucigasa, gand de manie si razbunare. "Dupa roadele lor ii veti cunoaste" (Matei 7, 20). Sunt zile cand duhul rau ma tulbura si pe mine.>> <<Dumnezeu Cel nevazut si atoatefacator vine in atingere la modul sensibil cu sufletul meu nevazut, care, in urma acestei atingeri, se umple de o minunata liniste si de o bucurie cereasca. Dovezi despre prezenta lui Dumnezeu nu-mi aduc ochii (ca in cazul obiectelor obisnuite ale existentei), nici urechile pe calea cuvintelor si sunetelor vocii, nu acestea fac sa ajunga la mine "semnale" de la Cel de necuprins; mi le aduce sufletul, care, ca sa zic asa, se patrunde de Dumnezeu.>> <<Atunci cand se tulbura si iti umple inima de deznadejde rautatea oamenilor, adu-ti aminte ca Domnul Dumnezeu Cel atotputernic si atotdrept te iubeste nemarginit si ca El rabda o vreme rautatea oamenilor, dar cand vine timpul, o pedepseste dupa merit. Tu nu esti in stare sa dispui, asa cum ai dori, de tine, de gura ta, de un singur madular al trupului tau. Tinand seama de aceasta, gandeste-te cum este Cel ce conduce intreg universul, tinandu-l intr-o asemenea, minunata, extraordinara ordine, Cel ce stapaneste tot neamul omenesc cel cuprins de rautate si desmatare, oamenii fiind gata oricand sa se nimiceasca unii pe altii, dar in acelasi timp avand parte, sub stapanirea Lui, mai mult de bucurii decat de suparari. Cat de atotputernic si de preaintelept este Domnul, Cel ce carmuieste peste o asemenea imensa si felurita multitudine! Bizuie-te pe ajutorul Sau la modul absolut.>> <<Cand este vorba de dumnezeiestile Taine nu sta sa te intrebi: oare cum se intampla? Nu-ti este cunoscut cum a facut Dumnezeu lumea din nimic si nici in aceasta privinta nu poti si nu trebuie sa stii ceea ce face Dumnezeu in chip tainic. Taina lui Dumnezeu trebuie sa ramana pentru tine taina, fiindca tu nu esti Dumnezeu, nu poti cunoaste tot ceea ce cunoaste Dumnezeu Cel atotputernic, a Carui intelepciune este nesfarsita. Tu esti lucrul mainilor Lui, neinsemnata lui creatura. Tine minte ca a fost o vreme cand nu exista nimic si ca dupa aceea tot ce exista pana astazi a fost creat din nimic de Cuvantul lui Dumnezeu: "Fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut" (Ioan 1,3).>> Sfantul Ioan de Kronstadt, “Caderea in necredinta” (Fragmente) http://www.crestinortodox.ro/credint...nta-69829.html |
...............................
|
.....................
|
Citat:
Am mai intalnit la cineva care avea conceptii moderniste ideile acestea cu mantuire partiala, salvati, etc. Cei ajunsi in Rai se mantuiesc, tocmai de aceea se face si botezul la varsta frageda. In schimb nu au toti aceeasi slava, in functie de fapte, sunt mai multe lacasuri si in Iad si in Rai. |
Observ ca dupa multe pagini nu s-a inteles care e invatatura ortodoxa (ma refer la Cezar, ca sa nu se simta altcineva). De la comentarea unei fotografii s-a ajuns la observarea faptului ca cei ce o respingeau aveau si neintelegeri in privinta invataturii ortodoxe.
Invatatura ortodoxa si a Sfantului Grigorie Palama spune ca la Schimbarea la fata cea ce au vazut Apostolii a fost lumina harului, nu o lumina creata, nu o reprezentare a ei. Asta sustine catolicismul si Vaarlam. La fel, lumina emanata de unii calugari imbunatatiti si sfinti este aceeasi lumina a harului, care lumineaza si in Rai. Este lumina care apare ca o aura si in toate icoanele. Cealalta este invatatura catolica, nu ortodoxa. http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ama-69294.html "Acesti monahi, indeletnicindu-se cu lucrarea trezviei si a rugaciunii neincetate, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!", vedeau lumina necreata a lui Dumnezeu. Adversarii isihastilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunand ca Dumnezeu nu poate fi vazut de catre om." http://www.crestinortodox.ro/dogmati...sca-69077.html "Cearta dintre isihasti si antiisihasti s-a indreptat in mare masura asupra problemei luminii taborice, daca era necreata sau creata. Necreatul acelei lumini a Schimbarii la Fata stabileste fundamentul imuabil al teologiei empirice a palamitilor. Occidentalii, dimpotriva, nu pot accepta prezenta divina ca radical diferita in cadrul lumii create, decat prin conceptul de gratie creata. " "Astfel, conform adversarilor Sf. Grigorie, lumina divina si cea care a aparut in Muntele Tabor este creata, iluzie, simbol sau cel mult inger." "Ceea ce ne intereseaza este problema speciala a naturii luminii pe care o vedeau isihastii si a raportului ei cu fiinta dumnezeiasca. Teologii apuseni sunt toti partizani hotarati ai lui Varlaam si Achindin, fara sa-si dea seama de imensa greseala pe care o comit si iau ca bune toate calomniile acelor impotriva luminii isihastilor si a caii spre ea. " "Varlaam socotea ca lumina vazuta de sfinti, indeosebi cea de pe Tabor, nu are consistenta ci e o nalucire care acum se arata, acum dispare." |
...............................
|
Citat:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=15022&page=2 Postarea 20 și următoarele 4 postări vorbesc de la sine. Oare acum te rușinezi, Cătăline? Poți cerceta și mai departe, postările 63-64. Mai poți continua acum cu calomnia? Nu te rușinezi, încă? În fine, dacă mai ai dubii, ia și POSTAREA 96. Cu urarea de spor la "lectură". Așadar, cum rămâne? Achindist, ai? Varlaam-ist, mă făcuși? Filocatolic, zici? ... Oare nu te rușinezi pentru dragostea mea către Sfântul Grigorie? (Fă-o, să nu te rușineze iubirea sfântului, într-o zi... Că o batjocorești, tu însuți, prin modul cum îi folosești, cu totul nedemn, învățătura.) Rușinează-te, bre, că minciuna și calomnia nu sunt lucruri vrednice de un bărbat, cu atât mai puțin de un bărbat creștin. |
..........................
|
Reiau postarea mea (tu unde erai pe atunci, Cătălin?...) cu numărul 96, de pe topicul "Gândirea patristică sau viața în Hristos", pentru Cătălin și nu numai:
http://www.youtube.com/watch?v=2gUbK...eature=related http://www.youtube.com/watch?v=gX-VT...eature=related |
.....................
|
Nu.
Fericit, iubitul Părinte Paisie ar putea, desigur, dacă l-am convinge să ne spună, cumva, și ne-ar spune, spre folosul nostru duhovnicesc, musai dacă ar fi vreun folos, cât de mic, întru mântuire și desăvârșire. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 03:49:44. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.