Sminteala mintii, sau setea de cunoastere sterila

Oh, Doamne... Nu credeam ca mai sunt oameni care sa ma surprinda in mod placut. Melissa, Vintage, Priceputule, Alin... m'au induiosat cuvintele voastre. Sincer, m'au "inmuiat" de tot.
Va multumesc mult tuturor! Ati fost printre putinii oameni de pe forum care au avut cuvinte blande pentru mine, in ciuda (ne)credintei mele si m'ati facut sa renunt de tot la sentimentul ca sunt in plus aici, ca nu sunt dorita, ca un fel de paria al crestinilor.


Problema mea e una de sanatate. E destul de grav, daca chiar vreti sa va rugati pentru mine si credeti ca m'ar ajuta, v'as fi recunoscatoare. Pentru ca, la drept vorbind, oricat de tare mi'as ascunde disperarea, ea exista. Nu vreau sa mor la 21 de ani, nu vreau sa'mi las copiii fara mama. Vreau sa'i vad crescand, vreau sa le fiu prietena cand ajung la adolescenta, sa'i duc la facultate, sa ii vad indragostiti, sa am nepotei.
Of, ma induiosez prea tare si nu imi place deloc sa plang. Va multumesc inca o data din inima! E uimitor ce pot face cateva cuvinte frumoase spuse la timpul si locul potrivit. :)