Sminteala mintii, sau setea de cunoastere sterila

În prealabil postat de Lilith23

Ati fost printre putinii oameni de pe forum care au avut cuvinte blande pentru mine, in ciuda (ne)credintei mele si m'ati facut sa renunt de tot la sentimentul ca sunt in plus aici, ca nu sunt dorita, ca un fel de paria al crestinilor.

Uite, chiar nu mi-am dat seama că te simţi ca un paria pe aici. Mi s-a părut că, de fapt, încă de la început ai câştigat respectul şi preţuirea multora. Cât priveşte „necredinţa” ta, am înţeles de la primul mesaj pe care l-ai postat, că, de fapt, nu eşti decât la un pas de credinţă. De altfel, cu toţii suntem şi credincioşi, şi necredinicioşi totodată.

Problema mea e una de sanatate. E destul de grav, daca chiar vreti sa va rugati pentru mine si credeti ca m'ar ajuta, v'as fi recunoscatoare. Pentru ca, la drept vorbind, oricat de tare mi'as ascunde disperarea, ea exista. Nu vreau sa mor la 21 de ani, nu vreau sa'mi las copiii fara mama. Vreau sa'i vad crescand, vreau sa le fiu prietena cand ajung la adolescenta, sa'i duc la facultate, sa ii vad indragostiti, sa am nepotei.

E exact ceea ce am înţeles din tot ce ai postat până acum. Sper din toată inima ca Dumnezeu să facă o minune cu tine şi să-ţi recapeţi sănătatea. Sunt sigur că vom fi mulţi cei care ne vom ruga pentru tine şi familia ta.

P.S. cred că o să-mi schimb nick-name-ul, pentru că nimeni nu pricepe că acel „N„ pus înaninte de „Priceputu” ar trebui să se citească „ne”.