Biserica Nestoriana sau "Asiriana a Rasaritului": o biserica a martirilor!

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Arunci eticheta de "eretici" cu mare usurinta, Cuvantul lui Dumnezeu este acelasi pentru ambii. Nu exista incompatibilitate intre Ortodoxie si Nestorianism, e doar o nuantare a naturii lui Hristos. Tinand cont ca Biblia nu spune explicit ca Fiul s-a nascut din vesnicie sau Fiul s-a nascut intr-un anumit timp istoric, ci tine de interpretare, de teologia filocalica,n-ar trebui sa te erijezi in Maestru Inchizitor , desconsiderandu-i pe ceilalti, catalogandu-i drept eretici, spus intr-un sens peiorativ. Nestorianismul este o doctrina crestina, la fel cum sunt si altele. De atitudinile inchizitorii trebuie sa ne debarasam. Eu inca n-am auzit nici un catolic, nici un protestant sa spuna ca Parintele Dumitru Staniloae ( Dumnezeu sa-l odihneasca) a fost un eretic, din cauza unei pozitii nuantate fata de al lor, din contra ei se aduna pentru a se hrani cu darurile teologiei sale. Teologia isi va implini rostul in masura in care va cultiva in mintea celor care o studiaza, puterea iubirii spre dezvoltarea ideilor la care el a ajuns. Pentru mine filonul spiritualitatii crestine il reprezinta Ortodoxia si Catolicismul, in timp ce pe restul cutelor crestine le consider imature spiritual, lipsite de adancimile de spiritualitate, inscrise in fenomenul desacralizarii progresive, insa chiar si asa, nu-mi permit sa-i cataloghezi pe neo-protestanti, de exemplu, drept „eretici” ,sa arunc aceasta anatema asupra lor, este exagerat spus.

Se spune ca sa ii spui cuiva o data. Apoi sa ii mai spui o data, eventual nu singur. Iar a treia oara sa nu mia insisti, acea persoana oricum nu te va asculta.
Asadar, asta ar fi prima data, deis am vazut conceptiile tale si la alt topic. Bine faci ca il certi pe Alin, sa se invete minte sa nu mai asculte de sfinti si Biserica, ci de conceptiile tale. Nu ai cum sa dai anateme pentru ca nu esti biserica, deci nici pe cei ce nu impartasesc conceptiile gresite propagate de tine n-ar trebui sa-i anatemizezi.
Acestea sunt idei ecumeniste, folosesc cuvantul "ecumenist" in acest context in sens peiorativ. De fapt ideile ecumneiste sunt mai mult asemanatoare cu conceptiile neoprotestante. De la ei conceptia cu mai multe biserici si teoria ramificarii harului.
Depinde ce vrei sa sustii, ceea ce spun sfintii si Biserica, sau ceea ce spun unii si altii. Iata un scurt rezumat: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12560 si http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777 Si catehismul: http://www.credo.ro/catehism.php

La fiecare Liturghie spunem si crezul. Daca esti practicanta, ce spune crezul: "Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica"
Spunem in Una, nu spunem in mai multe sau nu stam cu computerul in fata sa vedem daca nu a mai aparut vreun cult ca sa nu uitam sa spunem vreo biserica.
De asemenea, nu spunem nici ca noi credem sau facem parte dintr-o jumatate de Biserica, sau o cincime.
Asadar, daca avem smerenie nu ne consideram mai invatati si mai induhovniciti decat sfintii si mai mari decat Biserica lui Hristos. Sfintii au vorbit si la sinoade.

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

Se spune ca sa ii spui cuiva o data. Apoi sa ii mai spui o data, eventual nu singur. Iar a treia oara sa nu mia insisti, acea persoana oricum nu te va asculta. Asadar, asta ar fi prima data , deis am vazut conceptiile tale si la alt topic. Bine faci ca il certi pe Alin, sa se invete minte sa nu mai asculte de sfinti si Biserica, ci de conceptiile tale. Nu ai cum sa dai anateme pentru ca nu esti biserica, deci nici pe cei ce nu impartasesc conceptiile gresite propagate de tine n-ar trebui sa-i anatemizezi.
.

Pe cine am anatemizat? Consider ca un dialog interreligios nu se poate purta aruncand mereu in fata celuilalt cuvantul "eretic", caci discutia degenereaza din start. Nu sustin ecumenismul, caci aceasta tinde sa relativizeze adevarul, credinta adevarata, iar pentru mine Adevarul e Ortodoxia. Asta nu inseamna ca nu pot privi detasat celelalte religii si sa nu recunosc perceptele morale sau bunatatea dintr-insele.

