cum stii ca el/ea e alesul/a?

[Vladimir-Adrian]

În prealabil postat de AlinB

E adevarat ca singurul motiv valid de divort ramane curvia, dar chestiunea este valabila in ambele sensuri.
Poate ca societatea evreiasca de acum douamii de ani nu era pregatita pentru acest adevar dar am pretentia ca cineva ca tine ar putea totusi fi..

Cand spui ,,chestiunea este valabila in ambele sensuri" ai si un argument biblic? Eu am citit Biblia in proportie de 80% (fara prooroci) si nu am gasit decat acele citate pe care le-am reprodus aici, plus unul de prin Deut. care spune exact acelasi lucru. Il poti gasi pornind de la citatele anterioare. Preacurvia barbatului este considerata pacat, asta da, dar, repet,
nu este considerata ca o cauza legitima a divortului. Poti sa intrebi pe ce preot vrei, iti va spune acelasi lucru. Biblia este fara echivoc in privinta aceasta. Si eu m-am mirat cand am auzit chestia asta, acum vreo 10 ani, dar asa este. Gandindu-ma la treaba asta, mi-am dat seama ca asa trebuie sa fie. Barbatii sunt mult mai inclinati spre preacurvie, asta una, si nici nu se implica sufleteste cand inseala, in cele mai multe cazuri, asta e a doua. (Asta stiu din niste studii, daca vrei neaparat o sa le caut) Asa sunt ei construiti.
Repet, ai vreun argument pentru parerea ta? Eu mi-am intemeiat parerea pe cuvintele Mantuitorului care sunt in concordanta cu legea lui Moise. Tu?

[Doriana]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Cand spui ,,chestiunea este valabila in ambele sensuri" ai si un argument biblic? Eu am citit Biblia in proportie de 80% (fara prooroci) si nu am gasit decat acele citate pe care le-am reprodus aici, plus unul de prin Deut. care spune exact acelasi lucru. Il poti gasi pornind de la citatele anterioare.

Daca Dumnezeu le-ar fi spus ca si femeia poate sa-si lase barbatul era ca si cum le-ar fi vorbit despre avioane. Pe vremea aceea nu se putea lasa barbatul, caci femeia nu se putea intretine singura, fara barbat era muritoare de foame si lipsita de orice protectie.[ nu exista politie sau conventia de la Geneva] In plus contextul social era de asa natura incat femeia era considerata inferioara barbatului, nu era pusa nici la numaratoare cand se numara poporul. Nici atat la alte drepturi. O femeie nu ar fi conceput sa-si lase barbatul oricat de rau ar fi fost, caci s-ar fi expus la niste riscuri majore.

ce de pretentii au fetele in ziua de azi :) , mai mai

[AlinB]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Cand spui ,,chestiunea este valabila in ambele sensuri" ai si un argument biblic? Eu am citit Biblia in proportie de 80% (fara prooroci) si nu am gasit decat acele citate pe care le-am reprodus aici, plus unul de prin Deut. care spune exact acelasi lucru. Il poti gasi pornind de la citatele anterioare. Preacurvia barbatului este considerata pacat, asta da, dar, repet,
nu este considerata ca o cauza legitima a divortului. Poti sa intrebi pe ce preot vrei, iti va spune acelasi lucru. Biblia este fara echivoc in privinta aceasta.

Pardon, unde vezi tu "lipsa de echivoc" pe care o invoci?
In fatza lui Dumnezeu si barbatul si femeia au drepturi egale (dar nu in sensul modern, feminist).

Totul tine de modul in care esti dispus sa intelegi Scriptura.

Poate in societatea acelor vremuri sclavia era considerata admisibila si femeia intr-un fel marginalizata pentru ca asta era modul ingust de a gandi, atunci pe care Dumnezeu l-a ingaduit, asa cum a aprobat si despartirea, motivul fiind dupa cum zicea Scriptura "Pentru învârtoşarea inimii voastre" (Marcu 10:5, Matei 19:8).

