cum stii ca el/ea e alesul/a?

[Vladimir-Adrian]

În prealabil postat de AlinB

Sau niste persoane "cu autoritate" ti-au zis ca e musai asa si in consecinta ai inceput sa cauti scuze la o astfel de gandire?

Sau ai motive mai personale ca sa privesti lucrurile in felul asta?


Personal, inclin sa cred ca si ei sunt inclinati in aceeasi masura ca si femeile sa-si schimbe o data cu partenerul sexual si orientarea afectiva.



Iar daca existenta lor o consideri ca un motiv pentru care iesirile lor sa NU dea dreptul legitim al femeii de a rupe casatoria mi se pare o gandire din care lipseste orice compasiune sau baza morala.


Apropo, problema asta la barbati are si un nume dpdv medical se cheama "satiriazis".
Dar pun pariu ca barbatii cu idei din astea nu stiu decat cuvantul "nimfomanie".

Si daca femeia TA ar fi doar nimfomana, adica are doar parteneri ocazionali si "nu se implica afectiv", conditiile, dupa tine pentru care astfel de iesiri sa fie tolerabile si sa nu ofere baze pentru disolutia casniciei, este ok?


Parerea ta este intemeiata cum ai aratat mai sus pe niste argumente subiective care tin de o perspectiva subiectiva asupra sexualitatii masculine si care mai rau ajung in concluzie sa considere infidelitatea masculina tolerabila, spre deosebire, vezi Doamne de cea a femeii care ar duce la disolutia casniciei, caci femeile nu pot fi doar nimfomane si punct.
Dar daca sunt?

Nu ma pricep sa intercalez raspunsuri, asa ca
1.Eu sunt un tip fidel, nu mi-am inselat niciodata vreo prietena si cei care o fac mi se par cinici si lipsiti de scrupule. Nu am zis ca infidelitatea masculina este tolerabila, ci doar ceva mai scuzabila, e o diferenta. Eu nu-i inghit pe cei care inseala, chiar cred ca ii va bate Dumnezeu intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu
2.Nu cred ca mi s-a spus vreodata in viata ca imi lipseste compasiunea, sunt un tip destul de milos si sensibil. Dar banuiesc ca aceasta comunicare in scris faciliteaza astfel de impresii eronate.