Biserica Nestoriana

Biserica Nestoriana Mareste imaginea.

 

Biserica Nestoriana

 

Biserica Nestoriana este una din vechile Biserici Orientale. Ea s-a desprins de Ortodoxie in secolul al V-lea si s-a mentinut pana astazi.

 

Dupa victoria repurtata de Biserica impotriva arianismului, a aparut in Rasarit o noua disputa, cea hristologica, privind raportul firilor, divina si umana, in persoana Mantuitorului. Biserica apara Dumnezeirea lui Hristos, in lupta cu arienii, dar si umanitatea Sa, in lupta cu dochetii si apolinaristii. Invatatura ei traditionala era si este aceea ca in Iisus Hristos Dumnezeirea si umanitatea sunt perfect unite. Natura acestei unitati, aprig disputata intre reprezentantii scolii antiohiene, care sustineau o unire morala, constand doar din armonia conlucrarii celor doua firi si celei alexandrine, care sustineau o unire reala, a dat nastere la lupte doctrinare la inceputul secolului al V-lea, cand pe scaunul Patriarhiei din Constantinopol a fost ridicat, in 427, Nestorie.

 

Acesta, abatandu-se de la invatatura traditionala a Bisericii, invata ca firea umana in Hristos nu este desavarsita fara persoana Sa umana, admitand deci doua persoane in Hristos. Consecinta acestei erezii era aceea ca Fecioara Maria nu este Nascatoare de Dumnezeu, ci Nasca­toare de om sau cel mult de Hristos. Tulburarea produsa a fost atat de puternica, incat a fost nevoie de convocarea unui Sinod Ecumenic la Efes, in 431, la care cei o suta nouazeci si opt de ierarhi au adoptat urmatoarea hotarire dogmatica: "Noi marturisim ca Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul-Nascut, este Dumnezeu desavarsit si om desavarsit. El s-a nascut, mai inainte de veci, din Tatal, dupa Dumnezeire iar in zilele cele de pe urma s-a nascut, pentru noi si pentru a noastra mantuire, din Fecioara Maria, dupa umanitate. El este de o fiinta cu Tatal, dupa Dumnezeire, si de o fiinta cu noi, dupa umanitate. Deoarece s-a facut unirea celor doua firi, marturisim, pentru aceea, un Hristos, un Fiu, un Dumnezeu. Dupa acest inteles al unirii celei neamestecate, marturisim ca Sfanta Fecioara este Nascatoare de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu-Cuvantul s-a intrupat, iar din momentul salasluirii, si-a unit in Sine insusi, templul pe care l-a primit din aceasta...".

 

Ereziarhul Nestorie a fost depus si exilat, impreuna cu partizanii sai. Printr-un decret al imparatului Teodosie al II-lea (408-450), operele lor au fost arse, li s-au confiscat bunurile si li s-au interzis adunarile. Cu toate acestea, erezia nestoriana nu s-a stins. Ea a continuat sa existe, da­torita scolii teologice de la Edesa.

 

Organizarea Bisericii Nestoriene

Ierarhia ei cuprinde, opt trepte si anume: catolicos, mitropolit, episcopi, arhidiaconi, preoti, diaconi, subdiaconi si citeti. Totusi, doar trei trepte sunt harice (episcop, preot, diacon). Consacrarea citetului si a subdiaconului consta dintr-o ceremonie simpla a punerii mainilor.

 

Catolicosul este seful suprem al Bisericii Nestoriene. Initial era ales de episcopi; in 1450 demnitatea sa a devenit ereditara, apoi s-a im­binat principiul electiv cu cel ereditar. Numirea sa este supusa aprobarii poporului. Ca insigne are kafila (omofor), biruma (un capi­son specific), sutra (carja) si surefo (un voal ornat cu cruci de aur cu care binecuvinteaza poporul).

 

Titlul sau oficial este de "Catolicos si primat al intregului Orient" iar pecetea patriarhala are la mijloc gravate cuvintele "Mar Simon, asezat pe scaunul Apostolului Tadeu". Sinodul din 424 a hotarat ca asupra catolicosului nu are putere decat Hristos, Cel care l-a asezat in fruntea Bisericii Sale, aceasta conferindu-i o autoritate vesnica asupra Bisericii. Iar la Sinodul din 576 s-a hotarit ca el este cel mai inalt pastor pe care Hristos 1-a asezat peste turma Sa. Are putere deplina asupra celorlalti ierarhi; el sfinteste Sfantul Mir si binecuvinteaza pielea de asin care serveste drept antimis. Poate face modificari in rit. El e con­ducatorul poporului in viata bisericeasca si civila. Hirotoneste, transfera si repune pe episcopi si autorizeaza publicatiile.