Insa cred ca dupa doua milenii de crestinism acest mod ingust de a privi lucrurile nu mai este posibil.
Intr-o casnicie ambii au responsabilitati egale iar greseala unuia este la fel de grava ca si a celuilalt.

Unde ai vazut tu canoane separate pentru curvie pentru barbati si pentru femei? Nu este canonul acelasi?

Si eu m-am mirat cand am auzit chestia asta, acum vreo 10 ani, dar asa este.

Poate trebuia sa te miri in continuare.
Sau niste persoane "cu autoritate" ti-au zis ca e musai asa si in consecinta ai inceput sa cauti scuze la o astfel de gandire?

Sau ai motive mai personale ca sa privesti lucrurile in felul asta?

Gandindu-ma la treaba asta, mi-am dat seama ca asa trebuie sa fie. Barbatii sunt mult mai inclinati spre preacurvie, asta una, si nici nu se implica sufleteste cand inseala, in cele mai multe cazuri, asta e a doua. (Asta stiu din niste studii, daca vrei neaparat o sa le caut) Asa sunt ei construiti.

Eu nu cred ca sunt "mult mai inclinati" ci e vorba de cum sunt educati si binenteles cum se autoeduca in momentul in care ajung la o anumita maturitate.
Daca o femeie creste intr-un mediu asemanator cu cel in care cresc multi barbatii din ziua de azi (si probabil nu numai), sa nu te miri daca ai sa constati ca si ele sunt "mult mai inclinate spre preacurvie".

A doua, daca un barbat este mai lipsit de scrupule si mai superficial, nu este o "calitate" in baza careia iesirile ar trebui sa-i fie mult mai tolerate.

Personal, inclin sa cred ca si ei sunt inclinati in aceeasi masura ca si femeile sa-si schimbe o data cu partenerul sexual si orientarea afectiva.


Asta daca nu cumva sunt o categorie mai aparte de pradatori sexuali la care de fapt nu conteaza femeia ci numarul lor.

Iar daca existenta lor o consideri ca un motiv pentru care iesirile lor sa NU dea dreptul legitim al femeii de a rupe casatoria mi se pare o gandire din care lipseste orice compasiune sau baza morala.


Apropo, problema asta la barbati are si un nume dpdv medical se cheama "satiriazis".
Dar pun pariu ca barbatii cu idei din astea nu stiu decat cuvantul "nimfomanie".

Si daca femeia TA ar fi doar nimfomana, adica are doar parteneri ocazionali si "nu se implica afectiv", conditiile, dupa tine pentru care astfel de iesiri sa fie tolerabile si sa nu ofere baze pentru disolutia casniciei, este ok?


Sau atunci "dreptul barbatului" ar trebui sa opereze cu prerogative depline in conditii in care pentru iesiri similare ale lui, femeia n-ar avea nici un drept?

Repet, ai vreun argument pentru parerea ta? Eu mi-am intemeiat parerea pe cuvintele Mantuitorului care sunt in concordanta cu legea lui Moise. Tu?

Eu cred ca iti furi singur caciula.

Mai exact, unul ti-a aruncat o idee in pofida bunului simt, la care tu te-ai repezit sa-i cauti justificari "psihologice" de o indoielnica calitate morala, dupa care sa concluzionezi: "Astea sunt cuvintele Mantuitorului".

Parerea ta este intemeiata cum ai aratat mai sus pe niste argumente subiective care tin de o perspectiva subiectiva asupra sexualitatii masculine si care mai rau ajung in concluzie sa considere infidelitatea masculina tolerabila, spre deosebire, vezi Doamne de cea a femeii care ar duce la disolutia casniciei, caci femeile nu pot fi doar nimfomane si punct.
Dar daca sunt?

