Pai asa simtim noi, ca e frumos si sanatos sa iertam?...sau ne gasim de fapt un fel de pretext pentru slabiciunile noastre si pentru incapacitatea de a proceda in asa fel incat sa evitam sa fim raniti..sa preintampinam cumva aceste situatii neplacute?
Exista situatii in care singura optiune este aceea de a ierta si depasi situatia neplacuta, de a te detasa de ea cumva...insa pe mine daca ma zgarie pe creier ceva si iau pozitia de pisica stufoasa, spunand printre dinti " Daca ma mai enervezi mult, te trasnesc de nu te vezi!"

...deja am de iertat extrem de putin, si nu mai lungesc pelteaua la nesfarsit...ca in timp ce respectivul ar ajunge sa ma trateze cum vrea el si cum permit eu ( evident) eu sa ma consider mucenica...