Sexualitatea in Credinta Crestina

În prealabil postat de ovidiu b.

Of, of...si ce ar trebui sa promovam starea ta de pacatosenie? Sau ceea ce ne zideste, ceea ce nu alunga Duhul Sfant? Cum ne facem noi biserica Duhului Sfant?

Esti rautacios. Omule, eu nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu cer altora sa fie pacatosi ca si mine, dar STIU ca abstinenta la inceputul casatoriei, cand totul e numai lapte si miere, nu poate fi ingradita. Eu nu ma refer la desfrau, ci la acel ceva unic ce nu poate fi descris in cuvinte. Cand apare primul copil, ea nu-si mai pune pe primul plan sotul, ci copilul. Abia atunci putem vorbi de o oarecare tarie in abstinenta.

Cand parintele sune ca sunt interezise cu asprime aceste zile...stie de ce spune aceste lucruri...daca ar fi fost si alte varinate sunt sigur ca le-ar fi precizat. Faptul ca sunt cazuri speciale si cuplul are nevoie nu zic nu...dar asta este in cazuri probabil foarte restranse.

Imi pare rau pentru tine, dar lucrurile stau cu totul altfel... "Cand parintele (Arsenie Boca) spune..." Nu vreau sa dau amanunte ce a insemnat Parintele Arsenie Boca pentru mine. Locuiesc la celalalt capat de tara, si cadoul pe care am dorit sa i-l fac sotiei de ziua ei cu ceva ani in urma, a fost sa ne reculegem impreuna la mormantul lui. Nu Parintelui ii gasesc vreo vina, ci interpretarilor noastre. Parintele vorbea la modul general, dar in particular stia ca omul e slab, ca face pacate, ca nu se roaga indeajuns... Ii cunostea pe toti si se ruga pentru toti, fie ei buni si rai, chiar daca parea extrem de transant. Ori noi ajungem sa ne intrebam de ce nu ne spalam mainile inainte de a ne aseza la masa, uitand ca am lasat-o pe mama in voia lui Dumnezeu... (Sper sa intelegi pilda la care fac aluzie si sa nu spui ca sunt confuz...) Voia lui Dumnezeu este aceea de a ne recunoaste starea de nevrednicie, si sa punem mai mult pret pe dragoste si blandete. Spui ca esti casatorit. As vrea sa cred ca ai si copii. Eu am doi baieti si cred ca i-am crescut cu frica de Dumnezeu si ma straduiesc mai departe sa fac ceva in acest sens, Dar recunosc ca uneori sunt si dezamagiri. Ei, si? Sunt copii mei. Ii cert, poate ii si pedepsesc, dar nu pot sa nu-i iert, mai ales fiindca stiu ca si eu am fost ca ei, poate mai rau chiar. Nu sunt copti inca, dar daca Dumnezeu va ingadui (si ma rog pentru asta), se vor intelepti ei cu timpul. Asa si in cuplurile tinere. Noi, amariatii care la vremea noastra eram viteji nevoie mare, venim acum si le cerem celor tineri: "Mai copii, ia vedeti voi ca asta sa nu faceti si nici asta si nici asta ca n-aveti voie!" Pai sigur ca le spunem, dar in sufletul nostru stim ca sunt vorbe goale, fiindca ei tot nu se pot abtine.
Am spus la un moment dat o gluma, dar nu stiu cati au patruns-o, si-am sa fiu mai direct. In loc de "Veti vedea astazi sarpele zburator care o zi zboara, o zi nu zboara, iar azi... nu zboara" o sa spun: " Dragi insuratei, veti vedea astazi duetul "pasarica in colivie si cocoselul inaripat" care sunt capabili de maiestrie absoluta, cand se deschide colivia. O zi canta, o zi nu canta. Azi ... nu canta... Dar nici maine nu cred ca sunt sanse, si nici saptamana viitoare... Poate pe 29 februarie sa dea vreun concert, dar numai de nu s-o imbolnavi chiar atunci, ca se mai intampla sa se amane concertul din cand in cand. N-am nimic cu Parintele, dar in mod normal, cine face notele, trebuie sa cunoasca si portativul. Daca n-ai fost beat niciodata nu stii ce inseamna sa fii... tulbure! Psalmistul (David) stia bine asta, si se smerea, iar Dumnezeu l-a iubit si l-a iertat. Rasfoieste Psaltirea (ca tot suntem in post) si-ai sa vezi ce frumoasa este si cat folos aduce!

Unde scrie 50 de ani?...nu stiu ce ti se pare caraghios...parintele spune "oarecare vreme după aceste"...se pare ca tu le stii mai bine...ma inclin.

Iarasi: "Parintele spune!..." Daca ai fi robot, probabil ai executa dupa un program dinainte stabilit. Dar noi suntem oameni si suntem supusi nu greselii, ci ispitelor. Uneori rezistam, alteori nu.
Cat despre 50 de ani... cu tristete constat ca nu ai simtul umorului.

Si ce ar trebui sa le spunem tinerelor cupluri? Desfranati fratilor, nu va nevoiti putin trupurile ca sunteti tineri si voi meritati tot ceea ce e mai bun, traiti-va viata, apoi spargeti-va capul ca e timp si de mantuire la batranete? Te-ai intrebat de ce bisericile sunt pline de batrani (daca nu cumva sunt goale) si tineri vezi foarte putini (si acestia majotitatea vin deja cu capul spart)?

Imi pare rau ca nu am nici o posibilitate sa dovedesc un lucru, dar tu stii mai bine ca am dreptate: dupa cat esti de sever, pot sa bag amandoua mainile in foc ca de fapt reactia ta este razvratirea impotriva propriei neputine si ca nimic din ce le ceri altora, nu esti capabil sa faci. Ce spui tu aici sunt vorbe goale. Eu nu indemn la desfrau, ci la cumpatare si smerenie. Daca avem gandul la Dumnezeu, chiar si cand facem pacatul acesta, cu timpul lucrurile se mai linistesc. Nu exista duhovnic care sa nu fie ingaduitor in viata tinerilor cupluri. Doar noi suntem mai catolici decat papa!

Pai ce de ce lamuriri mai clare ai nevoie. Fiecare trebuie sa luptam cu propiile noastre neputinte (dar asta nu insemna ca trebuie cultivate, din contra tinele penru tine, nu mai sminti si pe altii).

Repet: Ferice de tine ca tu poti! Hai sa ne amintim motivul pentru care Mantuitorul a venit pe pamant: nu pentru cei ca tine, care sunt vrednici, ci pentru cei ca mine. Cum as putea sa nu ma recunosc pacatos, daca eu stiu bine ca sunt?