[Vladimir-Adrian]

În prealabil postat de AlinB

Sau niste persoane "cu autoritate" ti-au zis ca e musai asa si in consecinta ai inceput sa cauti scuze la o astfel de gandire?

Sau ai motive mai personale ca sa privesti lucrurile in felul asta?


Personal, inclin sa cred ca si ei sunt inclinati in aceeasi masura ca si femeile sa-si schimbe o data cu partenerul sexual si orientarea afectiva.



Iar daca existenta lor o consideri ca un motiv pentru care iesirile lor sa NU dea dreptul legitim al femeii de a rupe casatoria mi se pare o gandire din care lipseste orice compasiune sau baza morala.


Apropo, problema asta la barbati are si un nume dpdv medical se cheama "satiriazis".
Dar pun pariu ca barbatii cu idei din astea nu stiu decat cuvantul "nimfomanie".

Si daca femeia TA ar fi doar nimfomana, adica are doar parteneri ocazionali si "nu se implica afectiv", conditiile, dupa tine pentru care astfel de iesiri sa fie tolerabile si sa nu ofere baze pentru disolutia casniciei, este ok?


Parerea ta este intemeiata cum ai aratat mai sus pe niste argumente subiective care tin de o perspectiva subiectiva asupra sexualitatii masculine si care mai rau ajung in concluzie sa considere infidelitatea masculina tolerabila, spre deosebire, vezi Doamne de cea a femeii care ar duce la disolutia casniciei, caci femeile nu pot fi doar nimfomane si punct.
Dar daca sunt?

Nu ma pricep sa intercalez raspunsuri, asa ca
1.Eu sunt un tip fidel, nu mi-am inselat niciodata vreo prietena si cei care o fac mi se par cinici si lipsiti de scrupule. Nu am zis ca infidelitatea masculina este tolerabila, ci doar ceva mai scuzabila, e o diferenta. Eu nu-i inghit pe cei care inseala, chiar cred ca ii va bate Dumnezeu intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu
2.Nu cred ca mi s-a spus vreodata in viata ca imi lipseste compasiunea, sunt un tip destul de milos si sensibil. Dar banuiesc ca aceasta comunicare in scris faciliteaza astfel de impresii eronate.

[AlinB]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Nu ma pricep sa intercalez raspunsuri, asa ca
1.Eu sunt un tip fidel, nu mi-am inselat niciodata vreo prietena si cei care o fac mi se par cinici si lipsiti de scrupule. Nu am zis ca infidelitatea masculina este tolerabila, ci doar ceva mai scuzabila, e o diferenta. Eu nu-i inghit pe cei care inseala, chiar cred ca ii va bate Dumnezeu intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu
2.Nu cred ca mi s-a spus vreodata in viata ca imi lipseste compasiunea, sunt un tip destul de milos si sensibil. Dar banuiesc ca aceasta comunicare in scris faciliteaza astfel de impresii eronate.

Mai scuzabila la barbati?
Am intrebat ceva..ati gasit undeva canoane diferite pentru barbati si femei vizavi de acest pacat?
Daca da, va dau dreptate.

Daca nu, interpretarea dvs este o slabiciune pur umana si pentru ca sunteti barbat, pur masculin-partinitoare din evidente motive.

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Biserica nu este deloc unanima in ceea ce priveste motivele legitime ale divortului. Biserica Catolica nu ingaduie deloc divortul, bisericile protestante nu au un punct de vedere comun, parerea ortodoxiei in ansamblul ei nu am gasit-o . Fiecare orientare crestina interpreteaza diferit ideea de ,,moarte" a partenerului din cuplu care ar ingadui divortul. Caci casatoria este pana cand ,, moartea ne va desparti"
Iata punctul de vedere al BOR, in interpretarea oferita de prof. Dr. Ilie Moldovan
(...)

Interpretarea mi se pare cam exagerat de intinsa..

Adica chiar nu vad de ce nu s-ar mai adauga la cele 18 motive principale la o adica tot atatea in baza unei interpretari la fel de "competente" si "autorizate".

