Caut duhovnic
 

Hristos a inviat!

Poate par superficiala sa pun un subiect atat de important aici, insa am nevoie de ajutor. Momentan am un duhovnic, un om extraordinar, insa simt ca nu sporesc spovedindu-ma la dansul. De ceva vreme (si nu putina) am devenit tot mai razvratita in ciuda faptului ca duhovnicul meu este bland si incearca sa ma scoata din starea aceasta. Simt ca imi fac rau si mie si lui, caci este raspunzator de starea si mantuirea mea, si nu as vrea sa patimeasca pentru nebuniile si pacatele mele. Este omul care stiu ca inu ma va tine legata de dansul, de aceea m-am gandit sa caut alt duhovnic, caci starea mea nu-mi este de folos nici mie, nici dansului.
Bineinteles ca parintele Arsenie Papacioc nu poate fi pus in balanta cu nimeni, insa il dau ca exemplu ca sa aveti idee ce caut: un duhovnic bland, care sa nu dea canoane celor razvratiti (caci mai rau m-as razvrati), care sa ma lase sa fiu asa cum simt si prin care Dumnezeu sa lucreze cu dragoste.
Daca imi puteti da exemple de asemenea duhovnici in zona Ploiesti-Bucuresti (nu trebuie sa fie foarte cunoscut ci pur si simplu sa aibe dragoste; poate sluji si intr-un sat oarecare), v-as fi recunoscatoare
AGabriela

Cautati duhovnic sau partener de barfa?

Spovedania se face in vederea dezlegarii pacatelor. Prima etapa pentru dezlegarea pacatelor o reprezinta parerea de rau pentru savarsirea lor. Daca cineva stie ca a gresit dar nu vrea sa se schimbe inseamna ca nu ce caieste.
Iar canonul nu reprezinta o pedeapsa sau o compensatie, ci modalitatea de a constientiza gravitatea pacatului. Cineva care cauta un duhovnic care sa nu ii dea canon pentru un anumit pacat nu constientizeaza acest lucru. Iar pacatul cel mai greu e subiectiv, tine de fiecare, e cel de care ne putem lepada cel mai greu.

Ai grija ca asta e calea pe care a mers diavolul si apoi protestantii (razvratirea). Conform credintei noastre ortodoxe nu prea e recomandat sa schimbi duhovnicul. Tot conform credintei ortodoxe trebuie sa traim in smerenie si ascultare fata de Biserica. Razvratirea ta cu siguranta nu e de la Dumnezeu.

1. Ca sa va schimbati duhovnicul trebuie sa cereti dezlegare duhovnicului pe care il aveti acum.
2. Daca nu „ sporiti”(duhovniceste) spovedindu-va la acest parinte duhovnic, v-ati intrebat cu ce gresiti dvs. insiva? Fiecare om e raspunzator pentru starea in care se afla, pentru optiunile sale, pentru ca omul este liber. Dumnezeu nu-l obliga; Dumnezeu ne porunceste dar respectarea sau nerespectarea poruncilor sunt optiunile noastre. Dumnezeu vrea sa ne mantuim dar nu ne obliga.
3. Razvratindu-va va faceti rau doar dvs. Daca atunci cand va spovediti nu va rugati inainte la Dumnezeu ca sa fie El in glasul duhovnicului; daca nu sunteti convinsa ca la spovedanie duhovnicul este doar un martor, iar spovedania o faceti Mantuitorului Iisus Hristos, inseamna ca trebuie sa va rugati cu staruinta lui Dumnezeu sa va ajute si sa va lumineze. Cred ca toti trecem prin astfel de incercari.
4. Niciun duhovnic nu ne tine legati.
5. Parintele Arsenie Papacioc n-a fost „bland” cand era vorba de canoane si de respectarea credintei ortodoxe. Razvratirea de care vorbiti se numeste neascultare si e pacat mare in fata lui Dumnezeu.

<<La o conferinta, primeam bilete. Si-mi zice unul ca el are un pacat mic. Dar eu cunosc un pacat si mai mic decat al lui. Adam n-a facut altceva, decat a muscat dintr-un mar. N-a fost impotriva lui Dumnezeu, nu s-a indoit de existenta puterii divine, dar n-a ascultat. Si a rasturnat cerul si pamantul. Nu exista pacat mic! A trebuit sa vina Hristos sa salveze fiinta omeneasca. Si ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam! Ne-a dat putinta de a ne indumnezei. Noi, niste fiinte in dimensiunea in care suntem, avem puteri divine! Avem o animalitate in noi si unde inceteaza animalitatea incepe omul. >>
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...eti-68411.html

6. N-o sa va gasiti duhovnic intreband in stanga si-n dreapta. Rugati-va lui Dumnezeu sa va ajute sa va gasiti duhovnicul potrivit.

<<Cel care urca pentru prima data un munte trebuie sa urmeze un traseu marcat; are nevoie de o calauza, de un insotitor, de cineva care a urcat deja aceasta culme si cunoaste drumul. Acesta este rolul "avvei" sau al parintelui duhovnicesc, gheron la greci, staret la rusi - cuvinte care in ambele limbi inseamna batranul.>>
(Kallistos Ware)
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...esc-68450.html

<<Ucenicul este liber asadar sa-si aleaga dascalul si povatuitorul sau pe calea virtutii. Dar, o data ce si l-a ales si intra sub ascultare, se lasa cu totul in seama lui. El este ca o unealta in mana sculptorului sau a zidarului, lasandu-se sa fie cladit, sculptat si modelat dupa cum vrea si dupa cum stie sa-l plasmuiasca batranul si duhovnicescul sau parinte si indrumator.

Aceasta supunere neconditionata fata de indrumatorul sau are temei in insesi cuvintele Mantuitorului, Care zice: "Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine" (Luca 10, 16).>>(Arhim. Sofian Boghiu)
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...nti-68488.html


Poate n-ar fi rau sa cititi cateva ceva despre parintele duhovnicesc si fiul duhovnicesc/fiica duhovniceasca.

