Despre viclenia sectantilor

[Doriana]

În prealabil postat de AdrianAamz

1. Majoritatea dintre noi nu renunta la tot ce au ("Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul", nu ?).
Dar sunt unii calugari care renunta la tot ce este avere, placere si putere. La punctul acesta, ar fi cine sa corespunda.

2. Majoritatea dintre noi nu slujim altora, ci doar muncim pentru un patron sau pentru stat, ori pentru propria noastra afacere.
Chiar si cei care fac o meserie din vocatie, nu o fac pe gratis, deci nu se poate compara exercitarea profesiei lor cu slujirea facuta de Hristos.
Si medicii, si avocatii, si profesorii, si preotii sau pastorii trebuie sa aibe din ce trai in aceasta lume. Hristos primea un blid de mancare si un adapost provizoriu pentru o noapte.
Azi nu cred ca mai e nimeni care sa slujeasca in acest mod. Nici chiar calugarii de mai sus.

3. Rabdarea si suferinta. Unii rabda si sufera anumite lucruri, dar nu cele rabdate si suferite de Hristos.

4. A vindecat oameni. Si inca doar prin puterea cuvantului, sau printr-o atingere fugara.

5. Eliberarea de sub apasarea demonica.

6. A proorocit lucruri care se vor intampla.

Ati punctat foarte bine. Prea putini sunt astazi care sa mai calce pe urmele lui Hristos. Dar observati cat de multi se considera cei mai buni crestini si se cearta pe forumuri cu altii ca si ei, spunand ca religia lor e cea mai buna. Degeaba e cea mai buna, daca nu se vede, zic eu...

Pe de alta parte, nu toti sunt chemati sa fie apostoli sau prooroci, iar majoritatea Bisericii este inca in formare. Pentru a te numi crestin si a capata mantuirea trebuie sa ai credinta in Hristos care ti-o da si sa te feresti de pacat, luptand in fiecare zi cu vechea fire care te trage inapoi in pacat. Iar astfel de crestini inca mai sunt, slava Domnului!

În prealabil postat de AdrianAamz

In BO si in BC exista rugaciuni de exorcizare pe care le citesc clericii in anumite cazuri.
Dar credeti dvs. in eficientza lor ?
Daca da, inseamna ca mai sunt niste persoane care in acest punct calca pe urmele lui Hristos. Daca nu... nu.

Nu conteaza ce cred eu, conteaza ca aceste rugaciuni sa dea roade.Si asta puteti sa spuneti dvs. Personal, nu cred in rugaciuni standard, ci in puterea credintei. Daca omul respectiv se roaga cu credinta, oamenii vor fi eliberati de sub apasarea demonica. Insa, aceeasi rugaciune spusa de un necredincios poate avea cu totul alte efecte...
Cunosc preoti cu har; am auzit relatari despre cum Dumnezeu a eliberat oameni prin ei; si le cred. E si normal sa fie asa, caci Dumnezeu asculta rugaciunea facuta cu credinta.

În prealabil postat de AdrianAamz

E un criteriu absolut necesar pentru a dovedi ca cineva calca pe urmele lui Hristos ?
Daca da, iarasi suntem pierduti, caci suntem departe de urmele lui Hristos.
Fiindca deseori nici macar medicii nu reusesc sa vindece oamenii. Si atunci, de la ceilalti ce pretentii sa mai fie ??

E un criteriu pentru a deosebi un prooroc, nu un crestin. Crstinul se deosebeste prin faptul ca apartine lui Hristos, iar proorocul [apostolul] prin fptul ca, pe langa ca-I apartine, face si lucrarile pe care le-a facut Hristos.
Un om cu darul de vindecare poate vindeca si ceea ce nu pot vindeca medicii. Din fericire, sunt astfel de oameni; eu am vazut cativa si am vazut vindecari printr-o simpla rugaciune.

În prealabil postat de AdrianAamz

Cati dintre crestinii (de orice confesiune) au acest dar ?

Darul de proorocie este destul de des in aceste zile. Insa cei ce il au nu sunt neaparat prooroci plini de putere. Cum, am spus, ei sunt beneficiarii promisiunii din Ioil : "fii si fetele voastre vor prooroci". Sunt crestini obisnuiti, care aud uneori vocea lui Dumnezeu si o transmit mai departe. Insa nu fac vindecari, nu scot demoni, nu au autoritatea unui prooroc.

În prealabil postat de AdrianAamz

In concluzie, nimeni nu poate indeplini simultan aceste criterii.

Atunci, intrebarea este: mai exista cineva azi care sa poata fi considerat ca ar calca pe urmele lui Hristos ?

Cum am mai spus, sunt cativa oameni in toata lumea care fac simultan aceste lucruri, sau care le-au facut [nu-mi dau seama de ce s-au oprit]. Am citit despre ei, i-am vazut in inregistrari, am vazut si vreo doi in realitate [unul a murit deja].

In concluzie, parerea mea este urmatoarea: tinand cont ca Biserica este destul de departe de ceea ce se numea Biserica in primul secol, ar fi bine sa incetam cu certurile de nimic, sa ne concentram pe pocainta noastra personala si sa cerem credinta de la Dumnezeu. Caci religia pe care o avem este doar o umbra a ceea ce ar trebui sa fie si ne impiedicam in ritualuri si lucruri marunte, pe cand Dumnezeu ne cere sa fim oameni ai credintei, care sa actionam ofensiv in aceasta lume pentru a face ce a fcut si El: mantuirea cat mai multor oameni.

"Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul." [Ioan 14:12, 13]

Aceasta promisiune nu este pentru sfantul X sau preotul Y, ci pentru cei ce cred in Numele Domnului. Realizam noi oare la ce suntem chemati?