Sexualitatea in Credinta Crestina

În prealabil postat de ovidiu b.

. Mai citeste o data intrebarea si te rog sa fii la subiect.

Celor apropiati? "Nu lasati slabiciunile voastre sa va jaloneze viata! Iubiti frumos, dar nu ipocrit si nu-L dezamagiti pe Dumnezeu, niciodata atat de rau incat sa nu va mai poata ierta! Pentru ca El poate ierta orice, dar o sa ajungeti sa nu va mai puteti ierta voi insiva, iar asta e mult mai grav!"

În prealabil postat de OmuBun

Celor apropiati? "Nu lasati slabiciunile voastre sa va jaloneze viata! Iubiti frumos, dar nu ipocrit si nu-L dezamagiti pe Dumnezeu, niciodata atat de rau incat sa nu va mai poata ierta! Pentru ca El poate ierta orice, dar o sa ajungeti sa nu va mai puteti ierta voi insiva, iar asta e mult mai grav!"

Frumoase ganduri din nou dar tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune? Sau sa trag eu concluzia...atata timp cat esti pacatos nu poti sfatui pe altul sa ia aminte la ceeea ce este folositor si ziditor?

În prealabil postat de ovidiu b.

Se pare ca e greu la ora asta. Tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune?

Imi pare rau. Daca as da sfaturi de-ale parintelui, n-ar mai fi sfaturile mele. Parintele era un ascet si avea (pe buna dreptate) propria lui oranduiala in acest sens. Ii sarut cu smerenie crucea si mormantul unde a fost asezat, ii respect oranduielile lasate, dar eu nu m-am putut incadra acolo, iar daca as fi astazi de 20 de ani si mi-ar pica in mana acele sfaturi, tot nu ma vad in masura sa le pot tine. Nu merit sa duc viata pe care-o duc, nu merit sa am o familie atat de buna, nu merit nimic din ce Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, sunt pacatos si slab, ma mai manii, mai scap vorbe nelalocul lor, ma mai mandresc, ma mai hazardez (ca si acum) in dispute neziditoare si care mai rau ma osandesc si desi stiu clar ca toate astea nu de la Dumnezeu vin, ci din alta parte... continui la 2.30 noaptea, sa fac voia "celuilalt"... Ce altceva sa mai spun... Oare nu-i destul de clar ca parerea mea nu conteaza absolut deloc?

În prealabil postat de OmuBun

Imi pare rau. Daca as da sfaturi de-ale parintelui, n-ar mai fi sfaturile mele. Parintele era un ascet si avea (pe buna dreptate) propria lui oranduiala in acest sens. Ii sarut cu smerenie crucea si mormantul unde a fost asezat, ii respect oranduielile lasate, dar eu nu m-am putut incadra acolo, iar daca as fi astazi de 20 de ani si mi-ar pica in mana acele sfaturi, tot nu ma vad in masura sa le pot tine. Nu merit sa duc viata pe care-o duc, nu merit sa am o familie atat de buna, nu merit nimic din ce Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, sunt pacatos si slab, ma mai manii, mai scap vorbe nelalocul lor, ma mai mandresc, ma mai hazardez (ca si acum) in dispute neziditoare si care mai rau ma osandesc si desi stiu clar ca toate astea nu de la Dumnezeu vin, ci din alta parte... continui la 2.30 noaptea, sa fac voia "celuilalt"... Ce altceva sa mai spun... Oare nu-i destul de clar ca parerea mea nu conteaza absolut deloc?

Nu stiu daca va bucura cumva, dar pentru mine conteza opiniile amandorura.
Si va multumesc ca ati avut rabdarea statornica de a va expune si apara fiecare convingerile. Pentru mine, dialogul vostru este folositor si, credeti ori nu, m-am recunoscut pe alocuri in fiecare dintre voi. :)
Dumnezeu sa va binecuvinteze! AMIN+

În prealabil postat de OmuBun

Imi pare rau. Daca as da sfaturi de-ale parintelui, n-ar mai fi sfaturile mele. Parintele era un ascet si avea (pe buna dreptate) propria lui oranduiala in acest sens.

In sfarsit...asta am incercat sa te fac sa intelegi ca nu eu sfatuiesc...eu sunt doar mijlocul de expunere a sfaturilor sa spunem...apoi fiecare ne straduim sa respectam (daca vrem sa le luam de bune bineinteles)...dar a ma tot aduce in dicutie pe mine si tine nu are nici un sens...filozifiile sunt de prisos...ce este esential si de retinut: ce este bine si ce nu este rau sau unde este pacatul in cadrul unei relatii dintre soti - asta ni s-a cerut la inceputul topicului.
Faptul ca nu te poti incadra in aceste oranduieli asta nu inseamna ca altii nu trebuie sa stie de ele.