http://www.crestinortodox.ro/religie...ia-124882.html

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...esc-69146.html

http://www.crestinortodox.ro/editori...esc-70269.html

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...esc-68595.html

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ul-135165.html

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...esc-88103.html

Nastya si AGabriela
 

Sa imi fie cu iertare, dar asa putina razvratire este si in inima ta frate Nastya, pentru ca cel care striga spre razvratit , asa cum fac eu in felul meu, este un razvratit in felul lui!
Si vreau totusi sa spun si eu cateva cuvinte legate de dragostea dintre oameni! Eu depilda din pricina invataturii ortodoxe habotnice pe care o aduc cei izolati de adevarata credinta, pare sa fi pierdut un prieten drag. Si nu din pricina ortodoxiei, ci din pricina habotniciei, a lipsei de dragoste si asa cum spui si tu frate Nastya a lipsei de ascultare a Cuvantului Lui Dumnezeu lasat nou prin Isus Hristos! Asta din pricina ca acest Crestin Ortodox a invatat ca la spovedanie poate fi iertat de orice, iar pe unii canoanele nu ii mai deranjaza! Ei aduc prin asta slava materiala, adica orele alea pe zi dedicate rugaciunilor tainice! Sunt bune canoanele, nu spune nimeni ca nu sunt bune, atata timp cat sunt facute cu dragoste! In ceea ce ma priveste dau bisericii, ca institutie si conducere omeneasca, ceea ce i se cuvine bisericii si Lui Dumnezeu ce i se cuvine Lui Dumnezeu!
Biserica frate Nastya asa cum si tu spui este foarte impornanta, pentru ca prin ea s-a adus la noi pacatosii Cuvantul Lui Dumneze! Biserica este pentru cei care il cauta pe Dumnezeu, iar cei care il cauta pe Dumnezeu, merg la biserica cu toata dragostea! Blandetea are rolul ei! Sa stii draga frate Nastya ca mi-a fost dat sa cunosc crestin ortodox, care isi facea canonul in fiecare zi cu sarguinta si mergea la canon foarte constiincios, dar daca ii spui pacatele si greselile pe care le face mai multa durere ii aduce in suflet decat canonul in sine. Asta arata ca acest canon este doar o automotivare pentru unii!
Pacatele se iarta cu rugaciune asa cum ai scris si tu, cu rugaciune si cu gand bun ca nu o sa le mai faci si o sa rabzi atunci cand vin oameni nepregatiti la tine care spun prostii si sa le ierti si tu lor, asa precum si tu ai fost iertat! Iertare inseamna cu fapta nu cu vorba! Depilda pot sa spun te iert, dar in urmatoarea secunda iti marturisesti nepasarea si arunci doua trei vorbe dureroase din pricina minciunii!
Spun unii cu o mandrie de speriat ca i-a iertat Dumnezeu pentru ce au facut saptamana trecuta pentru ca s-a spovedit, asta inseamna pentru el ca poate sa gresasca din nou, pentru ca iar se va spovedi si declara imediat, ce am fost primul care am gresit in felul acesta? Spovedania se face atunci cand esti constient de raul pe care il face pacatul tau celorlalti si iti iei angajamentul ca nu o sa il mai faci! Nu imi place sa dau exemple negative, dar uneori acesti oameni care te minte, in loc sa isi ceara iertare se rataceste si iti spune ca nu s-a gandit vreodata ca o sa aflii despre minciuna lui!
Uneori chiar daca spui adevarul cu blandete, tot nu ai ce cauta in viata omului la un momentdat, pentru ca pe om il doare cel mai tare adevarul, asa ca sora noastra, daca te alunga adevarul care il auzi din gura unui om, nu fugi de adevar, daca spui ca il cauti pe Dumnezeu!
Am fost atentionat de aceasta persoana draga mie ca sfaturile le ia de la Duhovnic, dar eu sunt convins ca un Duhovnic nu invata pe nimeni sa minta. Dumnezeu aduce oamenilor care se roaga Lui doar invataturi bune, aduce dragoste fata de aproapele, aduce rabdare si indelunga rabdare, aduce putere de sacrificiu sau de a te oferi ajutor celuilalt, aduce putere de iertare, aduce toate aceste binecuvantari, iar Duhovnicul trebuie sa aiba aceste binecuvantari!
Dar in mintea multor persoane a ramas o mandrie atat de mare incat cred ca daca se va arunca de la etajul patru pe la unu se vor putea opri! Dar nici Isus nu s-a lasat ispitit de Satana cand i s-a spus sa se arunce de pe templu, pentru ca ingerii il vor salva! Adevarat, Credinta Lui a fost atat de mare incat nu a facut asta!
Vreau sa spun ca daca cel care da sfaturi este mandru, atunci sfatul lui e egala cu neascultarea lui, asa cum gandul viclean al unui frate care te acuza de posesivitate, este sa scape de tine si atat iti cauta vina pana cand o gaseste!
Un om ca acesta te va acuza mereu de inselatorie, uitand ca cel care te insala este un mincinos! Cel care iubeste, va parea gelos, doar daca cel care nu asculta ii da motiv sa fie gelos! Asa ca sa nu il ispitim pe Dumnezeu prin mandria pe care o avem si asa cum si tu ai spus frate Nastya trebuie sa sacrificam aceste dorinte ale animalului din noi, care vrea sa arate suprematia, puterea noastra si dorinta noastra de a ascunde ceva intr-o taina, care sa ne asigure pozitia de lider!
Un Duhovnic trebuie sa slujasca Cuvantului Lui Dumnezeu si nu cum ar spune unii sa il stapaneasca! Si sa aiba suficienta rabdare pentru credinciosul care merge la el, dar dragostea lui sora mea AGabriela, nu este aceea cu care iti va spune esti iertata, ci aceea prin care iti va spune, iata Cuvantul Lui Dumnezeu lasat noua prin Sfanta Scriptura, iata unde gresim, iata invatatura Sfintilor Parinti si a Apostolilor, sa nu mai facem astea, pentru ca toate acestea ne aduc moartea!
Gandeste-te sora mea AGabriela, ca ai iubii pe cineva fara sa fii iubit de el si tu ai face orice pentru el si el nici nu te-ar baga in seama, ba mai mult, te-ar ocara si ti-ar spune ca tu esti o posesiva si o rautacioasa si o egoista, iar tu nu ai incerca decat sa il ajuti cu dragostea ta si ai insista atat de mult incat acea persoana nu mai simte dragostea ta si nu o mai vede! Gandeste-te cat ai suferii din pricina ca nu te intelege ca vrei sa i te faci rob cu toata dragostea, fara ca el sa ceara asta! Si acum gandeste-te ca Dumnezeu te iubeste mult mai mult decat am putea oricare din noi sa iubim pe cineva si noi continuam sa ne mintim aproapele sa il inselam, sa ne distram de el, sa il ocaram sa il facem in fel si chip si apoi sa spunem ca daca nu afla toate astea cate i le facem nu are nimic!
Iata de fiecare data cand facem ceva impotriva fratilor nostrii, facem ceva impotriva Cuvantului Lui Dumnezeu si El sufera pentru noi si alaturi de fratii nostrii, asa cum ne-a lasat exemplu viu prin Isus Hristos, care se jerfeste pentru noi din dragostea pe care o are fata de toti oamenii, iar noi sa gresim din nou!?
Daca iti auzi din gura Duhovnicului mustrari conform Scripturii, ele nu sunt de rau, sunt mustrari ca sa nu mai faci si nu trebuie sa iti placa mustrarea! In ceea ce priveste canoanele nu vreau sa intru in ceea ce nu cunosc foarte bine, pentru ca aceste canoane depind mult de cel la care mergi! Pot sa spun doar ca mereu trebuie sa fim in inima cu acest Cuvant al Lui Dumnezeu lasat noua prin exemplul viu Isus Hristos in Sfanta Scriptura! Acolo gasim adevarul si daca Duhovnicul te mustra cu acest Cuvant sau ti-l spune cu blandete dar tu il vezi cu pe o mustrare, trebuie sa te rogi asa cum si fratele nostru a spus, sa il vezi din lumina Lui Dumnezeu!
Nu am departat pe nimeni de la sfatul unui parinte, ci am spus mereu ca in Sfanta Scriptura gasim Adevarul ce ne-a fost dat noua prin Iisus Hristos: Iubire, rabdare si indelunga rabdare, ajutor, blandete, bunatate, iertare, smerenie!