 

Mitropolitii si episcopii.  Fiecare provincie bisericeasca era, in vechime, condusa de un mitropolit. Erau de doua categorii: a) cei ce pro­veneau din vechile provincii ale imperiului sasanid, fiind strans legati de catolicos si singurii lui electori, participanti la sinodul patriarhal; b) cei din -"exterior"-, din tarile unde si-au avut misiuni, care nu puteau alege pe catolicos si nu participau decat la sinodul lor. Pe masura ce-si largeau sfera misionara, puteau crea noi scaune si numi noi episcopi. Dar aceasta descentralizare era foarte slaba caci clerul suprem era indigen; o singura exceptie, catolicosul Iabalah al III-lea (1291-1310), care, desi mongol de origina, a ajuns titular la Seleucia. Astazi, demnitatea de mitropolit este pur onorifica, fiind un simplu delegat al catolicosului si avand doar un primat de onoare.

 

Episcopii au avut demnitatea lor ereditara, dar din secolul al XIX-lea se fac alegeri si-n afara familiilor episcopale. Drepturile si indatoririle lor se aseamana cu cele ale ierarhilor nostri. Ei sfintesc preoti si diaconi, predica, nu pot lipsi mai mult de sase luni din eparhie si trebuie sa fie acolo neaparat de Sfintele Pasti. Episcopii se numesc "Abuna", iar mitropolitii "Matran".

 

Horepiscopul (saura = vizitator) este preotul insarcinat sa viziteze bisericile din eparhie si sa raporteze despre starea clerului si a credincio­silor. Are functia asemanatoare unui protoiereu din Biserica noastra.

 

Arhipreotul este horepiscopul din orasul de resedinta si inlocuieste pe episcop cand acesta lipseste din eparhie.

 

Arhidiaconul, desi este numit astfel, este de fapt un preot cu functia de vicar general; el poate sfinti biserici, guvernand efectiv eparhia si administrand bunurile bisericesti. Nu se poate face, fara aprobarea sa, nici o numire, transferare sau depunere.

 

Clerul de mir

Fiecare parohie are un preot, unul la patru­zeci de familii, numit "Rabi". El se poate casatori dupa ce a fost sfintit si se poate recasatori, chiar cu o vaduva. Are mare credit in popor.

 

Diaconul si subdiaconul indeplinesc aceste functii toata viata. Mai au o functie specifica Sahosa (veghetor), acesta fiind preotul insarcinat cu supravegherea slujbelor de noapte.

 

Preotii indeplinesc o munca manuala sau cultiva o bucata de pamint. Nu se deosebesc de ceilalti credinciosi decat prin costumul liturgic si prin turban, absolut obligatoriu.

 

Deosebiri dogmatice si cultice intre Biserica Nestoriana si Biserica Ortodoxa  

 

Teologia nestoriana este teologia lui Teodor de Mopsuestia si o serie de hotarari sinodale confirma acest lucru. Astfel, la Sinodul din 596 se spune ca: Noi primim aceasta credinta exact ca Sfintii nostri Parinti, ca ilustrul nostru dreptcredincios, fericitul Teodor, episcop al cetatii Mopsuestia, "Interpretul divinelor Scripturi". Nestorie nu este considerat decat ca un ucenic fidel al lui Teodor. Interpretul este urmat nu numai in doctrina, ci si-n comentarii biblice, manualul sau exegetic, tradus ulte­rior in limba latina, oferind cel mai clar exemplu de ceea ce insemna comentarea Sfintei Scripturi la scoala teologica din Nisibi. Caracterele generale ale acestei teologii urmeaza vechea traditie antiohiana; atractia pentru concret si fapte reale, interesul major pentru aspectul psihologic al lucrurilor in detrimentul celui metafizic, etc.

 

a) Deosebiri dogmatice

 Nestorienii pastreaza Simbolul de credinta niceoconstantinopolitan, recunoscand numai primele doua Sinoade Ecumenice si ignorand pe celelalte. De asemenea ei se supun rnduielilor celor douasprezece sinoade nestoriene.