Eu am incercat sa promovez elita Sfintilor nostri...ei ar trebuie sa fie etalonul nostru (pentru ca ei nu au venit, au lasat niste idei, sfaturi si gata au plecat si noi ne putem vedea in continuare de slabiciunile noastre fara a ne munci un pic trupurile).

ps: o seara binecuvantata iti doresc

[aky9751]

Atat d lui Ovidiu b. - pentru ceea ce a devenit....
cat si d lui Omubun pentru ceea ce este ....

În prealabil postat de aky9751

Atat d lui Ovidiu b. - pentru ceea ce a devenit....
cat si d lui Omubun pentru ceea ce este ....

Slava Domnului! Sa multumim Domnului, caci fara de El nu putem face nimic. Insa trebuie ca si noi sa-L ajutam pe Dumezeu. Dumnezeu nu cere sa facem minuni, acelea le face El. El are nevoie de VOINTA noastra. Neputinciosi suntem fiecare dintre noi in felul nostru propiu.

În prealabil postat de ovidiu b.

Slava Domnului! Sa multumim Domnului, caci fara de El nu putem face nimic. Insa trebuie ca si noi sa-L ajutam pe Dumezeu. Dumnezeu nu cere sa facem minuni, acelea le face El. El are nevoie de VOINTA noastra. Neputinciosi suntem fiecare dintre noi in felul nostru propiu.

Frumos gandul de a-L ajuta pe Dumnezeu... Nu gasesc, la prima vedere, nimic condamnabil in a oferi fie si ajutor Celui pe care Il iubesti (cu frica si cutremur). A fost, probabil, intentia ta de a vorbi un pic metaforic, inteleg ca ai vrut sa te referi la efortul personal al omului. "Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac", cam asa ceva, daca inteleg bine...

Dar chiar il pot ajuta eu pe Domnul?
Si are nevoie, oare, Domnul?
La rigoare, atat cat pot fi eu de riguros, incercind sa nu ajung in extreme, cred ca problema e doar la mine, nu si la Domnul. Eu sunt cel care are nevoie de ajutor, problema e daca sunt cu adevarat dispus sa primesc darul Domnului. Care ofera neconditionat, fiind pentru mine o conditie sa cooperez daca vreau sa ajunga in mine darul Lui. Nefiind in starea optima de a primi, iata nu primesc. Asta-i tot.
Domnul daruieste permanent, sta mereu la usa si asteapta cu darul pregatit, sa Ii deschida careva. Problema e ca eu nu fac ce e de facut pentru a intra in posesia darului (care deja exista, din vecie, pregatit pentru mine).
Pe mine trebuie sa ma ajut pentru a ajunge in starea (fizica, sufleteasca) de a primi darul sau ajutorul Domnului.
Problema care trebuie rezolvata, inclusiv prin aportul meu, sunt eu. Nu Domnul, Care e desavarsit in Putere si Dragoste.

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

Frumoase ganduri din nou dar tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune? Sau sa trag eu concluzia...atata timp cat esti pacatos nu poti sfatui pe altul sa ia aminte la ceeea ce este folositor si ziditor?

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.
tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

În prealabil postat de lore86

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.

Asa este asta incerc sa etalez, sa promovez. Sunt convins si stiu ca nu este usor sa tina toate oranduielile. Ce pot dezvalui este faptul ca fiind si vegan este mult usor (de exemplu postul alimentar pentru mine este ceva normal, in post eu incerc sa adaug mai multa rugaciune etc). Dar o alimentatie mai usoara (redusa in grasimi, fermentatii etc) te face mai usor...te ajuta si pe plan spiritual in lupta cu pacatele (de exemplu desfranarea, mania, lacomia). Din lacomia stomacului se nasc alte patimi. Parintele Arsenie spunea "Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia". Multi spun ca nu e pacat ce bagi in gura - dar ceea ce bagi in gura poate genera ceea ce scoti din gura.
Desfrau poate fi si doar un gand chiar daca gandul este propia sotie (asta asa cred eu, nu stiu daca e corect, daca nu e corect va rog sa ma corectati). Eu de exemplu ma lupt cu desfraul in gand, vazandu-mi sotia este inevitabil uneori sa nu poftesti.

În prealabil postat de lore86

tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

Da au fost mici contradictii, doar ca eu doream ca lucrurile sa fie foarte exact expuse, iar tu vorbeai asa la un mod mai general despre sfaturile parintelui (din memorie expuse) - era si normal sa nu fii exacta si atunci eu am intervenit cu copy/paste-ul meu (care vad ca nu e placut de cateva persoane) pentru a fi foarte clar si pentru a lasa loc de alte interpretari. Insa parintele Arsenie a facut foarte repede pace intre noi...avand amandoi evlavie la dansul.