Într-un anume sens încetăţenit la noi, cuvântul canon are o conotaţie negativă. Îl asociem adeseori cu suferinţa, chinul, "canoneala", pedepsirea. Cu exercitarea autorităţii normative care, uneori, pe unii oameni îi intimidează şi îi necăjeşte încă şi mai mult. Din păcate.
Din această semnificaţie poate decurge, fireşte, o atitudine de respingere a canonului. Sufleteşte, e de înţeles, dacă pornim de la o semnificaţie negativă a canonului.

Dar ce este de fapt canonul bisericesc şi ce rol are el în viaţa credinciosului?

Am căutat să mă lămuresc şi teoretic (practic am o experienţă pe care o găsesc deosebit de folositoare în privinţa canonului) şi iată ce am găsit pentru început:
http://comptepv.typepad.fr/canonice/...asc%C4%83.html
http://www.crestinortodox.ro/diction...non-84949.html

Un duhovnic care să nu dea canon celui pe care îl păstoreşte spre Hristos, mi se pare că ar semăna cu un doctor care nu dă medicamente, îndrumare şi îngrijiri bolnavului. Cum oare, atunci, s-ar mai face bine cel bolnav?

La final vreau să dau un exemplu de canon care mi-a adus mult, mult folos: să particip tot anul la Sfânta Liturghie, fără nici o absenţă "nemotivată" (cazuri cu adevărat excepţionale, dar nimic altceva) şi să citesc zilnic cel puţin un capitol din Scriptură. Mulţumesc lui Dumnezeu că am primit acest canon şi că mi-a dat puterea să îl pun în faptă!

Astăzi percep canonul ca pe un ajutor indispensabil dat de preot, ca pe o ghidare, o îndrumare, o îngrijire pentru a nu rătăci drumul vindecării şi salvării sufletului. Nu pot fugi de canon pentru că ar însemna să fug de mâna întinsă în ajutor.
Canonul se dă pe măsura celui care cere ajutor, preotul duhovnic cunoscînd cel mai bine, de la spovedanie şi nu numai, ce canon este potrivit pentru fiecare. El serveşte ca reper valoros pentru (auto)evaluarea stării duhovniceşti şi pentru următoarea spovedanie.
Ţinerea canonului (mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai puţin reuşit) funcţionează ca un veritabil generator de feed-back, clarificînd multe aspecte care ţin de viaţa noastră de credinţă.

Bun, cunoasterea de sine, temei al intelepciunii, se pare ca functioneaza.

Haaaa??

Canonul spovedaniei, un mijloc de îndreptare

Menirea preotului-duhovnic nu este aceea de a pronunţa sentinţe,
ci de a se apleca cu dragoste şi dăruire asupra celui care vine la el, de a-i asculta mărturisirea şi de a căuta mijlocul de îndreptare (nu pierdem din vedere înţelesul de „dreptar” al termenului „canon”).

Duhovnicul, analizând mărturisirea şi observând gradul de căinţă, prescrie tratamentul cel mai adecvat pentru însănătoşire.
Şi acesta poate consta în:
- fapte de milostenie,
- participare de un anumit număr de ori la Sfântul Maslu,
- un număr de rugăciuni,
- un număr zilnic de mătănii,
- pelerinaje la mănăstiri.
Şi sunt mijloace eficace de adâncire a pocăinţei, de eliberare de patimă, de smulgere din nefiresc şi readucerea credinciosului la vrednicia de a reintra în comuniune cu ceilalţi membri ai Bisericii:
- dăruirea de bani şi de lucruri pentru îndreptarea celui zgârcit,
- a furului şi a înşelătorului,
- botezarea unor prunci proveniţi din familii sărace şi creşterea unor astfel de copii pentru îndreptarea celor care au lepădat prunci.


Mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Religie/20...#ixzz2TOhaleqv

Parafrazez: "Cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra". Daca dvs. credeti ca vreau sa stau la taifas cu duhovnicul este strict problema dvs. Eu am spus ce caut. Daca doriti sa ma ajutati bine, daca nu la ce veniti sa-mi puneti in carca lucruri de care nu sunteti constient cu adevarat? Credeti ca nu stiu ce este Sf. Spovedanie? O sa va surprinda dar stiu foarte bine ce include, si intocmai pentru ca am ajuns sa o fac doar ca un robotel, pentru ca asa trebuie domn'le, caut pe cineva care sa ma poata ridica din aceasta letargie a nepasarii, a razvratirii.
Daca aveti doar de criticat, fara sa intindeti o mana de ajutor, v-as ruga fierbinte sa nu mai raspundeti.
Multumesc ca mi-ati reamintit ce inseamna Spovedania.

Cuvinte de la Sf. Calinic
 

"Daca Domnul Hristos a zis catre Sfintii Sai Apostoli ca "de nu va prisosi dreptatea voastra in faptele cele bune mai mult decat a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor" (Matei 5, 20), cu cat mai vartos, noi, monahii, care ne-am fagaduit lui Dumnezeu a petrece toata viata in post, in rugaciune, in viata fara prihana, ca sa fim lumina lumii, iar nu sminteala. Si sa petrecem fara sminteala acestor canoane, caci canoanele si certarile sunt pentru cei fara oranduiala, iar cel ce face binele, are mare lauda de la Dumnezeu si de la oameni, caci cu urmarea lui cea buna pre multi foloseste. Calinic, nevrednic arhimandrit al Sfintei Manastiri Cernica."