Am retinut "avertismentul" primit. Sper sa intelegeti ca pe acest forum lumea isi exprima punctul de vedere, nu si-l impune.

Am citit recent o opinie a Parintelui Staniloaie care spunea asa:,,Invatatura Parintilor, punand accentul de mantuire pe eliberarea de moarte, apare, dimpotriva, completa si fundamentala fata de doctrina occidentala, care vede mantuirea deseori numai intr-o justificare juridica, sau intr-o iertare a pacatelor de catre Dumnezeu, fara nici o urmare asupra fiintei umane.Credem ca aceasta insuficienta intelegere a mantuirii, sta si in legatura cu un anumit nestorianism al hristologiei occidentale".

As dori sa precizez ca si de acesta data, doctrina justificarii este prezentata trunchiat si nu inteleg de ce.Daca tot vrei sa critici ceva,lucru la care nu ma opun,macar arata imaginea completa.Orice protestant stie ca justificarea este legata de sfintire,primul fiind un proces exterior,prin care esti pus intr-un raport corect cu Cel de Sus si cel de-al doliea fiind procesul prin care Sfantul Duh incepe transformarea interioara.Justificarea prin Credinta este un concept biblic care nu exclude,asa cum des se crede,existenta faptelor bune.Un slogan celebru pe vremea Reformei a fost ,,Credinta este insarcinata cu fapte bune".Discutia este mult mai ampla,ar trebui sa scriu efectiv un volum si nu cred ca este necesar.O sa punctez scurt.

Justificarea este un act fara plata al harului lui Dumnezeu.Simplist spus inseamna sa fii intr-o relatie corecta cu Cel de Sus.Cel care initiaza intoarcerea omului spre Dumnezeu este Dumnezeu.Prin justificare suntem declarati neprihaniti inaintea lui Dumnezeu,incepand astfel procesul prin care suntem facuti neprihaniti inaintea Sa prin actiunea de innoire realizata de catre Duhul Sfant.Neprihanirea este un concept care inseamna implinirea cerintelor si obligatiilor intr-o relatie dintre doua persoane.Prin justificare acceptam,prin credinta,efectele mortii si invierii Mantuitorului,cand raspundem Evangheliei,puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.Glasului Celui de Sus prin Evanghelie este cel care n trezeste si ne intareste in Credinta.Orice om justificat in acest mod,este innoit apoi de Duhul Sfant,care il motiveaza si il intareste sa faca fapte bune,ca o consecinta a celor spuse mai sus.

Pe scurt:justificare(punerea in relatie corecta)>neprihanire(indeplinirea obligatiilor)>sfintire.Izolarea justificarii de sfintire,ceea ce pentru noi protestantii este o absurditate,creeaza,evident,imaginea unei conceptii strict juridice,complet diferita de ceea ce credem noi.Toata faza cu ,,conceptia juridica"a pornit din cauza modului cum a tradus Tertullian termenul de ,,meritum'' Tertullian fiind avocat.La faza asta l-a salvat Augustin,discutia,repet,este extrem de ampla,pe multe aspecte,pe care daca nu le analizezi nu vei intelege ideea.PS:Saracul Terullian este responsabil si pentru formula ,,liberum arbitrum".Nu este o formula biblica,ci una imprumutata din filosofia stoica.De fapt el a vrut sa traduca termeul grecesc autexousia.In fine,nu insist.

Ce as dori sa spun:cei din confesiunea mea mi-au spus mereu ca trebuie sa primim critici si ca in ziua in care nimeni nu te mai contrazice ai o problema,omul nefiind,in conceptia noastra,depozitarul Adevarului suprem in totalitatea sa.Ce nu inteleg,si nu este prima data,este de ce suntem criticati pe bucati,doctrina noastra fiind clar necunoscuta dar in schimb sunt luate parti din ea si sunt criticate.Evident ca in acest mod vei avea mereu dreptate,este genul de dialog,l-am vazut in toate confesiunile,in care unul pe care vrei sa-l critici pune intrebari simple,servite,usor de contracarat si tu faci ample demonstratii zdrobind concurenta.