 

In hristologie, au pastrat eroarea lui Nestorie dupa care firea umana a Mantuitorului nu este desvavarsita fara persoana Lui umana, ele fiind sinonime. "Prosopon" arata ori "persoana fizica sau naturala", ori acea "personalitate morala si juridica", rezultata din unirea Cuvantului si a omului. In primul caz "prosopon" este identic cu "fisis" sau "hipostasis"; in al doilea, este personalitatea morala si juridica. In acest seris, nesto­rienii afirma ca in Hristos sunt doua firi prin care ei inteleg doua persoane, intr-o "parsopa", pe cand ortodocsii invata ca in lisus Hristos sunt doua firi unite intr-o singura persoana.  Dar "tocmai aceasta ambiguitate  de termeni poate ajuta la apropierea celor doua conceptii".

 

Eroarea lor dogmatica consta in afirmatia ca intre cele doua firi din fiinta Mantuitorului, umana si divina, exista o unire morala si nu una naturala. De aceea ei nu socotesc pe Fecioara Maria Nascatoare de Dum­nezeu, desi au o vene­rare adanca pentru Fecioara Maria. Ei nu neaga totusi ca, chiar din clipa conceperii Lui, Hristos a fost Dumnezeu perfect si om perfect.

 

In cartea De unione, Babei cel Mare fixeaza cateva principii ale doc­trinei nestoriene. El nu admite "comunicarea insusirilor", dar admite "schimbarea numelor", adica atribuie lui Hristos actiunile, patimile si proprietatile fiecarei naturi. El nu spune "Dumnezeu a murit", ci "Fiul lui Dumnezeu s-a dat pentru noi", intelegand prin Fiul, Cuvantul intru­pat. "Natura" are la el un sens figurat, fiind elementul comun care exista in ipostazele particulare. "Ipostaza" este o substanta singulara care subzista in eul sau unic iar "persoana" este o proprietate a ipostasului. Pentru el, ca si pentru cei ce identifica ipostaza cu substanta reala, era imposibil sa admita in Hristos o unire ipostatica, si de aceea admit o unire "prosopica".

 

Nestorienii neaga pacatul originar, afirmand ca omenirea este paca­toasa prin imitarea lui Adam si nu prin urmarea greselii sale. Cred ca pedepsele demonilor si ale celor condamnati vor lua sfarsit, ca sufletele au fost create o data cu lumea si se unesc cu corpurile, abia cand acestea se formeaza si ca sufletele mortilor "dorm" pana la judecata viitoare, invatatura cunoscuta sub numele de psihopanihitism.

 

In privinta conceptiei despre Biserica ei sunt ortodocsi, afirmand ca Biserica este Trupul lui Hristos.

 

b) Deosebiri cultice: deosebiri privitoare la Sfintele Taine.

In general nestorienii au toate cele sapte Sfinte Taine, dar conceptia lor sacramentala nu este suficient precizata.

 

Botezul este taina de baza a nestorienilor. El se savarseste numai in biserica, la patruzeci  de zile dupa  nastere. 

 

Mirungerea consta numai dintr-o ungere simbolica, facuta cu unt­delemn, care insoteste botezul.

 

Sfanta Euharistie este in mare cinste la nestorieni. Ei au, ca si noi, invatatura despre prefacerea elementelor euharistice. Painea este schimbata in scump Trupul Sau iar vinul in scump Sangele Sau si ele se dau pentru iertarea pacatelor, pen­tru nadejdea invierii si mostenirea imparatiei cerurilor... De fiecare data cand ne apropiem de aceasta Sfanta Taina, Hristos ne intalneste, El pe care-L primim in maini, il mancam si-L bem, unindu-ne astfel cu El; Trupul Sau sfant se amesteca cu al nostru, Sangele Sau sfant se ames­teca cu sangele nostru. Spovedania s-a schimbat in decursul vremurilor, fiind azi mai mult interioara, desi in cartile lor de slujba se face o expunere a ritualului ei. In prezent se foloseste ca formula pentru revenirea la credinta a celor apostati.

 

Preotia se da de episcop prin punerea mainilor si rugaciunea ca Dumnezeu sa trimita pe Duhul Sfant peste cel ales. Preotii se pot casatori dupa hirotonire si se pot recasatori, chiar cu o vaduva. Se poate trece intr-o singura slujba, prin toate treptele ierarhice.

 

Casatoria se savarseste numai in biserica. Exista ceremonii deose­bite pentru logodna si casatorie. Mirii raman, la inceput, sapte zile separati, apoi se consuma casatoria. Divortul este admis pentru adulter si nu se fac casatorii in pos­turi.

 

Maslul  lipseste, datorita mai ales lipsei de untdelemn.

 

c) Arhitectonica bisericilor, obiecte de cult, practici specifice

Bi­sericile nestoriene au un plan arhitectonic deosebit de cel al bisericilor noastre. Ele nu sunt zugravite si au numai o cruce mare in altar. Acesta este separat de restul bisericii, printr-un zid, sau impletitura, zid ce urca pana la bolta, avand la mijloc o poarta, inchisa de o perdea.

