Tatal nostru

[Marius22]

Nu stiu neaparat daca Dumnezeu raspunde cererilor noastre in functie de ardoarea, de patosul cu care rostim rugaciunile. Sigur, este bine sa existe o inflacarare in rugaciune, dar cum deosebim noi daca aceste trairi ale noastre sunt psihice sau duhovnicesti?

Cand rostesc aceasta rugaciune incerc sa am constiinta si simtirea lui Dumnezeu ca Tata al nostru. Spun asta, pentru ca m-am aflat de multe ori rostind-o mecanic, ca unui Dumnezeu indepartat si strain, cand de fapt gandurile mele si propria inima umblau hai-hui in departarile si strainatatea ne-trezviei.

Numai uniti tainic cu Hristos, cu Dumnezeu Fiul, Il putem trai cu adevarat pe Dumnezeu ca Tata. De aceea, Biserica nu numai ca ne invata cum sa ne rugam, ce sa cerem, dar prin Sfintele Sale Taine si prin toate caile prin care Hristos ni Se impartaseste prin harul Duhului Sfant (icoana, Sfana Scriptura, natura zidita etc.), ne arata ca Fiul si Duhul Se roaga intru noi, Se roaga impreuna cu noi: "Avva Parinte!"