Urgia economica

În prealabil postat de AlinB

Ca un exercitiu de gandire, daca e sa se faca ceva, ce s-ar putea face?
Solutia cea mai apropiata de realitate, nu ceva utopic gen "sa renuntam la bani" sau mai stiu eu ce de genul asta.

Si inca o intreabare..aia mari de sus stiu spre ce ne indreptam si fara doar si poate nu au sa spuna, oare deja stiu ce o sa urmeze si se afla in plan, sau sunt spectatori la catostrofa fata de care ei sunt bine aranjati?

Stii, pe undeva e normal, daca stai sa te gandesti bine, n-a fost nici o generatie care sa nu aiba problemele ei, mai mult sau mai putin apocaliptice..

Si daca totusi suntem martorii unui diabolic plan de ruinare a lumii?Ar mai conta pentru el,porcul din Ferma Animalelor, daca stii cand va fi cu exactitate sfarsitul daca stii ca este doar o problema de timp?Unul bogat isi va petrece ultimele clipe cat mai placut,sampanie si femei eventual,si dupa el potopul.Stie sau macar bauieste ce va urma si prin urmare traieste clipa.Nu a fost acest sloganul drog al tuturor?Poti sa faci totul,traieste clipa,esti liber,nu ai limite,crezi in tine.Au sunat bine nu,aceste cantece de sirena.Nu multi dintre noi am crezut in asta,in noi si nu in EL? Daca fiecare s-ar uita cu atentie inauntrul sau,dincolo de micii sai idoli si micile mizerii cotidiene,ce ar vedea?Nu suntem chiar noi produsul acestei lumi?Sa o numim lume sau iluzie de balci?Daca totul a fost o iluzie,financiar cam asa arata,si noi suntem copii iluziei cum ne numim?

Am vazut la telvizor cum oamenii se tarau pe coate in curtea unei bisericii.Nu stiu daca este suficient.Sau poate ar trebui sa facem toti asta,un public si crancen exercitiu de penitenta.In sac,cu cenusa in cap.La propriu.,,Frate,iarta-ma ca ti-am gresit".,,Lasa-ma domnule,esti nebun,nu te cunosc".,,Ba da frate,ma cunosti.Cand ma uit in oglinda te vad pe tine si tu pe mine.Te urasc sincer,iarta-ma ca nu pot sa fiu bun,eu nu pot si nu vreau sa impart nimic cu tine.".Am citit azi o cronica despre Caravaggio.Sa vezi cat de bine ni-se potriveste tuturor

,,Pictorul răscolitor al urâţeniei, coborând marile subiecte în noroiul mediilor sordide,băiatul rău”, scandalagiu, care umbla mereu înarmat cu sabia, asasin, fugar, homosexual notoriu sau artistul de geniu din galeria damnaţilor, un ins care poartă cu sine un blestem inexplicabil, un destin tragic acoperit finalmente de mister? Inventatorul clarobscurului şi primul care abuzează de acest procedeu, devenind propriul său manierist, un individ cu gustul unui realism sumbru, ieşit parcă din obscuritatea cavernei, un aventurier fluturându-şi mantia pătată între două secole ambigue stilistic? Un executant de geniu, eminamente manierist, căruia o posteritate târzie i-a atribuit un soclu greu de imaginat? Toate acestea sunt plauzibile în cazul lui Michelangelo Merisi da Caravaggio, zis Caravaggio, omul care exprimă cel mai exact în arta sa temperamentul violent şi spaima fugarului care se ascunde în unghere întunecoase pentru a nu fi descoperit. O spaimă subconştientă, teribilă pare a se revărsa din cele mai multe tablouri ale sale.

Aceste chipuri par a se zămisli în întuneric, pentru ca o lumină crudă să cadă brutal, neaşteptat peste ele, trimisă parcă de un reflector pe scena de teatru. De aici dramatismul sporit al compoziţiilor sale, o atmosferă mistică fără îndoială, dar tratată cu un fel de radicalism „teatral” nemaiîntâlnit. Dincolo de tehnica propriu-zisă şi de studiul excepţional al dinamicii, de mişcarea şi ea adesea surprinzătoare, se presupune un suflet chinuit, pândit în permanenţă de pericole neştiute, gata să se ascundă şi să fugă."

Aline,nu este o imagine a noastra,a lumii noastre?Scriu numai prostii,mai am putin si ajung un respectabil stalp de cafenea :)