 

Sfanta masa este fixata in peretele de rasarit, cateodata intrand in perete, intr-o nisa speciala.

 

Proscomidiar nu au. Exista o cristelnita si un cuptor mic pen­tru pregatirea painii liturgice. Aceasta se pregateste intr-un mod special. De la o slujba la alta se pastreaza o picatura din Taine, pe care o pun in apa de cu seara si o amesteca dimineata cu aluatul din care se coc prescurile, aluat in care s-a adaugat putin untdelemn (potrivit unei legende pioase dupa care Sfantul Ioan a luat o parte din sfintele de la Cina, le-a amestecat cu apa de la botez si cu sangele din coasta Mantuitorului, facand aluatul (malka) cu care toti Apostolii au savarsit Sfanta Euharistie si ea s-a transmis Bisericii Nestoriene). Folosesc deci paine dospita, coapta foarte subtire avand douasprezece cruci imprimate pe ea.

 

Vase sfinte

Nestorienii folosesc sfantul potir, sfantul disc si buretele. Au in cult ripide (evantaie de metal), timbale, triunghiuri si clopotei cu care marcheaza momentele principale ale slujbei.

 

In biserica, femeile sunt separate de barbati printr-un grilaj de lemn. Credinciosii stau pe jos, turceste, pe rogojini sau covoare si au niste pa­puci speciali pe care-i scot la slujbe.

 

Vesmintele liturgice sunt asemanatoare cu ale clericilor nostri. Costu­mul liturgic este obligatoriu numai la slujbe, compunandu-se dintr-un stihar, epitrahil si brau. Omoforul episcopilor are o deschizatura la mij­loc iar felonul este alcatuit din bucati patrate de stofa. Ca semn distinc­tiv episcopii poarta mansefta, un capison larg.

 

Cartile de ritual se pastreaza in altar si se deosebesc oarecum de ale noastre. Sunt: carti pentru citiri din Evanghelie, pentru citiri din Epis­tolele Sfantului Pavel, pentru citiri din Faptele Apostolilor si pentru citiri din Vechiul Testament; Liturghier, Tipic, Arhieraticon, Psaltire, Ciclul de duminici, etc.

 

Ziua liturgica consta din vecernie, utrenie, liturghie si ceasuri. Nestorienii folosesc trei liturghii, despre care gasim marturii la Narses, intr-o omilie are expuse botezul si liturghia: a) Liturghia Sfintilor Adm si Mari este o prescurtare a liturghiei Sfantului Iacob, episcopul Ierusa­limului, fiind facuta de Isoiahb al III-lea. In ea s-au pastrat: patru citiri biblice, formula pentru concedierea catehumenilor, expresia "Sfantul Sfin­tilor" in loc de "Sfintele Sfintilor" sarutarea Sfantului Trup de catre preot la inlatarea lui, impartasirea credinciosilor fara lingurita; lipsesc cuvintele de instituire a Sfintei Euharistii din cursul anaforei si cu dipticele inainte de epicleza. Se savarseste de doua ori pe an.  b) Anafora lui Teodor Interpretul si c) anafora lui Nestorie introduse in secolul al Vl-lea de epis­copul Mar Aba I, traduse de el din greceste in siriaca cu ajutorul lui Toma de Edesa. Prima se savarseste in toate duminicile din postul Craciunului, iar a doua de cinci ori pe an: la Epifanie, la Sfantul Ioan Botezatorul, la Sfintii Trei Ierarhi. In miercurea postului ninivitenilor si de Sfintele Pasti.

 

Anul bisericesc incepe in prima duminica din postul Craciunului, adica data cea mai apropiata de 1 decembrie si se imparte in cicluri de sapte duminici; sarbatorile sunt mai putine ca la noi.

 

Posturile sunt numeroase, insumand peste o suta cincizeci de zile pe an. 1) Postul Pastelui. (opt saptamani). 2) Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (douazeci si cinci zile). 3) Postul Sfintei Marii (patruspre­zece zile). 4) Postul Craciunului (douazeci si cinci zile). 5) Postul nini­vitenilor (trei zile). 6) Postul fecioarelor (trei zile inainte de Boboteaza). 7) Postul Crucii. In plus se tin toate miercurile si vinerile de peste an.

 

                                                                                  

09 Mai 2012

Vizualizari: 4971

Voteaza:

Biserica Nestoriana 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

biserica nestoriana

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE