Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[sophia]

Eu nu inteleg un lucru:
Singurul in masura sa decida si sa intervina in pacat este Dumnezeu.
In cazul copiilor, modalitatea cea mai clara si logica este: daca este pacat, atunci de ce Dumnezeu da totusi acele vieti?
Actul are loc, dar viata o da Dumnezeu. El poate sa n-o dea daca actul se savarseste in pacat.
Totusi se nasc copii si la cei necasatoriti, si la cei f.pacatosi, si la cei ce au relatii in post, etc.
La altii in schimb nu le da niciodata.
Si atunci ma gandesc eu:
Ori Dumnezeu nu considera procreerea un pacat (niciodata), mai ales ca El binecuvanteaza casatoria.
Ori El lasa in mod voit sa se intample pacatele.
Si daca platesc copiii apoi aceste pacate? Nu stiu. Poate.
Totusi de ce? Cui ii foloseste?
Celor ce le-au facut, oricum nu. Ei s-au dus.
In pilda cu orbul, Iisus spune clar ca el nu plateste pentru pacatele parintilor, ci pentru cele ale lui.
Pe mine ma sperie altceva: anumite lucruri negative (blesteme, farmece) care se rasfrang pe familii intregi.
Cand vad cazuri de familii in care se intampla atatea necazuri, ma intreb de unde vin. Ca nu toti (unchi, matusi veri, nepoti, etc.) or fi asa vinovati sau pacatosi.
In orice caz, chiar daca ar fi asa, noi nici nu avem cum sa stim ce pacate si ale cui platim. Macar am fi fost mai lamuriti si era altceva.