"EU sunt invierea si viata"

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Mda, o altă incompatibilitate cu ce spune Biblia. Nu mă refer aici la pervertirea sentimentelor prin păcat şi transformarea lor în "iraţionalitate instinctuală animalică", ci mă refer la faptul că instituţia căsătoriei şi porunca creşterii şi înmulţirii aparţin perioadei edenice, dinainte de păcat.

partea 2


Binecuvantarea (nu porunca!): ‘’cresteti si va inmultiti” implica intai de toate o crestere calitativa, in asemanarea cu Dumnezeu si de abia apoi are un inteles cantitativ, multiplicativ.

Oricum, aceasta binecuvantare trebuie pusa neaparat in relatie cu inca 2 aspecte (ambele posterioare caderii):
a) modificarea constitutiei somatice prin primirea “vesmintelor de piele” – ca schimbare de prioritati , ca o cadere de la vietuirea in duh la vietuirea dupa cele ale trupului (la fel ca animalele).
b) si (!!!) consemnarea expresa a primei relatii intime/trupesti dintre Adam si Eva – care a avut loc DOAR DUPA iesirea din rai, NU INAINTE.

Prin morfologia lui somatica, omul a avut de la inceput potentialitatea existentei bio-fiziologice comuna tuturor fapturilor trupesti, dar nu aceasta e nota esentiala si definitorie a fiintei umane si nici o conditie sine qua non a devenirii lui spirituale.

Starea omului originar (conform exegezei sfintilor talcuitori – Ioan Gura de Aur, Grigore de Nazianz) avea alt regim existential si sub raport sexual.

Ca lucrurile stateau asa si nu altfel, se vede din aceea ca textul biblic arata in mod expres ca “Adam a cunoscut-o pe Eva
( eufemism pt. consumarea relatiei trupesti) NUMAI DUPA cadere si alungarea din paradis, numai dupa imbracarea “hainelor de piele” (corporalitatea dominata de instincte nu de ratiune si vointa).

Sf. Ioan Gura de Aur: “ Abia dupa calcarea poruncii si dupa izgonirea din rai a luat inceput unirea conjugala”. Pana sa calce porunca, oamenii cei dintai au avut vietuire ingereasca si nici vorba n-a fost de impreunarea cea dupa trup. De altfel, cum ar fi putut fi aceasta, de vreme ce ei nu erau robi trebuintelor trupului? Va sa zica, la obarsii, chipul vietuirii era fecioria si numai ca urmare a pacatului s-a luat de la ei aceasta, dandu-li-se in schimb randuiala vietii conjugale. “

Cu alte cuvinte, consecinta pacatului (vesmintele de piele ale corporalitatii dominate de instinct) a activat potentialul lor biologic pt. a se potrivi cu noua lor stare nefireasca muritoare. Unirea trupeasca in vederea perpetuarii speciei este o conditie inferioara celei pierdute, dar ea ramane sub binecuvantarea lui Dumnezeu.


urmeaza si partea 3