Iata deci ca lepadarea pacatelor are drept tinta acest canon si nu doar iertarea lor, caci acela care crede ca este iertat de pacat fara a se lepada de pacat petrece in sminteala un canon dat si este o pedeapsa pentru el si nu o invatatura. De aceea acesta asteapta iertare de la cel ce ii da canonul si nu indrumarea este de pret pentru el, si spune el in mintea lui ca dezlegarea de pacat a primito ca o binecuvantare, dar fara a te lepada de pacat, te afunzi in neliniste, intratat, incat pierzi sirul pacatelor si nu mai stii de unde vine nelinistea ta!

"Frica Domnului este începutul* ştiinţei;
dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura."

Incep sa cred ca mare greseala am facut scriind aici. Ne pricepem de minune sa teoretizam. Pur si simplu trec prin momente grele, prin pacate si prin stari pe care nu le voiesc in viata mea. Am nevoie de un exemplu concret. Si da, duhovnicul meu de acum este bland, imi lasa libertate si ma face responsabila pentru alegerile mele, insa nu reusesc sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu dansul. Nu simt usurare dupa Sf. Spovedanie si asa nu mai merge. Sunt intr-o continua razvratire. Credeti ca eu nu stiu ca-i pacat??? Si cum sa ma rog daca eu sunt razvratita? Credeti ca mai pot simti rugaciunea? Stiu ca Dumnezeu ma iubeste, stiu ca eu trebuie sa ascult cuvantul lui Dumnezeu, stiu ca trebuie sa dau ascultare de duhovnic (o gramada de "TREBUIE"), insa ideal ar fi sa o fac fara a ma razvrati, cu dragoste. Imi doresc sa aflu esenta, sa aflu medicamentul, iar acela nu este canonul ci DRAGOSTEA. Acesta este medicamnetul suprem. Nicio rugaciune citita de pe o carte de rugaciuni si niciun canon nu-ti este de folos fara un pic de credinta si dragoste: este testat.
Va rog din suflet daca puteti sa-mi dati un exemplu concret de preot duhovnic sa o faceti, daca nu, atunci nici nu mai incercati sa mi spuneti ce trebuie sa fac, caci sufletul meu nu primeste acum si mai rau se razvrateste.
Va multumesc

Hristos a inviat !
De d-voastra depinde cum va spovediti
Daca va caiti din suflet pentru pacate nu mai sunteti un soi de robotel
Nici un duhovnic nu va poate scoate din starea in care va aflati daca nu va siliti si d-voastra ,adica sa va rugati mai mult pentru a fi mai aproape de Dumnezeu si a constientiza gravitatea unui pacat de exemplu
Pentru cel nepasator pacatele nu sunt prea grave iar cel ravnitor se simte deranjat chiar de cel mai mic pai din ochiul lui
Spunea parintele Savatie ca sunt calugari tineri care plang pentru greseala de a fi mancat un mar din livada in timpul sf.Liturghii ,la fel unii mireni care regreta din suflet pacatul de a fi mancat o bomboana in post
Totul porneste din suflet
Parintele Pantelimon de la man.Turnu i-a spus unei cunostinte ca daca vrea sa i se descopere pacatele nemarturisite sa citeasca la Psaltire si isi va aminti
Citirea Psaltirii un timp mai indelungat aduce in suflet cainta pentru pacatele mai vechi si ne ajuta sa fim mai atenti cu viata noastra
Sunt persoane care citesc zilnic din Psaltire

Mergeti la parintele Ciprian Gradinaru la paraclisul Catedralei Mantuirii neamului
Spovediti-va si veti vedea ca o spovedanie e la fel ca la orice preot ,am cunostinte care merg si se spovedesc destul de des la dumnealui
Nu se intampla nimic ,se spun pacatele
Iar parintele Ciprian este un duhovnic foarte cunoscuit dar nu face minuni
Daca va razvratiti inseamna ca nu vreti sa va lasati in voia lui Dumnezeu
De ce va razvratiti ?
Aveti necazuri pe care nu le puteti duce ?
In acest caz va trebuie un sfatuitor duhovnicesc cum este parintele Ciprian ,nu trebuie sa schimbati duhovnicul
La parintele Ciprian se asteapta uneori si o zi pentru a vorbi cu dumnealui

Şi eu m-am gândit la această soluţie: să nu îţi schimbi duhovnicul, ci să cauţi sfat şi în altă parte. Într-o situaţie asemănătoare pentru mine (simţeam că nu se întâmplă nimic în urma spovedaniei, deşi îmi făceam canonul şi nu eram răzvrătită, ci tristă şi deznădăjuduită) am fost la mănăstirea Antim şi am vorbit cu un părinte călugăr, care era disponibil. M-a întrebat dacă am duhovnic şi m-a îndemnat să îl ascult în continuare; în plus mi-a răspuns la frământarile mele şi mi-a promis că se roagă pentru mine. Mi-a fost de mare ajutor.

În concluzie, îţi recomand să mergi la o mănăstire, sau la câteva, să cauţi un părinte căruia să îi spui ce ai pe suflet, dar să menţionezi că ai duhovnic şi să nu renunţi la acesta...

Părintele Savatie Baştovoi spunea că este destul de des întâlnit ca oamenii să aibă doi duhovnici... din diverse motive. Eu am doar unul, şi mi-e bine aşa, dar uneori este de folos să cerem sfat şi de la alţi părinţi.

Nu vreau doi duhovnici. Doresc sa pot spune ce am pe suflet, sa dau ascultare, dar sa ma si simt ajutata de un singur duhovnic. Sfaturi pe la diversi calugari/parinti am cautat dar am gasit prea putine raspunsuri pe care sa le poata primi sufletul meu.
Multumesc frumos

