Dumnezeu cel bun -oare?

În prealabil postat de cris

Pentru un ateu , asa cum inteleg ca te consideri, singurul demers important este clarificarea interioara in legatura cu credinta ca Dumnezeu exista. Daca ai nevoia cautarii lui Dumnezeu, sau esti multumit spunand ca nu exista. Daca ai nevoia sa lamuresti CA Dumnezeu exista, aceasta cautare are ca axiome implicite : bucuria pentru aceasta lamurire, deci preferinta, dorinta , alegerea inconstienta cel putin pentru existenta lui Dumnezeu; recunoasterea ca numai o putere absoluta poate conduce , controla , crea o realitate atat de complexa , referindu-ne numai la cea materiala; Dumnezeu este infinit peste valoarea si capacitatile omului si, daca exista, este o garantie suficienta pentru posibilitatea unei legaturi personale spre a intra in armonie cu EL, cu incredere, cu ascultare, cu iubire.

Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc ca prezenta mea pe acest forum are caracter pur intelectual si ca nu am nici cea mai mica intentie sa-mi clarific credinta in legatura cu Dzeu.
Asta pentru ca nu am nici cel mai mic indiciu ca cel care a creat universul este constient, ca ii putem atribui vreo proprietate. I-as putea fi recunoscator ca a creat universul, dar habar n-am cui sa ma adresez si iau in calcul si faptul ca poate nici macar nu am cui sa ma adresez.
Deja si omul este in stare sa creeze lumi virtuale, probabil peste citiva ani vor functiona chiar independent. Pentru chestiile alea virtuale noi sintem dumnezeu, deci nu exclud total faptul ca universul ar fi putut fi creat de o inteligenta (am citit multe SF-uri cind eram mic).
Dar modul in care o cautam trebuie sa fie unul stiintific pentru ca e foarte probabil ca lumea a fost creata de un inginer, nu de un poet. Sau poate de un poet cu ajutorul unui inginer, asa s-ar explica multe ;-)