Bun demers pentru morala coreligionarilor mai putin pentru corectitudine.Repet:nimeni nu spune sa nu fim criticati dar macar sa fim pe ceea ce credem noi nu pe ce cred altii despre noi.Este o mare diferenta.Postul meu nu este o critica la adresa reputatului teolog pe care,nota bene,il citesc des.Este doar exprimarea unei nedumeriri care pe zi ce trece ma determina sa cred ca obiectivitatea a avut drept fiu pe Brutus.Cu toate consecintele de rigoare.

Cine doreste sa critice ar trebui sa verifice mai intai:conceptul de justificare in VT(Avraam de exemplu)si NT(la Pavel de exemplu).Adica temelia biblica.O sa ii ai mult timp.Apoi controversa pelagiana a lui Augustin,ce a insemnat acest concept in Reforma,diferentele confesionale,dimensiunea existentiala si personala,ce inteleg vesticii prin ,,justificare"si esticii prin ,,indumnezeire",etc.Sau,mai simplu:,,las ca stiu eu mai bine,astia sunt niste inselati,la dracu cu ei in Iad si las ca le arat eu unde gresesc ei ca doar nu trebuie sa le studiez si conceptiile lor eretice" si s-a rezolvat problema nu? :)

Stiti,eu daca as fi ascultat de altii i-as fi considerat pe ortodocsi cei mai mari idolatrii din lumea crestina.Da m-am pus sa verific eu,de aceea ne-a dat Cel de Sus discernamint,si nu regret pt ca am evitat sa cad prada unor idei preconcepute,gresite,bazate pe o intelegere trunchiata.Daca am suparat pe cineva cu postul meu ii cer scuze,nu retrag ce am spus dar imi asum posbilitatea sa gresesc.

Partea proasta e ca oamenii zac in pacatele lor, cum spune Scriptura, si unul din ele este acest tort al iadului, numit superficialitatea cu glazura de subiectivism si prostie profund partizana, pe undeva meschina si chipurile smechera. Dumnezeu este vazut ca un sef de partid care ii promoveaza (doar) pe membrii cu vechi state de fanatism, pardon credinta, in propria "Biserica", iar Invierea, ca un soi de citare pe ordin de zi la nivel supranatural.
NICI EU NU SUNT DE ACORD CU ECUMENISMUL SINCRETIST SI GLOBALIZANT. Adica cu topirea credintelor si parerilor, fie ele si atomizate la nivel personal, in creuzetul gloabei mondiale, spre a da, horribile dictu, o religie deopotriva falsa, malefica, unica si obligatorie. Insa auditur et altera pars e cica un principiu de baza intr-o lume "democrata", "buna". Se uita ca persoana e o taina, ca Dumnezeu este persoana...si se prefera incontestabilul confort psihologic al "invataturii oficiale" chipurile, a "Bisericii" (oare?). Adica efectul/spiritul de turma, in varianta chipurile duhovniceasca si cu pretext soteriologic. "Ala e protestant, se inchina la Biblie, ala e nestorian, o neaga pe Maica Domnului. Noi avem mantuirea, huooo si anatema astora". Vituperam pe buna dreptate politicienii si/sau afaceristii venali, dar uitam ca ISTORIA, FIE EA SI ECLEZIALA, E SCRISA DE INVINGATORI. Si cum la specia autointitulata "sapiens" multimea scade valoarea, iar individul o creste, rezulta ca oriunde instinctul gregar de vite dornice de autoritate si adevaruri proclamate si mai ales impuse de cei cu painea si cutitul va avea teren de manifestare in lumea asta pacatoasa, va castiga. Aparent. PENTRU CA LUMEA MATERIALA CORUPTA E O PLUTA A MEDUZEI... Numai ca trebuie sa fii ghidat de Sus sa vezi limitele plutei si mai ales valurile...
Frati si surori, o intrebare semiretorica: ati observat ca retetele culinare facute in casa, si concepute de propria persoana, pe scheletul foarte schematic al altei retele sau chiar fara vreun model imprumutat, dau aproape intotdeauna produse mai gustoase si chiar mai sanatoase decat cele facute de altii? Mutatis mutandis, de ce sa ne "hranim" cu ce scriu unii si altii, fie ei si "mari persona(/u)litati"? De ce sa nu luam de la oricine ce este bun? DACA FIUL OMULUI A DECLINAT PUNEREA PE PIEDESTAL (VEZI "DE CE MA NUMESTI BUN?"), NOI DE CE PUNEM TRONURI NEVAZUTE, DESI STRALUCITOARE, SUB PICIOARELE UNOR ALTI MURITORI, SI NE URAM SEMENII CONFORM UNOR IDEI CARE NICI MACAR NU NE APARTIN?! Raspuns corect, si scripturistic, si patristic, si in acord cu legea naturala a constiintei: pentru ca suntem o specie cazuta. Si duhovniceste, si fizic...

