Sufletul pereche

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...

Aiurea, nu-i vorba de asta, persoana in cauza n-a reusit sa depaseasca o iubire naiva si infantila (in sensul rau al cuvantului) care s-a incheiat prost (cum de obicei se termina in astfel de cazuri) iar acum i-a reprosat sotului ca nu a fost in stare sa-i faca treaba care ar fi trebuit ea sa o faca, sa se vindece si sa mearga mai departe..

Iar daca el a pus tot ce avea in relatia asta, pentru ce sa fie facut vinovat de handicapurile si neputintele ei ei?

Tragic, dar multi oameni confunda furnicaturile erogene si masochismul care deriva in unele cazuri de aici, cu dragostea.

Si avem din pacate o cultura universala care inclina ratiunea, morala si nu in ultimul rand bunul simt, in directia asta.

Ca si cel care a pornit acest topic, care foloseste mitul "sufletului pereche" derivat din aceeasi naivitate erotica/erogena pentru a-si justifica infidelitatea in casatorie, un lucru fara doar si poate urat si fara nici o scuza.. dar trebuie sa ne mintim cumva, nu?

Faptul ca ne simtim bine facand rau, trebuie sa aiba o scuza mai presus de ratiune, nu?