Exista o regula generala, simpla si care ghideaza aproape spontan orice penitent , in legatura cu alegerea duhovnicului.
Duhovnicul potrivit tie , tie omule in general, este acela care te odihneste . Care prin invataturile lui, prin metoda lui, prin canoanele lui ... in general prin tot ceea ce face cu tine , strict cu tine , are darul de a te odihni duhovniceste .
Daca dupa un timp suficient de lung pt. a-ti forma o convingere ferma despre el, nu constati acest efect al duhovnicului asupra ta , atunci, vorba gheronului Cleopa, trebuie cautat si in alta parte !
Dar ia seama bine , ca a te odihni duhovniceste in duhovnicia lui nu insemna sa pleci de la el in narcoza , dar nici sa pleci cu indoieli trenante , fara raspunsuri clare, precise, la problemele tale, fara sa fi dobindit din suflet (adica fara sa fi avut el darul sa te faca sa consimti la cele poruncite fara a te constringe cu nimic , ci doar cu Adevarul) supunerea si ascultarea fata de el , fara sa pleci cu un canon potrivit puterii, temperamentului , caracterului si pacatelor tale , fara sa te faca sa intelegi ce inseamna si fara sa fi facut mereu spovedanii ample, profunde , pina la ultimul fir de par al aducerii aminte , fara sa te invete inca de la inceput ce este pacat si ce este aproape pacat (adica, te-ai invirtit pe linga situatii in care puteai lesne sa te vatemi de pacat chiar fara a prinde de veste), cum este un pacat si cum o patima, etc .
Ca de vei pleca altfel de la el, nu are rost sa te pacalesti .
Cu adevarat spun , lasind la o parte reflectiile filosofice si cugetarile destepte din virful limbii de care tot moare lumea de savanta ce este , ca duhovnicii buni sunt f.greu de gasit, mult mai greu decit medicii sau profesorii meditatori buni.
De spovadari la care stirpeste femeia si careia ii recomanda sa faca o baie generala si sa vina la el sa o impartaseasca .... este plina lumea .
Viata duhovniceasca se invata . Nu este alt mod de deprindere a trairii in Hristos, iar pt. a deprinde o viata duhovniceasca f. buna ai nevoie de un profesor f. bun (socotind ca tu doresti asta de mult si f. intens !) !
Oricine , incepind cu mine de pe acest forum, cu multimea de crestini aparent infocati de biserica, cu preotii de mir si terminind cu preotii savanti din facultatile si academiile teologice ale tarii iti poate vorbi de Sf. Treime, de Hristos , de Duhul Sfint, de Fecioara Preacurata , de sfinti, de biserica ... de orice , atit de frumos incit iti vine sa plingi ! Dar toti acestia nu stiu si mai ales nu te pot invata sa traiesti in Hristos , pt. cei care cunosc aceasta taina sunt din ce in ce mai putini , si aceia sunt defapt calugarii , deoarece cu asta se ocupa ei toata viata lor ! Numai ei au didactica si pedagogia cestui fapt !!!! Restul au doar multe cunostiinte teoretice !
Si spun ca au doar cunostiinte teoretice doar pt. cazul in care au absolvit scolile lor cu note de 9 si 10 , ca de au sub 9 , va dati seama cite lucruri nu cunosc ei !! Cum ar fi sa ne tratam cu un doctor care a terminat facultatea cu 7, 85 ? Doar ca semenei cazului cu duhovnicul, si la medici nu stim mare lucru despre ei ! Invatatul bine si mult , dar mai ales la timpul lui , are un rost esential in formarea profesionala !
Vei vedea singura , pe pielea ta, cit de greu este sa iti gasesti un duhovnic pe sufletul tau , sau pt. sufletul tau, exceptind situatia in care esti in multa ispita si nicodata si nimeni nu este bun pt. tine !

Restul sunt povesti si aiureli : cu cunoasterea de sine ca temei pt. nu stiu ce(propria cunoastere este un lucru deosebit de dificil si imposibil de realizat de unul singur, adica tot de ajutorul unui duhovnic bun ai nevoie ca sa treci prin cunoasterea de sine si sa ajungi la intelepciune , mai ales ca specific timpurilor prezente , cei mai f. multi murim fara ca macar sa mirosim a intelepciune , dara-mi-te s-o mai si dobindim), cu faptul ca noi denaturam valoarea si sensul canonului personal (toate canoanele-norme- indiferent ca sunt ale societatii laice sau ale vietii duhovnicesti, au in primul rind caracter punitiv , ca daca am avea noi atita constiinta duhovniceasca incit sa stim bine ce este si ce insemnatate are pacatul nu ar mai fi nevoie sa fim struniti prin canoane , ci ni s-ar da sa bem miere si am transpira lavanda , dar lucrurile stau in realitate cu totul si cu totul altfel) si ca nu vedemn lucrul bun si dragostea de la originea lui , sau alte si alte pareri .

Eu cred ca ar trebui sa va cercetati bine-bine daca nu cumva sunteti in vreo ispita (in care nimeni si nimic nu va multumeste si va obliga sa incepeti sa bintuiti prin duhovnici pierzind pretiosul timp al mintuirii). Apoi sa vorbiti deschis cu preotul dvs (adica defapt sa va marturisiti cu adevarat !) despre acesta problema si sa ii cereti binecuvintare sa cercetati si alti duhovnici ! Fara binecuvintarea lui (ca de buna voie vi l-ati ales duhovnic !) nu reusiti nimic !
In felul acesta aveti in plus si o sansa de a vedea micimea duhovnicului prezent , pt. situatia in care va refuza si va propune el ca va schimba foaia si se va purta de acum inainte exact cum veti vrea dvs. Adica va incerca sa sara din postura de duhovbnic in cea de chelner , care purtind un servet alb pe mina stinga va va intreba chipurile senin : ce mai doriti ? mai doriti ceva ? ca dorim sa va servim ireprosabil ! Se practica asta extrem de des la duhovnicii actuali mireni !
Invatarea trairii in Hristos nu presupune zimbete si relaxare ci chin si durere deoarece viata insasi este o cruce (si cred ca o cruce nu o priviti ca pe un evantai de placuta ventilatie). Deci indiferent ce drum veti urma , daca veti vrea sa va iubeasca Dumnezeu sau sa fiti sigura ca este atenta si la dvs. trebuie sa stiti ca veti avea mult de suferit .
Daca vreti sa va fie caldicel in viata si sa nu fiti o "habotnica" de crestina atunci dati-va pe mina oricui si veti avea in viata parte de dulcegarii : veti face ce pacate veti voi pt. ca oricum preotul mirean vi le va deslega dupa cel mult o jumatate de an si veti fi impartasita de cite ori veti vrea dvs. Chiar veti dezvolta o stereotipie atitudinala si antihabotnica astfel incit nici nu veti mai zice (si bine inteles ca nici nu veti mai crede !) ca de sarbatorile nu stiu care veti merge sa va spovediti ci ca de Paste va ve-ti impartasi , de Craciun la fel s.a.m.d. indiferent ce pacate veti savirsi !

Alegerea va apartine in functie de ce voiti de la viata aceasta !
Dar probabil ca tot ce v-am scris eu stiati deja f. bine ori ca ati sesizat acestea si de la alti useri ... In cazul acesta va rog sa ma iertati si sa nu bagati absolut nimic in seama !

Noi oamenii nu putem sa dam socoteala de ce am clipit din ochi adineauri, dapai sa mai dam socoteala ptr. faptele noastre.