[catalin2]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Partea proasta e ca oamenii zac in pacatele lor, cum spune Scriptura, si unul din ele este acest tort al iadului, numit superficialitatea cu glazura de subiectivism si prostie profund partizana, pe undeva meschina si chipurile smechera. Dumnezeu este vazut ca un sef de partid care ii promoveaza (doar) pe membrii cu vechi state de fanatism, pardon credinta, in propria "Biserica", iar Invierea, ca un soi de citare pe ordin de zi la nivel supranatural.
NICI EU NU SUNT DE ACORD CU ECUMENISMUL SINCRETIST SI GLOBALIZANT.

Pe langa faptul ca jigniti si nu e prima data, ceea ce spuneti e si ilar, desi nu va dati seama. E ilar pentru ca dvs. criticati pe cei ce cred ca religia lor, conceptia lor e cea adevarata, in schimb dvs. faceti de fapt acelasi lucru, ii condamnati pe cei ce nu au aceeasi conceptie cu a dvs., adica eroarea ca toate cultele sunt la fel. Nu observati ca ideile ca toate cultele sunt asemanatoare e tot o conceptie, la fel cu cea ca doar ortodoxia (sau catolicismul sau alt cult) este cea adevarata.
Si spre deosebire de cei ce marturisesc de fapt adevarul, adica acea conceptie criticata de dvs., dvs. sunteti si intolerant, atacand pe cei ce nu sustin conceptia dvs.
Iar singura argumentatie ca a dvs. conceptie e cea corecta este ca este a dvs. Pentru ca multe date despre teologie nu aveti (si aici nu e o vina, e o caracteristica fireasca a zilelor noastre). Iar ignoranta naste intoleranta, ca in orice domeniu.
In caz ca se confunda intoleranta cu adevarul, intoleranta cred ca se refera la oameni si nu al conceptii. Ca exemplu, daca un om spune ca luna a patrata e normal ca cineva sa-i spuna ca nu-i asa, ca e rotunda. Asta se cheama adevar, dar daca incepe sa il jigneasca, chiar sa il atace fizic se poate numi intoleranta. E chiar diferenta intre sinoadele Bisericii si anateme pe de o parte si Inchiztia si persecutarea ereticilor, pe de alta parte.
Cui ii place adevarul si il cauta cand aude de adevar vine la el. Cui nu-i place adevarul, cand il aude incepe sa lupte impotriva lui, ca sa aiba justificare.

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Am citit recent o opinie a Parintelui Staniloaie care spunea asa:,,Invatatura Parintilor, punand accentul de mantuire pe eliberarea de moarte, apare, dimpotriva, completa si fundamentala fata de doctrina occidentala, care vede mantuirea deseori numai intr-o justificare juridica, sau intr-o iertare a pacatelor de catre Dumnezeu, fara nici o urmare asupra fiintei umane.Credem ca aceasta insuficienta intelegere a mantuirii, sta si in legatura cu un anumit nestorianism al hristologiei occidentale".

As dori sa precizez ca si de acesta data, doctrina justificarii este prezentata trunchiat si nu inteleg de ce.Daca tot vrei sa critici ceva,lucru la care nu ma opun,macar arata imaginea completa.Orice protestant stie ca justificarea este legata de sfintire,primul fiind un proces exterior,prin care esti pus intr-un raport corect cu Cel de Sus si cel de-al doliea fiind procesul prin care Sfantul Duh incepe transformarea interioara.Justificarea prin Credinta este un concept biblic care nu exclude,asa cum des se crede,existenta faptelor bune.Un slogan celebru pe vremea Reformei a fost ,,Credinta este insarcinata cu fapte bune".Discutia este mult mai ampla,ar trebui sa scriu efectiv un volum si nu cred ca este necesar.O sa punctez scurt.