Iar chestia cu impotenta/neindeplinirea datoriei conjugale ..cel putin amuzanta.

Cu cat ma uit mai mult la lista asta cu atat mi se pare mai conforma cu Scriptura interpretarea catolica a problemei..

De altfel nu stiu de ce nu se ramane la ceea ce scrie in Biblie pentru ca este destul de clar scris: singurul motiv valid de despartire este desfranarea:

"Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 5:32)

"Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19:9)

Si mai este un text asemanator dar care nu mai mentioneaza pricina valida de despartire (desfranarea):

"6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. " (Marcu cap. 10).

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

[
,,Sfatul" tau ramane unul nesabuit si anticrestin chiar daca tinem seama de interpretarea BOR a motivelor divortului. Caci el nu se incadreaza la niciunul din aceste cazuri, din cate ne-a spus pana acum. El a gresit fata de ea inainte de casatorie, iti amintesc.

Ai mai scris asta o data, te framanta asa tare sau n-ai gasit o replica mai buna la ce am scris?

Este clar ca asta vrea, ca la altceva decat libertate fata de el nu se poate gandi, dar nu poate. dintr-un conformism care probabil il confunda cu mila..

[casiana]

În prealabil postat de AlinB

Este clar ca asta vrea, ca la altceva decat libertate fata de el nu se poate gandi, dar nu poate. dintr-un conformism care probabil il confunda cu mila..

Ba nu, nu vreau asta, nu vreau sa divortez... Astazi sunt putin dominata de incredere ca o sa trec peste aceasta suferinta...poate si pt ca ieri am fost si m-am spovedit si am simtit ca am mai lasat acolo o buna parte din povara mea, ca mi-am mai potolit gandurile...sper sa nu cad din nou.

Si o sa fac tot ce pot sa-mi salvez casnicia asta.... O sa invat sa-l iubesc din nou asa cum l-am iubit odata..Il rog pe Dumneze sa ma ajute, sa-mi deschida mintea si inima, sa-mi dea putere sa trec peste aceasta grea incercare.

[Doriana]

Dumnezeu sa-ti ajute! E cea mai buna decizie pe care poti sa o iei. Oricine merita o a doua sansa ; chiar si noi am primit-o de la Dumnezeu. Deci succes!

[Fani71]

În prealabil postat de casiana

Ba nu, nu vreau asta, nu vreau sa divortez... Astazi sunt putin dominata de incredere ca o sa trec peste aceasta suferinta...poate si pt ca ieri am fost si m-am spovedit si am simtit ca am mai lasat acolo o buna parte din povara mea, ca mi-am mai potolit gandurile...sper sa nu cad din nou.

Si o sa fac tot ce pot sa-mi salvez casnicia asta.... O sa invat sa-l iubesc din nou asa cum l-am iubit odata..Il rog pe Dumneze sa ma ajute, sa-mi deschida mintea si inima, sa-mi dea putere sa trec peste aceasta grea incercare.

Dumnezeu sa iti ajute, Casiana!

[AlinB]

În prealabil postat de casiana

Ba nu, nu vreau asta, nu vreau sa divortez... Astazi sunt putin dominata de incredere ca o sa trec peste aceasta suferinta...poate si pt ca ieri am fost si m-am spovedit si am simtit ca am mai lasat acolo o buna parte din povara mea, ca mi-am mai potolit gandurile...sper sa nu cad din nou.

Si o sa fac tot ce pot sa-mi salvez casnicia asta.... O sa invat sa-l iubesc din nou asa cum l-am iubit odata..Il rog pe Dumneze sa ma ajute, sa-mi deschida mintea si inima, sa-mi dea putere sa trec peste aceasta grea incercare.

Dumnezeu sa te ajute, asta este o atitudine mult mai buna.
E bine ca ti-ai mai pus ordine in idei, important este sa ramai la gandul asta..