Biserica Nestoriana sau "Asiriana a Rasaritului": o biserica a martirilor!

Partea proasta e ca oamenii zac in pacatele lor, cum spune Scriptura, si unul din ele este acest tort al iadului, numit superficialitatea cu glazura de subiectivism si prostie profund partizana, pe undeva meschina si chipurile smechera. Dumnezeu este vazut ca un sef de partid care ii promoveaza (doar) pe membrii cu vechi state de fanatism, pardon credinta, in propria "Biserica", iar Invierea, ca un soi de citare pe ordin de zi la nivel supranatural.
NICI EU NU SUNT DE ACORD CU ECUMENISMUL SINCRETIST SI GLOBALIZANT. Adica cu topirea credintelor si parerilor, fie ele si atomizate la nivel personal, in creuzetul gloabei mondiale, spre a da, horribile dictu, o religie deopotriva falsa, malefica, unica si obligatorie. Insa auditur et altera pars e cica un principiu de baza intr-o lume "democrata", "buna". Se uita ca persoana e o taina, ca Dumnezeu este persoana...si se prefera incontestabilul confort psihologic al "invataturii oficiale" chipurile, a "Bisericii" (oare?). Adica efectul/spiritul de turma, in varianta chipurile duhovniceasca si cu pretext soteriologic. "Ala e protestant, se inchina la Biblie, ala e nestorian, o neaga pe Maica Domnului. Noi avem mantuirea, huooo si anatema astora". Vituperam pe buna dreptate politicienii si/sau afaceristii venali, dar uitam ca ISTORIA, FIE EA SI ECLEZIALA, E SCRISA DE INVINGATORI. Si cum la specia autointitulata "sapiens" multimea scade valoarea, iar individul o creste, rezulta ca oriunde instinctul gregar de vite dornice de autoritate si adevaruri proclamate si mai ales impuse de cei cu painea si cutitul va avea teren de manifestare in lumea asta pacatoasa, va castiga. Aparent. PENTRU CA LUMEA MATERIALA CORUPTA E O PLUTA A MEDUZEI... Numai ca trebuie sa fii ghidat de Sus sa vezi limitele plutei si mai ales valurile...
Frati si surori, o intrebare semiretorica: ati observat ca retetele culinare facute in casa, si concepute de propria persoana, pe scheletul foarte schematic al altei retele sau chiar fara vreun model imprumutat, dau aproape intotdeauna produse mai gustoase si chiar mai sanatoase decat cele facute de altii? Mutatis mutandis, de ce sa ne "hranim" cu ce scriu unii si altii, fie ei si "mari persona(/u)litati"? De ce sa nu luam de la oricine ce este bun? DACA FIUL OMULUI A DECLINAT PUNEREA PE PIEDESTAL (VEZI "DE CE MA NUMESTI BUN?"), NOI DE CE PUNEM TRONURI NEVAZUTE, DESI STRALUCITOARE, SUB PICIOARELE UNOR ALTI MURITORI, SI NE URAM SEMENII CONFORM UNOR IDEI CARE NICI MACAR NU NE APARTIN?! Raspuns corect, si scripturistic, si patristic, si in acord cu legea naturala a constiintei: pentru ca suntem o specie cazuta. Si duhovniceste, si fizic...