O parte din cartea din care face parte citatul este aici: http://www.crestinortodox.ro/editori...tos-70235.html
Nu cunosc in amanunt teoria justificarii, m-am mai informat acum de aici: http://www.rcrwebsite.com/justify.htm
Mesajul dvs. nu deranjeaza pe nimeni, e un mod civilizat de dialog, din pacate contrasteaza cu mesajul (mesajele din ultimul timp) ale lui Theodor, care pare a fi un fanatic ecumenist.
Ma indoiesc ca Parintele Staniloaie nu cunoaste invataturile protestante, pariticipand si la intrunirile ecumenice. Probabil invatatura protestanta Sola Fide a venit ca o reactie la accentul pus de BC pe fapte, prin indulgente si fapte care-l indatorau pe Dumnezeu. Protestantii nu cunosteau ortodoxia, deci nu stiau o alternativa, asa ca au gandit in felul lor.
Mantuirea vine prin har, care este trimis de Iisus la cincizecime. Si oamenii din Vechiul Testament credeau in Dumnezeu, dar Iisus aduce mantuirea, doar de la El incepe. Oamenii au putut sa primeasca harul in interior (exista si pana atunci har, dar doar exterior), ca acesta sa ajute pe om ca sa creasca. Iar primirea harului se face prin nasterea din nou, din Duh, prin Botez.
Dar harul se poate pierde, din cauza pacatelor sau a lipsei de adevar. Reinnoirea harului se face prin Taina Impartasaniei.

Asta e din punct de vedere teoretic, teologic. Practic lucrurile sunt ceva mai clare. Protestantismul apare din BC, care de aproape 500 de ani pierduse harul lucrator, deci nu avea ce har sa se ramifice.
Singura dovada a prezentei harului sunt minunile. Pentru ca oameni buni sunt si in alte religii si probabil si unii atei (adica nu-s rai). De lasat de un viciu, bautura sau altceva (un exemplu des invocat) e de inteles ca se pot lasa si japonezii sau alte neamuri care nu sunt crestine. Asadar acestea nu pot fi aratate ca dovezi singulare in crestinism.
Minuni exista doar in ortodoxie. Doar catolicii incearca sa arate ca au si ei minuni la fel ca in primul mileniu si ca in ortodoxie. De exemplu spun ca exista sfinte moaste, dar acestea nu seamana deloc cu cele adevarate. Si e si contradictoriu, din cate stiu monofizitii nu pretind ca ar avea moaste de dupa despartire, iar protestantii nici atat. Desi ei considera ca ortodocsii s-au rupt de ei si sunt schismatici, spre deosebire de ceilalti despartiti au si sfinte moaste. Trebuie sa fie cel putin nedumeriti.
Apa sfintita, probabil observand ca se comporta ca si o apa normala si se strica la fel de repede au inceput sa adauge sare: http://www.informatia-zilei.ro/sm/re...-din-biserici/
Fara o dovada ca ar exista har lucrator fiecare poate sa spuna ca are har, vine si un indian si spune ca are har, desi nu stie ce e .

Cataline scurt si la obiect,ca sa nu existe dubii,cu privire la aspecte invocate de tine: noi credem ca avem har.Si mai credem si ca Duhul Sfant ne schimba prin sfintire.Si mai credem si ca suntem justificati.Aceste opinii ale noastre nu sunt dependente de alte opinii.Pe scurt:nu cerem aprobarea altor oameni pentru ceea ce credem noi,consideram ca Scriptura,Cuvantul lui Dumnezeu, ne incredinteaza cu privire la aceste aspecte.Mai mult credem ca numerosi oameni dintre protestanti au facut dovada harului prin viata avuta,prin modul cum si-au sacrificat-o pentru Hristos si prin incredintarea pe care ei au primit-o de la Mantuitor.Sper ca am fost clar in ce am spus.Oricine este liber sa ne conteste dar privirea si speranta noastra nu spre oameni sunt indreptate ci spre Hristos.

Acum poti critica in continuare linistit,cat doresti.

[AlinB]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cataline scurt si la obiect,ca sa nu existe dubii,cu privire la aspecte invocate de tine: noi credem ca avem har.Si mai credem si ca Duhul Sfant ne schimba prin sfintire.Si mai credem si ca suntem justificati.Aceste opinii ale noastre nu sunt dependente de alte opinii.Pe scurt:nu cerem aprobarea altor oameni pentru ceea ce credem noi,consideram ca Scriptura,Cuvantul lui Dumnezeu, ne incredinteaza cu privire la aceste aspecte.Mai mult credem ca numerosi oameni dintre protestanti au facut dovada harului prin viata avuta,prin modul cum si-au sacrificat-o pentru Hristos si prin incredintarea pe care ei au primit-o de la Mantuitor.Sper ca am fost clar in ce am spus.Oricine este liber sa ne conteste dar privirea si speranta noastra nu spre oameni sunt indreptate ci spre Hristos.