Duhovnicul nu este o masina de dezlegat pacatele. Daca cautam un duhovnic care sa ne scarpine in coarne, nu am facut nimic. Duhovnicul savarseste Taina Spovedaniei, dar omul lucreaza la ea. Toti preotii au acelasi har, doar ca noi, fiind unici, avem nevoie sa ne gasim un duhovnic ptr. sufletul nostru care sa ne conduca spre mantuire, si de multe ori este necesar sa mai auzim si adevarul si sa mai fim si certati putin.

Nu e bine sa oprim rugaciunea, orice ar fi si indiferent de stare. Asta e ispita si cadere in deznadejde si nu e bine.

Sper din suflet sa iesi repede din aceasta stare, dar cred ca depinde f.mult si de tine, nu doar de preot.

sora Gabriela, nu stiu daca ti-a mai zis cineva asta pana acuma, imi cer scuze daca repet sfatul altora
Ai incecat sa spui duhovnicului tau problemele care ni le-ai descris aici? adica sa ii spui -uite parinte nu ma simt bine duhovniceste si nu simt ca as spori in viata mea duhovniceasca etc. dupa care ii zici ca vrei sa cauti alt duhovnic si el, daca e bland asa cum spui tu, iti va da binecuvintare, si se va ruga pentru tine ca sa-ti gasesti un alt indrumator ! Nu-i asa?
adica eu asa cred ca s-ar putea rezolva problemele tale.
Iisus a zis ceva de genu ca nebun este acel ce-si va pune increderea in oameni, trebuie sa dam increderea toata lui Dumnezeu. Asa ca nu cauta duhovnici pe forum ci adreseaza-te direct lui Dumnezeu si trimisului Sau aici pe pamant- duhovnicul tau actual.
Pace si bucurie!

PS. daca faci asa cum te-am sfatuit poate imi zici pe urma si ce sa intamplat si ce duhovnic ai gasit

Ia-ti un canon de rugaciune catre Maica Domnului timp de cel putin 40 de zile si intre timp vei gasi raspunsul potrivit la problema ta. Poti sa-i ceri binecuvantare duhovnicului actual. Daca este vorba despre o ispita a ta, Dumnezeu te va intari si o vei depasi. Daca duhovnicul trebuie intr-adevar schimbat, iti vei da seama dupa rugaciune.

Un duhovnic bun se obtine greu, cu mult ajutor de la Dumnezeu. Este un dar. Sfantul Paisie de la Neamt s-a confruntat mult cu ispita de a nu gasi duhovnic pe masura asteptarilor sale. Era, insa, foarte ravnitor si Dumnezeu l-a ajutat sa progreseze citind scrierile Sfintilor Parinti. Acest sfant ne invata sa completam sfaturile duhovnicilor cu citirea scrierilor Sfintilor Parinti.

Nu am de gand sa plec fara binecuvantare, ci din contra, nu voi pleca pana ce mi se va da binecuvantare.

Sigur ca nu presupune relaxare, nici nu vreau relaxare, ci vreau sa iubesc. Nu am de ce sa caut dragostea lui Dumnezeu pentru mine caci stiu ca ma iubeste, dandu-mi o cruce mica de carat in comparatie cu crucea altora. Dar ducerea crucii in viata nu inseamna razvratire, ci bucurie ca Hristos este cu tine. Principala intrebarea este: eu Il iubesc? Cred ca nu... si asta caut: sa invat sa-L iubesc.


Tocmai ca m-am saturat de statutul de "caldicel", sunt si nu sunt in Biserica lui Hristos. Toata lumea ma vede la biserica dar sufletul meu este intr-o razvratire continua. Si nu vreau "habotnicie" in viata mea: am incercat sa fiu cum spuneau altii ca trebuie sa fie o femeie crestina si am ajuns aici: acum doresc sa fiu cum simt, cum m-a lasat Dumnezeu, buna/rea - sa ma arat asa, intocmai cum sunt, nu altfel. Cand am spus ca nu vreau canoane, m-am referit la citirea nu stiu cator rugaciuni pe zi sau executarea a nu stiu cate metanii pe zi sau mai stiu eu ce lucruri care de care mai ingenioase. Canonul ca abtinere de la un pacat nu mi se pare canon, ci o povata bine-venita in viata unui om. Iar pe preotii mireni va rog frumos sa nu-i bagati intr-o oala pe aproape toti, caci s-ar putea sa gresiti. Si nu caut duhovnicul care sa-mi spuna dulcegarii, ci caut preotul care sa fie indulgent cu omul dar intransigent cu pacatul.

Va multumesc frumos

Am facut si asta si nu o data. Multumesc oricum

Duhovnicul meu stie framnatarile mele. I-am spus si ca as vrea sa caut raspunsuri altundeva, dar inca nu am cerut binecuvantare pentru asta. Stiu ca nu ma va tine cu forta si imi va da binecuvantarea pe care i-o voi cere. Este omul care da libertate si il apreciez pentru asta. Si Hristos stie framantarile mele, caci cui sa I le spun daca nu lui Dumnezeu? Bineinteles ca i le-am spus asa cum am putut caci in ultima perioada nu reusesc sa ma rog staruitor, asa cum am fost sfatuita. Cred ca puterea rugaciunii vine tot de la Dumnezeu, prin har.
Va multumesc frumos

Toţi căutăm aceasta...:)
Prin har, prin harul Botezului mai întâi, apoi prin celelalte. Harul ne e pricina, întrucât mai înainte să Îl găsim noi, Păstorul ne-a găsit deja pe noi!

E de folos, îmi pare, să luăm încă o dată la lectură, măcar, pildele Domnului în care ne dezvăluie Împărăţia lui Dumnezeu.
În pilda aluatului, Domnul vorbeşte despre dospire, prefacere. Aceasta nu e proces spontan, ci e lucrare tainică, în timp. Descoperim că suntem chemaţi, aşadar, la răbdare şi la încredere. Procesul îşi croieşte drum, prin puterea Dumnezeirii, chiar dacă noi ne îngrijorăm, chiar dacă suntem neîncrezători şi puţin credincioşi, chiar dacă mai cârtim şi ne răzvrătim.
Totuşi, spre mai buna desăşurare a despătimirii şi îndreptării noastre, Domnul a lăsat preţioasele rânduieli, prin Duhul, în Biserică. Acestea sunt ca un fel de catalizator, să zic aşa, deşi analogia este cam săracă. Catalizator şi garant.

Face bine petrecerea timpului între fraţi de credinţă, între cuvinte odihnitoare dătătoare de nădejde. De nu îi avem mereu în preajmă, avem cărţile. Sunt atât de ziditoare "Vieţile sfinţilor", precum şi mărturiile unor oameni ai lui Dumnezeu pe care le găsim des. Apoi chiar aici pe forum unele topice cu mărturisiri, cuvinte de folos duhovnicesc etc. Aşa nu ne mai simţim singuri şi descurajaţi, iar rebelul cedează locul, treptat, fiului blajin şi liniştit.

Rebeliunea vine din spaimă, din durere neasumată bine, din necazuri, din însingurare şi din multe încecrări grele şi săgetări ale vrăşmaşului. Domnul răutăţii foloseşte orice prilej, mai ales când ne prinde la ananghie, ca să ne înrăiască şi să ne sperie, aşa ca noi să nu mai sperăm nimic, să ne îndoim de tot, să picăm în deznădejde şi înoieli care par de netrecut.
Dar Biserica are leac pentru toate. Mare e puterea Crucii! Mare puterea Iubirii! Nu iubim noi, ci Iubirea ne învaţă să iubim. Nu ştim să iubim, până nu ne învaţă Iubirea, adică Hristos şi sfinţii Lui.
Răbdare, aşadar, nădejde multă. Domnul e mereu aproape şi ne poartă pasul!

"Toate sunt Taine în viaţa omului..."
 

Mă tot munceşte un gând, de câteva ore...
O grozăvie s-a deschis în faţa minţii mele şi îmi pare de netrecut: eu, acesta, port întreaga lume! Sunt responsabil şi chemat să o duc cu bine până înaintea lui Dumnezeu! O fărâmă dacă se betegeşte în ea şi sunt pierdut.
Ce gând cumplit! Ce gând de neînţeles...

Eu?.........
Eu, Doamne???
Eu, care nu pot să fac un singur pas drept? Eu, bietul nimic care sunt?
Cum să fac tocmai eu asta?

De unde acest gând nebunesc în mine?............

Şi totuşi l-am primit şi mă munceşte zdravăn de câteva ore bune. Şi mă cutremur.
Cu oarecare pace în cutremur, care mă zgâlţâie tare... O, păcătos nenorocit, cum oare L-ai mai mâniat din nou pe Dumnezeu?...

Ştiu că gândul e adevărat. Ştiu pur şi simplu, nu îmi trebuie lămuriri sau justificări.
Şi ştiu că e imposibil să fac faţă acestei chemări.
Dar chemarea e adevărată, este reală... Certă.

Cum o voi scoate la capăt?
Cum pot eu, nimicul, să răspund unei asemenea uimitoare chemări?
Eu cu mijloacele mele stricate? Eu cu voinţa mea, cu mintea mea, cu inima mea jerpelită de rele? Cu puterea mea?...

Mă mângâie gândul că în fix aceeaşi situaţie sunt absolut toţi oamenii pe pământ.
Iată, nu sunt singur, iar asta îmi dă nădejde să port gândul acesta cumplit, mai departe...

Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne dea puterea de a fi!

Am citit undeva ca duhovnicul e cel care ne cauta ,nu noi
Poate nu aveti pacate atat de mari incat sa fie nevoie de canoane
Cautati o carte foarte buna scrisa de un parinte duhovnic se numeste "Duhovnicul -un prieten de suflet" de par.Mihai Milea
Veti vedea cat de important este duhovnicul si ce lagatura stransa e intre duhovnic si ucenic
Pentru a spori duhovniceste e important duhovnicul ,negresit , dar si d-voastra trebuie sa faceti ceva
Daca noi nu ne rugam cel rau are multa putere asupra noastra si aici duhovnicul nu mai poate face nimic

Foarte frumos spus frate Caesar! Daca poate omul sa faca Adevarul lasat de Dumnezeu noua prin Isus Hristos ca exemplu viu, transmis noua oamenilor prin Sfanta scriptura, vom gasi iubirea adevarata, care nu implica viclenie, miciuna, gand ascuns, rautate, sau alte neajunsuri lumesti, ci doar bunatate, ajutor, mangaiere si toate astea vor duce la incredere! Daca in familie am fi unul care iubeste cu adevarat, ar ajunge si celalalt sa iubeasca cu adevarat si gandeste-te frate ca daca unul va mantui pe celalalt, vor fi doi mantuiti si asta inseamna ca daca jumatate din oamenii lumii acestea ar iubi cu adevarat, toti am fi mantuiti, cati sta scris: Ce stie sotia daca va fi mantuita de sotul sau sau sotul daca va fi mantuit de sotia sa! Daca dintr-o familie unul ar iubi cu adevarat am fi doi pe calea mantuirii, caci cel care iubeste cu adevarat, nu paraseste cate zile are pe acest pamant propria lui jumatate!
Iata cat de simplu se poate schimba totul, inca de la baza societatii din familie, acolo unde iubirea celor doi soti trebuie sa fie adevarata! Dumnezeu vrea ca cei multi sa fie mantuiti, asa ca sa nu ne speriem noi cei multi ca vom pierde mantuirea, ci sa infrangem frica si sa spunem mereu adevarul, sa nu mai mintim sau sa gandim viclean si sa ne infranam gandurile de animal si vom ajunge si sa iubim cu adevarat!

Dumnezeu sa ne lumineze! Amin!

Tocmai asta dovediti ca nu stiti ce inseamana Spovedania, ca nu acceptati criticile, ca dvs cautati pe cineva cu care sa discutati, care sa nu va dea canon metanii si rugaciuni care sunt doar niste "lucruri ingenioase". Nu constientizati ce inseamna canonul, nu constientizati ca tinerea unui canon nu are un rol "rascumpararea pacatelor", ci constientizarea lor. Corect, canonul se adapteaza in functie de persoana, dar asta e rolul duhovnicunui nu al nostru. Dvs va autoinduceti parerea ca stiti de ce aveti nevoie si preotul, fiind cel cu har, va pune in aplicare planul dvs.
Dar sunt de acord ca aveti nevoie de un duhovnic, unul care sa va indrume spre implinirea voii lui Dumnezeu.

Ps: Sa ii spui cuiva care greseste asta, nu inseamna sa dai cu piatra.

Cu inima nu stiu. Fiecare cu parerea lui despre canon... se vede ca nu stiti cum este starea de razvratire si va doresc sa va fereasca Bunul Dumnezeu de asa ispita si incercare.
Toate bune

Ei bine, mă tem că fiecare dintre noi ştie, în felul lui, cum e cu starea lui de răzvrătire.
În fiecare dintre noi, câtă vreme suntem în trup şi păcătuim, trăim răzvrătirea.
Nu fiţi speriată, suntem mulţi răzvrătiţi sub soare, din păcate...

Şi nu deznădăjduim, ci ne ţinem, aşa cu greu uneori, la însuşirea pocăinţei, cu harul lui Dumnezeu.
Unde e răzvrătire nu e bucurie, nu-i pace.
Iar unde-i firicel de nădejde, se retrage treptat şi răzvrătirea, făcînd locul împăcării, al liniştirii...

Nu răzvrătirea vine peste noi, cum ar părea la prima vedere. Ci noi ne ţinem cu ataşament de răzvrătire, nu îi dăm drumul ca să plece, necăjiţi şi însinguraţi cum suntem... (Sper să cugetaţi în linişte la aceasta, fără să vă supere prea tare gândul meu, pe care l-a rodit experienţa mea îndelungată de răzvrătit.)

E uneori mare nevoia aceasta. Şi nu e deloc rea, întrucât ţine de stihia năzuinţei spre comuniune şi împărtăşire, de la suflet la suflet.
Cu timpul, cu lucrarea harului, cu depăşirea unor obstacole care ţin de lucrarea personală, a fiecăruia, după puteri,
vine şi sorocul unui (altfel de) canon.

E vreme pentru toate, iar nevoia de comunicare are şi ea rostul ei.
Dumnezeu să ne altoiască nevoia aceasta, sfinţind-o!

Pai poate ne lamuresti si pe noi, ce inseamna de fapt starea asta, si cum se manifesta efectiv, ca din cate se pare de fapt cauti o solutie la o problema de care nici tu nu esti prea lamurita si probabil pe undeva de fapt nici nu vrei sa renunti la ea.

Din cate inteleg, dv de fapt nu aveti nevoie de duhovnic pentru spovada. Ci de ceea ce noi numim "directiune spirituala". De multe ori, in asemenea privinta, este potrivita o persoana laica, mai varstnica. De asemenea, puteti trage folos din eventuale organizatii laicale, daca exista in mediul pe care il frecventati. Iar daca nu, gasiti-le.

Rugaciune staruitoare nu inseamna neaparat rugaciune "formala", adica aprins lumanare, stat in pozitia de rugaciune si citit 5 Acatiste sau 10 Psalmi. Rugaciunea staruitoare poate imbraca forma unor rugaciuni scurte, simple, inalt repetitive. In special pentru starea de "nervi" eu folosesc rugaciunea "Isuse bland", pe care v-o recomand:
"Isuse cu inima blanda si smerita
Fa inima noastra asemenea inimii Tale".

Se poate spune de 10, 100 sau 1000 de ori pe zi. La volan, in lift, in supermarket. Pana vine autobuzul sau dupa ce ne-am urcat. Cand invartiti in mancare. Cand stati la coada la posta. Etc. Mi-a taiat calea baragladina din fata mea, care si-a luat BMW negru cu bani mangliti din Germania ? Raspunsul este: "Isuse cu inima blanda si smerita, fa inima noastra asemenea inimii Tale!". Seful este nedrept cu mine, acuzandu-ma de aiureli si nebagand de seama binele facut ? "Isuse cu inima blanda si smerita, fa inima noastra asemenea inimii tale!". Vecinii asculta manele la 2 noaptea, plesni-i-as cu boxele peste botul lor vinetiu ? "Isuse cu inima blanda si smerita, fa inima noastra asemenea inimii Tale!". La biserica preotul tine a zecea predica pe aceeasi idee, interpreteaza Biblia nepotrivit, sau abereaza atat de tare incat tine Liturghia Sf Ioan (ca doar pe aia o stie) in zi in care ar trebui tinuta cea a Sf Vasile ? Ii aplic un "Isuse cu inima blanda si smerita, fa inima noastra asemenea inimii Tale". Si asa mai departe. ASTA este rugaciune staruitoare

Categoric. Dar, la randul lui, harul Domnului nu vine chiar asa, la intamplare.

Vă mulţumesc, frate, pentru acest cuvânt mângâietor!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

Desigur, frumos.
DAR, Sfântul Grigorie Palama ne-a lăsat rugăciunea inimii. De ce să n-o folosim pe aceea în forma lăsată de sfânt?

Rugati-va cum puteti
Al doilea Paraclis al Maicii Domnului ,cel care se gaseste la sfarsitul Psaltirii ,citit cu atentie ,va poate ajuta
E o rugaciune puternica catre Maica Domnului si e grabnic ajutatoare
Rugaciunea mintii spusa de mai multe ori zilnic ,va ajuta sa va linistiti.
Incercati sa spuneti aceasta rugaciune de 100 de ori macar seara folosind metaniile
Chiar daca mintea mai zboara ,va asigur ca veti deprinde obiceiul de a o spune tot mai des
Banuiesc ca aceasta stare nu e intamplatoare ,cel vrajmas va ataca sau aveti neplaceri pe care nu le puteti duce .
Mergeti duminica la slujba ?

Asa este, dar pentru cel cu inima permisiva, nu impietrita ca a mea. Am scris mai sus ca am mai facut paraclisul Maicii Domnului de cateva ori si nu m-a ajutat in starea asta, ba mai rau m-am razvratit nevazand niciun rezultat imediat (urla mansria in mine). De aceea prefer sa nu mai fac... atata timp cat nu simt o rugaciune nu o citesc. Rugaciunile scurte (a inimii si altele) imi sunt cel mai de folos momentan. Singurele pe care le pot spune oricand, oriunde si fara a ma razvrati.

Va multumesc pentru sfat dar nu mai vreau "gramaje" la rugaciune. Am tinut-o asa mult timp si nu mi-a folosit.

Singura neplacere a vietii mele in momentul actual este aceea de a nu simti de multa vreme pe Dumnezeu/rugaciunea catre El, de a avea inima impietrita, de a ma simti duala, de a nu-l lasa pe Dumnezeu sa lucreze in/cu mine etc.
Ma duc la biserica cu prezenta fizica, cea spirituala nu prea sta la slujba.

In ortodoxie, dupa cum a spus si domnul DragosP avem rugaciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/oasa!"

Impietrirea inimii, gandire pur rationala, fara simtire cu sufletul. Nu simt cand ma rog, nu simt cand cineva se bucura, nu simt cand cineva se intristeaza. Tristete, nerabdare, manie. Ma simt duala, fatarnica, ipocrita in ceea ce priveste relatia mea cu Dumnezeu.

Citi ce spune par.Arsenie Boca despre rugaciune ,ceva ce simtiti d-voastra acum :
http://www.nistea.com/boca-despre_rugaciune.htm