Sufletul pereche

[loricel]

Am o experenta de viata inca nedeslusita pt.mine.
La 15 ani am cunoscut un baiat de care m-am indragostit instantaneu.
Am fost rationala si am inteles ca nu e pentru mine.Gandeam ca e mult mai superior, doar fizic,la alte aspecte nu ma gandeam atunci.
Au trecut vreo 4-5 ani si cineva din anturajul nostru a banuit sentimentele pe care le nutream pt. el.I-a spus lui si acesta a actionat facandu-ma sa-mi deschid inima.N-am cuvinte sa descriu ce am simtit in acea perioada in care credeam ca-mi impartaseste sentimentele.Ma facea sa sufar de multe ori ,si sufeream cu o demnitate de care acum nu mai sunt capabila.
Stiam ca-l iubesc si atat.Nu-i ceream nimic in schimb.
Relatia era la distanta si stiam ca intr_o zi ,fie vom fi impreuna pt.totdeauna ,fie ne vom desparti.
N-am avut curajul sa lamuresc aceasta situatie si dupa o perioada in care nu ne-am vazut sa intamplat sa vina la mine.Matur ar fi fost sa lamurim situatia ,dar n-a fost asa.Sentimentele inca erau vii,chiar mai profunde (din partea mea) si s-a intamplat sa raman insarcinata.
Am primit darul ca o binecuvantare de la Dumnezeu.El a fugit de responsabilitate si a improscat cu noroi in tot ce a fost frumos.
Au trecut anii ,eu m-am casatorit din dragoste ,dar altfel de dragoste.Ne-a unit suferinta .Eram amandoi dezamagiti de relatii .Eu am fost cea care a facut pasul spre cununie.Este un tata bun pentru copil, un sot care ma respecta.Sunt momente cand ma simt nemultumita pt.ca nu a reusit pana acum ,dupa 7 ani de casnicie sa-i deschid sufletul cu adevarat.
Eu am explodat aratandu-mi toate trairile.Am plecat in acesata casnicie sperand ca isi va gasi implinirea in aceasta familie si va fi fericit.Nu suntem fericiti.Abia daca mai comunicam.
Ma intreb care-i jumatatea mea :barbatul cu care Dumnezeu ma binecuvantat sa am un copil sau cel cu care m-am unit prin TAINA CUNUNIEI.EU NU MAI SIMT CA AM O JUMATATE PE PAMANT.AM GASIT SA-MI UMPLU GOLUL DIN SUFLET CU DUMNEZEU.SAU MACAR TIND SPRE DUMNEZEU.