Acum poti critica in continuare linistit,cat doresti.

Mr. Scott, v-am cerut daca tineti minte acum o luna si ceva o demonstratie logica/teologica care sa justifice logica circulara pe care o folositi atunci cand invocati autoritatea Scripturii pe care o interpretati pornind aprioric de la ideea ca sunteti in posesia Duhului Sfant, posesie pe care o justificati atunci cand vi se cere, folosind aceeste interpretari si tot asa.

Ati oferit cumva intre timp aceasta explicatie dar mi-a scapat?

[ioanna]

Cu toate ca am spus ca am sa te ignore, ma vad nevoita sa fac o ultima completare. Nu-mi rastalmaci cuvintele, n-am acuzat pe Dumnezeu sau pe Sfintii parinti de atitudini inchizitorii, am sanctionat atitudinea ta! Dumnezeu ma poate judeca, dar tu, AlinB, n-ai autoritatea de a face-o sau te crezi cumva Dumnezeu ? stii tu cine e bun ortodox si cine e mai putin ortodox? Cum iti permiti sa faci asemenea arogante, cum iti permiti sa-mi spui sa cer permisiunea Administratorului pentru a-mi trece la profil credinta? Faptul ca ai cunostinte enciclopedice si ca stii pederost toate hotararile sinodale sau “n”-spe mii de rugaciuni nu te face ortodox adevarat, ortodoxia trebuie si traita. Daca nu o traiesti, inseamna ca stapanesti doar forma, nu si fondul. M-ai judecat pe mine, fara sa ma cunosti,m-ai "aruncat" in coltul opus ortodoxiei (extraordinar!) deci te-ai comportat asemeni unui Inchizitor modern. Institutia Inchizitiei traieste in prezent prin asemenea atitudini. Nu stiam ca B.O.R are un numar limitat de membrii, iar tu faci trierea lor. Q.e.d.

O zi placuta!

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cataline scurt si la obiect,ca sa nu existe dubii,cu privire la aspecte invocate de tine: noi credem ca avem har.Si mai credem si ca Duhul Sfant ne schimba prin sfintire.Si mai credem si ca suntem justificati.Aceste opinii ale noastre nu sunt dependente de alte opinii.Pe scurt:nu cerem aprobarea altor oameni pentru ceea ce credem noi,consideram ca Scriptura,Cuvantul lui Dumnezeu, ne incredinteaza cu privire la aceste aspecte.Mai mult credem ca numerosi oameni dintre protestanti au facut dovada harului prin viata avuta,prin modul cum si-au sacrificat-o pentru Hristos si prin incredintarea pe care ei au primit-o de la Mantuitor.Sper ca am fost clar in ce am spus.Oricine este liber sa ne conteste dar privirea si speranta noastra nu spre oameni sunt indreptate ci spre Hristos.

Acum poti critica in continuare linistit,cat doresti.

Daca nu ai observat am intuit raspunsul si l-am dat chiar in mesaj. Eu nu critic deloc am spus doar adevarul. Am spus ca girafa are patru picioare si gatul lung. Am mai spus ca nu are sase picioare si blana deasa.
Mai scrii ca protestantii cred ca au har, adevarul e cum cred ei si ca nu ii intereseaza ce zic altii, daca asa cred inseamna ca e adevarat. Dupa cum vezi seamana mai mult cu o credinta oarba. Apoi spui ca acea credinta e intarita de Biblie, viata avuta de oameni, sacrificiul pentru Hristos si incredintarea primita de la Mantuitor. Exact asta spuneam si in mesajul precedent, anticipand raspunsul. Si in alte religii, fara sa creada in Mantuitor, unii oameni sunt buni, isi schimba viata, isi iubesc sotia si copiii, lupta pentru religia lor si unii se sacrifica. Acesta sunt lucruri firesti, nu tin de crestinism neaparat. Desi crestinismul e o religie pozitiva, si chiar luata ca si filozofie de viata poate schimba viata in bine. Dar religia crestina nu e acelasi lucru cu filozofia crestina.